Sunteți pe pagina 1din 20
PACTUL AUTOBIOGRAFIC Este posibil si definim autobiografia? Tncercasem si fac aceasta in L’'Autobiographie en France’ pentru a fi in masurd s& stabilesc un corpus coerent. Dar de- finifia mea lisa in indeterminare un anumit numér de probleme teoretice. Am dovedit necesitatea de a le rafina si preciza, fncercind si gisesc criterii mai stricte, FAcind aceasta, am {nttlnit, inevitabil, discutiile clasice pe care genul autobio- grafic le genereazA intotdeauna: raporturi dintre biografie si autobiografie, raporturi dintre roman si autobiografie, Probleme supairdtoare prin repetarea argumentelor, prin imprecizia care definesie vocabularul intrebuinjat si prin confuuzia de pro- blematici imprumutate cimpurilor fr8 comunicare intre ele. Printr-o nou incercare de definire, acestia sint, agadar, termenii, problematicii genului, pe care i-am folosit pentru a mA explica. Dorind si fiu mai clar, am intiinit doug riscuri: acela de a avea ‘rut c& repet evidentele (cici trebuie luat totul de la inceput) si cela, opus, de a parea ca dorese sa complic lucrurile prin distincfii prea subtile, Nu-l voi evita pe primul; in ceca ce-! priveste pe cel de-al doilea, voi incerca si fiundamentez prin Argumentare distincfiife mele. Imi concepusem definijia, fri si m& situez sub specie aeternitatis si s& examinez. ,Jucruriie-in-sine', cum ar fi textele, i situindu-ma ca un cititor de azi, care cauti si distingt o ordine fintr-o mas& de texte publicate, al chror subiect comun este & povestesc viaja cuiva, Situatia ,celui care defineste™ este, astfel, ' Philippe Lejeune, l'Autobiographie en France, ed. A. Colin, col. .U™, 971 | 12 Pactul autobiografic de coud ori relativizat& si precizata: din punci de vedere istoric, | aceastit definitio nu pretinde si acopere mai mult de 0 perioada de doua secole (incepind de la 1770) si nu priveste decit literatura europeand; aceasta nu vrea sa spun cA trebuie sa Jfegim existen{a unei literaturi personale inainte de 1770 sau in afara Europei, ci doar c& modalitatea pe care o avem astizi de a ne gindi la autobiografie devine anacronica sau pufin pertinent ‘in afara acestui cimp. Din punet de vedere textual, pornesc de la pozifia cititorului: nu trebuie nici si plec de la interioritatea unui autor care ridied probleme, nici si institu’ canoanele unui gen literar. Pomnind de la situafia de cititor (care este a mea, singara pe care o cunosc bine), am posibilitatea de a surprinde mai limpede functionarea textelor (diferenfele lor de fianc- fionare), pentru cA au fost scrise pentru noi, cititorii, si pentru i, citindu-le, noi sintem cei care le faceni sa funcfioneze. Prin setiie de opozitii intre diferitele texte care sint propuse spre lectura, am incercat s& definese autobiogratia. Usor modificata, definijia autobiografici ar fi: DEFINITIE: Povestire retrospective in proza, pe care 0 persoand realé o face despre propria existentd, atunci cind pune accent pe viaja sa individuala, indeosebi pe istoria per- sonalitatii sale Definitia pune in joc elemente ini categorii ‘lier 2 pit Seales 1. Formé a limbajutui a) povestire 6) in proz& Fs 2 Subiect tratat: viata individual’, istorie a unei persona- itt, 3)Situatia autorului: identitate a autorului (al c&rui: mame trimile Ia o persoand real) si a naratorului 4, Pozitia naratorulul: ‘4) identitate a naratorului gi a personajului principal 6) perspectiva retrospectiva a povestirii Este 0 autobiografie orice opera care indeplineste simultan conditile indicate in ficcare dintre categorii. Genurile inrudite cu autobiografia nu indeplinesc toate aceste condifii, Iat& lista condifilor neindeplinite, in functie de genuri: Pactut antobiograpic B ~ memorii: (2), ~ biografic: (4a), ~ roman personal (3), = poem autobiografic: (1b), = jummal intim: (46), = autoportret sau escu: (Ia si 4b). Este evident c& diferitele categorii sint inegal constrin- + giitoare: anumite condifii pot fi indeplinite pentru cea mai mare parte, dar nu in totalitate. Textual trebuie sit fie tr principal o povestire, dar cunoastem locul pe care il ocupa gi.discusss! in harafiunea autobiografica; perspectiva, in principal retrospec- ivi: aceasta-nu-exclude secfiunile de autoportret, un jurnal al operei sau al prezentului contemporan serierii si constructiile temporale foarte complexe: subiectul trebuie s& fie a principal via{a individuala, geneza personalitafii: dar cronica si istoria social sau politic’ pot avea si ele un foc important. Este aici o problem de proportie sau, mai curind, de ierarhie: tranzifiile se Stabilesc cu celelalte genuri ale fiteraturii intime (memorii, jurnal, escu), iar clasificatorului fi este lsat o anumita libertate in examinarea eazurilor particulate. in schimb, doud condifii sint indeplinite in intregime sau deloc si acestea sint, desigur, contifiile care opun autobigarafia (dar, in acelasi timp, si celelalte forme de literatura intima) biografici si romanului personal: condifiile (3) si (4a). Aici nu exist nici tranzijic, nici amploare, O identitate exist s exist’, Nu exista grade posibile, orice indoiala antren concluzie negativa, Pentru ca s& existe autobiografie (si, in general, literatura |) intima), trebuie s8 existe o identitate a autorul, a naratorulut | fi @ personajului. Dar aceasta ,,identitate* ridicd numeroase probleme pe care voi incerea, daca nu sa le rezoly. cel pufin si le formulez clar in eseurile urmeitoare: ~Cum se poate exprima identitatea naratorului si a per- sonajului in text? (Eu, Tu, EL) In cazul povestirii a persoana cum se manifesta identitatea autorului si a personajtului-narator? (lu subsein- aril), Acesta va fi prilgjul dea opane romanului autobiografia. nd o id Pactul autobiografic Pactul autobiogrific 15 4 © confuzie, in cca mai mare parte a rajiona-Jpovestirii