1

2.1 Oscilatorul armonic

Miscarea armonic
a simpl
a de-a lungul unei axe este o miscare denit
a de
legea
x(t) = A sin(!t + '),
(2.1)
unde A; ! si ' sunt m
arimi constante: A se numeste amplitudinea misc
arii,
!t + ' - reprezint
a faza misc
arii, ' - faza initial
a si ! - pulsatia.
Viteza punctului material care execut
a o miscare armonic
a se obtine derivnd x(t) n raport cu t:
v(t) =

dx
= !A cos(!t + '):
dt

(2.2)

Prin derivarea n raport cu timpul a vitezei punctului material se obtine

acceleratia
a(t) =

d2 x
dv
= 2 =
dt
dt

! 2 A sin(!t + ') =

! 2 x:

(2.3)

Cinematica oscilatorului armonic este dat

a de relatiile 2.1, 2.2 si 2.3.
A; ! si ' sunt parametri independenti; A si ' pot determinati numai din
conditiile initiale iar ! din conditiile dinamice ale sistemului, asa cum vom
vedea n cele ce urmeaz
a. Miscarea este periodic
a cu perioada T = 2 =!,
independent
a de amplitudine.
Forta care genereaz
a oscilatia armonic
a este de tip elastic, proportional
a
cu deplasarea fata de pozitia de echilibru, cu semn negativ, adic
a F = kx si
k = ! 2 m:Se observ
a c
a pulsatia si, deci, perioada misc
arii sunt determinate
de valoarea masei punctului material si de caracteristicile fortei elastice, adic
a
de conditiile initiale.
Pentru un sistem ce execut
a o miscare oscilatorie, solutia de tip oscilator
armonic se obtine n limitele n care forta care determin
a miscarea este liniar
a
n deplasare sau, la o dezvoltare n serie n jurul pozitiei de echilibru, termenii
de ordin superior pot neglijati.
Proprietatile ecuatiei oscilatorului armonic
Ecuatia diferential
a a oscilatorului armonic
d2 x(t)
+ ! 2 x(t) = 0
dt2

(2.4)

este o ecuatie diferential

a de ordinul al doilea, omogen
a si cu coecienti
constanti. Se poate verica imediat c
a dac
a x(t) este o solutie a ecuatiei
(2.4), atunci si ax(t), cu a o constant
a este o solutie a aceleiasi ecuatii. De

2
asemenea, dac
a y(t) este o solutie, atunci si z(t) = x(t) + y(t) veric
a relatia
(2.4).
ntr-adev
ar,
d2 z
d2
d2 x d2 y
=
(x
+
y)
=
+ 2 =
dt2
dt2
dt2
dt

!2x

!2y =

! 2 (x + y) =

!2z

si se observ
a c
a proprietatea este adev
arat
a datorit
a liniarit
atii ecuatiei (2.4).
Se demonstreaz
a c
a o ecuatie de tipul oscilatorului armonic admite dou
a
solutii independente si c
a oricare solutie se poate exprima ca o combinatie
liniar
a a acestor solutii care, n domeniul real, sunt functiile sin !t si cos !t.
Solutia general
a a unei ecuatii de forma (2.4) este, deci,
x(t) = a cos !t + b sin !t
care poate scris
a n dou
a moduri:
x(t) = A sin(!t + '); cu a = A sin '
si b = A cos '
0
0
x(t) = B cos(!t + ' ); cu a = B cos ' si b = B sin '0

(2.5)

Din (2.5) rezult

a c
a
A=

a2 + b2 = B;

a
tan ' = ;
b

tan '0 =

b
a

Ecuatia diferential
a neomogen
a care corespunde relatiei (2.4) este
d2 x(t)
+ ! 2 x(t) = f (t),
dt2

(2.6)

unde f (t) este o functie generic

a ce depinde de timp si care, n particular,
poate o constant
a.
Dac
a xp (t) este o solutie particular
a a ecuatiei neomogene, solutia general
a a acestei ecuatii va
x(t) = a cos !t + b sin !t + xp (t):

(2.7)

