Sunteți pe pagina 1din 26

Informarea i educarea pentru igiena comunitii

Educaie pentru sntate


Cultura general, inclusiv cultura sntii, se formeaz prin instrucia
general a populaiei n setul continuu al generaiilor. Aceast secven a culturii
generale, ce poart titulatura specific de sntate, mai este considerat i azi
ca fiind o activitate de baz i obligatorie a serviciilor de sntate, n loc s
fie apreciat ca o noiune de pregtire continu, de educaie premanent, de
perfecionare pe un fond pregtit general n sistemul instruciei publice a
populaiei.Veriga principal pe care ar trebui s acioneze serviciile de sntate i
cele educaionale pentrua avea rezultate bune, pe termen scurt i lung, privind
mbuntirea strii de sntate a populaiei, este educaia pentru sntate.
Educaia pentru sntate are ca scop creterea nivelului de cunotine
medicale ale populaiei n domeniul sanogenezei, proteciei mediului i prevenirii
bolilor; formarea i dezvoltarea unor deprinderi corecte care s promoveze
sntatea precum i crearea unei poziii active fa de sntatea individual i de
problemele sntii publice, n sensul atragerii i capacitrii maselor la
participarea activ n vederea realizrii i consolidrii sntii.
Dup Ch. Gernez-Rieux i M. Gervois, educaia pentru sntate ndeplinete
trei roluri, n funciede scopul urmrit:

preventiv - temele de educaie coninnd elemente de instrucie a populaiei


pentru prevenireambolnvirilor;
constructiv de realizare a adeziunii opiniei publice n favoarea sntii;
curativ pentru educarea i convingerea pacienilor de a urma
prescripiile medicale.

Educaia pentru sntate presupune acceptabilitate, respect reciproc,


cooperarea receptorilor, informare, mijloace pentru deprinderea diferitelor
obiceiuri sanogene (bazate pe mesaj educativ de cultur sanitar, imagini de
exemplificare i demonstraii practice). Educaia pentru sntate implic,
obligatoriu, cunoaterea i aplicarea continu a tehnicilor de comunicare, ca
element fundamental.
Educaia pentru sntate se realizeaz n grupuri mici, n care comunicarea
este mai adecvat nevoilor de formare.
Scopurile realizrii educaiei pentru sntate
Aciunile de educaie pentru sntate se realizeaz n scopul:

1.
creterii nivelului de cunotine medicale a populaiei n domeniul preveniei bol
ilor, al sanogenezei, al proteciei mediului ;
2. formrii i dezvoltrii unor deprinderi corecte care s promoveze
sntatea;
3. antrenrii maselor pentru a participa activ la consolidarea sntii prin
crearea unei poziii active fa de sntatea individual i fa de problemele
sntii publice.

Principiile educaiei pentru sntate sunt:

al prioritii: cu ct nceputurile educaiei pentru sntate sunt mai timpurii


cu att rezultatele nstarea de sntate a populaiei sunt mai bune;
al specificitii i autoritii: se consider c educaia fcut de persoane
specializate are impact mai mare asupra comportamentului sanogenetic;
al integrriied ucaiei pentru sntate n obiectivele politicii social-sanitare
a statului.

Cerinele educaiei pentru sntate sunt:

larg accesibilitate;
orientare (spre prevenie) profilactic;
participare activ a populaiei la aprarea propriei snti;
caracter optimist;
s fie convingtoare;
exprimare accesibil;
tematic adecvat auditoriului.

Direciile de orientare ale educaiei pentru sntate se refer la:

dezvoltarea educaiei pentru sntatea familiei;


antrenarea populaiei n activiti privind asanarea mediului fizic extern i
evitarea polurii;
ncurajarea aciunilor de prevenire i combatere a bolilor transmisibile, cu
accent pe bolilesociale (tuberculoza, bolile venerice, HIV/SIDA);
susinerea aciunilor de prevenire i combatere a bolilor cronice;
intensificarea educaiei pentru sntate n problemele de prevenire a
accidentelor i instruirea populaiei n ceea ce privete acordarea primului
ajutor;
propagarea cunotinelor pentru ngrijirea elementar a bolnavilor, pentru re
spectarea indicaiilor de regim igieno-dietetic n vederea refacerii sntii,
redobndirii capacitii de munc i reintegrrii sociale;
popularizarea sistemului de asigurare de servicii medicale pentru populaie;

dezvoltarea interesului pentru practicarea sportului i pentru folosirea


factorilor naturali n scopul clirii i ntririi organismului i a creterii duratei
medii de via;
dezvoltarea rspunderii pentru sntatea proprie, familial i colectiv.

Mijloacele de educaie pentru sntate folosite de mediatorul sanitar


a) mijloace auditive:
Convorbirea/discutia const dintr-o scurt expunere a mediatorului, urmat
de ntrebri i rspunsuri asupra temei propuse, prin aceasta urmrindu-se
lmurirea unor probleme puin cunoscute sau neclare. Ea poate fi:

individual la iniiativa mediatorului sau a persoanei interesate,


n cadrul grupului mediatorul dialogheaz cu participanii apoi acetia
dialogheaz ntre ei. Grupurile pot fi dintre cele mai variate: bolnavi cu aceeai
afeciune, persoane cu aceleai preocupri/profil, tineri, vrstnici, femei,
brbai, etc.
b) mijloace vizuale:
cu rol dominant textul: lozinca, articolul, broura, manualul, fluturaul,
pliantul;
cu rol dominant imaginea: afiul, pliantul, plana, diapozitivul, machete,
expoziia.
c) mijloace audio-vizuale: filmul, emisiunea televizat, teatrul.

Etapele planificrii i evalurii educaiei pentru sntate:


1. identificarea i caracterizarea grupului tinta;
2. identificarea nevoilor i ierarhizarea lor;
3. formularea de scopuri i obiective strategice teoretice;
4. identificarea resurselor pentru formarea comportamentului favorabil sntii;
5. elaborarea coninutului i alegerea metodelor de folosit;
6. aciunea propriu-zis de influenare, de formare de atitudini, comportamente;
7. evaluarea sesiunii - continua
- imediat
- de etap
- terminal.
Responsabilitatile mediatorului in cadrul sesiunilor de educatie pentru
sntate:

s fie informai, s fie la curent cu noile descoperiri n domeniu;


s fie ndrznei, s-i depeasc propriile slbiciuni i prejudeci;
s fie explicii, s nu deruteze oamenii folosind un limbaj ambiguu;
s evite stereotipia i blamarea, mai ales dac este vorba de o afeciune
transmisibil;
s-i concentreze eforturile pentru a schimba comportamentul n grupurile
int;
s activeze pe un front larg - mediatorii trebuie s neleag motivele care-i
fac pe oameni s continue s se poarte la fel, dunnd propriei snti,
gsind alternative acceptabile i apoi furniznd resursele i sprijinul necesar
pentru acceptarea alternativelor.