la persoana a treia. Aceasti identitate, nefiind vizeaza autobiografia, intre nofiunea de idenritate stabilita in interiorul unui text doar prin utilizarca lui ,cu', este i stabiliti indirect, ins’ fd nici o ambiguitate, prin dubla Jeouafie: autor = narator gi autor = personaj, din care se deduce jel narator = personaj, chiar daca naratorul ramine implicit, Din jpunct de vedere literal, acest’ procedeu este conform sensului prim al cuvintului autobiogr:fie: este o biografie, scrisa de catre, x cel interesat, dar scris& ca o simpla biografic. Acest procedeu a putut fi utilizat din motive foarte diverse ji @ ajuns la efecte diferite. A vorbi despre sine la persoana a treia poate implica fie un orgoliu imens (este cazul insemndrilor Jui Caesar sau al anumitor texte ale generalului De Gaulle), fie 0 fanumité forma de umilingd (este cazul anumitor autobiografii Yoligioase vechi in care autobiograful se numea el insusi ,slu- Jitorul lui Dumnezeu). in ambele cazuri, naratorul isi asuma fit de personajul care a fost fie distanja privirii istoriei, fie ocea a privirii lui Dumnezeu, adicd a eternitifi, si introduce in Povestirea sa o transcendenfa cu care, in ultima instanti, se identifica. Efectele absolut diferite ale aceluiasi procedeu pot fi imaginate, contingenfé, dedublare san distan}S ironical. Este azul cArfii lui Henry Adams, The Education of Henry Adams, Jn care autorul povesteste la persdana a treia ciutarca cvasi-so- atic’ a educafiei de catre un tinar american — el insugi, fn fate exemplele date mai sus, persoana a treia este folosit in Intreaga povestire. Exist autobiografii in care o parte a textului desemncaz’ personajul principal la. persoana a treia, chiar dacéi, {in restul textului, naratoral si acest personaj principal se con- fund in persoana inti: este cazul lui Traftre, in care André Gorz traduce prin jocurile vocilor incertitudinea in care so afl (ajupra identitafi sale. Claude Roy, in Nous, se slujeste de acest procedeu intr-un mod mai simplu, pentru a plasa la o distanla pudic& un episod al viefii sale amoroase'. Existenta ace: bilingve, adevarate pictre de Rozeta ale identita valoroasa: ca confirma posibilitatea povestirii autobiografice la persoana a treia“. a opune biografiei autobiografia, Dificultifile intiInite in aceste analize m& vor determina, in ultimele doud eseuri (Spariul autobiografic si Contract: de lecturd), s& incere sa redirectionez aceast’ problema EU, TU, EL. Identitatea naratorului si a personajului principal, pe rena ot 2 an oe utilizarea persoanei inti, Este ceea ce Gérard Genette numeste narafiunea ,autodiegetic&, in clasificarea pe care o face wvocilor* povestirii, pornind de la operele de ficfiune'. Dar el observa foarte bine 4 poate exista povestire la persoana inti, fri ca naratorul sa fie aceeasi persoana cu personajul principal, Este ceca ce el numeste, mai extins, narafiunea ,homodic- getica. Este suficient sé continuim acest rajionament pentru a vedea ci, in sens invers, poate foarte bine s& existe identitate a naratorului si a personajului principal, fra ca persoana intii s& fie utilizata. Trebuie, prin urmare, s& distingem doud criterii diferite: acela al persoanei gramaticale si cel al identitafii indivizilor la care trimit aspectele persoanei gramaticale, Aceasté distincjic elementard este uitaté din cauza polisemiei cuvineului person na, ea este mascata in practicd prin legaturile care se stabilese aproape tntoideatna intze anumité persoand gramaticala si un anumit tip de relatie de identitate sou un anumit tip de povestire. Dar aceasta se intimpla ,aproape intotdeauna": exceptiile incon- testabile ne obliga s& regindim definitile Intr-adevar, ficind s& intervin& problema autorului, autobio~ grafia pune in fumind fenomene pe éare ficfiunea ie lisa in indeterminare: indeosebi faptul ci poate foarte bine 8 existe identitate a naratorului si a personajului principal in cazul " Figures I11, ed. dv Seuil, 1972. "Nous, Kssaid awobiographie, ed Gallimaed, 1972, pp. 33-39. Pactul autobiografic Chiar dacd raminem in registrul personal (persoancle intii/a doua), este posibil sa scriem gi altfel decit la persoana inti, Cine m-ar impiedica si-mi scriu viafa numindu-ma pe mine tw? in registrul fictiunii, situafia a fost practicata de citre Michel Butor in la Modification (Renuntarea), de citre Georges Perec in Un homme qui dort. Nu se cunose autobiografii care si fi fost scrise astfel in intregime; dar procedeul apare uneori trecdtor in discursurile adresate de catre narator personajului care fusese, fie pentru a-l consola, daca este intr-o posturd dezagreabil, fic pentru a-l mustra sau a-l respinge’. De aici la povestire este o distant, fird indoiald, dar situajia este posibila Acest tip de povestire ar manifesta limpede, la nivelul enunfarii, diferenta dintre subiectul cnunfarii gi subiectul enuntului. infafigat ca destinatar al povestirii. Aceste utiliziri ale persoanelor a treia gi a doua sint rare in \autobiografie: dar ele interzic confuzia problemelor gramaticale ale persoanei cu problemele identitatii. In consecintA, s-ar putea imagina un grafic cu intrare dubla, conceput astfet Observatii asupra tabelului 4) Prin porsoani gramatica trebuie si se infeleaga aici persoana utilizati in chip privilegiat pe tot parcursul povestti Este evident cd .eul* nu poate fi conceput fra un .,tu* (cititorul), dar acela rimine in general implicit; in sens invers, .