Sunteți pe pagina 1din 6

I. Actualitatea si premisele dialogului dintre teologie si stiint?

n contemporane
itate
2 . Tipologia relatiei teologie - stiinta in contextul actual
- Rel dintre stiinta si religie in zilele noastre este determinata de statutul
acestora in cadrul societatii actuale.
- Ian Barbour propune 4 modele relationale intre religie si stiinta: conflict,
independenta, dialog si integrare
Conflictul: dintre religie si stiinta este promovat prin mediatizarea si promova
rea unor situatii ideologice - Ex: "Gallileo Galilei" sau "Charles Darwin".
Situatia conflictuala favorizata de existeanta unor ideologii materialis
te ori scientiste in campul stiintific. Prima presupune credinta ca prin stiinta
se pot explica toate fenomenele nat si legile stiintifice la nivel eshaustiv. A
doua este repr de forma de credinta in care persista increderea ca totul poate
fi explicat prin ratiunea stiintei.
- In acest context, religia nu poate fi un partener de dialog deoarece nu se sup
une exigentelor criteriilor stiintifice.
Materialismul stiintific se intemeiaza pe o credinta ce speculeaza ipoteza ca in
treaga realitate, inclusiv viata si ratiunea pot fi reduse la materie. Reprezint
a dezideratul celor care "cred" ca unica realitate este materiala. Acesta ofera
adeptillor sai un scop ce le energizeaza toate eforturile stiintifice si chiar v
ietile.
Materialismul stiintific este un sistem de credinta amestecat fara spiri
t critic cu o metoda de cunoastere valabila si neutra si anume stiinta. El prezi
nta stiinta ca fiind obiectiva, deschisa cercetarii, acumulativa si progresiva.
In contrast, religia este subiectiva, inchisa cercetarii, necritica si retrograd
a. Un reprezentatnt seminificativ, si f mediatizat care afirma lipsa de relevant
a a crestinismului in sens de cunoastere dand universilalitatea exclusiva in int
elegerea lumii stiintei, este astronomul Carl Sagan.
Ian Barbour observa corect faptul ca materialismul stiintific nu ramane o simpla
conceptie stiintifica despre lume si viata ci devine si o credinta in atotputer
nici a stiintei ce poate explica totul. Materilistii cred ca prin intermediul st
iintei, toate fenomenele lumii pot fi reduse la elemente materiale si pot fi exp
licate exclusiv prin intermediul unor procese materiale.
Barbour ii desemneaza pe cei mai reprezentativui sustinatori ai acestei pozitii:
Carl Sagan, Richard Dawkins, Peter Atkins - care nu fac o distinctie clara intr
e cercetarile lor stiintifice si optiunile lor filosofice.
Independenta dintre religie si stiinta pleaca de la specificitatea metodologiilo
r.
Separarea cunoasterii religioase de cea stiintifica nu este motivata pe
baza unei atitudini conflictuale, cat pe nevoia de precizare a distinctiilor din
tre cele doua tipuri de epistemologii. in vederea evitarii unor confuzii sincret
ice, competentele trebuie sa fie clar delimitate.
John Haught sustine realitatea revelatiei crestine, nu prin stiinta, ci printr-o
experienta de un tip total diferit - unul care implica credinta religioasa. Cer
inta scientismului ca sa acceptam ca realiste doar acele experiente, idei si te
orii care pot fi verificate in mod stiintific este una prea dogmatica si arbitra
ra
Dialogul dintre stiinta si religie reprezinta o pozitie in care se admite posibi
litatea unei intalniri, respectiv crearea unui cadru favorabil pentro o relatie
constructiva. Existenta si asumarea limitelor in epistemologia stiintifica actua
la formeaza constiinta unei complementaritati care poate fi fructificata printrun sialog sincer si onest.
Dialogul se construieste plecandu-se de la compararea metodologiilor specifice d
e cercetare, in care se pot observa atat asemanari cat si deosebiri
O forma de dialog este propusa atunci cand stiinta ajunge la limita posibilitati
lor sale de cercetare si se intereseaza de forme complemnentare de intelegere, c
and rezultatele din stiinta ridica intrebari dincolo de posibilitatile de raspun
s oferite de metodologia curenta din stiinta.