Sesiuni de educaie pentru sntate n scoli


Invmntul primar
Obiectivele educaiei pentru sntate n nvmntul primar pot fi sintetizate
astfel:
Obiective directe:
1. dezvoltarea componentelor comportamentului igienic realizate la vrsta
precolar;
2. formarea unor componente ale comportamentului igienic, sanogenetic,
corespunztoare vrstei i sarcinilor colare;
3. dobndirea unor noiuni i elemente ale motivaiei tiinifice necesare
contientizrii aciunilor.
Obiective indirecte:
1. promovarea sntii;
2. mbuntirea indicatorilor strii de sntate;
3. creterea randamentului colar.
Pentru realizarea obiectivelor trebuie desfurate o serie de aciuni dup o
tematic ce poate fi structurat astfel:
a)

Igiena individual, care se va referi la noiuni ce privesc:


Igiena corporal: dini, pr, unghii, organe genitale, tegumente;
igiena vestimentar: mbrcminte, nclminte;
clirea organismului prin: factori naturali (aer, ap, soare), educaie fizic i
sport, joc n aer liber.

b) Regimul igienic de via


activiti colare (igiena n clas i n recreaie, pregtirea leciilor acastehnic, durat, poziie corect a corpului)
activiti de ntreinere (igiena personal, respectarea orarului colar i
a orarului activitilor zilnice, alimentaia raional)

activiti
de
refacere
(odihna
activ
ce
cuprinde
activiti
extracolare deconectante, recreative, reconfortante, distractive, odihna
pasiv prin somn).
Igiena alimentaiei cu respectarea orarului de mas (inclusiv pacheelul cu
gustare ), servirea igienic a gustrii i a mesei, pstrarea igienic a
alimentelor, evitarea consumului de dulciuri ntre mese.

c) Igiena n colectivitate

n familie: igiena i nfrumusearea mediului familial; relaiile de microgrup


(atitudine reciproc ntre membrii familiei); participarea la activiti utile;
accidente posibile n mediul casnic prevenirea i primul ajutor;
n internate, semiinternate, tabere i excursii: atitudine ecologist; relaii de
microgrup; accidente prevenire i primul ajutor;
pe strad: igiena strzii i comportament ecologist; accidentul rutier
prevenirea i primul ajutor;
n societate: comportare civilizat; noiuni elementare de microbiologie,
epidemiologie i profilaxie; boli transmisibile, intoxicaii.

nvmntul gimnazial
Obiective
1. Formarea unui comportament igienic contient prin:
consolidarea cunotinelor, deprinderilor i obinuinelor dobndite n ciclul
primar;
dezvoltarea cunotinelor asimilate anterior i dobndirea de noi cunotine,
formarea de noi deprinderi iobinuine corespunztoare vrstei;
formarea unor componente ale comportamentului sanogenetic menite s
concure att la promovarea proprieisnti ct i a colectivitii.
2. Instruirea teoretic i practic n probleme de prim ajutor n caz de
accidente i mbolnviri acute.
3. Formarea spiritului de ntrajutorare uman.
Tematica cuprinde:
Igiena individual:

noiuni de anatomie i fiziologie;


importana igienei corporale, vestimentare n prevenirea bolilor contagioase;
alimentaia raional;
influena nociv a alcoolului i tutunului asupra sntii i a randamentului
la nvtur;
importana practicrii sportului, clirea organismului prin factorii naturali;
noiuni de igien i protecia muncii.

Regimul igienic de via:

Regimul raional de nvtur la domiciliu;


Odihna activ i pasiv;

Activiti extracolare deconectante, recreative, distractive;


Evitarea suprasolicitrii fizice i psihice.

Igiena n colectivitate:

noiuni privind bolile contagioase (lanul epidemiologic) i profilaxia lor;


probleme de igien i sanitaie n mediul rural;
igiena din internate, semiinternate i tabere;
cultivarea unei atitudini ecologiste;
formarea i consolidarea spiritului de ntrajutorare i solidaritate uman.

Educaia sexual

modificrile fiziologice specifice acestei vrste;


formarea unor opinii corecte, fundamentate tiinific, despre sexualitate;
noiuni de igien sexual;
noiuni elementare privind bolile cu cale de transmitere sexual.

nvmntul liceal
Obiectivele sunt:
1. Perfecionarea comportamentului igienic contient prin:
nelegerea tiinific a fenomenelor legate de sntate i boal, prin
transmiterea organizat i sistematic acunotinelor igienice;
cultivarea unei concepii tiinifice i a unei orientri profilactice, n scopul
prevenirii mbolnvirilor;
formarea unor deprinderi igienice noi i consolidarea celor dobndite;
informarea tiinific, formarea unei concepii corecte i a unui
comportament civilizat cu privire la relaiile sexuale i viaa de familie;
aprofundarea cunotinelor de acordare a primului ajutor n caz de accidente.
2.Dobndirea cunotinelor i deprinderilor de igiena muncii i de profilaxie
a mbolnvirilor profesionale.

Supravegherea
comunitate

aplicrii

normelor

de

igien

Acest capitol cuprinde elemente privind cunotinele i deprinderile necesare


mediatorului sanitar pentru asigurarea respectrii normelor igienico-sanitare,
prevenirea infeciilor n comunitate i instruirea membrilor comunitii pentru
respectarea igienei individuale i controlul strii de sntate.
Activitile specifice mediatorului sanitar cu privire la respectarea normelor
igienico-sanitare sunt:

S verifice aplicarea normelor de igien n comunitate

Verificarea aplicrii normelor de igien n comunitate se realizeaz urmrind dac


curenia se face n conformitate cu normele igienico-sanitare n vigoare. Normele
de igien n comunitate sunt respectate dac se realizeaz curenia i dezinfecia
cu substane adecvate. Informarea membrilor comunitii asupra importanei i
necesitii aplicrii normelor de igien n comunitate este realizat cu
promptitudine i profesionalism. Controlul igienizrii i dezinfeciei se face zilnic,
conform normelor de igien.

S stabileasc prioritile pentru aplicarea normelor de igien

Obiectivele sunt elaborate corect mpreun cu membrii comunitii i autoritile


implicate. Calendarul de implementare a obiectivelor se realizeaz conform
graficului necesar aplicrii normelor de igiena. Stabilirea prioritilor se face cu
evaluarea corect i la timp a rezultatelor obiectivelor propuse.

S explice avantajele igienei personale, a locuinei i a spaiilor


comune

Explicarea avantajelor igienei se face prin informarea eficient i corect asupra


importanei igienei. Explicarea avantajelor igienei implic organizarea unor sesiuni
de informare i instruire cu privire la igiena locuinei i a spaiilor comune.
Tematica de informare i instruire se face conform nevoilor comunitii.

Aplic msurile de igien dispuse de autoritile competente.

Normele de igien se refer la igiena individual i igiena corporal respectiv:


- Splarea minilor, splarea parial zilnic (dini, fa, picioare, organe genitale)
- Igiena parial periodic (prul, unghiile)
- Igiena general (baia general)
- Igiena vestimentaiei
- Igiena locuinei
- Dezinfecia este operaia prin care se efectueaz distrugerea masiv a insectelor
care provoac boli infecioase. Dezinsecia se realizeaz prin mijloace: mecanice,
fizice, chimice. - Deratizarea este operaia prin care se urmrete distrugerea
masiva a roztoarelor. Vicierea aerului reprezint modificarea calitii fizice a
aerului. Tipuri de dezinfecie: chimic, mecanic, raze ultraviolete, cldura. Obiecte
dezinfectate: spaii, suprafee, mobilier. Materiale folositefolosite: detergeni,
substane dezinfectante. Boli transmisibile: hepatita, TBC, SIDA, infecii cu germeni
patogeni, viroze respiratorii. Control medical periodic: trimestrial, semestrial,
anual.