{u" presupune un eu, de asemenea implicit, $i naratiunea la persoana a treia poate si admit intruziunile unui narator la persoana inti 4) Exemplele date aici sint toate imprumutate din gama povestirilor referentiale, cum sint biografia gi autobiografia, s-ar putea la fel de bine completa graficul cu exemplele de fictiune. Semnalez categoriile lui G. Genette, in trei cazuri cores- pondente; se observa ci ele nu acoper’ toate cazurile posibile. De exemplu, Rousseau, Confésii, carteag 1V-a: .Bietul Jean-Jacques, in cous clip erincend tu nu sperai doar o zi..." ef: de asemenea Claude Roy, {it Moi fe; od, Gallimard, 1970, p. 473, imaginindu-se e& vorbeste celui care Tlsoye! .Crede-mn, copilil meu, tun-ai datora....Tun-ai fi datorat® In aceasti Hugin, Chwide Roy, opanind naratorul (actual) personajului (trecut), iMioliinou, pentri a vorbi de acesta, persoana a dowa sia teia simulta, Pactul autobiografic 7 ¢) Cazul biografici adresate modelului este cel al discur- furilor academice, ind ne adresim persoanei a cirei via{i o ovestim, inaintea unui auditoriu care este veritabilul destinatar, ‘0 gi intr-o autobiografie fa persoana a dowa, dacd aceasta ar ‘oxista, destinatarul (el insusi altidata) ar fi acoto pentru a primi {wn discurs al c&rui spectacol s-ar oferi cititorului EU wu EL Menttate b autobiogratie | autobiografic Ia | autobiogratie ee clasied personna a doua | la personna a » persona) aH principal | fautediegetical Diograie la biogratie Diogratie persoana inti adresatt clas narator | (povestiea uni | modetului Epes smartor) principal g L {homodiegetica) [heterodiegeticd} Era necesar, plecind de la situafii exceptionale, si disociem problema persoanci de cea a identitaji, Accasti disociere Iingliduie s& ne dam seama de complexitatea modelelor existente nu posibile ale autobiografici. Ea este de natura s& 2druncine, de asemenea, certitudinile asupra posibilitajit de @ da o defi textual“ a autobiografiei. Dupa ce a fost evocati excer fovenim pentru o clip la cazul ool mai frecvent, accla al Autobiografiei clasice la persoana inti (narafiune autodic~ jelicd): in acest caz, vom descoperi incertitudini noi, avind ca biect, de aceasta dati, modul in care se stabileste identitatea uiorulul $i a naratorului-personay. 18 Pactul auobiosirafie presupunem, agadar. c4 toate autobiografiile sint serise 1a persoana inti, cum lasa s& se creadi marcle refren al autobio- grafillor: EU. Asticl Rousseau: Eu, ew singur®, Stendhal: pus fat fata cn mine. tu revit”. ‘Thyde Monnier: Moi (autobiografie in patru_volume...); Claude Roy: Mot je ete Chiar in acest caz, Famine urmatoarea problema: cum se mani- festa identitatea autorulut si a_naratorului? Pentru’ bio- graf. este natural sa se intrebe direct’ Cine sint eu?” Dar, de yreme ce cu sint cititor, este tot atit de natural sé pun mai inti problema altfel: cine este eu’? (adiea: cine este eel care spune =Cine sint eu”) Inainte de a continua analiza ma voi scuza ci reamintese citeva notiuni elementare de lingvistica Dar, in acest domenit, lucrurile foarte simple sint cel mai repede uitate: cle tree drept naturale st dispar in iluzia pe care o erveaza. Vot pleca de la analizele lui Benveniste, cu riscul de a ajunge la concluzii ugor diferite de ale sale! -Persoaina intit” se defineste prin articularea a doud niveluri 1) Refers pronumele personale (eu/tu) nu au refering Petals ay aterocauds arbi: Tacit inaiat ates Benveniste semmaleazdt ca nu exist conceptul de eu", .Eul trimite. de fiecare data, la acela care vorbeste gi pe care noi il identifica fn insnyi faptd cd vorbeste. 2) Fiunt. pronumele personale ta person mareheaza idenmatea subicetulur enunfan gia subieetulut cnunjului Astfel. daca cineva spune: E cut fa. i> fizarea promumelu cu” ajunge. pri nivcluri. si identifier persoana care vorbeste cu acvea care s-a scut Cel putin acolo este efvetul global obfinut Acca inseamm C8 trebuie sA_ne gindim ca, la aceste dou’ niveluri, oriile de stabilite sint asemanatoare: ta nivelul Ricind referire ka propria sa emuntare). iden= a este pereeputa instantancu § a titatea este imediata Problimes de kngrastgue sendrate el Callum, Wow, seein ve sans be hanene Pactul autobiografie destinatar ca un fapr: fa nivelul enunfului, este vorba de i relajic,... cnunjata, adicd de o asertiune ca oricare alta, He 0 putem crede sau nu etc, Exemplul pe care I-am ales de altfel 0 idee despre problemele ridicate: este, intt-adevar, ‘gpocadespre care eu mu am nici o amintite = si eu? Este lant si se disting’ bine aceste doua relafii, confundate in yea pronumelui cu: daca nu le diferenfiem, se va vedea Moparte, se poate strecura cea mai mare confuzie din omatica autobiografiei (vezi ceva mai incolo: Copic yma). Lasind, asadar, pentru o clipa deoparte problemele yului, ma voi mulfumi sa abordez problema enuntii ppsliele lui Benveniste pornesc de la situafia discursului i aceasta situatie, ne-am putea gindi c& referinta lui cu" nu Hiei o problema: ,.cu‘ este acela care vorbeste, ~ si cu, in iia mea de interlocutor sau de auditor, nu am nici o difi- inte si identific aceasta persoana, Totusi, exist doud seri de infil orale in care aceasta identificare poate pune probleme: @) Citarea este discursul in interiorul discursului: persoana Will a discursului secund (citat) trimite ta o situafie a enunfairii, Buln enunfaté in primul discurs, Diferite semne, cratime, limcle ctc., disting discursurile inserate (citate), cind este jt de discursuri scrisc. Intonajia joacd un rol analog in iiseursul oral. Dar o data aceste semne estompate sau $terse, we incertitudinea: se intimpla in re-citare si, intr-o manier& Boers in jocul teatrai, Cind Berma joaci Fedra, cine spune wi’? Situajia teatrala poate, desigur, s& indeplineasca functia Wilimeletor, semnatind caracterul fictiv al persoanei care spune su Dar aici, totul devin amefitor, cei ideea il atinge usor thiar gi pe cel mai naiv, anume c& nu persoana defineste cul", | poate cul” persoana ~ adic nu exist persoané decit in | persoana, bebelugul care s-a nascut intr-o anume cia iijours... Indepartam, pentru o clip’, acest vertij. Ceca co noi Wingem aici in legituri cu