In situatia dialogului, atat savantii cat si teologii sunt angajati intr-o relat
ie reala, ceea ce presupune reflectii critice fata de problemele abordate indisc
iplinar, fiecare pastrandu-si competenta specifica.
Dialogul dintre religie si stiinta este posibil mai ales atunci cand stiinta nu
renunta la vocatia sa de a cauta adevarul lucrurilor si a lumii. Eistein sustine
ca nu isi poate inchipui un om de stiinta devarat, lipsit de o credinta profund
a.
In ceea ce priveste integrarea, relatia dintre religie si stiinta este mult mai
directa decat cea existenta in modelul dialogic.
O interpretare sistematica a cunoasterii religioase si stiintifice intr-o repre
zentare coerenta si unificata a lumii e posibila prin elaborarea unei metafizici
ce integreaza cele doua tipuri de experienta.
Orice dialog intre stiinta si teologie poate castiga in fecudintate daca este
asisstat de o mediere filosofica la nivel conceptual.
3. Deturnarea dialogului dintre teologie si stiinta prin ideologizarea stiintei
sau a teologiei
- Dialogul dintre teologie si stiinta poate comporta pe langa promisiunilea rea
lizarii unei cunoasteri profunde pe plan uman si riscul devierilor si a caderilo
r.
Rel stiintei cu contextul socio-politic:
a. Natura descoperirii stiintifice:
- Pt a intelege natura descoperirii stiintifice, nuse poate separa actul cercet
arii de subiectul cercetatot si nici de contextul mai larg al mentalitatilor, al
factorilor sociali si culturali implicati in elaborarea unei teorii stiintifice
.
- Paradigma stiintitifica este un exemplu impartasit in primul rand de membrii
comunitatii stiintifice, extins ulterior si in celelalte categorii sociale. Pt a
fi un exemplu impartasit, natura stiintei implica intrebari ce depasesc o reduc
ere a stiintei la o suma de reguli si analize discursive.
- Cu cat societatea contemporana este marcata mai mult de stiinta si de realiza
rile ei, interactiunea dintre teoria stiintifica si contextul socio-politic este
mai puternica. Trebuie eliminat riscul ideologizarii stiintei si a rezultatelor
ei, deoarece aceasta ar duce la manipulari care nu au nimic de-a face cu adevar
urile stiintei si cu finalitatile cercetarii stiintifice.
- Stiinta trebuie sa ramana angajata in demersul onest de cautare a adevarului,
facand distinctie intre rezultatul cercetarii stiintifice si produsul ideologic
al acestuia.
- Discursul ideologic are un caracter de legitimare, spre deosebire de cel stii
ntific, care este descriptiv. Scopul unui discurs ideologic nu este de a descrie
si de a analiza functionarea lumii ci de a realiza si a intari coeziunea unui a
numit grup social.
- Interferenta dintre discursul stiintific si cel ideeologic este riscanta, mai
ales cand concepte precizate riguros si cu sejmnificatii clare sunt extrapolate
la realitati mai generale. Este obligatorie o analiza minutioasa pt a discerne
continutul stiintific al discursului de valentele sale ideologice, putandu-se as
tfel evita folosirea si manipularea stiinte pt propraganda.
- Campania mediatica de care beneficiaza stiinta si tehnologia este un factor p
rimorfial in elaborarea relatiilor dintre stiinta si public. Media joaca un rol
important ca sursa de informatii stiintifice, dar mai ales au un rol semnificati
v in emiterea unor judecati de valoare asupra teoriilor stiintifice. Ideologizar
ea stiintei si prezentarea ei intr-o forma ocultata se realizeaza preponderent i
n spatiul mediatic.
- In presa, stiinta este descrisa in termeni de magie, de miracole, de adevarur
i in sfarsit dezvaluite. Stiinta e o cunoastere secreta, o forma de alchimie. St
iinta este de asemenea descrisa in presa ca un mijl de rezolvare a problemelor d
ificile, cao certitudine intr-o lume nesigura.
b. Stiinta si putere
- Societatea contemporana nu poate fi imaginata fara suportul stiinte si al teh
nologiei. Se poate vb astfel despre sustinere reciproca intre stiinta si putere.

