Roman Nazdravan

de Nicolae Filimon
A fost odata ca niciodata, daca n-ar fi, nici ca s-ar povesti; cnd sa pot
covea purecele cu noua sute nouazeci si noua oca de fier, si tot da cu spatele d
e cer; lingurita scurta pe gura cui n-asculta.
Povesti de Nicolae Filimon - Roman Nazdravan
A fost odata trei frati olteni, dintre care unul era nazdravan. ntr-o zi s
i ascutira coasele si plecara pe o cmpie. Dupa ce mersera si iar mersera, dedera
peste o livede de fn mare. Ei se oprira n loc si o privira; dar fratele cel mai ma
re zise:
Stiti voi una, ma?
Stim, daca ne vei spune, raspunsera ceilalti doi frati.
Ai, ma, sa ne-ncercam coasele prin ast fn verde.
Bine zici tu, ma, raspunse cel d-al doilea frate, si ndata ncepura amndoi s
a coseasca la fn; dar n-apucara sa sfrseasca vorba bine si zarira pe zmeul Stan Gh
inda barbaiop, calare p-o jumatate de iepure schiop. Atunci lor, de frica, le ca
zura coasele din mna, dar Roman Nazdravan le zise:
Nu va temeti, mare, lasati pe mine, ca-i viu eu de hac.
Zmeul din ce n ce s-apropia, iar cnd fu aproape de dnsii, nvrti buzduganul de
trei ori si zise:
Cine sunteti voi, bre, da mi-ati turburat izvoarele si mi-ati ncurcat liv
ezile?
Suntem niste oameni saraci si nemernici, maria-ta, sa nu-ti faci pacat c
u noi.
Ai, sculati-va, ca va iert, zise zmeul cu siretlic, dar fiindca ati ncepu
t livedea, cositi-o toata si diseara sa veniti acasa sa va platesc.
Ctetrei fratii se pusera pe cosit si cosira zi de vara pna seara; dar cnd nn
opta, veni zmeul si-i lua cu dnsul acasa, ca sa le plateasca. Ajungnd acasa, zmeul
fluiera de trei ori si numaidect sari buzduganul din cui si puse o masa mparateas
ca, cu douasprezece feluri de bucate, pe care le otravise zmeul nadins, ca sa omo
are pe olteni, dar o pine, o strachina cu apa, o lingura si o plosca cu vin nu pu
tu sa le otraveasca.
Zmeul atunci chema pe olteni la masa; dar Roman Nazdravan i zice:
Sa traiesti, maria-ta! noi suntem niste oameni saraci, nvatati sa mncam cu
m om putea si sa bem ce-om putea. Da-ne pinea aia de colo, strachina cu apa, ling
ura si plosca si ne va fi de ajuns.
Zmeul pricepu viclenia lui Roman Nazdravan si tacu; dar dupa ce se ridic
a masa, chema pe vataful de curte si-i porunci sa-i duca ntr-un beci, cu gnd ca sa
vie peste noapte, sa le taie capetele.
Roman Nazdravan simti siretenia zmeului, dar se facu ca nu pricepe nimic
si, ca sa nsele si mai bine pe zmeu, lua plosca si se duse n beci, mpreuna cu frat
ii lui, iar dupa aceea scoase din traista un fluier de prun si ncepu sa cnte:
Fluieras frumusel,
Mititel, gingasel,
Daca tu ma iubesti,
Vin-acum sa-mi slujesti.
N-apuca sa sfrseasca cntecul si d-odata venira patru pasari maiestre si pu
sera o masa cum se pune la domni si la mparati. Roman Nazdravan chema la masa pe
slujnicele zmeului si le dete de baut pna se mbatara si adormira; apoi le dezbraca
de hainele lor si se mbraca el si fratii lui cu dnsele, iar pe slujnice le mbraca
cu zabunele lor cele barbatesti si se dusera sa se culce. Dar abia ce ncepura sa
atipeasca de somn si zmeul veni cu palosul sa le taie capetele. Vazndu-i nsa mbraca
ti muiereste, merse nainte si taie capetele slujnicelor, apoi se duse si se culca
. Atunci, Roman Nazdravan scula pe ceilalti doi frati si o apucara la sanatoasa.