autobiografia sint problemele tiferenjei dintre romanu! autobiografic si autobiografie. Dar, hia $1 pentru autobiografie, evidenta ci persoana inti este un 4) Oral ta distanya: este, intt-o clipa, telefonul, orice Wonversafic printr-o ug sau in timpul nopfii: nu mai exist alt ae. ee ae Pactul autobiografic 20 Pactul antobiografe Jima sentimentul pe care il are din subiectivitatea sa ireduc- Ih, dispunea de un «indicaiv» distinet (in. sensul in care Je static radiofonicd emifatoare posed «indicativuly sau ju), ar exista practic tot atitea limbi Gifi indivizi, si nicarea ar devent strict imposibilé “ TpotezA stranie, pentra Boavenise pare a uita aici c& acest indicaiv distinct exis feategoria lexical’ a_numelor_proprii (cea a numelor Wii care desemneazi perscanele) somape te supp Glia personne, Natural, acesta"it sie tn aspect al con ij verbului'si Benveniste are dreptate s& sublinieze functia omic’ a tui cu dar, vitind_s-0_articuleze de categoria joald a numelor de persoand, el face. incomprehensibil faptu ficcare. utilizind eu", nu se pierde air aceasta cates in miimat si este intotdeauna capabil s& enunfé ceea ce are imiindi-se pe sine hos snmp in azul mureludproprw ande pa oun 91 discursul se articulcazA inainte chiar de a se articula fa Yoana ntti, dupa cum o dovedeste ordinea aproprierit” inbajului de catre copii. Copful-vorbeste despre el insus! a ee? treia, mumindu-se prin | ee ey ee ‘bine o% poate, de asemenea, utiliza i, Apoi, | fo se va mumi pe sine ,cu* cind vorbeste; dar cae fiveate, acest ,eu" va trimite la un name unio, care scar pute finja inotdeauna. Toate, identificdile (facile, difcile sau jedeterminate) sugerate mai sus, pornind de a situafiile orale, flung incyitabil <8 transforme perscana inti intr-un name proprit th discursul oral, de fiecare dat cind este. necesar, = Jloduce intoarcerea {a numele propriu: ete prezentaren, facut ie tre col interesat sau de citre un tery (cuvintl insusi de Jpozeniare este sugestiv prin inexactitaten sa: prezenfa fizicd ny Junge pentru a defini destinatorul: nu exista prezenfa_ comple ek in numire). in discursul scris, de asemenea, semdinura ice lemei numelui propriu gi despre "Despre aspectele lingvistice ale problemet m de ulate in cae el contiuie, tn enue, a reern, # seve Oswald Tnurot $1 F7vetan Todorov, Dietionnaire encyelopediqne des x Jingage. ed ds Seuil, 972, pp. 21-322 mijloc de a identifica persoana docit aspectele voeii: cine acolo? = eu ~ care cu? Aici este inca posibil dialogul care conduce Ia identificare. Cind vocea este diferité in timp (in gistrare) sau chiar, pe moment, conversafia cu sens unie (radi aceasti posibilitatelipscste. Regisim in acest caz gi scriitura, Am simulat pind aici ci-l urmez pe Benveniste, imagini numai ceca ce, intr-o situajic orala, poate sA exprime identi persoanei nedeterminate, Ca cul” trimite la © enunfare, nit ‘nu intenfioneaza sé tagdduiasca: dar cnunfarea nu este term ultim al referinfei: ca pune, fa rindul ci, 0 problema de idef titate, pe care, in cazul comunicinii orale directe, noi 0 re: vim in mod instinctiv, plecind de la date extralingvistice, Ci comunicarca orala se ambiguizeaza, identitatea pune proble Dar. in cazul comunicarii scrise, doar daca nu doreste s& rami anonima (ceca ce se si intimplal), persoana care enun{a discut sul trebuie si permita identificarca sa in insusi interiorul aces discurs altfel decit prin indicii materiali, precum stampil postei, grafismul sau bizareriile ortografice Benveniste semmaleazi (p. 261) c& mu exist conceptul I cu": remare’ foarte justa, daca mai adjugim cd nu exist ni concepul lui .c!*, si cd, intr-o manicri general’, nici un p ume personal, posesiv. demonstrativ etc. mu a (rimis vreodat la un concept ei exercita doar o functie care const in a trimit la un mume sau la o entitate susceptibiki de a fi desemnat printr-un nume. Prin urmare, vom incerca si nuangim analiza prin urmatoarele doua propozitii: @)Pronumele personal cu” trimite la un destinator al instanjei de discurs in care figureazi eu; dar acest destinator este cl instsi susceptibil de a fi desemnat printr-un nume (fie cdl este yorba de un nume comun, determinat prin modalitati di- ferite, sau de un nume propriu) 1b) Opozitia conceprabsenta conceptului capata sensul ei proprit. in opozifia numelui comun si a numelui propriu (nu a ‘humelui comun gia pronumelui personal) In alta parte (p. 254), Benveniste justified astfel. in mod economic. utilizarea primei persoane. care nu are referin{a decit in propria sa enuntare: Daca fiecare locutor, pentru 22 Pactul autobiografic Pactul autobiografic desemneaza destinatorul. dupa cum adresa desemneaz’ desti tarul \¢_ Asadar, problemele autobiggrafiei trebuie s& se situeze py a Ta mumele propriu in textele imprimate, orice en fare este luaté ca responsabilitate de cdtre 0 persoand care obiceinl de a-si plasa numele siu pe coperta eértii gi pe prit Pagina, deasupra sau sub titlul volumului, in acest mume ‘Frezuma toata cxistenla a ceea ce se numeste autor: singu | Marea in text a umui incontestabil in-afara-textului, timijind © persona reald. care cere, astfel, sii se atribuic, in ulti instanfa, responsabilitatea enunfarii intregului text Scris. Intr. humar mare de cazuri, prezenia autorului in text-se-reduce acest singur_nume, Dar locul fixat acestui nume este capital este legat,. printt-o conventie social’, de angajamentul | responsabilitate al unei_persoane reale. infelog prin acest J\eavinte, care figureazi mai sus in definijia data autobiografii, fsoand_a_cdici_existentA este_atestata prin starea civila ( verificabila. Desigur, cititorul nu va verifica si poate foarte bit | SA mu stic cine este aceasta persoand; insa existenfa sa este afara oricarei indoicli: exceptile si abuzul de incredere mu decit