Sunteți pe pagina 1din 12

ap

Vacanta de iarna- de Iulia 12.11.13

Este prima zi din vacana de iarn . Fulgii strlucitori de zpad acoper totul n jur cu
frumuseea lor ngheat . Totul arat ca-n poveti . Beculee strlucitoare ard pe acoperiurile
caselor i decoraiuni de Crciun , care mai de care mai originale i mai frumoase , le
mpodobesc geamurile stropite cu argint . Pe ici , pe colo , se mai zresc chipuri de copii care
privesc cu un licr de ncntare n ochi feeria ce se dezlnuie dincolo de gemuleul camerei lor .
Alii , se joac afar n zpada adnc . Nu le pas de frigul care ncepe s le nroeasc tot mai
tare obrajii , de foamea care ncepe s-i spun cuvntul ncet ncet , de nimic . Sunt nvluii
doar de frumuseea acelei zile superbe de vacan .
Eu , personal , consider c aceasta este diferena dintre vacan i timp liber din cursul colii .
Aceast bucurie feeric ce ncolete n sufletele noastre odat cu ncheierea cursurilor , cnd nu
mai trebuie s ne trezim devreme , s ne culcm devreme , s ne ngrijorm aproape tot timpul
pentru teste i mai ales pentru teze . Acel sentiment de libertate , unic n toat copilria , pe care
l simim cu toii cnd e vacan .
n vacana de iarn , ns , se mai adaug un sentiment minunat pe lng toate celelalte : bucuria
srbtorilor . Sentimentul magic care ne cuprinde n Ajunul Crciunului , cnd gsim cadourile
sub brad sau cnd mergem cu zmbetul larg pe buze la colindat , ateptnd cu mnuele ntinse
fiecare bomboan , nuc , cozonac sau bnu , care parc au cel mai mult farmec n acele
momente i de care nici un copil nu se lipsete de srbtori . Apoi vine Crciunul , ziua n care
i petreci timpul cu familia , o zi foarte special care-i unete pe toi cei dragi n jurul focului .
Orice copil din lume se bucur de clipele minunate i speciale pe care i le ofer mult ateptata
vacan.

12.28.11

Iata! A sosit din nou anotimpul rece. Ce trist! Parca mai ieri alegam dupa fluturii gingasi si
multicolori si parka ma lasam invaluita de adierea calda a vantului pe acele calduri toride. Si
parca doar acum cateva clipe incepuse scoala si mergeam prin parcul cu castani si vedeam
frunzele cazand si vedeam cum trece timpul.
Dar acum? Atmosfera e cu totul alta. Defapt ar fi trebuit sa fie. Visam ca va fi o iarna lunga.
Foarte lungaAsa cum fusese anul trecut..
A fost o iarna grea, dar frumoasa. Parca inca mai simt mirosul de ger proaspat si scartaitul
omatului sub picioare. Fulgii parca se jucau in zborul lor zglobiu. Copacii dantelati parca dansau
si ei in zborul leganat al diminetii reci de iarna. Era un peisaj de vis. Cristale sclipitoare parca iti
luau ochii in jocul lor vesel si zburdalnic. Eram si noi intr-o zi cu saniuta. Fusese o noapte lunga
si a nins mult. As fi vrut sa ninga si azi tot asa. Se facuse un omat mare cat casa. Campul era
acoperit cu margaritare sclitoare. Eu, Marcela si Marian ne-am gandit sa iesim sa ne imbujoram

putin. Desi era putin ger, ne-am luat saniutele si am pornit pe derdelus. Acolo mai erau multi
copii veseli, imbujorati si ei, dar foarte bucurosi. Era minunat. Am facut un om de zapada, am
alergat, am patinat pe lacul in care vara trecuta inotam si pescuiam, dar nu ne-am sfiit nici acum;
Marian a spart putin ghiata si a pescuit la copca. A prins ceva peste, asa ca ne-am potolit si
foamea, si apoi ne-am continuat jocurile.
Ce zi superba a fost atunci. Si au mai fost multe. O luna a tinut asa, dupa care putin timp a mai
durat si si-a facut aparitia discul rosu al soarelui. Pe o parte ne bucuram-scapsem de hainele grele
si de bocancii incarcati de zapada pe care abia ii mai caram. Dar, pe o parte ne parea rau. Se
termina vacanta de Craciun si nu mai aveam cum sa ne jucam. Ne intalneam tot mai rar si eram
tot mai tristi. Abia asteptam din nou sa vina iarna.
Compunere trimisa de Viorel.