Igiena locuinei
Aceast problem trebuie tratat ncepnd cu redefinirea noiunii de sntate, de
la simpla apreciere "lips de boal" la complexul de factori ce determin
bunstarea fizic, psihic i social. Acest fapt a dus la sporirea ateniei acordate
ambianei n care omul triete i se desvrete ca individ i personalitate.
n cadrul acestei ambiane, locuinei i revine un rol important, reprezentnd unul
din factorii hotrtori pentru sntatea i confortul populaiei.
Locuina reprezint unitatea de mediu n care omul i petrece cea mai mare parte
din via, ct i unul dintre factorii de mediu care influeneaz cu prioritate
sntatea i confortul. Relaia dintre condiiile de locuit i sntate este afirmat
de numeroasele studii i cercetri ntreprinse de mai mult vreme.
n apariia i favorizarea diferitelor mbolnviri sau stri de disconfort sunt
responsabili diferii factori ai ambianei de locuit. Astfel, exist mbolnviri sau stri
de disconfort n relaie cu ambiana termic, cu vicierea i poluarea aerului, cu
carenele de iluminat natural i artificial, cu prezena zgomotului, cu diferite
condiii de insalubritate.
De asemenea, exist relaii ntre diferite carene sanitare ale locuinei i frecvena
infeciilor respiratorii, digestive i cutanate, precum i parazitoze, rahitism,
reumatism, tulburri de vedere, boli neuropsihice, accidente de locuin.
Pentru toate aceste afectri posibile ale strii de sntate a populaiei, se impune
cu necesitate stabilirea criteriilor sanitare ale locuinei. Ele sunt n conformitate cu
indicaiile Organizaiei Mondiale a Sntii i se refer la:
- prevenirea bolilor transmisibile ce se poate realiza prin aprovizionarea cu ap
potabil, existena de instalaii sanitare adecvate, absena focarelor de
insalubritate n interiorul sau n apropierea locuinei; prezena dotrilor capabile s
conserve alimentele, mpiedicarea ptrunderii insectelor i roztoarelor, realizarea
unui spaiu suficient pentru a micora riscul de contaminare prin contact;
- evitarea accidentelor i intoxicaiilor ce are la baz folosirea unor materiale de
construcie rezistente i care s evite incendiile, eliminarea riscului de intoxicaie i
asfixie prin gaze, a electrocutrii i combustiei (arderii) prin aparate electrice,
asigurarea proteciei mpotriva cderilor, alunecrilor i a altor cauze de
traumatism;
- satisfacerea nevoilor fundamentale fiziologice - meninerea unei ambiane
termice care s evite att pierderea excesiv de cldur, ct i supranclzirea, a
unui iluminat natural i artificial suficient, a nsoririi directe a ncperilor principale
(aici i are locul vorba din btrni: "unde intr soarele nu intr doctorul"), protecie
mpotriva zgomotului i vibraiilor, realizarea unui spaiu pentru a nu stnjeni
micarea
i
a
permite
jocul
copiilor;

- asigurarea cerinelor socio-psihologice - posibilitatea de izolare a fiecrei


persoane, satisfacerea unei viei familiale normale i ale nevoilor sociale ale
individului i familiei, existena unor echipamente i dotri care s uureze
activitatea gospodreasc, a unui aspect plcut al locuinei i mprejurimilor,
asigurarea de mijloace de transport corespunztoare, existena spaiilor libere
pentru odihn, recreere, joac.
O problem de o deosebit importan este amplasarea corect a locuinelor n
localiti. Exist aa-numitele zone de locuit care trebuie s ocupe partea din
teritoriu cu cele mai bune condiii naturale. Teritoriul respectiv trebuie s asigure
condiii optime pentru sntatea populaiei, s aib posibiliti de alimentare cu
ap potabil, de ndeprtare i neutralizarea apelor meteorice (rezultate n urma
ploilor, topirii zpezii), a apelor uzate i a reziduurilor solide, protecie mpotriva
zgomotului i a polurii mediului nconjurtor, de dezvoltare a zonelor verzi, s fie
ferit de surpri i alunecri de teren, avalane, inundaii, emanaii sau infiltraii de
substane toxice, inflamabile sau explozive.
Solul destinat construciilor trebuie s fie poros i cu capacitate de autopurificare,
de infiltrare a apei i de dezvoltare a vegetaiei. Nivelul apei subterane trebuie s
fie la minimum 0,5-1 m de baza fundaiei, pentru a nu se infiltra apa n construcie.
n stabilirea amplasamentului unei locuine trebuie inut cont i de existena unor
disponibiliti de teren pe care s se amenajeze: spaii pentru joac, pentru
parcarea i gararea autovehiculelor populaiei din zona respectiv (la distan de
minimum 10 metri de ferestrele camerelor), spaii verzi comune, spaii pentru
recipieni de colectare a reziduurilor menajere (pot fi cuplate cu spaii pentru
btutul covoarelor), aflate tot la distan de minimum 10 m de cldire i maximum
70 m de intrarea n cldiri.
Alte cerine vor fi n legtur cu unitile de servire a populaiei (alimentare,
comer, asisten medical) i mijloacele de transport. De asemenea, trebuie
create zone de protecie sanitar ntre ntreprinderile industriale ce polueaz
atmosfera sau produc zgomot i zonele de locuit.
Cerinele sanitare ale unei locuine presupun un iluminat corect, o ventilaie i
nclzire eficiente.
Iluminatul locuinei reprezint un factor de mediu de prim ordin pentru funcia
vederii i, prin intermediul ochiului, pentru ntregul organism.
Iluminatul poate fi natural sau artificial. Cel natural se realizeaz prin lumin solar
direct, difuzat sau reflectat. Exist anumii factori de care depinde realizarea
iluminrii naturale. Ei sunt:
- clima de lumin a teritoriului ce depinde de poziia soarelui pe cer, gradul de
acoperire a cerului, transparena atmosferei, gradul latitudinii;

- orientarea locuinei prin poziionarea faadelor i ferestrelor; n ara noastr,


orientrile optime sunt cele sudice, sud-estice i sud-vestice.
- obstacolele din faa ferestrelor au rol important n reducerea iluminatului; s-a
stabilit c pentru a evita umbrirea, distana ntre cldiri trebuie s fie mai mare sau
cel puin egal cu nlimea cldirii celei mai nalte;
- tipul, forma, dimensiunile i amplasarea ferestrelor, calitatea geamurilor i modul
lor de ntreinere, pot influena nivelul de iluminare natural a ncperilor;
- mijloacele de ecranare a ferestrelor, adncimea camerei, culoarea pereilor i
mobilierului, gradul de ncrcare cu mobil, sunt tot atia factori ce interfer cu
iluminatul natural.
Iluminatul artificial - necesitatea sa rezult din faptul c unele activiti deosebite
impun un iluminat local pe suprafaa de lucru. Iluminatul general reprezint
modalitatea de a realiza, n ntreaga ncpere, un nivel ce permite efectuarea
activitii fr s solicite deosebit aparatul vizual.
n cazul iluminatului general, trebuie evitat strlucirea corpului de iluminare
(amplasarea sa n apropierea tavanului), iar n cazul iluminatului local, trebuie ca
ochii s fie meninui n interiorul unghiului de protecie al lmpii.

Ventilaia locuinei
Cerinele sanitare ale ventilaiei sunt:
- reducerea sau pstrarea microclimatului la nevoile confortului termic;
- nlturarea alterrilor de compoziie a aerului produse prin viciere sau poluare;
- realizarea sa eficient n orice anotimp;
- evitarea producerii de nociviti sau disconfort.
Indicatorul vicierii aerului este bioxidul de carbon rezultat din respiraie. Se
apreciaz astfel c aerul din ncpere este viciat atunci cnd concentraia
bioxidului de carbon depete 0,l %.
Deoarece ventilaia locuinei se face aproape exclusiv n condiii naturale, trebuie
s se in seama de faptul c ncperile nu reprezint spaii ermetic nchise. Intre
aerul din interior i cel exterior se realizeaz un schimb permanent (mai mare sau
mai mic), avnd ca rezultat nlocuirea unei pri din aerul ncperii. Acest schimb
natural depinde att de unii factori fizici ai aerului (temperatur, presiune, direcie
i vitez a curenilor de aer), ct i de caracteristicile constructive (natura
materialelor, amenajri).