Se dusera si iar se mai dusera, cale lunga ca Dumnezeu sa ne-ajunga, ca
cuvntul din poveste nainte mai lung si mai frumos este. Este ce este, basmul d-aic
i nainte se gateste, Dumnezeu n casa la noi soseste. Se dusera trei zile si trei n
opti si dedera peste un palat mndru si frumos si se pusera ctetrei la poarta.
mparatul i vazu dupa geam si trimise pe vataful de curte sa-i ntrebe ce cau
ta. Vataful spuse mparatului cererea lor, iar el porunci sa puie pe cei doi rndasi

la grajd, iar pe Roman Nazdravan sa-l mbrace bine si sa-l faca copil n casa.
Nu trecu mult timp si mparatul facu pe Roman Nazdravan mai mare peste toa
te slugile curtii mparatesti. Fratii lui, cum auzira aceasta, hotarra sa-l piarda.
ntr-o zi, cnd mparatul voia sa se duca la plimbare, ei i iesira nainte cu cac
iulile n mni si zisera:
Luminate-mparate, sa traiesti, maria-ta, ntru multi ani! Fratele nostru,
Roman Nazdravan, s-a laudat ca poate sa-ti aduca closca cu puii de aur a zmeului
Tartacot, cu barba d-un cot si cu limba de doi.
mparatul chema numaidect pe Roman Nazdravan si-i zise:
Fratii tai mi-a spus ca te-ai laudat sa-mi aduci closca cu puii de aur a
lui Tartacot cu barba d-un cot.
E, e, maria-ta, cine m-a prt, nu m-a prt sa ma creasca, ci sa ma piarda; dar
bun este Dumnezeu, o sa-ti aduc closca, macar de-as sti ca-mi voi rapune viata.
Sa stii, Romane, adaoga mparatul, ca daca nu-mi vei aduce closca, unde-ti
sta picioarele o sa-ti stea capul.
N-apuca sa plece mparatul, si Roman Nazdravan se duse la zmeu, intra n pal
at si, ajungnd la odaia unde era closca nchisa, se facu pai de matura si intra nlau
ntru pe gaura ncuietoarei; apoi, facndu-se iarasi om, zise clostii:
Fa, closca, vino cu mine!
Closca ncepu sa strige:
Sari, luminate mparate, ca ma ia Roman Nazdravan! Zmeul veni numaidect cu
palosul n mna, dar Roman se facu graunte de mei si se puse dupa usa. Zmeul, vaznd c
a nu este nimeni n casa, scoase biciul de la bru si trase clostii o bataita teapan
a. Roman se facu iar om si zise:
Fa, closca, vii tu cu mine ori ba?
Viu, raspunse closca.
Atunci Roman lua closca cu pui cu tot s-o dete mparatului, zicndu-i:
Poftim, luminate-mparate, m-am nchinat cu slujba care mi-ai poruncit.
mparatul lua closca si dete lui Roman doua cause de galbeni si se duse, i
ar Roman se puse n scara si ncepu sa-i numere. Din ntmplare, fratii lui tocmai atunc
i treceau cu hrdaul cu apa la grajd; vaznd nsa pe Roman numarnd bani, zise unul catr
e celalalt:
Vazusi, ma, ce de bani a cstigat afurisitul de Roman?
Las pe mine, ma, ca ti-l voi aseza eu pe dnsul.
A doua zi, cnd iesi mparatul la plimbare, ei venira iarasi la scara cu cac
iulile n mni si zisera:
Luminate-mparate, fratele nostru Roman s-a laudat sa-ti aduca armasarul
lui Capatna-de-cal-ntr-un-picior-de-gaina, nselat si nfrnat.
mparatul chema pe Roman Nazdravan si-i zise:
Auzi, ma, Romane, ce zic fratii tai, ca te-ai laudat sa-mi aduci calul l
ui Capatna-de-cal-ntr-un-picior-de-gaina, nselat si nfrnat!
Sa traiesti, maria-ta! Cine m-a prt, nu m-a prt sa ma creasca, ci sa ma piar
da; dar bun e Dumnezeu.
Dupa aceea ncaleca calul, se duse la zmeu si, intrnd n grajd, zise armasaru
lui:
Ma, armasare, vino cu mine!
Armasarul, cum auzi acestea, striga:
Sari, stapne, ca ma ia Roman Nazdravan!
Zmeul, cum auzi, se scobor n grajd cu palosul ntr-o mna si cu biciul de foc n
tr-alta si zise calului:
Unde este Roman Nazdravan, bre? Calul se uita mprejur si nu vazu pe nimen
i, caci Roman se facuse pai si intrase n iesle; atunci zmeul, vazndu-se nselat, se
puse cu biciul pe cal si i muie binisor spinarile, iar dupa aceea se duse la trea
ba lui.
Roman, vazndu-se iarasi numai cu calul, i zise:
Ma, armasare, vino cu mine!