11.20.11

Ninge, ninge mereu. Fulgi mari plutesc in vazduh si se astern intr-un covor din ce in ce mai
pufos. Zapada scanteietoare impodobeste copacii cu ghirlande si par ca niste figurine de zahar.
Desi iarna este cumplita si viscolul framanta lumea, derdelusul este plin de copii veseli cu obrajii
aprinsi. Casele pitite sub caciuli mari si albe sunt inconjurate de un camp de cristal.
Este un peisaj mirific:covorul moale si pufos de zapada domina pamantul care pare
mort.Singurele urme de viata le reprezinta copii zglobii,fumul care se ridica deasupra caselor si
instalatiilor ce impodobesc strazile, vitrinele si copacii. Acestea simbolizeaza sarbatorile de iarna
care aduc bucuria si iubirea in sufletele noastre.
Iarna este ca o zana alba ce soseste pe meleagurile noastre in sania ei de argint trasa de reni. Ca o
adevarata razboinica ea pune stapanire pe pamant. Cerul este posomorat si trist,iar soarele,
prizonier in spatele draperiilor de nori grei si amenintatori. Iarna aseaza peste intinderi o dantela
alba stralucitoare, tesuta marunt cu miliarde de carlige si ace.
Acest peisaj de iarna, pare desprins dintr-un basm, se intalneste tot mai rar si de aceea este ceva
nepretuit, ceva ce fiecare dintre noi ar trebui sa experimenteze macar o data in viata.
Compunere trimisa de Madalina.
11.20.11

Magia iernii.

Este Ajunul Craciunului si ninge peste sat. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.O
cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii sauacoperit cu o panza alba.Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada. Vlad, Maria
si Doru construiesc animalede zapada. Deasupra norilor, Craiasa Zapezii danseaza, aruncand
inspre Pamant stelute slipitoare.Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada.
Doamna Iarna a iesit din castel pecalesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat
derdelusul copiilor. Formele de zapada auprins viata, uimindu-i pe copii. Acestia s-au jucat pana
tarziu in noapte.Apoi, obositi, copiii au iesit de pe derdelus luandu-si la revedere de la formele de
zapada, careincepusera sa zboare prin vazduh cu castelul de zapada.Tot satul a fost cuprins de o
liniste adanca.
Este iarn. FLuturii de cristal zboar prin vzduhul ntunecat.Mo Criv a ajuns pe meleagurile
noastre mpreun cu fiica sa. Copiii ei formeaz o mantiede argint.Micile petale de clopoel es
hainele copacilor cu fire de argint.Soarele palid se prevede printre norii cenuii.Micii copliai se
trag cu sniile pe coasta dealului alunecoas . Sub picioarele lor scriezpada pufoas.Odat cu
venirea acestui anotimp minunat se apropie i urmtoarele srbtori: Mo Neculai,Mo Crciun
naterea pruncului Sfnt i trecerea la noul an.Copiii se bucur de acest anotimp care deschide
sufletul oamenilor ntr-u alt an mai bun.A venit iarna.Acest anotimp este preferat de noi,toti copii
pentru ca putem face tot felul denazdravanii in zapada.Toata natura este amortita,copacii sunt
acoperiti de frumoasa mantiealba a iernii iar casele par sa aiba niste cercei de gheata.Intr-o zi,eu
si sora mea ne-am ganditsa plecam la derdelus.Ne-am intrebat parintii,si ecestia,vazand ca este o
zi numai buna demers ne-au dat voie.Ne-am inbracat bine si,ne-am gandit sa mai luam pe cineva
cu noi.Cu o ziin urma,n-eam jucat cu o prietena si,i-am promis ca o vom lua si pe ea cu noi la
derdelus.Asaca ne-am luat sania si am plecat la prietena noastra Mada.Ajunse la ea,aceasta a fost
tarefericita sa ne vada si ne mai stand pe ganduri si-a luat sania si ne-a multumit de
nenumarateori ca am chemat-o si pe ea.Am mers ceva vremepana la derdelus,unde ne-am facut
multiprieteni.N-eam dat cu sania,dupa care am facut echipe de fete si baieti,si ne-am batut
cuzapada.A urmat un frumos concurs cine face cel mai frumos om de zapada.
Compunere trimisa de Madalina.
Iarna
A sosit iarna in caleasca ei de cel mai scump argint trasa de fluturasi alb, imbracata cu o rochie e
cea mai fina catifea , pe cap poarta o cununita batuta cu pietre pretioase in forma de stelute de
zapada.
Ce frumos este acest anotimp! Ne jucam in zapada Facem oameni din acest covor moale. Este
Sf. Nicolae! O bucurie pentru copii. Vine Craciunul! Trecem in anul nou! Orice anotimp ne
aduce bucurii dar acesta este cu totul si cu totul special. Copacii parka sunt pudrati cu zahar si
lacu-i de oglinda. Zapada s-a asternut ca o mantie alba. Norii au inceput sa cearna stelute de
zapada.Zana invesmantata in alb ne-a adus bucurii! Fluturasii de argint zboara pe arimile
nevazute ale vantului si se joaca prinselea. Noi toti simtim o bucurie sufleteasca. Cei mici il