si sublinieze increderea general acordati acestui tip Mract social Un auitor nu este o persoand. Este 0 persoand care scrie \ care publica. Stipin pe in-afara-textului gi pe text, este linia este ca persoana capabili si produc& acest discurs, acs surcintgt cool Moduce. Poate nu este cu adevarat autor decit incepind dela @ carte, cind numele propris inseris pe coperté devine torulcomun a cel putin doud texte diferite si ofera, prin Wimnare, © idee asupra unei persoane care nu este reductibila Aloar la unul din textee sale gt caro, suscoptibilé si product alte lo, le depaigeste pe toate. Acest fapt, vom vedca, este foarte jrlant pentru lectura autobiografillor: daci autobiografta prima carte, autorul sau este, in consecinf’, un necunoscut, lar daca se povesteste pe sine insusi in carte: fi lipseste, in fiehii cititorului, acest semn de realitate care este. productia Wilerionr’ a alior ‘exte (nonautobiografice),-indispensabiis pentru ‘000i ce vom numi_,spajiul autobiografic’. ah Avtoru! este, agadar, un nume de persoand, identic, asumin- iipi o suitd de diferite texte publicate. El igi extrage realitatea ip lista altor tucrari, care figureazd adesea la inceputul carfii De acelasi autor Autobiografia (povestie istorisind viata a fulvi) presupune cA existi identitare de nume intre dac& identitatea nu este-afirmata. (ca ficjiuni), eititorul va chuta s& stabileascd asemandri, in pofid autorului, daci ea este afirmatd (cazul autobiografei), citito va avea tendinfa de a eduta diferenfle (erori, deformiri etc.). i fala unei povestiri de’ tip autobiografic, cititorul are adeseq | jAtendinga de a se purta ca un copoi, cu alte cuvinte, de a cu | -fupturile_contractului (oricare ar fi contractul), De aici s- } Ciiscul mitul_romanului mai adevarat" decit. autobiografia im mereu mai autentic si mai profund ceea ce am crezut (# asim in spatele textului, in pofida autorului, Dacd Olivi Todd ar fi prezentat Amul crabului ca autobiografia sa, oa critica noastra ar fi fost sensibilé la falile, la lipsurile, ta aranjamentele povestiri sale? - Accasta ingeamnd c& toate | problemele care vizeazi fidelizatea (problema a ,asemandrii") depind, in ultima instan{a, de problema au‘enticiedtt (problem a identtaif) care ea insisi se exprina in jurul numelui propria 28 Paciul autobiografie \\ $0 public sub numele stu, de asemenea, imaginar? Este de / nalat coca ce, intr-un domeniu pujin diferit, MacPherson a sub numele Ossian! ~ Acest lucru este rar, pentru c& exist pu autori care si fie capabili si renunfe la propriul lor nume dovadi ci acceagi ingelatorie a iui Ossian a fost efemerd, vyreme ce noi stim cine este antorul, de vreme ce MacPher nu s-a putut opri si-si dezvaluie numele (ca adaptator) in ttlu! dati aceste definiii prezentate, putem.clasifica toate zurile posibile, facind sé fimcfioneze doud criterii:_rapor dintre numele personajului si numele autorului, natura pactal incheiat de caire autor. Pentru fiecare dinire aceste crteri, Posibile trei situafii, Personajul 1) are un nume diferit de a al autorului; 2) nu are nume; 3) are acelasi nume ca autos pactul este 1) romanesc; 2) absent; 3) autobiografic. Articul aceste dou criteri, se obfin, teoretic, combinafii noi: in reali nhumai sapte sint posible, fiind exeluse prin definiie coexisten identitatii numelui sia pactului romaneso, accea a diferen dintre nume sia pactului autobiografic. ‘Mmele ‘personajului >| #nume al nee ac arne a | autorului t leutoeilut Pact Y Ta 2a romanese ROMAN ROMAN 1b 2b 3a o ROMAN | Nedsterminat_| AUTOBIO. 2e 3b autobiografic AUTORIO. AUTOBIO. Tabloul de mai sus oferi o grilé a combinafiilor posibil numele indicate sint acclea ale descrierii care urmoazé; it Pactul autobiografic 29 fe caz de mai jos, avem efectul pe care combinatia il lice asupra cititorului, Se infelege de la sine cA acest tablou Wplick doar povestirilor . autodiegetice™ | Nume al personajului 4 nume al autorului, Acest fapt i exclude posibilitatea autobiografiei. Intereseaz4 putin, in ina, daca are sau nu, in plus, atestare de fictionalitate (La 1h), Chiar daca istoria este prezentatd ca autenticd (manu- autobiografic pe care autorul-editor I-ar fi gasit in podul J ete) sau dacd ea este prezentaté drept fictiva (si crezuta ich, raportata la autor, de eatre cititor), ~ orice s-ar intim- J exist identitate a autorului, a naratorului sia eroului 2 Nume al personajului = 0: este cazul cel mai complex, ll este nedeterminat, Totul depinde, in cazul acesta, de ncheiat de cAtre autor. Trei cazuri sint posibile: §) Pact romanese (natura ,,ficfiunii** cArtii este indicat pe ); povestirea autodiegetica este, in cazul acesta, atribuitd hurator fictiv. Cazul trebuic c& este putin frecvent — nici ur ipl nu vine imediat in minte. Am fi tentafi si evocim iny yrea timpului pierdut, dar, pentru doua motive, aceasta fic: hu corespunde pe de-a intregul cazului nostra: pe de-o | pactul romanesc nu este indicat prea limpede la inceputul j, astfel incit nenumarafi cititori s-au ingelat confundind | Proust cu naratorul; pe de alta parte, este adevarat ci Worul-personaj nu are nici un nume — cu exceplia unei uw difi in care, in acelasi enunt, ne este propusa ca ipotezd in) naratorului acelasi prenume ca al autorului (enunt care W poate raporta decit 1a autor, caci cum ar cunoaste un W fictiv numele autorului siu?), si unde ne este astfel Jat c& autorul mu este naratorul, Aceasté bizara intruziune WWlor functioneaza, simultan, ca pact romanesc si ca indice iblografic, si plaseaza textul intr-un spajiu ambiguu )) Pact = 0: nu numai c& personajul n-are nume, dar autorul Jicheie nici un pact, — nici autobiografic, nici romanesc. J repivea cavintul, ca spunea: «Al meny sau «Dragul meu, wat fui celilalt de prenumele meu, ecea ce, oferind naratorula acelasi