Fie x1 (t) solutia ecuatiei (2.6) corespunz

atoare functiei f1 (t); respectiv x2 (t)
solutia corespunz
atoare functiei f2 (t): Atunci, pentru f1 (t) + f2 (t); solutia va
x1 (t) + x2 (t):
Deci,
d2
d2 x1
d2 x2
2
2
(x
+
x
)
+
!
(x
+
x
)
=
+
!
x
+
+ ! 2 x2 = f1 + f2 :
1
2
1
2
1
dt2
dt2
dt2

3
Acest rezultat care este consecinta liniarit
atii ecuatiei, se numeste principiul
superpozitiei: dac
a ntr-o situatie determinat
a exist
a o solutie a ecuatiei de
miscare iar ntr-o situatie divers
a o alt
a solutie, pentru vericarea simultan
a
a celor dou
a solutii se consider
a drept solutie suma celor dou
a (pentru c
a
contemporaneitatea nu altereaz
a n nici un mod situatiile preexistente).
Consideratiile de mai sus sunt valabile si pentru ecuatia
dx(t)
d2 x(t)
+ ! 2 x = 0;
+C
2
dt
dt
cu C o constant
a, numai c
a solutiile nu mai sunt de forma sin !t si cos !t:

2.2 Energia oscilatorului armonic

Referindu-ne la punctul material care oscileaz
a sub actiunea unei forte
elastice, care este o forta conservativ
a, energia total
a se conserv
a. Cum
1 2 1
mv = m! 2 A2 cos2 (!t + ')
2
2
1 2 1 2 2
=
kx = kA sin (!t + ')
2
2

Ec =
Ep

(2.8)

se poate verica imediat c

a
1
1
Emec = Ec + Ep = kA2 = m! 2 A2 = const:
2
2

(2.9)

1 2
kA este valoarea maxim
a a energiei potentiale, considerat
a n
2
1
extremit
atile unde energia cinetic
a este nul
a; termenul m! 2 A2 este valoarea
2
maxim
a a energiei cinetice considerat
a n centrul oscilatiei, unde energia
potential
a este nul
a.
Deci,
Emec = Ep;max + Ec;max :
Termenul

ntr-o pozitie oarecare a punctului material,

1
1
Emec = mv 2 (x) + kx2 :
2
2
n Fig.2.1 este reprezentat
a energia n functie de timp iar n Fig.2.2 este
reprezentat
a dependenta energiei n functie de pozitie.

Em e c
Ec

Ep
2/

Fig.2.1

E
mec

Ec
Ep
-A

A
Fig.2.2

Legea conserv
arii energiei permite deducerea ecuatiei diferentiale a misc
arii.
Astfel, diferentiind relatia
1 2 1 2
mv + kx = const:
2
2
se obtine
(mv)dv + (kx)dx = 0 sau

dv
=
dx

kx
mv

(2.10)

Din v(t) = v[x(t)] rezult

a c
a
a=

dv
dv dx
dv
=
=
v si
dt
dx dt
dx

dv
a
=
dx
v

(2.11)

k
Egalnd cele dou
a expresii de mai sus si tinnd cont de relatia ! 2 =
,
m
rezult
a
a
kx
k
=
=) a =
x = ! 2 x:
(2.12)
v
mv
m

5
ntr-o miscare periodic
a n care diverse m
arimi caracteristice sunt functii
de timp, poate interesant
a calcularea valorilor medii ale acestora ntr-o
perioad
a. Valoarea medie a unei functii denit
a n intervalul (x1 ; x2 ) este
dat
a de
Zx2
1
f (x)dx
(2.13)
fm =
x2 x1
x1

n cazul functiei sinus, media ntr-o perioad

a va
1
(sin )m =
2

Z2

sin d =

1
( cos ) j20 = 0:
2

Acelasi rezultat se obtine si pentru media functiei cosinus ntr-o perioad

a.
Situatia este diferit
a pentru sin2 !t si cos2 !t; functii periodice cu perioada
care, ind tot timpul pozitive, nu pot avea valoarea medie nul
a.
(sin

)m =

Z
0

sin

1
d =
2

(cos

)m =

cos2 d =

1
2

n cazul oscilatorului armonic, valorile medii ale pozitiei, vitezei si acceleratiei

ntr-o perioad
a sunt toate nule. ns
a, valorile medii ale celor dou
a forme de
energie nu sunt nule:
1
1
1
(Ec )m = m! 2 A2 [cos2 (!t + ')]m = m! 2 A2 = Emec
2
4
2

(2.14)

1
1
1
(Ep )m = kA2 [sin2 (!t + ')]m = kA2 = Emec
(2.15)
2
4
2
Deci, (Ec )m respectiv (Ep )m reprezint
a jum
atate din valoarea energiei mecanice.