Autoritatile de stat sunt interesate sa promoveze unele directii de cercetare m


enita sa intareasca puterea economica sau poliotica a unei tari sau a unor compa
nii multinationale.
- Rolul autoritatilor nu e de a lanifica cercetarea,ci doar de a asigura condit
iile desfasurarii ei. Impunerea unor conditii cercetarii stiintifice de catre au
t polit repre o obstructionare a dezvoltarii firesti a stiintei. Daca cercetarea
e directionala doar in functie de eficienta economica, politica sau militara, s
e dilueaza identitatea stiintei.
- Stiinta nu inseamna manipularea informatiei cu mijloace tehnice performante.
Desi atat stiitna ca si tehnica au adus numeroase avantaje umanitatii, nu justif
ica o incredere totala in stiinta, o asteptare de rezolvare a tuturor problemelo
r prin stiinta. De-alungul timpului, mai multi autori au evidentiat faptul ca de
zvoltarea stiintei poate avea si efecte negative pt ceea ce inseamna realitatea
esentiala a existentei umane.
c. Stiinta si non-stiinta
- Stiinta se distinge de non-stiinta prin faptul ca adevarata stiinta descalifi
ca non-stiinta naterioara ei(cf lui Bachelard). Stiinta se constituie impotriva
unui obstacol care opune rezistenta. Non-stiinta poate fi asimilabila cu mai mul
ta usurinta unei anumite ideologii.
- Cf lui Paul Feyerabend, orice pretentie de a defini diferenta dintre stiinta
si non-stiinta este propraganda, obiectivitatea stiintei neputand fi identificat
a cu produsul unui demers obiectiv iar deciziile savantului nefiind obiective, c
i doar expresii ale subiectivitatii.
- Trebuie recunoscut ca savantii nu sunt compententi decat in domeniilor lor fo
arte restranse.
4 .Riscurile contur?rii unei gnoze sincretice, folosindu-se ca pretext d
ialogul teologie-stiint?
- Ignoranta sau tendintele gnostice si sincretice pot produce confuzii majore,
reunind intr-un amalgam difuz elemente stiintifice si non-stiintifice.
- Stiinta post-moderna trevuie sa fie familiarizata marelui public. Optiunea po
st-moderna pt o stiinta deschisa permeabila unei unificari cu multiple forme de
cunoastere implica si riscul unor sincretisme.
- Atunci cand se pune problema dialogului dintre religie si stiinta este esenti
ala exersarea unei constiinte a discernamantului, pt a evita pozitii sincretice
si neo-gnostice, care ofera mirajul unei cunoasteri unitare in care nici un tip
de cunoastre sau de experienta nu trebuie exclusa.
- Se incearca o revrajire a lumii care ar permite stiintei revenirea la matrice
mitica si relicioaga prin care schizofrenia dintre discurs si realitate sa fie
vindecata. Se cere insa o prudenta maxima pt a evita conotatiile de tip magic si
gnostic ce pot fi aduse de diferite tendinte stiitifice.
- Stiinta contemporana nu se mai bazeaza exclusiv pe gandire analititca si expe
riment empuric, ci prezinta o dechidere prin acceptarea complemnetaritatii altor
forme de cunoastere - cun religioasa poate fi vazuta ca partener.
- Dialogul dintre teologie si stiitna pt a fi autentic, preuspune o maxima prde
nta pt a nu fi deturnat si folosit ca pretext pt conturarea unei cunoasteri de t
ip gnoza.
- Sincretismul gnostic constituie atentatul cel mai grav la adresa dialogului d
intre teol si stiinta printr-o dubla pierdere de identitate si de adevar.
- Desi dpdv ort, cunoasterea teol nu are un scop in sine, si nu este motivata d
e principiul cunoasterii necunviincioase prin care se urmareste intelegerea tutu
ror tainelor universului, exista riscul ca in sialogul cu alte forme de cunoaste
rere animane de ambitii desarte, teol sa uite de marturisirea propriei gnoseolog
ii.
- Cunoasterea teol raspunde unor nevoie concrete si are ca finalitate experient
a duhovniceasca.
Inclusiv in dialogul dintre teol si stiinta, teol trebuie sa marturiseasca adeva
rul fundamental al gnoseologiei patristice si al Traditiei Ort, astfel evitanduse diferitele sincretive mistice.