asteapta pe Mos craciun. Dar ei nu stiu ca sub fata acestuie se ascund parintii. Insa e frumos sa le
vezi zambetul lor gingas. Iarna a pictat flori de gheata.Casele si-au pus caciuli de blana alba.
Iarna, iarna, draga mea,
Te rog mult,
Tu nu pleca!
Dansul fulgilor de nea
O compunere despre un dans special, care se petrece iarn de iarn i care face
farmecul acestui anotimp: dansul fulgilor de nea.

Dincolo de geamul ferestrei steluele argintii se desprind din norii ca de vat i


danseaz linitii n drumul lor spre pmnt. Sclipirea jucuilor fulgi de nea e
ameitoare. Dac nu ai ti c ninge ai putea confunda gingaii fulgi de zpad cu
nite mici petale albe.
Un peisaj grandios, dar i straniu totodat, apare de sub potopul de fulgi albi. Pe
crengile copacilor stau grmezi mare de zpad, ca niste podoabe reci de argint. n
decorul doar alb, crengile copacilor, i ele albe, seamn cu nite fantasme ce se
profileaz n deprtri.
Zpada cernut din vzduh a mpodobit casele cu dentela alb a zpezii, iar
drumurile le-a troenit pn cnd acestea i-au pierdut i ultimul contur. Ninsoare se
aterne peste tot ca o plapum alb i reduce la tcere orice ncercare a naturii de a
se mpotrivi. Odat cu stratul de zpad ce se aterne, o linite de mormnt pune
stpnire pe mprejurimi. Singurul glas ce rzbate din peisajul nmrmurit este cel al
vntului. uier un cntec trist i cu un suflu ngheat mpinge norii posomori
dintr-o parte n alta a vzduhului.
Ploaia de fluturi albi se intensific, iar ritmul dansului se nteete. Fulgi mari i
pufoi cad n vitez din naltul cerului i formeaz vrtejuri cu care amenin
pmntul. Cnd sunt aproape de covorul alb ngheat, ncearc din rsputeri s se

ridice din nou, dar rpui de efort se fac una neaua deja aternut.
Ca ntr-o poveste, luna i arat faa luminoas cu sclipiri de basm, ce se reflect din
zpada proaspt nins. Regina nopii reuete s domoleasc vntul i s pun
capt caruselului de fulgi albi. Mndr de reuita ei, admir peisajul ncremenit i
trimite raze reci peste albul nesfrit.
Descrierea unui peisaj de iarn
O compunere n care este descris un col de natur, aflat la rspntia dintre toamn
i iarn.