2.3 Compunerea oscilatiilor armonice pe acceasi ax

a
Consider
am un punct material supus actiunii a dou
a forte elastice, egale
sau diferite dar avnd aceeasi directie. Fiecare dintre forte va genera o miscare armonic
a. Vom analiza suma misc
arilor pe aceeasi ax
a.
Compunerea fortelor care au constantele elastice egale
Pentru nceput vom considera cazul n care constantele elastice sunt egale,
adic
a
x1 = A1 sin(!t + '1 ) ; x2 = A2 sin(!t + '2 )
(2.16)

6
Cele dou
a misc
ari veric
a aceeasi ecuatie diferential
a (2.4); ! este acelasi
ns
a conditiile initiale sunt diferite. Asa cum am subliniat n paragraful 1
al acestui capitol, si x = x1 + x2 este o solutie a ecuatiei (2.4) suma este o
miscare armonic
a cu aceeasi pulsatie,
(2.17)

x = A sin(!t + ),

relatie pentru care trebuie s

a calcul
am amplitudinea A si faza initial
a . n
orice moment de timp t este valabil
a egalitatea
x

= A sin(!t + ) = A1 sin(!t + '1 ) + A2 sin(!t + '2 )

=) A cos sin !t + A sin cos !t
= (A1 cos '1 + A2 cos '2 ) sin !t + (A1 sin '1 + A2 sin '2 ) cos !t

Egalitatea de mai sus implic

a egalitatea coecientilor lui sin !t respectiv,
cos !t:
A cos
A sin

= A1 cos '1 + A2 cos '2

= A1 sin '1 + A2 sin '2

Ridicnd la p
atrat si sumnd relatiile obtinem:
q
A = A21 + A22 + 2A1 A2 cos('1

'2 )

(2.18)

iar mp
artind cele dou
a relatii rezult
a
tan

A1 sin '1 + A2 sin '2

:
A1 cos '1 + A2 cos '2

(2.19)

Un rezultat important care se obtine este c

a amplitudinea misc
arii rezultante
depinde doar de diferenta de faz
a ' = '1 '2 : Aceasta este:
- maxim
a pentru ' = 0; 2 ; 4 ; ::: si are valoarea A1 + A2
- minim
a pentru ' = ; 3 ; 5 ; ::: si are valoarea jA1 A2 j :
Fiind date dou
a sinusoide de perioade egale, amplitudinea sursei depinde
de pozitia lor relativ
a sau de defazajul dintre cele dou
a sinusoide, asa cum
se poate observa n Fig. 2.3, n cazul particular A1 = A2 :
Rezultatele obtinute se aplic
a la studiul suprapunerii undelor, mai precis
n fenomenele de interferenta.

7
x(t)

x(t)

=,3

=0,2

=0,3/2

in faza

cuadratura de faza

opozitie de faza

Fig.2.3
Compunerea fortelor care au constantele elastice diferite
n acest caz, pulsatiile sunt diferite:
x1 = A1 sin(! 1 t + '1 ) , x2 = A2 sin(! 2 t + '2 ):

(2.20)

Ecuatiile diferentiale sunt diferite si x = x1 + x2 nu este solutie pentru nici

una dintre ele.
Pentru studiul actiunii fortelor diferite se foloseste constructia lui Fresnel
(metod
a ce poate utilizat
a si n cazul fortelor egale) bazat
a pe faptul c
a
proiectia unei misc
ari circulare pe un diametru este o miscare armonic
a. n
!
Fig.2.4, A 1 este un vector care se roteste n planul (x; y) cu viteza unghiular
a
!
! 1 si formeaz
a unghiul 1 = ! 1 t + '1 cu axa y. Proiectia lui pe A 1 pe axa
!
x este A1 sin(! 1 t + '1 ): Analog, A 2 este un vector care se roteste cu viteza
!
unghiular
a ! 2 si formeaz
a unghiul 2 = ! 2 t + '2 cu axa y. Proiectia lui A 2
pe axa x este A2 sin(! 2 t + '2 ):
y