Ventilaia natural eficient se realizeaz prin aerisirea ncperilor n timpul


deschiderii periodice a ferestrelor sau uilor.
O aerisire permanent, fr alterarea microclimatului i fr a necesita prsirea
ncperii, se poate realiza cu ajutorul oberlihturilor.
n afara ventilaiei naturale, uneori se impune folosirea sistemelor de ventilaie
artificiale.

nclzirea locuinei
n zona noastr climatic, msurile de izolare termic a locuinei nu sunt suficiente
pentru a menine confortul termic n anotimpul rece. Cteva luni pe an, nclzirea
locuinei este o necesitate. Fr acest lucru, solicitrile termice ale organismului ar
fi foarte mari, ar depi capacitatea lui de termoreglare i ar produce mbolnviri
datorate frigului. Cerinele sanitare ale nclzirii:
- ambiana termic s corespund la 17-21 grade de temperatur efectiv
corectat;
- temperatura aerului s nu prezinte variaii mai mari dect cele care sunt stimul
adecvai pentru sistemul de termoreglare (variaii de 1-2 grade C pe orizontal i
de 3 grade C pe vertical ntre podea i la 1,5 m deasupra ei);
- temperatura pereilor interiori nu trebuie s aib variaii mai mari de 3 grade C
fa de temperatura aerului;
- umiditatea relativ s nu scad sub 35 %;
- s nu prezinte risc de accidente i nociviti (incendiu, zgomot, poluarea aerului).
Inclzirea poate fi local i central:
1. Inclzirea local - diferite tipuri de sobe. Avantajele constau n faptul c
realizeaz o temperatur ambiant ce corespunde nevoilor individuale i o bun
ventilaie a ncperilor prin tirajul realizat.
Dezavantajele constau n nclzirea neuniform, cu diferene mari de temperatur,
murdrirea ncperilor, poluarea aerului, pericolul de incendiu, consum de energie
uman.
2. Inclzirea central - instalaii de conducte cu insuflare de aer cald, calorifere cu
ap cald sau cu vapori de ap, panouri radiante.
Avantajele sunt reprezentate de nivelul ridicat i uniform al temperaturii corpurilor
de nclzire, nu polueaz aerul, nu murdrete ncperea, are bun randament de
utilizare a combustibilului, evit pericolul de incendiu i consumul de energie
uman.
Dup ce am vzut care sunt cerinele igienice ale unei locuine, este necesar s
precizm cteva lucruri legate de o alt noiune i anume microclimatul locuinei.

Acesta este definit de factorii de mediu ce se manifest ntr-un spaiu relativ


restrns: ncperi de locuit, ncperi publice, locuri de munc, instituii pentru
copii, spitale, sli de spectacole, centrul populat cu zonele lui funcionale, spaiile
verzi, staiunile balneo-climatice.
n termenul de microclimat sunt cuprini 4 factori fizici ce intervin n termoreglare
(temperatur, umiditate, viteza de micare a aerului i radiaiile calorice). Dar, n
aceeai msur acest termen poate cuprinde - n sens mai larg - i factori fizici ce
influeneaz organismul, dar nu intervin n termoreglare: presiune atmosferic,
radiaii luminoase i ultraviolete, ionizarea aerului etc., precum i factori chimici i
biologici, ce contribuie la confortul igienic i la starea general bun a organismului
sau din contra, pot favoriza unele tulburri sau mbolnviri.
Cnd condiiile termice sunt favorabile, organismul se gsete ntr-o stare de
confort (de bine): temperatura corpului este relativ constant, diferitele funciuni
decurg normal, subiectiv persoana are o senzaie plcut.
Este necesar ca n locuine, la locul de munc, n ncperi publice, s se realizeze
acest microclimat de confort ce va reprezenta garania unei activiti fizice i
intelectuale mai bune, un randament mai ridicat.
O problem de importan major n asigurarea bunei igiene a locuinei o
reprezint vicierea aerului din ncperi i influena sa asupra organismului. n
ncperile locuite aerul se viciaz, schimbndu-i treptat proprietile.
Exist metode de apreciere a gradului de viciere a aerului n ncperile locuite.
Astfel, mirosul evideniaz foarte bine acest lucru, dar este valabil pentru un timp
scurt dup intrarea n ncpere i dac se vine din locuri cu aer curat.
Un indicator chimic deosebit este bioxidul de carbon a crui concentraie crete
paralel cu vicierea. De asemenea, se folosete ca indicator, densitatea germenilor
din aerul ncperilor (numr total de germeni i numr de streptococi hemolitici pe
1 metru cub de aer).
Trebuie avut n vedere c normele pentru aprecierea vicierii aerului din locuine, pe
baza densitii germenilor s fie mai coborte pentru ncperile de copii, saloane
de spital, sli de operaii din secii chirurgicale.
Problema aerului viciat este important nu numai pentru senzaia dezagreabil,
dat de mirosul, uneori insuportabil, ci mai ales pentru influenele nocive asupra
organismelor. Tulburrile ce apar la persoanele ce triesc, stau ndelungat sau
lucreaz n aer viciat, n condiiile unor ncperi suprapopulate, cu ventilaie
proast, sunt:
- tulburri imediate sau acute (stare de ru, astenie, cefalee, ameeal, grea,
vrsturi, sete, uscciune a mucoaselor, inapeten, scdere a ateniei i a
capacitii de munc, palpitaii, somnolen sau agitaii, cretere a temperaturii,

delir,
sincop,
chiar
moarte;
- tulburri tardive sau cronice (scderea metabolismului energetic, oboseal
persistent, stare de intoxicaie, la care sunt sensibili n primul rnd cei cu
afeciuni hepatice i coronariene - cardiace), scdere a rezistenei la infecii,
cretere a frecvenei tuberculozei, a bolilor neuropsihice, a deficienelor de
dezvoltare.
Enumerarea tuturor acestor tulburri ce pot aprea prin nerespectarea normelor
igienice de via, se constituie n tot attea argumente i ntr-o pledoarie pentru
alegerea unui mod de via n care s primeze respectarea principiilor igienice de
trai i adoptarea unui comportament adecvat pentru aa-numitul mod de via
sanogen - generator de sntate.

Bucataria, prin functia sa de incapere in care se prepara alimentele necesare


familiei, trebuie sa realizeze salubritatea si igiena produselor preparate. Din
aceasta cauza bucataria trebuie intretinuta intr-o perfecta stare de curatenie.
Resturile de alimente pe tacamuri, pe suprafetele mobilierului, pe podea, pe
perete, pe masina de gatit sunt rau mirositoare si constituie un mediu de
dezvoltare al microbilor. Resturile favorizeaza si dezvoltarea mustelor, gandacilor si
chiar al rozatoarelor. Pentru a preveni o serie de neplaceri este necesar sa se ia
urmatoarele
masuri:
- reziduurile menajere se colecteaza intr-o galeata sau un recipient special,
acoperit obligatoriu cu capac si se evacueaza zilnic
- dupa golirea reziduurilor galeata se spala bine cu apa si cu soda, iar periodic se
dezinfecteaza
- pe timp de vara, pentru a nu permite mustelor sa intre in bucatarie se monteaza,
la ferestre, plasa de sarma cu ochiuri convenabile
- reziduurile organice depuse pe pardosea, mobilier, masina de gatit se
indeparteaza imediat prin spalare
- apa utilizata in bucatarie trebuie sa fie potabila
- se vor lua masuri pentru distrugerea mustelor, gandacilor si rozatoarelor intrucat
acestea sunt carausi ai microbilor pe care ii depun pe alimente
- in bucatarie sau camara nu se vor tine sticle sau cutii cu substante dezinfectante,
insecticide, soda etc.
- substantele organice cazute pe suprafata masinii de gatit, neindepartate la timp,
se carbonizeaza prin ardere, producand substante deosebit de nocive ca acroleina
si hidrocarburile cancerigene