5. Specificul abord?rii ecleziale a relatiei teologie-stiint?


- Abordarea relatiei dintre teologie si stiint? ridic? n primul r nd o problem? de
ordin hermeneutic. Din perspectiva teol ort, fundamentul unui dialog veritabil
este eclesialitatea. Biserica este prin excvelenta realitatea dialogica in care
necreatul se uneste cu creatul in Hristos, prin Duhul Sfant.
- Asumarea experientei eclesiale permite atat adancirea unui dialog cu luema ca
t si cu sine insusi.
- Dialogul teologiei cu stiinta si cultura oricarei epoci trebuie sa aiba in ve
dere faptul ca in Biserica, Rev este desavarsita in Hristos, dar se cere imparta
sita printr-o adancire neincetata in Duhul Sfant.
- Atat teologia cat si stiinta il arata pe om, in chip fundamental, fiinta dial
ogica.
II. Structura cunoasterii stiintifice in contexte istorice semnificative:
6. Ratiune si constiinta mitica. Stiinta in Antichitate.
Constiinta modernitatii a deturnat intr-un mod tendentios experienta mitica si s
imbolica a omului ancorat intr-o traditie religioasa.
- Se va presupune ca o cunoastere exacta si precisa nu poate fi posibila decat i
n ceea ce priveste lumea sensibila, in timp ce lumea transcendenta nu poate fi d
escrisa, decat eventual in termeni marcati de aproximitivitate.
- In noul context, omul nu se mai centreaza in relatia cu transcendentul, iar ex
perienta religioasa este perceputa ca nemaiputand oferi o cunoastere veridica.
-Stiinta modernitatii, autonoma fata de religios, va elimina simbolismul acestui
a.
- Simbolismul religios dezvaluie experienta mitica a omului religios
- pt omul zilelor noastre mitul inseamna un fel de povestire sau legenda care co
ntine in mod inerent o doza de ireal sau de eroare.
- pt omul religios mitul inseamna prin excelenta realitatea, configurand adevara
ta lume si salvandu-l de iluzoriu.
- Constiitna mititca presupune o gandire angajata in actul vietii, strans legata
de gesturi concrete.
- pt ratiunea moderna, supusa exigentelor analitice si formale, ratiunea mitica
reprezinta o forma pueria de amnifestare a ratiuniii
- Atribuind gandirea mitica omului primitiv, omul contemporan sufera de complexu
l superioritatii fata de constiinta mitica pe care o interpreteaza in mod eronat
ca gandire disociata de realitatea empirica.
- Inceputul stiintei este asociat cu efortul omul antic de a-si explica in mod r
ational lumea.
- stiinta se naste tocmai prin dezintegrarea constiintei mitice
- aparitia stiintei coicine cu o slabire a constiintei mitice si presupune trece
rea de la o ratiune ancorata in contemplare si intuitie la o ratiune discursiva
Stiinta greaca:
Emergenta stiintei grecesti are loc in sec VI i. Hr. in contextul modificarii co
nstiintei mitice.
- Esoterismul ramane o caracteristica pt stiinta elena.
- cetatenii sunt angajati in viata cetatii, participand la numeroase dezbateri
- in dezbaterile publice demonstratia si elocventa discursului devin elemente ch
eie
- in acest context apare si se dezvolta sofismul
- grecii au dat stiintei candrul sau concenptual, afirmand ca adevarata cautare
este posibila plecand de la dezbatere axatra pe metodologii si finalitati stiint
ifice
- structura formala a stiintei apare prin organizarea limbajului
- procesul stiintei pleaca de la identificarea precisa a obiectului cercetarii.
- un pas urmator in demersul stiintei este construirea unui sistem epistemologic
, prin folosirea logiciii bazata pe demonstratie.
- demonstratia implica acea cunoastere sigura care se deosebeste de opinie.
- Aristotel: exista stiinte care expun faptele, dupa cum exista stiinte care se
ocupa cu "de ce-urile" faptelor

- in cunoasterea stiintifica a lumii, matematica are un rol privilegiat.