Acuma viu, stapne, dar nainte de a pleca, sapa la picoarele mele cele dind
arat, c-o sa dai peste un butoi cu aur topit si altul cu argint; sa iei doua cau
se de argint si sa ma stropesti de la mijloc pna la coada si sa-ncalici pe mine.
Roman Nazdravan facu dupa zisa calului; ncaleca pe dnsul si se duse. Dar c

e mndrete, Doamne! Calul se facuse jumatate de aur cu pietre nestimate, iar jumat
ate, de argint si att de frumos, nct la soare te puteai uita, dar la dnsul, ba.
Cnd ajunse Roman la mparatie, mparatul tocmai se ntorcea de la plimbare; i de
de calul si lua patru cause de galbeni.
Fratii lui nsa vazu toate acestea si zisera unul catre altul:
Bre! ce da bani a cstigat nelegiuitul!
Lasa, ma, raspunse unul din doi, ca ti-l pui eu bine pe dnsul!
A doua zi, cnd mparatul se plimba prin gradina, fratii lui Roman Nazdravan
i iesira nainte si-i zisera:
Luminate-mparate, sa-ti lungeasca Dumnezeu zilele; fratele nostru, Roman
Nazdravan, s-a laudat ca poate sa-ti aduca chiar pe zmeu, viu nevatamat.
Dar asta este cu neputinta, raspunse mparatul.
Stim prea bine, maria-ta, dar de, fratele nostru asa s-a laudat.
mparatul chema pe Roman si-i zise:
Asa e, ma Romane, ca te-ai laudat sa-mi aduci pe zmeu viu nevatamat?
E, luminate-mparate, cine m-a prt la maria-ta, nu m-a prt sa ma creasca, ci
m-a prt sa ma piarda; dar fie, ma leg sa-ti aduc pe zmeu; numai sa-mi dai un car c
u sase bivoli, sa-mi dai sase dulgheri, sase tmplari si sase fierari, si treaba e
facuta.
mparatul porunci sa-i dea tot ce va cere. Roman se sui n car si apuca cale
a catre zmeu. Se duse zi de vara pna seara; iar cnd fu aproape de palatul zmeului,
se facu mos batrn cu barba si sprncenele pna la pamnt. Zmeul, cum l zari, se dete jo
s, i iesi n cale si-i zise:
Ce cauti, mosule?
Ce sa caut, luminate-mparate, am prins pe hotul de Roman Nazdravan si am
venit la maria-ta sa-mi dai al plop de colo, sa fac un butoi ca sa-l bag ntr-nsul
.
Bucuros, mosicule!
Atunci Roman taie plopul si numai ct clipesti din ochi facu un butoi gros
, legat cu cercuri de fier; dar cnd veni vremea sa-l nfundeze, zise zmeului:
Luminate-mparate, stii ca Roman Nazdravan e mare voinic, el poate sa spa
rga butoiul si sa scape, si atunci ne prapadeste pe toti; fa bine de intra maria
-ta n butoi si, dupa ce l-oi nfunda, pune-ti toata puterea sa vedem, poti sa-l spa
rgi?
Zmeul se supuse si intra n butoi, iar dulgherii, tmplarii si fierarii nfund
ara butoiul si, dupa ce l legara cu lanturi groase de fier, njugara bivolii si ple
cara; iar pe la apusul soarelui ajunsera la mparatie si detera pe zmeu n mna mparatu
lui, viu nevatamat.
mparatul porunci sa desfunde butoiul, sa vaza daca se afla zmeul ntr-nsul;
iar zmeul raspunse din butoi:
Luminate-mparate, daca vrei sa traiesti, zi oamenilor tai sa nu ma scoat
a din butoi, ca de voi scapa, nu se alege praf de tine si de palatul tau.
Atunci mparatul porunci sa aduca lemne si, facnd focul, arse pe zmeu trei
zile si trei nopti; iar Roman lua oasele zmeului si le dete mparatului, carele, d
e bucurie, facu pe Roman boier din doisprezece si-i dete pe fie-sa de sotie. Rom
an cazu la pamnt si saruta poala mparatului, iar dupa aceea zise:
Stii una, luminate-mparate; fratii mei s-au laudat ca poti sa-i legi pe
vrful unei sire de paie aprinsa si ca ei nu vor arde.
mparatul porunci sa-i lege si, dndu-le foc, arsera de se facura cenusa. Ia
r Roman trai si mparati si mparateste si pna n ziua de astazi. ncalecai p-o sea si va
spusei dumneavoastra asa.