- alimentele usor alterabile se pastreaza la frigider. La depozitarea lor in frigider se


va respecta urmatoarea regula: alimentele care se servesc ca atare (branza, sunca,
mezeluri, fructe) sa nu na in contact cu alimentele care vor fi preparate prin foc
(fierbere,
prajire,
coacere)
- bucataria va fi iluminata corespunzator pentru a eta obosirea ochilor si unele
accidente ca taierea degetelor
- in bucatarie nimic nu se face cu mainile murdare si nu se trece de la o operatie
murdara, ca spalarea legumelor, la alta curata, ca taierea fripturii sau a painii.
inainte de o astfel de operatie, mainile se spala bine cu apa si sapun
- dupa serrea mesei, vesela si tacamurile se spala cu apa si detergenti speciali
pentru bucatarie sau cu praf de curatat Nu se folosesc detergenti pentru rufe la
spalatul veselei si a tacamurilor. Nimic nu trebuie sa ramana necuratat si nepus in
ordine
- trebuie asigurata o buna aerisire a bucatariei pentru indepartarea gazelor si a
vaporilor noci. Este bine sa montam deasupra masinii de gatit o hota cu tiraj
natural care sa absoarba caldura, fumul si vaporii, ventiland aerul in permanenta.
Pe timpul pregatirii mesei se va tine geamul deschis (vara) fie intredeschis cand
anotimpul este mai rece. Ideal este ca geamul sa aiba o ferestruica, in partea de
sus, care sa fie permanent deschisa. in aceasta ferestruica se poate monta un
ventilator. Aspectul general al bucatariei trebuie sa fie vesel, luminos, primitor si
conforil, facand ca munca monotona si obositoare desfasurata sa dena pe cat
posibil o actitate agreabila, si de ce nu chiar placuta.
Aceeasi importanta prind curatenia trebuie acordata si incaperii anexa a bucatariei
- camara. Iata cateva reguli pe care trebuie sa le respectam:
- in camara se introduc numai alimente sortate. Aranjarea alimentelor se face in
asa fel incat alimentele de tipuri diferite sa nu na in contact direct. Alimentele vor
fi
pastrate
in
pungi,
cutii,
ladite
- asa cum am mai aratat, in camara nu se depoziteaza substante toxice
- pentru combaterea gandacilor, mustelor, rozatoarelor, moliilor de faina,
gargaritelor, periodic, dupa ce camara se curata bine, se face dezinsectia. Aceasta
operatie se face cu substante din comert, destinate acestui scop, respectandu-se
intocmai instructiunile de utilizare. Se va avea grija ca alimentele sa nu intre in
contact cu aceste substante. Dezinsectia nu se practica decat daca este nevoie.
Pentru combaterea rozatoarelor se pot folosi si curse si capcane cu diferite momeli
- camara trebuie sa aiba o buna aerisire
- in camara nu trebuie sa intre vaporii de apa si mirosurile de la bucatarie. Pentru
aceasta se va tine usa inchisa.
Baia trebuie sa dea direct in vestibul fara sa se mai treaca prin alte incaperi.
Este de dorit ca baia si WC-ul sa fie in incaperi diferite. Este bine ca fiecare camera

de baie sa fie dotata si cu un bideu (in cazul in care WC-ul este separat de baie,
langa acesta trebuie sa existe si un bideu si o chiuveta). Despre superioritatea
dusului sau a baii am mai vorbit. Ideal este sa existe o baie (cada) prevazuta cu
dus. Baia trebuie sa aiba podeaua dintr-un material care se curata usor, ciment,
gresie. Montarea unei draperii de material plastic in dreptul cazii sau a dusului este
necesara pentru a se eta stropirea si umezirea intregii camere de baie. Cand
camera de baie este prevazuta numai cu dus, este necesar ca sub el sa se aseze
un gratar de lemn sau de masa plastica, care eta contactul picioarelor cu gresia
sau cimentul pardoselei. in acelasi scop, se pune un gratar si la iesirea din cada.
Fiecare obiect sanitar (vana, chiuveta) trebuie sa fie prevazut cu sifoane de
scurgere. Pentru a eta electrocutarile, atat intrerupatorul cat si prizele se aseaza
numai pe peretii exteriori, langa usa.Incaperea camerei de baie cat si obiectele din
ea trebuie mentinute intr-o stare de perfecta curatenie, pentru a preveni posibilele
imbolnari si mirosuri neplacute. In baie trebuie sa existe o buna ventilatie naturala
sau artificiala. Cada de baie, bideul, chiuveta se spala bine dupa fiecare utilizare si
saptamanal se dezinfecteaza. Dupa utilizarea camerei de baie, aceasta trebuie sa
fie aerisita, pentru a se indeparta aerul ciat cu mirosuri si vapori de apa.
Mirosul din baie va fi mereu proaspat, daca pe o mobila aflata acolo se pune
un buchet de te medicinale: menta, sale, lavanda. E cel mai bun deodorant pentru
toaleta.
Se va acorda o atentie deosebita WC-ului prin spalare si dezinfectare.
Dezinfectarea se poate face cu solutie de cloramina, bromocet, lapte de var sau
clorura de var. Aprinderea unui chibrit deasupra WC-ului inlatura un miros oricat de
greu.
Mentinerea unei stari de curatenie si de igiena in camera de baie are o importanta
deosebita. Prima impresie pe care ti-o faci cand intri in casa unui om este aceea
dupa ce camera de baie si bucataria. Acolo se reflecta curatenia intregii locuinte si
harnicia membrilor familiei.
Bucataria si camera de baie murdare, datorita caldurilor si umiditatii
specifice acestor incaperi, constituie un loc bun pentru conservarea si inmultirea
multor microbi. Murdaria din camera de baie si bucatarie inseamna si mirosuri
dezagreabile care se pot imprastia in intreaga locuinta.
Pentru a avea o buna stare de sanatate, omul are nevoie de curatenie.
Persoanele care traiesc in locuinte neingrijite sunt mai ales atinse de o serie de boli
legate de insalubritate ca: febra tifoida, hepatita epidemica, parazitozele
intestinale, dizenteria, furunculozele pielii etc. Curatenia locuintei este o
necesitate si ea se intretine prin mai multe operatii, din care unele trebuiesc
efectuate zilnic, altele saptamanal, lunar, trimestrial, anual sau la mai multi ani o
data. Orientativ, aceste operatii sunt urmatoarele:
Zilnic:

- se deschid geamurile pentru aerisire, se aranjeaza paturile, se sterge praful. Vara


tinem fereastra deschisa zi si noapte, ca sa avem cat mai mult aer curat in casa.
Iarna aerisim de cateva ori pe zi, mai cu seama dimineata, cand facem curatenia si
scoatem asternutul la aer; la pranz dupa ce am strans masa, ca sa iasa mirosul de
mancare; si seara inainte de culcare, ca sa respiram in timpul somnului aer curat
Aerul din incapere nu trebuie sa aiba o concentratie de dioxid de carbon mai mare
de 0,07% (limita maxima)
- se spala pardoseala din hol, bucatarie, baie
- se spala obiectele sanitare si orice recipient murdar
- se indeparteaza reziduurile din casa.

Saptamanal:
- se face curatenie in intreaga locuinta
- se aspira covoarele
- se dezinfecteaza obiectele sanitare din bucatarie, baie, WC
- se scutura paturile, plapumele
- se spala lenjeria de corp. Lenjeria de pat se spala cel putin la doua saptamani
- se curata masina de gatit, frigiderul.
Lunar:
- se curata de praf peretii
- se curata parchetul, cu deplasarea mobilelor si stergerea prafului de sub ele.
Trimestrial:
- se face curatenie generala foarte amanuntita, primavara, vara si toamna
- se spala perdelele, geamurile si tamplaria ferestrelor si usilor
- la curatenia de vara se vor face si micile reparatii ale geamurilor, tamplariei si
mobilierului. Se curata cosurile si jgheaburile pentru evacuarea apei de pe acoperis
- se curata covoarele mari in aer liber
- se curata husele care acopera mobila
- se curata parchetul si pardoseala

- se face ordine in dulapuri inclusiv in cele din bucatarie si in rafturile din camara
- debarasati periodic intreaga locuinta de obiecte inutile
- daca este necesar se face dezinsectia.