Un copac nconjurat de fulgi mari de zpad


De peste dealurile masive, cu copaci triti i ruginii, bate un vnt rece ca gheaa.
Natura mohort se ncovoaie la contactul cu aerul rece i ncearc se reziste cu
demnitate n faa iernii ce se instaleaz n for. Abandonat la cheremul
temperaturilor sczute, natura face eforturi disperate s lupte cu frigul ce-i taie
respiraia. Nevoia unei raze de cldur, care s alunge frisoanele necontrolate,
poate fi citit pe chipul oricrei plante din jur.
O nmrmurire rece, specific unei ierni geroase, domin ntregul peisaj. Frigul
ptrunztor a intrat n scoara copacilor adormii, iar trosnetele crengilor ngheate
se aud pn departe. Ca nite artri, copacii cu crengile golae, par a implora mil
din partea vntului nemilos. n loc de un rspuns plin de compasiune, vntul trimite
o nou rsuflare, mai rece dect nainte. Hruiala crivului continu cteva ore,
care par ani, dup care nceteaz. Armistiiul se instaleaz mprejur, iar primul semn
al ncetrii ostilitilor este o nseninare timid.
De dup bolta cereasc plumburie, soarele cu dini i arat faa. Este obosit sau
poate bolnav din moment ce nu mai are vlag s nsufleasc atmosfera de pe
pmnt. Razele lui ating solul, pre de cteva minute, dup care se retrag timide
dup perdeaua de nori plumburii.

Pe drumul deschis de razele soarelui o apuc civa fulgi de zpad rzlei. Mici i
amri, par a nu avea fora s domoleasc frigul din jur. Acesta este primul semn
c iarna i intr pe delin n drepturi. Ali fulgi i urmeaz, mai hotri dect primii.
ncetul cu ncetul, cerul se umple de gingaele stelue de nea. Primii fulgi care ating
pmntul rezist doar o clipit, dup care se topesc i dispar. Cei care vin din spate,
mai mari i mai pufoi, se atern harnici pe sol, ncepnd s eas covorul de alb
nesfrit.
Stratul de zpad crete vznd cu ochii, acoperind totul cu mantia sa alb. Ca prin
miracol atmosfera mohort dispare. Marea de alb degaj o lumin rece care
nvioreaz puin natura. Dei frigul este la fel de dens, natura parc resimte mai
puin asprimea lui. Acum, mbrcat n straie albe, mpodobite cu fulgi mari de
zpad, natura se simte protejat. Din cer continu s cad fulgi grei de omt, ntrun ritm din ce n ce mai alert. n felul acesta, iarna i marcheaz teritoriul i se
declar stpn absolut peste tot cuprinsul.

Primavara, fiica cea mai tanara a batranului an, cea aducatoare de bucurie si voie
buna a sosit si la noi cu alaiul ei de flori, lumina si culoare.
Totul e invaluit in mantia de lumina a soarelui, care mangaie bland pamantul si
toate vietatile. Bolta albastra se oglindeste in apele limpezi ale raurilor. Zilele sunt
mai blande si mai lungi, iar noptile mai scurte.
Primavara a asternut peste tot un covor multicolor. Campurile si dealurile au
inverzit, iar livezile se pregatesc sa dea in floare. In paduri, muschiul copacilor e
moale ca o perna de puf, iar brazii care abia si-au lepadat mantia de nea privesc
mandri catre soare. In desisuri a albit floarea ghiocelului si un parfum usor de
toporasi se raspandeste la adierea vantului din amurg.
Primavara a trezit lunca la viata. Fluturii zburda, albinele harnice isi incep dulcele
zumzet prin flori. Gandaceii si carabusii dorm la soare, dezghetandu-si aripioarele si
piciorusele. Pasarile calatoare par niste vaslasi pe marea cerului albastru. Randunica
cea vesela, turturica, sturzul ciripesc in deschiderea marelui concert al primaverii
Si oamenii se bucura de aceasta renastere a naturii. Ogoarele rasuna de duduitul
tractoarelor si zumzetul harniciei. In livezi oamenii curata pomii, iar in gradini sapa
pamantul sa puna rasaduri.
Cu mantia plina de lumina, primavara imparte din pocalul ei tinerete, voiosie si
culoare. Sa ne bucuram toti de acest minunat martisor primit in dar de la blanda
primavara.

