Bancile comerciale Functiile si rolul lor in economia de piata

In economia de piata, sistemul bancar indeplineste functiile de atragere si concentrare a economiilor societatii si
de canalizare a acestora printr-un proces obiectiv de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii.
In indeplinirea acestor prime functii, bancile controleaza modul in care debitorii utilizeaza resursele
imprumutate, asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta
principalul canal de transmisie in implementarea politicilor monetare.
Prin activitatea de colectare a resurselor financiare, concomitent cu plasarea lor pe piata prin intermediul
creditelor, a operatiunilor de scont si a altor operatiuni pe piata bancara, bancile indeplinesc rolul de intermediari
intre detinatorii de capitaluri si utilizatorii acestora.
Cu toate ca fiecare forma a managementului bancar isi are propriile ei functionalitati, in ansamblul lor si la nivel
macroeconomic, bancile indeplinesc urmatoarele functii :
a) atragerea disponibilitatilor monetare temporar libere ale diferitilor agenti economici. In acest sens,
intreprinzatorii, institutiile, diferitele societati, populatia si chiar statul apeleaza la banci pentru a le pastra
veniturile si capitalurile, pentru care acestea platesc o anumita dobanda.
b) acordarea si deci, distribuirea de miloace banesti suplimentare diferitilor agenti, la solicitarea acestora, in
vederea completarii capitalurilor proprii. In felul acesta, bancile se dovedesc un sprijin in sustinerea proceselor
economice pe care le desfasoara un agent economic sau altul.
c) bancile, in principal banca centrala, datorita pozitiei pe care o are in mecanismul economic, emit si pun in
circulatie atat moneda de hartie, moneda divizionara cat si moneda de cont, contribuind astfel la asigurarea
proceselor de aprovizionare, productie si desfacere si, pe aceasta baza , la formarea masei monetare in
circulatie.
d) bancile pot crea instrumente de credit ale circulatiei. Astfel ,ele pot sa acorde credite prin mijloacele proprii
de care dispun , prin acumularile formate din depuneri si prin emisiunea de bancnote. In felul acesta este limitata
cantitatea de numerar care ar trebui sa circule in realitate.
e) activitatea bancara pune in evidenta atat avantajele de ordin tehnic cat si economic, intrucat asigura
pastrarea sumelor proprietate a deponentilor, efectuarea rapida a platilor si capacitatea de a detine informatii.
Rolul bancilor nu se rezuma numai la functiile prezentate mai sus. Unii autori mai deosebesc o functie a bancilor,
respectiv cea de creatie economica. Aceasta functie se manifesta pe plan financiar si pe plan tehnic.
Pe plan financiar ea se exprima in urmatoarele forme:
a) participarea bancilor la capitalul social al societatilor comerciale. Conform prevederilor art.28 din legea
nr.33/1991 participarea unei societati bancare la o firma sau intreprindere, al carei obiect nu are legatura cu
activitatea bancara, nu poate depasi 20% din capitalul firmei sau intreprinderii respective.
b) acordarea, in vederea obtinerii calitatii de asociat sau de actionar, de imprumuturi participative in favoarea
societatii comerciale la care banca participa.
c) acordarea de credite bancare societatilor comerciale. Conform dispozitiilor art.28 al legii nr.33/1991
imprumuturile acordate de o societate bancara unui singur debitor nu pot depasi, cumulate, 20% din capitalul si
rezervele societatilor bancare respective.
Pe plan tehnic, functia de creatie economica se manifesta in urmatoarele forme:
a)bancile joaca rolul de consilier financiar al agentilor economici in cautarea de resurse de finantare si de
mijloace de investire a resurselor;

b)bancile acorda asistenta societatilor comerciale in cazul de majorare a capitalului acestor societati prin
subscriptie publica sau in cazul emisiunii de obligatiuni, punand la dispozitie reteaua lor de ghisee sau chiar
garantand subscrierea actiunilor sau a obligatiunilor.
In epoca contemporana locul si rolul bancilor in economie sunt strans legate de calitatea lor de intermediar
principal in relatia economii-investitii, relatie hotaratoare in cresterea economica.
Conceptele moderne privind dezvoltarea economica considera ca un rezultat necesar al evolutiei societatii,
obtinerea de economii ale agentilor economici sau persoanelor reprezentand venituri neconsumate in perioada
curenta si destinate unei utilizari viitoare.In cadrul acelorasi concepte investitiile, reprezentand achizitia de
utilaje si echipamente, structuri, masini si inventar,destinate dezvoltarii productiei reprezinta o alta realitate a
economiei si expansiunii ei ce afecteaza pe agentii economici.