prenume florulut acestei ci, a dat: «Marcel al mew, «Dragul meu, Maree. fa foie di temps perdu, Gallimard, Bibliotheque de la Piéiade, 1954, Ill p75. Ocurenta de la pagina 157 mu este dect o repetitic. \ 30 Pactul autobiografic Pactul autobiografic 3 | Indeterminarea este total. Exemplu: La Mére et 1’Enfant Charles-Louis Philippe. in timp ce personajele secundare ume, mama si copilul nu au aici un nume de familic, copilul, nici un prenume. Se poate presupune c& este vorba doamna Philippe gi fiul ei, dar acest fapt mu este seris nict Mai mult, naratiunea este ambigua (este vorba de un i general dedicat copiliriei sau de povestea unui copil deosebith Tocul si epoca sint foarte vagi gi mu se stie cine este adultul ca vorbeste despre aceasti copitirie. Cititorul, in funotic dispozita sa, ar putea si o citeascd in registrul pe care il prefer Pact autobiografie: personajul nu are nume in povesti daf~autorul se declara explicit identic naratorului (si, de T personajului, de vreme ce povestirea este autodiegetica), intr- pact inifial. Exemplu: Istoria ideilor mele de Edgar Quind ¢ _pactul, inclus in titha, este explicitat intro lungi_prefafl \)isetmnatit Edgar Quinet, In toata povestirea, numéle tiu va nici mécar o singur dat: dar, prin intermediu! pactulu, trimite intotdeauna la Quinet. 3. Nume al personajului = rume al autorului, Acest ; exclude posibilitatea fictiunii, Chiar dacd povestirea este, punet ce vedere istoric, complet falsi, ea va fi de ordim ‘minciunti (care leste 0 categorie ,autobiografica") si nu ficfiunit, Se pot distinge dowd cazuri a) Pact = 0 (prin pact infelegem pactul ttlului sau I liminar): cititorul constati.identitatea autor-narator-persor / desi_ca nn face obiectnt nici iinet dectarafii solemne. Exempl Cuvintele de Jean-Paul Sartre. Nici titlul, nici inceputul seronaleazi c& este vorba de autobiografie. Cineva povestes ; istoria unei familii, Pagina 14 (edifie Folio) naratorul intervi \ pentru prima oar’ in mod explicit in povestire (,Ma intriga: stiy c& cl, a ramas celibatar...“, sau Ea il iubea, cred, pagina 15, In povesté apare doctoral Sari, care, pagina 16, un mepot: pe mine”. Prin nume, surprindem astfel identitat | personajulut, ole, Drumurile libertatti si Sechestrayit din Altona, si pa- 21, Greata, Istoria insisi ne va oferi aspectele cele mai we ale acestui nume, incepind de la reveria asupra gloriei { mic Sartre isi cunoaste misiunea; dacd ar dispirea, nin stic ce a ar pierde (p. 80), pind la deformarile (i familiale) ale prenumelui: ,,André crede ci Poulou Iwzuri* (p. 188) fom putea judeca acest criteriu total contingent. over iui propriu in_povestre se produce adesea fa mult vreme {Jiicoputul cacti, in legatura cu un episod minor despre care, Veloze bine ca ar putea disparea din text, fird ca aspectul iylobal si se schimbe: astfel, in autobiografia lui J. Green, ir avant le jour (Grasset, 1963), abia la pagina 107, intr-o ti despre imparfirea premiilor, apare numele. Adesca, faceast ocuren{a a numelui in tot este ni alu ¢azul in ['Age d'homme, unde Michel se citeste pe dos nt eline'; ¢ adevarat cA, practic intotdeauna, el apare._In yl, pactul autobiografic nu mentioneazi numele: numele / ne este atit-de evident si, in plus, va figura pe copertd. caracter ineluctabil al numelui face ca. in acclasi timp, sa Vic niciodata obiectul uncidectarafii solemne (awiorul, prin fil insust cd este autor, se presupune intotdeauna mai mult. Wai pulin cunoseut cititorului), ci sé sfirgeascd intotdeauria 4 (eaparea in povestire. La urma urmelor, acest nume insugi f dezvatuit-sau, in masura in care © vorba aproape eau de ut nume de autor, implicat prin faptul ¢& naratorul inbvie opercle autorslut aed Quinct au Se numeste pe umeste lucrarile sale, ceea ce e acelasi lucru). Pact autobiografic: este cazul cel mai freevent (cici ie adesea, pentru a nu figura la inceputul cartii in mod mn, pactul Figureaza totus, dispersat gi repetat,intottextul), Fxemplu: Confesiunile iui Jean Jacques Rousseau; pactul ijeaz inca din titlu, este dezvoltat in_preambul si confirmat Jungul textului prin utilizarea Tui Rousseau si Jean- ques” lui si a autorului al cirui nume sé etaleazii deasupra titluluis Jean-Paul Sartre. $i, daci este vorb cchiar despre autorul celebru gi nu de un omonim, acest fapt est dovedit chiar de text, al citrui narator isi atribuie, pagina 48 F Michel Leiris, L'Age d’homme, col. .Folio. 1973, p. 174 \ CON Li, Qty re }. | ceea ce vine de la sine. Solutiile pe care le decretez imposibil 32 Pactul autobiografic Pactul aurobiografic 33 Voi numi, asadar, aici .autobiografii textele care intra i cazurile 2c, 3a, 3b; pentru restul, citim ca romane textele ca intra in cazurile 1a, 16, 2a; gi, potrivit dispozitiei noastre, ca tegoria 2b (dar fra a ne ascunde ci sintem noi eci care alegem). fn acest tip de clasificare, reflectarea asupra cazurilor limit este intotdeauna instructiva, mai clocventi decit descrierea formula. cititorului i-ar rimine intotdeauna indoieli: nu te el pur gi simplu un roman? In aceste doua cazuri, obser- |, daca contradictia interna ar fi in chip voluntar aleasi de un autor, ea n-ar ajunge niciodata intr-un text care s-ar citi © autobiografie; nici macar ca un roman; ci ca un joc iellian de ambiguitate. Dup& cunostinja mea, este un joc Bee jucd practic nein in reali, in tabelul de mai sus, diagonala ascendenta, care cuprinde doua careuri vide si careul central, traseazi o zon de erminare (de la ,.ici unul, nici altul al careului central ‘4 indoua deodata al careurilor vide) "= Autorul anonim: acest tabel presupune c& autorul are un 5 ar trebui, asadar, Iuat in considerare un al doilea caz: (l autorului anonim: Dar acest caz (cu subdiviziunile pe care crea, dupé cum personajul are un nume sau nu, sau in efic de faptul