Iat aici cteva expresii pentru compuneri despre primvar :

clopoeii de sub zpad vestesc primvara


raze blnde
fiica cea mai tnr i mai frumoas a btrnului An
flori somnoroase
ghioceii tineri
ghiocel plpnd
primvara mprtie pretutindeni petale de flori
n poian surd floricele
nori zmbitori
pmnt umed i catifelat
soarele i revars mngietoarele raze
firicelele subiri mprtie miresme minunate n vzduh
vnt dulce de primvar
furnicele harnice trebluiesc toat ziua
picturi de rou dulce se-atern pe frunze
copacii nflorii
gndceii danseaz la bra cu furnicuele
via i veselie rsun peste tot locul
macul rou doarme
crengue plecate
ntr-o diminea cald a nceput de primvara
o divin simfonie a naturii
iarba prinde col fraged
voioasa rndunic i construiete cuib
ghiocel plpnd
cmpul nverzit
primvara d via ntregii naturi
soarele vesel
albinele zumzie fericite
mierla fluier de zor
zboar soiuri de gndcei
parfumuri mbttoare
ghiocelul i ridic cporul la lumin
zilele devin mai blnde
peste tot sunt flori multicolore
mieii jucui zburd pe cmpul verde
argintiul clopoel
toporai ce se nchin mnunchiului de raze
primvara l scoate pe Mo Martin din blrog
soarele dezmiard ntreaga natur

rndunica taie albastrul cerului ca o sgeat


lumina a gonit zpada alb

Iat cteva expresii pentru compuneri despre iarn :

zpada s-a aternut ca o mantie alb


fulgii se joac de-a prinselea
fulgul ca o floare mic
zpada cade ca fina la cernut
iarna friguroas
roiesc albine albe
roi de fluturi albi
fulgi ca nite mrgritare
crengi mbrcate n paltoane de nea
fluturi lucitori mpodobesc pmntul
fulg alb ca spuma laptelui
cerul este alb ca zpada
stelue albe plutesc n aer
norii cern stelue argintii
covoare albe i moi
fulgii ca nite albine albe
crengue cu beteal
zpada ca un ocean de ninsoare
iarna a mbrcat brazii i pinii cu cojoace
zpada alb dinuie pe ntinsul rii
hain argintie
fulg ca un flutura de argint
fulgi de vat
iarna cerne norii
Criasa Zpezii
cmp strlucitor ca un diamant
irag de sniue mpodobete dealul
gerul a pictat flori de ghea pe geamuri
iarna se plimb prin muni i vi
iarna, o aspr vrjitoare
copacii cu zale de ghea

Iat aici cteva expresii pentru compuneri despre toamn :

ramuri mpodobite
frunze ruginii
pmntul amorit
norii cenuii
frunze uscate
bruma a mpodobit grdina
pdurile s-au mbrcat n aram
mere cu miros parfumat
covor de frunze fonitoare
toamna plutete ntr-o caleac de frunze moarte
copaci cu frunze roiatice
frunzele sunt galbene i armii
pleac psrile cltoare
ploaie albastr
ploaia ca nite picturi de argint
recolte din belug
soarele nu mai nclzete aa de tare
frunzele se dezlipesc
cmpie trist, vetejit
a nceput s cad bruma
covor de aur
gutui amrui
miresme de toamn
crengi fr vemnt
zilele umede i reci
frunze plutitoare aurii, armii, ruginii
pomii sunt mbrcai n roade
toamna a splat frunzele
florile gingae se nchin ierbii ofilite
oamenii i strng recoltele de pe cmp
nori plumburii