La 3-5 ani sau dupa necesitati si posibilitati:


- se zugravesc peretii si se vopseste tamplaria
- bucataria si camera de baie trebuie zugrate in fiecare an, cel mult la doi ani
- se lustruieste mobile
- se rascheteaza parchetul.
Curatenia si ordinea intr-o locuinta necesita un volum mare de munca. Dar aceasta
munca ne este rasplatita prin asigurarea unui mediu in care sanatatea noastra si a
familiei noastre va fi mai bine aparata si promovata. Si asta in conditiile in care ne
petrecem o mare parte din ata in locuinta noastra.
Chimistul germen Robert Wilhelm Bunsen (1811-l899), in testament, isi sfatuia fiul
astfel: sa locuiesti mai presus de posibilitatile tale; sa te imbraci conform
posibilitatilor tale; sa mananci mai putin decat posibilitatile tale\".
Prin respectarea regulilor de igiena, locuinta trebuie sa-i ofere omului conditii
optime de odihna si refacere a fortelor de munca, pentru intrunirea familiei,
cresterea copiilor, asigurarea confortului si a sanatatii precum si conditii agreabile
de desfasurare a unor actitati casnice, intelectuale si a unor treburi.
Casa in care locuim, oricat ar fi de modesta si simplu mobilata, trebuie sa fie
imbietoare si curata, sa fie bine ingrijita.

Igiena personal
Igiena este o modalitate simpl i eficient de a rmne sntoi si de a fi o
prezen plcut pentru cei din jurul nostru. Igiena personal nseamn un set de
reguli simple i uor de respectat.
Care sunt regulile igienico-sanitare pe care trebuie s le respectm?
Fiecare trebuie s aib propriile obiecte de ngrijire personal. Este foarte
important ca nici unul dintre aceste obiecte s nu fie mprumutat unei alte

persoane, chiar dac persoana este o rud sau un prieten apropiat. Aceste obiecte
(de exemplu, lenjerie intima) pot transmite diferii virui, microbi, parazii.
Fiecare membru al familiei trebuie s aib propria lui: periu de dini, pieptene,
lenjerie intim: osete, ciorapi, chiloi, batist, unghier sau forfecu pentru
manichiur, aparat de ras.
n fiecare cas trebuie s existe o serie de materiale igienico-sanitare, fr de care
pstrarea unei igiene corespunztoare este practic imposibil: spunul, amponul,
pasta de dini, hrtia igienica, prosoapele, vata, spirtul, detergentul pentru rufe,
detergentul de vase, dezinfectani pentru cas i rufe: cloramin, clor, hipoclorit,
pansamente sterile, plasturii cu rivanol, mnuile de unic folosina, apa oxigenat
(pentru stoparea sngerrilor), dezinfectani pentru toaleta.
Igiena zilnic nu trebuie neglijat:
splarea cu ap i spun: scade pericolul apariiei bolilor de piele, elimin
transpiraia i mirosurile neplcute;
splarea minilor nainte de fiecare mas este obligatorie. De asemenea,
este obligatorie splarea minilor nainte i dup folosirea toaletei;
splarea dinilor dup fiecare masa. Nu trebuie uitat periajul dinilor naintea
micului dejun.
splarea parului este obligatorie, cel puin o data pe sptmn;
lenjeria intim trebuie schimbat zilnic;
prul trebuie pieptnat n fiecare diminea;
tampoanele igienice trebuie schimbate la cteva ore i aruncate, dup
folosire, la gunoi i nu n vasul WC.

Primul ajutor

folosii mnuile de protecie (de unic folosin) ;


n cazul unei rni uoare, superficiale, curai i splai rana cu ap, apoi
tamponai folosind comprese sterile;
dup dezinfectare, bandajai cu o faa curat;
daca n urma rnirii se produce o sngerare abundent, apsai cu putere
pe rana respectiv i punei un pansament.

Igiena zilnic
Aliata perfect pentru igien, apa ne permite s realizm gesturile indispensabile
care protejeaz organismul de diverse afeciuni.
Un gest simplu dar esenial: splarea minilor!

Splarea minilor este necesar:


nainte s gtii sau s mncai;
dup folosirea toaletei;
dup o activitate manual;
dup ce ai atins sau v-ai jucat cu un animal;
cnd suntei bolnav (mai ales dup ce ai tuit, strnutat sau v-ai ters
nasul)
ori de cte ori este nevoie, n funcie de activitile desfurate.

Lipsa igienei i transmiterea microbilor prin intermediul minilor murdare sunt


principalele cauze ale bolilor digestive i ale infeciilor respiratorii, dar i ale
afeciunilor cutanate (herpes).
Cteva recomandri:

evitai s ducei minile la gur i s v roadei unghiile care sunt lcauri


perfecte pentru bacterii;
splai-v pe dini dup fiecare mas, facei du sau baie n fiecare zi, mai
ales dup un efort fizic, folosind ap cldu i un spun;
cltii ntotdeauna fructele i legumele pentru a elimina pesticidele i nitraii
splai i dezinfectai regulat frigiderul;
reglai temperatura folosit la gtit astfel nct s distrugei bacteriile i
germenii, dar i s pstrai gustul i vitaminele;
tergei mereu parchetul/ podeaua folosind ap, pentru a garanta un interior
sntos;
contaminarea unei chiuvete este mult mai important dect cea a
instalaiilor sanitare: dezinfectai cu regularitate buctria (blatul de lucru,
ustensilele, dulapurile n care sunt depozitate alimentele, etc.).

Mentinerea curateniei corpului constituie o conditie esentiala pentru pastrarea


sanatatii.
Pielea constituie invelisul extern al corpului, ea desparte si uneste in acelasi timp
corpul nostru cu mediul inconjurator. Ea este formata din tesuturi suprapuse:
epidermul la exterior, dermul profund si hipodermul - imediat dedesubt, constituind
stratul de grasime. Pielea noastra are misiuni multiple si foarte importante ca:
- rol protector impotri influentelor exterioare (agresiuni mecanice, fizice, chimice si
biologice). Prin mobilitatea si elasticitatea sa amortizeaza socurile mecanice, iar
prin aciditatea, grasimea si integritatea sa se constituie intr-o bariera impotri
agentilor fizici, chimici si biologici;
- rol de organ de simt. Pielea este un imens camp receptor datorita numeroaselor
si riatelor terminatii nervoase libere, care informeaza centrii nervosi superiori
asupra proprietatilor obiectelor si fenomenelor cu care organismul vine in contact.
Prin posibilitatile de pipaire, prin senzatiile de presiune si durere, de frig si caldura,
pielea este un important organ de simt;