c& un ecitor incheie in locul autorului absent ye Sau cutare pact cu cititorul, - acest_caz este, in con- infil, exclus prin definifie, autorul unei autobiografii neputind nim, Daci disparitia numelui autorului este datorata unui jie accidental (manuscris regasit intr-un pod al casei, lit si nesemnat), atunci: fie intr-un loc oarecare al textului, lorul se numeste, si o cercetare istoricd elementard permite Ho alle daca este vorba despre o persoand reala, dat fiind cd, definite, 0 autobiografic povesteste o istorie datata si situatd; oratorul-personaj nu_se numeste, gi este yorba sau de un s{ intrind in categoria 2b, sau, desigur, de o simpla fictiune. anonimatul este intenfional (text publicat), cititorul este in de legitima neincredere. Textul poate parea adevarat, poate {ot felul de preciziri verificabile sau verosimile, poate suna = adevarul este cA toate acestea se imita. Cel mult, ar fi fol de caz extrem, analog categoriei 2b. Totul se bazeazA pe sint cle cu adevirat astfe!? Doud domenii sint aici de explora in primul rind, problema a dou’ careuri vide ale tabelului d mai sus, dupa aceea problema au/orului anonim. ~ Careurile vide: a) Eroul unui roman, declarat ast{el, poate avea acelasi_ nume cu. auionil? Nimic nu_ar impiedica aces lucru, si este poate 0 contradicfie interna din care s-ar puteg sooate efecte interesante, Dar, in practic, nici_un_cxemplu despre o astfel de cercetare nu ne vine in minte. $i dacd o astfel de situatie ni se dezvaluie totusi, cititorul are impresia c& existil acolo o eroare: astfel, autobiografia lui Maurice Sachs, Sabatul, fusese publicata in 1946 la Corréa, cu subtitlul Souvenirs d ' Jeunesse orageuse; ca a fost reeditata in 1960, la Gallimard (¢ reluata in 1971 in colectia Livre de Poche) cu subtitlul roman: cum povestirea faicuta de ctre Sachs in numele siu propriu (elf i, in afara ps lui, si veritabiful stu nume: Ettinghausen), iar responsabilitatea subtitlalui apartine in chip vadit editorului Cititorul sesizeaza eroarea; b) intr-o autobiogratie declaratd, per- sonajul poate avea un nume diferit de cel al autorului (problema pseudonimului lisat& deoparte)? Aceasia nu se vede citusi de pufin'; si daca, printr-un efect de arti, un autobiograf ar al "In ciuda aparenfelor, acesta nu este cazul Veit lui Henry Brulard a tui Stendhal. Acest text pune probleme foarte delicate, prin faptul cX este neterminat gi nepreg8tit pentru o publicare imediatt. in consecinf, este greu de decis dac Henry Brulard este un pseudonim de autor sau doar un nume de personaj, de veme ce textuln-aTuatniciodata forma unui manuscris conceput Pentru editare: titlurile umoristice rau concepute, nu pentru editae, ci pentru »MM. al Polifei, - in caz de supriz; substi), ,Roman imitat dupa Vicars de Wakefield, are aceeasifunctie de ingeldtorie burlesc&. Faptul cl este vorba centrism, cind ne ar&tém att de lucizi in lepiturd cu limitele gins ficienfele autobiografiei noastre; si nimeni nu observa cd, pi acceagi migcare, extindem dimpotriva pactul autobiografic, sub forma indirect, la ansamblul a coea ce s-4 scris, Lovituri dubla, Lovituré dubla sau, mai degrabi, viziune dubla, scriita dublé, efect de stereografte, dac& pot risca acest neologism d ‘ntrebuinjare. oth ecttrend fnckerclronite — 4s pus, problema igi schimba complet natura. Nu se mai. , oblema si stim care ar fi cel mai adevarat, autobiografia \/ wil, Nici unul, nici altul; autobiografiei ii vor lipsi Haica, ambiguitatea ete.; romanului, exactitatea: ar fi whul mai mult decit altul? Mai curind: umul in raport cu Coca ce devine revelator este spatiul in care se inscrity, eatogorii de teste si care nu este reductibil fa nici um dowi, Efectul de relief objinut prin acest procedeu este Pentru cititor, a unui Spatiu autobiogratic™ feest punct de vedere, opera lui Gide si aceea a lui @ int tipice: amindoi au organizat, este adevarat, din iiferite, un egec spectacular al autobiografici lor, obli- astfel cititori’ si citeasci in registrul autobiografic tot eductiei lor narative Cind vorbesc de un esec, nu emit Wi de valoare asupra unor texte admirabile (Gide) sau bile (Mauriac), ci sint mai cu scama in asentimentul pro- bt declaralit i constat cA an ales s& lase autobiografigy’ pleti, fragmentata, cu lacune gi deschisa’ forma de pact indirect este din ce in ce mai raspindita, Wii, cititorul cra cel care, in ciuda tigduirilor autorului, tua Tesponsabilitatea acestui tip de lecturd: azi, autori. gi lanscazi, dimpotriva, inci de la inceput in aceasta | Fiste revelator c& Sartre insusi, care a avut la un,moment i continue Cuvintele sub forma une: ficjiun,.a reluat lui Gide: .Ar fi timpul s& spun in sfirsit adevarul. Dar nu-l_ 7~ lon spune decitintr-o opera de ficfiune™, si a explicitat astiel/// iI de lectura pe care I-a sugerat cititorului su: lvlam atunei st seriu o muveld In care ay fi vrut s& strecor, into jr indirect, tot ceea ce voiam s& spun, int-un fel de testament ili care arf fost continuarea autobiografiei mele sal cfitei proiect il jnasem. Elementul de fietine ar fi fost foarte neinsemnat; eu afi Wil un personaj cAruia ar fi trebuit ca ciitorul si pata sti spund: “Aeest om, despre care este vorba, este Sartre. Ceea ce nu inseamn c&, WM cititor, ar fi trebuit s& existe coincident’ a personajului si a lvulu, ci ¢8 modalitatea cea mai bund de a infelege personajul ar fi [He a ciuta acolo ceea ce venea din mine. Wericev ssiincolo, - 182-219, ,.Gide gi spatiul autabiografic*. Hitervin —ordat lui hel Contat, Nouvel Observateur, 23 iunie Peetul autobiografic Pactul autobiografic atit de evident nu mea surprins demonstreaza 4 aocst ontract este implicit si, p&rind intemeiat pe natura wf, nu impiedica citugi de pufin reflectia omatica autobiografiei propus& aici nu este asadar pe un raport, stabilit