cerul sngeriu
aer arztor
mireasma grului miun n aer
fluturii danseaz printre flori
soarele trimite sgei de foc
pomii sunt mbrcai n lumin i culoare
vara a acoperit cu aur spicele de gru

livezile sunt scldate n aur


soarele ca un cuptor arztor
lanurile aurii
cntecul greierilor rscolete fluturii
fluturii sunt pictai ntr-o palet de culori
florile ntmpin albiniele cu parfumul lor
cer albastru ca floarea de -nu m uita-
flori albastre de cicoare
fiica cea mai strlucitoare a btrnului An
vzduhul mprtie mireasma unor frunze proaspete
mnunchiul strlucitor al razelor de soare
dogoritorul disc rou al soarelui
florile prefac locul ntr-un paradis
nbuitoarea cldur
mingea de aur de pe bolta cereasc
nisip argintiu
cntreii pdurii
pajitile mbtrnite
adie un vnticel
Prinul boltei picteaz crri de soare
natura este plin de culoare
marea nesfrit
vara a acoperit punile cu verdea
soarele sufl cu pulbere de aur peste ntinderea albastr
spice de aur

Ghiocelul
Este sfarsit de iarna. Printre norii plumburii abia se zaresc cateva raze aurii ale soarelui. Pe ici, pe
colo mai vezi cate un petic de zapada. Dupa cateva zile de primavara, soarele iesi de dupa nori
incalzind si zambindu-le oamenilor. Ieri am iesit afara pentru a ma juca printre firicelele mici si
verzi de iarba, care tocmai au iesit. Mergand inainte pe cararea din padurea deasa, am zarit ceva
alb ca un clopotel gingas si plapand. Era un ghiocel. L-am mangaiat cu mare atentie si l-am
intrebat:
- De ce ai iesit de sub zapada, ca iarna n-a plecat nici din ograda?
- Stiu, dar zapada alba si moale m-a incalzit precum o plapumioara. Cand Dumnezeu a facut
lumea, a creat si natura, dandu-i fiecaruia cate o culoare. Zapezii i-a spus sa-si aleaga culoarea pe
care o vrea. A mers la iarba, cerandu-i putin verde, dar n-a vrut. A mers si la trandafir dupa putin
rosu, dar a fost refuzata. A ajuns si la mine si mi-a cerut putin alb. Am acceptat si mi-a spus:
- Vei fi cea care va rasari prima primavara, aratand ca sora mea reinvie natura si vei vesti venirea
ei.
- Acum inteleg si de unde vii si de ce ai iesit asa repede, dar de ce esti precum un clopotel?

- Eu dau clinchetul si vestesc soarele sa incalzeasca pamantul pentru a reinvia natura.