- rol de regulator de caldura care se realizeaza prin reteaua de se de sange din


tesutul subcutanat;
- rol excretor. Prin glandele sudoripare se elimina din organism apa sub forma de
sudoare (sudoarea contine 99% apa si 1% substante solide);
- rol secretor. Glandele sebacee din piele secreteaza o grasime - sebumul care
asigura elasticitatea pielii;
- rol respirator. Pielea este un organ ajutator al aparatului respirator, ajutand la
eliminarea dioxidului de carbon.
Pielea are o serie de anexe: unghiile, parul, glandele sebacee si sudoripare,
terminatiile nervoase, corpusculii tactili si capilarele sanguine. Mentinerea acestor
functii ale pielii se poate realiza numai printr-o buna stare de curatenie si igiena.
Pielea ca invelis extern al corpului se murdareste in mod continuu.
- Prin eporarea transpiratiei lasa pe suprafata pielii o serie de substante, mai ales
sub forma de saruri.
- Prin sebumul de pe suprafata pielii retine diversele impuritati din mediul extern,
indeosebi pulberile si microorganismele. Murdarindu-se cu diferite pulberi, porii
pielii se inchid si prin aceasta functiile de respiratie si excretie sunt mult
ingreunate. Alcalinizarea pielii datorita murdariei permite rezistenta si dezvoltarea
germenilor cu aparitia unor afectiuni cutanate microbiene, cum ar fi: furuncule,
piodermite, scabie, tricofitie etc. Iata de ce, curatirea regulata si constiincioasa a
pielii este o premisa indispensabila pentru mentinerea sanatatii. Curatenia pielii se
realizeaza cu apa si sapun.
Rolul sapunului in procesul de spalare este urmatorul:
- indeparteaza murdaria prin dizolre si indepartare mecanica;
- este un dezinfectant;
- prin actiunea sa detergenta impiedica re precipitarea murdariilor pe suprafata
pielii.
Sapunul utilizat trebuie sa fie un sapun special (sapun de fata) cu o reactie neutra
sau slab acida (pH-ul sa fie cuprins intre 5,5 - 7,0). Nu se vor folosi sapunuri
alcaline deoarece acestea irita pielea. Din acelasi motiv nu se inlocui sapunul cu
anumiti detergenti. Nu se recomanda folosirea sapunului la fiecare curatire zilnica
a pielii (cu exceptia acelora care muncesc in conditii deosebite), deoarece se
indeparteaza stratul protector de sebum de pe piele. Spalarea cu sapun trebuie sa
se faca o data sau de doua ori pe saptamana.
Curatenia corporala este de doua feluri:

- Generala, care cuprinde intreaga suprafata a corpului. Ea se recomanda sa se


faca zilnic pentru copii si pentru cei care muncesc in medii nocive. Pentru cei ce
lucreaza in conditii normale, curatenia generala se face la 2-3 zile.
- Partiala, care se adreseaza numai anumitor parti ale corpului.
- Mainile se vor spala obligatoriu cu apa si sapun, inainte de luarea mesei si dupa
folosirea toaletei.
- Fata se spala dimineata si seara si ori de cate ori este nevoie in timpul zilei.
- Igiena bucala - cel mai bun mijloc in profilaxia cariei dentare - se face dupa
fiecare masa, dar obligatoriu dimineata si seara. Toaleta de seara a dintilor este
cea mai importanta, caci in cursul noptii germenii gurii isi manifesta cel mai intens
activitatea daunatoare, fiind impiedicati in timpul zilei de miscarile obrajilor, limbii
si buzelor. Cel mai bun mijloc de spalare a dintilor este periuta si pasta de dinti.
Toate pastele de dinti sunt bune, dar este de preferat aceea care contine fluor.
Timpul minim pentru periajul dentar este de 3 minute. Penajul trebuie sa fie
energic si constiincios. Dupa periaj se clateste puternic gura cu apa prin miscari de
umflare si dezumflare a obrajilor. Nu utilizati aceeasi periuta mai mult de 3 luni. Nu
trebuie uitat ca periuta de dinti este un obiect strict personal. Daca nu aveti
conditii pentru a spala pe dinti, un mar mancat la sfarsitul mesei curata dintii si-i
albeste. ingrijirea corecta a dintilor contribuie la sanatatea intregului organism.
- Picioarele, care pe parcursul zilei sunt tinute in stransoarea nenaturala a
ciorapilor si pantofilor, trebuiesc spalate in fiecare seara. Dupa spalare este bine sa
le masam puternic. Aceste actiuni curata si activeaza circulatia sangelui.
- Parul nu trebuie spalat prea des. Prin spalari prea dese se ajunge la uscarea pielii
capului sau, din contra, glandele sebacee sunt prea tare stimulate si secretia lor
excesi face ca parul sa fie fara luciu, aspru sau lipicios. Fiecare trebuie sa gaseasca
un ritm de spalare care sa-i fie convenabil. Spalarea parului se face cu un sampon
bland. Este indicat sa nu ne spalam pe cap cu un sampon prea concentrat. Este
folositor pentru par masajul zilnic cu o perie tare. Nu utilizati pentru masajul si
periatul parului decat peria si pieptenele personal. O serie de boli ca sifilisul,
favusul sau tricofitia &e pot transmite prin acestea.
Chimicalele, caldura excesi, permanentele prea frecvente, pot face parul aspru
sant.
- ingrijirea unghiilor este o necesitate. Murdaria lipita sub marginea unghiilor, pe
langa faptul ca este inestetica, este un mediu ideal pentru cresterea si inmultirea a
tot felul de microbi. Pentru igiena unghiilor avem nevoie de:
sapun si perie de unghii pentru spalarea zilnica
pila de unghii pentru a le mentine scurte

foarfeca sau cleste pentru a le corecta ocazional forma

Organele genitale se vor spala zilnic


- Regiunea anala trebuie spalata cu apa si eventual putin sapun, dupa fiecare
scaun. Daca acest lucru nu este posibil, spalarea se face obligatoriu in fiecare
dimineata si seara.
Pentru curatirea corpului se poate folosi atat apa rece (15 - 20\"C) cat mai ales apa
calda (32 la 36AC). Apa rece are un efect de curatenie mai slab decat apa calda si
este folosita pentru calirea organismului sau mai ales pentru curatenia partiala
(dimineata pe fata si pana la brau, pe maini, pe dinti). Apa calda, constituie apa
propice pentru curatenia corpului deoarece:
- are o putere de dizolre mai mare a sarurilor si murdariei
- produce o sodilatatie cutanata cu o intensificare a circulatiei
- are o actiune calmanta, sedati si da buna dispozitie
Apa prea calda (peste 30AC) este contraindicata bolnavilor si obezilor. Pentru
igiena generala se pot folosi atat dusul cat si cada. Baia in cada prezinta
urmatoarele dezantaje:
- se utilizeaza pe toata perioada imbaierii aceeasi apa
- tentatia unei bai fierbinti, prelungite in cada este daunatoare pentru sanatate, in
special pentru bolnavii de inima
- este neeconomica, consumand cantitati mari de apa. Utilizarea dusului este de
preferat deoarece:
- spalarea se face tot timpul cu apa curata
- ofera posibilitatea riatiei temperaturii apei pe parcursul imbaierii
- face posibila o alternare rapida a apei calde si reci
- jetul de apa are un rol stimulativ, mecanic, asupra pielii prin lovirea de catre
stropii de apa proiectati cu putere
- este mai economica, folosindu-se cantitati mai mici de apa.
Dupa spalare, pielea trebuie uscata cu prosoape moi, de preferinta plusate. La
utilizarea prosoapelor, trebuie respectate urmatoarele reguli:
- prosoapele trebuie sa fie tot timpul curate

- prosoapele trebuie folosite individual (nu se imprumuta de la persoane straine)


pentru a se evita transmiterea unor boli de piele
- este indicat ca pentru fata si pentru picioare sa nu se foloseasca aceleasi
prosoape, ci prosoape diferite
- dupa o baie generala, este foarte indicat sa efectuati o frictionare a intregului
corp. Aceasta stimuleaza circulatia sangelui, favorizand oxigenarea tesuturilor. Cu
un prosop, frictionati- pielea, incepand cu picioarele si continuand cu abdomenul,
pieptul si bratele. Frecati-spatele cu prosopul rasucit. Nu frictionati prea tare, ci
numai pana ce pielea se inroseste usor.

