Din zbor se nchega un bloc lichid, Se rotunjea n goana-i purpurie Si-si alegea o cale pe vecie. Pe el se-amestecau n vai grozave Puhoaiele de ape si de lave. Deasupra nori clocotitori si ceata Acopereau privelistea mareata. Materia si ncepea, enorma, Viata-n cea mai primitiva forma, Cu deplasari spasmodice-n miscare, Cu largile-i contraste tipatoare. N-au fost atunci timpane sa auda Acele chinuiri de lume cruda A carora ecouri, distilate Sunt azi n mii de sunete curate. Ne-am nchegat din ape si din foc, Ne decantam n straturi sociale, Se-aduna tot mai harnic la un loc Azbest cu-azbest, metale cu metale. Nutrim un vis si nazuim spre el, Noi, fauna semeata a furtunii, Sa sune dintr-al nostru viu otel Curatul sunet al perfectiunii. Mult pna-atunci. Dar daca se-nfiripa Putin macar din visul arzator,
Pe nervii nostri va vibra o clipa
Ecoul sunetului viitor. Si-asemeni clipe de vor fi mai dese, Dac-am lovi-n dusmanii dimprejur, Mai repede din ele se vor tese Prezentul bun si viitorul pur.