Agentii economici isi gasesc resursele necesare realizarii investitiilor, fie prin propriile ecinomii, fie recurgand la
credite ce le sunt acordate prin banci, in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare in
economie.
Locul si rolul bancilor in economie, structura lor, sunt determinate de creatia monetara factor specific al
functionalitatii bancilor in economie.
Bancile s-au afirmat ca institutii monetare , ca intermediari monetari, a caror caracteristica esentiala este
posibilitatea de a pune in circulatie creante asupra lor insesi care sporesc masa mijloacelor de plata, volumul
circulatiei monetare.
Emisiunea de bancnote, functie initial deschisa tuturor bancilor si restransa ulterior numai la banca de emisiune,
reprezinta forma principala a creatiei monetare si cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei
monetare.
Bancile comerciale tipice au si ele un aport de pondere in creatia monetara transformand activele nemonetare
(cambii, obligatii) instrumente de plata. Inscrierea in conturile de la banca a creditelor acordate constituie
momentul creatiei unei monede aditionale specifice, maneda scripturala.
In cadrul sistemului bancar s-au inclus in timp si intermediarii nemonetari care au ca functii principale:
colectarea de economii sau acordarea de credite pe termen mijlociu si lung, direct catre beneficiari( pentru
investitii, ipoteca, comert exterior, consum)sau prin angajarea de capitaluri pentru recreditare (prin titlurizare sau
prin alte forme).
Specializarea bancilor a fost o tendinta care s-a manifestat in sanul bancilor o intreaga epoca si, desi in
descrestere, continua sa caracterizeze lumea bancilor. Separaea si independenta bancilor specializate este si
momentul delimitarii sferei de competenta si activitate a bancilor de depozit.
Criza economica din anii 1929-1933 a impus o reglementare severa a regimului bancilor, care sa actioneze in
scopul protejarii deponentilor. In acest cadru s-a delimitat acceptiunea de banca comerciala, sau de depozit, in
opozitie sau spre deosebire de celelalte banci.
Astfel s-au delimiat cu claritate, la un moment dat:
-bancile comerciale( de depozit);
-bancile specializate.
Bancile comerciale sunt caracterizate prin aceea ca efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare. Deci au
o activitate diversificata care se poate modifica liber in functie de cerinte, posibilitati si propria orientare.

Totusi, operatiilede baza sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea lor in scopul acordarii de
credite agentilor economici. Ele sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea de profit.
Bancile specializate includ o sfera larga de institutii de credit, cu o gama larga de diferentieri si implicit cu
statute diferite de la tara la tara.
Bancile specializate efectueaza , in ansamblul lor, totalitatea operatiilor bancare .Fiecare din ele sunt supuse, fie
unor limitari privind functionalitatea lor ,fie ca isi asuma in exclusivitate anumite operatiuni. Limitarile se refera
la raza de implantare (teritoriala sau de ramura) sau de statutul lor social particular( actionand ca banci cu
caracter cooperativ sau mutual).
Bancile comerciale isi exercita rolul de intermediar nu numai intre agentii din afara sistemului bancar, ci au un
rol major in valorificarea capitalului, in mobilizarea de resurse si distribuirea de credite in sistemul bancar, deci
intermediaza intre verigile bancare.
Legatura directa cu foarte multi agenti economici, titulari de cont, determinata de constituirea si utilizarea
depozitelor, confera bancilor in general si celor comerciale in special o alta functie principala in economia
moderna, aceea de centru de efectuare a platilor intre titularii de cont, si prin aceasta bancile determinasi
controleaza fluxurile circulatiei monetare scripturale.
In Romania, ca in majoritatea statelor aflate in sfera de influenta rusa , pana in 1990, sistemul bancar a fost
construit cu respectarea in mare masura a modelului sovietic: o banca centrala avand si atributiuni de principala
banca comerciala aflata in stricta supraveghere a Ministerului Finantelor si patru banci specializate (pentru
investitii-redenumita Banca Romana pentru Dezvoltare, pentru comert international-redenumita BANCOREX,
pentru agricultura-Banca Agricola si pentru economii-CEC).
In 1991, prin adoptarea Legii de organizare a BNR (legea nr. 34/1991) si a Legii activitatii bancare (legea
nr.33/1991) s-au pus bazele sistemului bancar pe doua trepte, avand in varful piramidei banca centrala fara
functii comerciale ci numai de supraveghere si control, de emisiune monetara, iar in esalonul doi se afla bancile
comerciale ca agenti economici independenti, constituiti in societati pe actiuni in baza legislatiei societatilor
comerciale, cu respectarea prevederilor si rigorilor specifice activitatii bancare.
Fostele banci specializate au fost transformate in societati pe actiuni si au primit dreptul de a efectua toate
operatiunile bancare, fara a se mai tine seama de specializarea sectoriala avuta anterior.
Monopolul operatiunilor cu exteriorul, detinut anterior de Banca Romana de Comert Exterior a fost desfiintat, iar
din BNR s-a desprins functia comerciala, care a fost preluata de o alta entitate, Banca Comerciala.
Astfel, in martie 1991, sistemul bancar pe doua niveluri a devenit un sistem bancar de tip occidental, bazat pe
principiul universalitatii bancilor.
Sistemul bancar roman a evoluat, in principiu, asemenea celui din celelalte tari din Europa Centrala si de Est,
fiind de remarcat, totusi o crestere mai putin exploziva a numarului bancilor comerciale, ca urmare a unei politici
prudente de autorizare din partea BNR, aceasta contribuind si la evitarea pana in prezent a crizelor financiare
majore, in ciuda problemelor evidenta de portofoliu.