Cu gandul la ziua mamei, am rugat ghiocelul sa-mi dea voie sa-l rup pentru a-l duce mamei, sa
reinvie in casa noastra caldura primaverii. Bineinteles ca a fost de acord.
Atat de gingas...
E sfarsit de februarie. Vremea a inceput sa se incalzeasca. Vantul adie usor. soarele isi trimite
razele mangaietoare spre pamantul amortit. Podul de gheata construit cu migala de iscusita iarna,
a inceput sa se dezghete. Ionut a hotarat sa plece la bunica sa. Langa casa bunicii se intindea o
padure. Bunica l-a rugat pe Ionut sa-i mai aduca niste vreascuri. Ionut nici nu a simtit cum a
ajuns in mijlocul paduricii. Hotarandu-se sa adune ultimile vreascuri si sa ia calea intoarsa, a
zarit sub un vreasc ceva mic si alb. Era subtirel si atat de gingas, incat Ionut s-a speriat sa nu-l fi
rupt.
- De unde vii? a intrebat.
- Din tara florilor, a raspuns ghiocelul.
- Si ce se aude in tara florilor?
- Am venit sa vestesc primavara pe care o asteapta toata lumea.
- Dar de unde ai imprumutat aceasta caciula frumoasa? a intrebat Ionut.
- Zapada alba si moale mi-a daruit-o ca sa nu inghet, a raspuns ghiocelul.
Ionut s-a intors sa plece, insa ghiocelul l-a rugat:
- Ia-ma cu tine, ca sa ma vada toata lumea! Sa stie ca a venit primavara!
Ionut i-a aratat ghiocelul bunicii si i-a zis:
- Il iau pentru mama. Vreau sa se bucure si ea ca a sosit primavara.
Ganduri de primavara
Ma simt obosit si sunt trist. Vreau sa fac o bucurie cuiva. Imi amintesc de primavara si de 8
martie, ziua mamei. Mai bine sa-i fac un cadou si sa o bucur. Dar ce? O floare? Un cantec? O
nota buna? In nici un caz tristetea mea!
Taraitul telefonului sparge tacerea. Ridic microreceptorul. Aud un glas ciudat:
- Vin la tine sa punem tara la cale!
Intr-o secunda, o fiinta minuscula de culoare verde, cu un cap deformat, cu urechile clapauge si
cu niste ochi patrunzatori ca doua ace, fu langa mine:
- Ma cheama Izzi, sunt de pe planeta "F" din universul "Floare". Am venit sa te ajut sa gasesti
buchetul fermecat pentru mama ta.
Hai cu mine printre stele! Vei culege pentru mama ta cele mai frumoase flori!
Curiozitatea mi-a dat puteri si am plecat cu Izzi. Am ascultat muzica sferelor, am cules cele mai
frumoase flori de primavara, am scris cele mai frumoase poezii pe care le-am inchinat mamei.
Primavara da cerului zari senine si luncilor cantece maiastre.
Razele soarelui primavara
A rasarit soarele. Razele lui alearga spre pamant. De multa vreme n-au mai fost atat de calde si
luminoase. Ele spun:
- Hai sa ne jucam cu zapada!
Razele fug pe campul alb si zapada scanteiaza si se topeste de caldura lor. Plapuma cea groasa se
face din ce in ce mai subtire, apoi nu se mai vede deloc.

- Zapada, unde esti? intreaba razele.


- Aici, striga firele verzi de grau. Apa zapezii ne hraneste acum pe noi, sa ne facem mari. Vom fi
spice inalte si pline de boabe! Ajutati-ne sa crestem la caldura voastra, raze dragi!
Razele se joaca apoi cu mugurasii. Ele mangaie crengutele si le incalzesc. Pomii isi imbraca
haina cu flori si frunze verzi. Pasarile zboara vesele printre razele aurii.
- Cip-cirip! Ce mult ne place caldura! Acum vom gasi mai usor de mancare!
Razele aurii bat in geamurile caselor, ferestrele se deschid larg, razele patrund in casa si cauta
peste tot. Pe cine cauta?
- Va cauta pe voi, copii, spune mama zambind. Hai, terminati lectile si iesiti afara!
E primavara!
Revenire la viata
Inca de dimineata, soarele isi anuntase lipsa iar norii ii luasera locul. Dar ce pacat! Nu erau norii
pufosi si albi ce parca aduc aminte de dulcea vata de zahar, ci niste nori negri, grei, aducand cu ei
ploaie.
Atmosfera era calma si o caldura inabusitoare aduna picuri de sudoare pe la tample. Totul era
nemiscat, nimic in jur, nici o pasare, nici macar o musca. Totul parea pustiu si nici urma de soare.
Un tunet se auzi de sus si deodata natura rabufni cu toata puterea ei. Vantul incerca sa ridice spre
inaltimile cerului, frunze si praf iar copacii se aplecau spre pamant. Fulgere brazdau cerul de
parca ar fi vrut sa-l rupa. Norii mari si grei se ingramadesc deasupra, iar picuri mari si desi cad
parca cernuti de o mana nevazuta. Cineva, acolo sus, plange, pentru ca vietuitoarele de pe
pamant sa aiba apa si sa se bucure de soare. Natura se improspateaza si incet, incet se imbraca in
haine noi. Soarele, stapanitorul, impreuna cu fratele sau, vantul, usuca copacii uzi si incalzeste
pamantul. Si peste toate, ca o punte fermecatoare intre cer si pamant, apare curcubeul sperantei.