din exterior, intre in-afara-textului © cici un asemenea raport nu ar putea fi decit de gi nu ar dovedi nimic. Ba nu este intemeiatd nici pe 0 intern a funcfiondrii textului, a structurii sau a jp textului publicat; ci pe o analiza, la nivelul global al /, a contractului implicit saw explicit propus de catre Witorului, contract care determin modul de lecturd a i crecaza cfectele care, atribuite textului, nou ne par J diept autobiogratie, ‘ lul de analiza utilizatd este agadar acela al raportului pu ublicat, care ar fi paralela, in planul textului_ imprimag, ( enunjare’enunt, in planul comunicarii orale. Pentru a fi faccasti cercetare asupra contractelor autor/cititor, odkurilor implicite sau explicte ale publicirii, ~ asupra ‘fianj_al_textului imprimat, care, itate,_comandat ecturi (oume dé autor, titha, subtithu, mume de coke > “the oditor, pind la jocul ambiguu al prefajelor), - acca: far trebui sia Siren MoT pe ee cu nu i-am ! Variajiile in timp ale acestor coduri (datorate, tn acclasi iimbiirilor de atitudine a autorilor si cititorilor, problemelor il comerciale ale editarii) ar face s& apard cu mult mai ‘este vorba de coduri si nu de Iucruri naturale si le. Incepind din secolul al XVIl-iea, de exemplu, uzanjele ire la anonimat sau la utilizarea pscudonimului s-au mult; jocurile privitoare la alegatia de realitate in luerarile ine mu se mai practicd astizi in acceasi manieri ca in il XVill-lea*, in schimb, cititorii au prins gustul de a ghici ‘autorului (a inconstientului sau) chiar in spatele produc- © nu par autobiografice, in asemenca mésuri pactele itice au creat noi obiceiuri de lectura. Toate aceste jocuri, care demonstreaza in mod clar pi minanja proicctului autobiografic, se regiisesc, in diverse gi la cei mai mulfi scriitori modemni. $i acest joc poate fi el i imitat in interior! unui roman, Este ceca ce a ficut Jacq | Laurent in Betises (Grasset, 1971), dindu-ne sa citim simu j textul de ficjiune pe care lar fi scris personajul sau, apoi d rite texte autobiografice” ale aceluiasi. Dacd Jacques Laut public intr-o zi propria sa autobiografie, textele cdrfii (Bétises, n. tr.) vor capita un relief vertiginos... CONTRACT DE LECTURA La capatul acestei reflecfii, un scurt bilant permite constataim o deplasare a probleme: = Laturé negative: anumite puncte rimin neclare sau tisficdtoare. De excmplu, ne putcm intreba cumi poate fi stab identitatca autorului si a naratorului in pactul autobiog atunci cind numele mi este repetat (of mai sus, p. 29); pr amine sceptict tt fafa distinefiilor pe care le propun in conformé. Mai ales cele doua escuri, intitulate Eu subsemna autobiografic la narafiune autodiegeticd, in timp ce eu sublini cf si alte formule de naratiune erau posibile: distinefiile sta )\ar rezista oare in cazul autobiografiei la persoana a treia? = Laturé pozitiva: in schimb, analizele mele mi-au parut fe de de. fierare dati cind, depiisind structurile aparente ale text mi determinau s& pun in discujie pozifiile autorului gi cititorului. Contract social al numelui propriu si al publicarii, ,p: autobiografic, , pact romanesc, pact referential, ,pact™ matic, toate expresiile utilizate trimit la ideea cA genul autol | grafic este un gen contractual. Dificultatea de care m-am lo} in prima mea tentativa finea de faptul c& cu ciutasem, in v. aivelul structurilor, modurilor sau vocilor povestiri, crit clare pentru a stabili o diferent, a cArei experienf& o face totu biogra | dea efor Nojanea dspace aulbiorafc™ pe care ee claborasem atunci, riminea nedeterminatd, in lipsa constatiri OF Jas Rustin, .Minciun’ si adevar in romanul fraeez a secolului -. un clement esenfial al contractului era numele propria. Faptul i", Rewue d histoire linéraire de la France, ianvarie-februarie 1969. Pactul autobiografic La acest nivel global se defineste autobiografia: este atit un », de lecturd, cit si un tip de seriitura, este un efect contra J variabil din punet de vedere istoric. Studiul prezent, in intrey se intemeiazA in realitate pe tipurile de contract care moda. in momentul de fata: de unde relativitatea sa i absur tea care s-ar afirma ca Yoinfé universald, De unde si dificult intilnite in acest demers de definire, - voiam sa explicitez, it sistem clar, cosrent si exhaustiv (care si cuprinda toate ca oriteriile de’ constituire a unui corpus (acela al autobi coustituit in sealitate conform criteriilor mutiple, variab timp si conforme indivizilor, adesea incoerente intre ele. A ‘si dai o formula clara si totald autobiografiei ar ins« ealitate un esec. Citind acest eseu, in care am incerca ‘imping cit ma: departe posibil rigoarea, vom fi simfit adese aceasta rigoare devenea arbitrara, inadecvatd unui obiect finea poate, mai degraba, de resortul logicii chinezesti, asa o desoric Borges, decit de cel al logicii carteziene. La urma urmelor, acest studiu mi-ar apdirea asadar el in i mult un document pentru cercetare ~ (tentativa a unui ci \ secolul al XX-lea de a rajionaliza gi a explicita criteriile s ‘lectura), decit un text ,,stiinfific": document pus la Dosa u stiinfe istorice a modurilor de comunicare literara, Istoria autobiografici ar fi, agadar, inainte de toate, modului siu de lectura: istorie comparativa, in care am_ face sa dalgheze, cptacele-de leur prope de died __tipuri de texte (cici niftic nua¥ servi Ta autobiogt {in intregime, de vreme ce contractele, ca semnele, nu au decit prin jocurile de opozitie), si de diferitele tipuri de lec ‘practicate cfectiv pe aceste texte. Daci autobiogra cating asadar, prin ceva exterior textului, aceasta nu este © parte, printr-o asemfnare neverificabila cu 0 perso oy i, dincolo de acest fapt, prin tipul de lectura pe care creeazi, inorederea pe care ea 0 secret si care se ofera ‘in textul critic. 2. Lectura