Igiena Imbracamintei
Imbracamintea reprezinta totalitatea obiectelor care servesc la acoperirea corpului
si este unul din mijloacele principale de existenta ale omului, imbracamintea are
urmatoarele roluri:
- de a mentine constanta temperatura corpului
- de a proteja corpul de agentii fizici: ninsoare, ploaie, vant, soare
- de a asigura o protectie mecanica pielii corpului.
Pentru indeplinirea acestor roluri, imbracamintea trebuie sa respecte cateva
cerinte si anume:
- sa fie permeabila pentru aer si vapori de apa (in acest caz respiratia pielii si
eliminarea umezelii se poate face in voie)
- sa nu produca leziuni ale pielii, datorita tesaturii aspre, sau a materialelor
sintetice
- sa fie strict personala: lenjeria, hainele, palaria etc.
- sa fie usoara, sa nu ingreuneze inutil, sa nu oboseasca
- sa fie corespunzator de lunga si de elastica, sa nu se faca o strangulare ce ar
putea impiedica miscarile si circulatia sangelui
- sa fie usor de intretinut si de curatat

- sa fie adecvata anotimpurilor.


Astfel, pe timp de vara, se va purta o imbracaminte usoara, confectionata din
material subtire si de culori deschise. Trebuie retinut faptul ca o tesatura neteda

reflecta mai bine caldura decat una cu aspect poros. imbracamintea prea groasa,
neadecvata temperaturii externe, determina vasodilatatie, ducand la pierderea
unei cantitati mari de apa si saruri minerale prin transpiratie.
Pe timp de iarna, se va utiliza o imbracaminte mai groasa, preferabil din mai multe
straturi, de culoare inchisa si care sa acopere o suprafata cat mai mare din corp.
imbracamintea subtire ne corespunzatoare unei temperaturi scazute determina
vasoconstrictia teritoriului cutanat si scaderea transportului de oxigen in piele si
muschi. Aceasta poate duce la cianoza tegumentului, dureri ale extremitatilor si
chiar la crampe musculare.
Daca notam cu cifra 100 cantitatea de caldura absorbita de o tesatura de culoare
alba, aceasta cifra va avea urmatoarele valori pentru diferite culori:
Imbracati-va dupa sistemul foilor de ceapa. Trebuie stiut ca nu hainele propriu-zise
mentin uniforma temperatura corpului nostru, ci straturile de aer ce se afla intre
diferitele obiecte vestimentare (asa-numita manta de aer). Explicatia consta in
faptul ca aceste spatii, continand aer, sunt rele conducatoare de caldura,
functionand deci ca izolatori. Asa se explica de ce doua haine usoare pastreaza mai
bine caldura decat o haina groasa. Cine poarta haine prea groase transpira cand se
afla in spatii inchise (magazine) si raceste cand iese afara. Mai bine purtati veste
peste pulovere sau sub haine, care, daca este prea cald, pot fi scoase. Si caciulile
trebuiesc scoase cand intrati de afara in interior, chiar pentru scurt timp. in caz de
intemperii se va purta o imbracaminte impermeabila, care desi nu permite o buna
circulatie a aerului, fereste imbibarea cu apa a imbracamintii, etand prin acesta
pierderea de caldura si aparitia unor imbolnari.Imbracamintea de corp trebuie sa
fie confectionata din tesaturi moi din fibre naturale (bumbac, lana). Tesaturile
sintetice, in contact cu caldura corpului si cu miscarea lui, produc electricitate
statica, care, pentru anumite persoane sau anumite momente poate deveni
deranjanta sau chiar nociva. imbracamintea de corp se va schimba zilnic sau cel
mult la doua-trei zile, in functie de actitatea desfasurata, de mediu si
anotimp.Imbracamintea, pe langa faptul ca trebuie sa fie utila, trebuie sa fie si
frumoasa. Cea mai placuta impresie asupra unui ochi o va face un obiect
vestimentar care pune in edenta frumusetea trupului si gustul estetic al celui ce-l
poarta. A fi corect imbracat dovedeste respect atat pentru cei din jur, cat si pentru
tine insuti. Imbracamintea trebuie sa aiba si o nota personala, adaptandu-se la
gustul, varsta si ocupatia indidului.
Igiena incaltamintei
Incaltamintea are, de asemenea, o mare importanta pentru sanatatea omului.
Incaltamintea are urmatoarele roluri:
- de a evita traumatismele mecanice ale picioarelor
- de a evita contactul cu asperitatile solului

- de a feri picioarele de murdarie


- de a proteja picioarele impotriva frigului si umezelii.
Pentru a-si indeplini
urmatoarele conditii:

aceste roluri,

incaltamintea

trebuie

sa

indeplineasca

- sa respecte conformatia anatomica a piciorului, tinand seama ca in timpul


mersului acesta se alungeste
- sa fie cat mai lejera, anterior permitand miscari ample ale degetelor si cat mai
stransa posterior, pentru a fixa cat mai bine piciorul si a nu permite devierile de la
normal, fapt care ar putea fariza producerea de entorse sau luxatii
- sa nu fie prea larga, deoarece produce frecarea piciorului in timpul mersului si
farizeaza aparitia inflamatiilor, dar nici prea stramta, deoarece produce tulburare in
circulatia sangelui, cu aparitia de dureri si oboseala, ranirea si chiar deformarea
piciorului. Pe timp de iarna o incaltaminte stramta farizeaza degeraturile.
incaltamintea incorecta este adesea cauza unor suferinte care ingreuneaza mersul
- sa fie flexibila pentru ca piciorul sa se poata indoi nestanjenit
- tocul sa nu depaseasca o inaltime de 2-3 cm si sa aiba o suprafata larga de
sprijin. Tocurile inalte ale pantofilor, la femei, cu pozitia anormala a picioarelor pot
sa corespunda perfect ultimelor cerinte ale modei, dar nu trebuie sa se uite ca ele
produc scurtarea tendonului lui Achile, dau nastere la degenerarea muschilor
gambei, farizeaza aparitia piciorului plat, a bataturilor si chiar a unor suferinte in
abdomenul inferior. De asemenea, uneori miscarile articulatiei gleznelor sunt
nesigure, putand duce la entorse.
Dat fiind cele aratate, se impune ca o necesitate ca femeile sa limiteze purtarea
pantofilor cu toc inalt exclusiv la ocazii deosebite, iar in activitatea zilnica, sa
poarte incaltaminte sanatoasa. Picioarelor umflate, obosite de mers indelungat, le
este intotdeauna binevenita o baie calda.
- in timpul sezonului cald, incaltamintea va fi usoara, permitand o buna aerisire a
picioarelor. Pe timp de vara se recomanda sa umblam desculti, pe iarba, pe nisip
sau in casa pe cor.
- in timpul sezonului rece, incaltamintea trebuie sa asigure picioarelor caldura
necesara, si sa le fereasca de umezeala. Picioarele trebuie sa fie intotdeauna calde
si uscate, fiindca prin reteaua de nervi, de la ele pornesc trasee direct la cavitatea
bucala si nazala. Din aceasta cauza racim atat de usor cand ne e frig la picioare.
Frigul si umezeala sunt cauze farizante ale racelilor.
- incaltamintea va fi confectionata din piele, aceasta fiind cel mai bun material.
Talpa poate fi confectionata din piele, din cauciuc, din material plastic poros.

- incaltamintea va fi mentinuta in perfecta stare de curatenie, prin indepartarea


murdariei. Fetele r fi unse, pentru asigurarea supletei, si lustruite. in perioada de
neutilizare, incaltamintea va fi aerisita si uscata.
- Este recomandabil ca in activitatea zilnica sa existe la indemana una sau mai
multe perechi de pantofi, care r fi purtate alternativ. Astfel deficientele produse
piciorului de una din perechi, r fi menajate de celelalte perechi, putand fi astfel
evitate anumite defecte. Acasa se r purta papuci de casa.
- Este recomandabil ca ciorapii sa fie schimbati zilnic.
- incaltamintea, pe langa faptul ca trebuie sa fie rationala, sa asigure conditii inice
pentru picioare, trebuie sa fie si estetica, frumoasa.
- Igiena incaltamintei este asigurata de buna igiena a picioarelor.