7. Stiinta in Evul Mediu
O etapa importanta in dezvoltarea stiintei in Europa o va constitui redescoperir
ea si reinterpretarea intr-un context diferit a lucrarilor grecesti, pefiliera a
raba.
- Pt roger Bacon, finalitatea stiintei cosnta in dobaindirea puterii de control
asupra naturii.
- prin experimentul empiric, mafia va fi convertita incetul cu incetul in aplica
tii practice ale stiinte, cu ajutorul tehnicii care se va dezvoltata progresiv.
- ambitiile magice vor fi transformate in ambitii stiintifice, concretizate prin
eforttul de a intelege rational tainele si mecanismele de functionalre ale lumi
i
- noua stiinta va dobandi un puternic caracter utilitarist fiind asociata cu pro
speritatea amteriala.
- Adeptii lui Averroes vor formula invatatura dublului adevar: unul al credintei
si altul al ratiunei in Padova, invatatura ce va avea un rol semnificativ in ge
neza stiintei moderne.
- se va acorda din ce in ce mai multa importanta inductiei
- critica scolastica bazata pe experime4nt si demonstratie matematica va favoriz
a aparitia spiritului stiintific modern.
- explicarea rationala a lumii se fondeaza pe logica aristotelica si pe matemati
ca greco-araba.
- savantii scolastici vor studia relatia dintre fapte si teorii, dintre date si
explicatii, descopunand fenomenul in parti constitutive care vor di analizate se
parat.
- Robert Grosseteste este fondatorul cercetarii empirice la Oxford, prezentand a
spectul inductiv, empiric si matematic al stiintei.
- primul autor care va studia serios problema inductiei si relatia dintre experi
ment empiric si matematica in metodologia stiintifica va fi Albert cel Mare - ca
re numeste stiinta experimantala stiinta nobila.
8. Stiinta moderna
- Stinta moderna se bazeaza pe niste principii reformulate si asumate intr-o man
iera fundamental diferita fata de ceea ce a fost stiinta pana la revolutia lui G
alilei.
- pentru stiinta moderna, metodologia reprezinta factorul esential de progres al
stiintei.
- revolutia stiintifica moderna se bazeaza pe asocierea metodei experimentale cu
matematizarea fenomenului fizic.
- stiinta moderna repr un puternic caracter fizicist.
- Galileo Galiei - initiator prin excelenta al stiintei moderne, a fost fizician
si nu astronom
- in cercetarea stiintifica moderna, aparatura tehnica joaca un rol important.
- Leonardo da Vinci va folosi mult tehnica matematica pt exprimarea fenomenelor
naturale
- aparitia geometriei analitice si a calculului infinitezimal vor contribui la m
atematizarea fenomenelor din natura.
- Stiinta moderna se bazeaza pe observatie si pe experiment, alaturi de acestea
Galilei insistand pt masurare si pe matematica.
- Se mai bazeaza pe credinta descoperirii unei structuri inteligibile in natura
obiectiva
- Gandirea stiintifica moderna dezvolatata de Galilei va fi transpusa in filosof
ia naturii a lui Descartes.
- Revolutia stiintifica din gandirea moderna va asocia cunoasterea cu puterea.
- Odata cu Galilei se pune accent pe importanta persoanei care face stiinta
- Prin puterea fictiunii Galilei reuseste sa diferentieze ceea ce este stiinta d
e ceea ce este non-stiinta
- Prin Galilei, o data cu intrarea in scena a dispozitivului experimental , cerc
etarea lumii se face dintr-o perspectiva indusa de acest artefact de laborator.

- stiinta moderna se consolideaza prin autoritatea experimentului realizat print


r-un dispozitiv.
- fizica moderna nu inseamna o corectare a stiintei traditionale ci o schimbare
fundamneatala a conceptiilor - o noua paradigma stiintifica
9. Mutatii epistemologice semnificative n paradigma stiintei contemporane
- Paradigma stiinte contemporane ofera cadrul unei intalniri reale intre perspec
tiva teologica si cea stiintifica privind lectura realitatii lumii in care traim
.
- implicatiile epistemologice ale fizicii cuantice converg in sensul sublinierii
umposibilitatii stiintei de a atinge si a epuiza adevarul lumii si al omului pr
intr-o cercetare exclusiv analititca si empirica
- In condi?iile n care paradigma ?tiin?ei contemporane ofer? muta?ii epistemologi
ce semnificative, prin cercet?rile de v rf n diferite domenii ?tiin?ifice, limita d
emersului ?tiin?ific fiind recunoscut? ?i asumat?, exist? ?ansa unei deschideri
oneste a cunoa?terii ?tiin?ifice c?tre cea teologic?. Una dintre responsabilit??
ile eclesiale ale teologiei contemporane este de a r?spunde acestor deschideri o
neste din partea unor savan?i redutabili, realiz ndu-se astfel cadrul dezvolt?rii
unui dialog dintre teologie ?i ?tiin??, cu p?strarea ?i valorificarea competen?e
lor specifice.