A 1 +A 2
A2

A1

Fig.2.4

8
Unghiul dintre cei doi vectori rotitori (ce va depinde de timp) este
=

= (! 1 t + '1 )

(! 2 t + '2 ) = (! 1

! 2 )t + ('1

'2 ):

Vectorul rezultant are modulul variabil n timp de forma

q
A(t) = A21 + A22 + 2A1 A2 cos[(! 1 ! 2 )t + ('1 '2 )]:

(2.21)

(2.22)

Miscarea rezultant
a nu este o miscare armonic
a simpl
a deoarece amplitudinea
este o functie de timp si se poate vorbi despre modulatii n amplitudine. De
exemplu, dac
a A1 = A2 = A si '1 = '2 = 0, se obtine:
x = x1 + x2 = A(t) sin ! 1 t + A(t) sin ! 2 t
!1 !2
!1 + !2
= 2A(t) cos
t sin
t
2
2

(2.23)

x(t) = A(t) sin !t = 2A(t) cos t sin t:

(2.24)

(1)

sau
Amplitudinea A(t) se obtine din relatia (2.22) cu conditiile initiale date.
n cazul n care pulsatiile ! 1 si ! 2 au valori apropiate, se poate considera
miscarea rezultant
a ca ind o miscare oscilatorie armonic
a cu pulsatia:
=

!1 + !2
2

(2.25)

si o amplitudine modulat
a cu pulsatia:
=

!1

!2
2

(2.26)

Gracul misc
arii este reprezentat n Fig.2.5 n are se observ
a dou
a oscilatii
cu pulsatiile si < . Misc
arile oscilatorii nearmonice, obtinute prin compunerea a dou
a misc
ari oscilatorii armonice cu pulsatii apropiate ( ! 2 ! 1
! 1 ; ! 2 ) se numesc batai. Fenomenul se ntlneste n acustic
a, electronic
a.

Fig.2.5

2.4 Compunerea oscilatiilor armonice pe axe ortogonale

S
a consider
am acum cazul n care punctul material este supus actiunii a
dou
a forte elastice cu directiile perpendiculare, de-a lungul axei x, respectiv
de-a lungul axei y. Cele dou
a forte au aceeasi constant
a elastic
a, adic
a cele
dou
a misc
ari au aceeasi pulsatie:
, y = B sin(!t + ')

x = A sin !t

(2.27)

unde ' este defazajul dintre cele dou

a misc
ari.
x
A
= . Punctul material
y
B
are o miscare armonic
a de-a lungul unui segment de dreapt
a ntre pozitiile
A; B si A; B. Acest segment de dreapt
a formeaz
a cu axa x unghiul
= arctan B=A.
A
x
si situatia este
Dac
a misc
arile sunt n opozitie de faz
a, ' = ; =
y
B
analog
a celei descrise mai sus, cu modicarea
>
(Fig.2.6).
Dac
a misc
arile sunt n faz
a, ' = 0; atunci

=0

P
*

-A

-B

Fig.2.6
OP = r =

x2 + y 2 =

A2 + B 2 sin !t

Atunci cnd misc

arile sunt n cuadratur
a de faz
a, ' = =2;
x = A sin !t
y = B sin(!t +
Rezult
a c
a

x
A

2
y
B

) = B cos !t
2

= 1,

(2.28)

10
relatie care reprezint
a ecuatia unei elipse. Deci, traiectoria punctului material
va o elips
a, parcurs
a n sens orar.
3
, se obtine acelasi rezultat dar miscarea se efectueaz
a n
Dac
a, ' =
2
sens antiorar (Fig.2.7). n particular, dac
a A = B, traiectoria este circular
a.
y

=/2

=3/2

Fig.2.7
n ne, dac
a ' este oarecare, traiectoria este ntotdeauna o elips
a dar
axele ei nu sunt paralele cu axele sistemului cartezian (chiar si cnd A = B)
(Fig.2.8a,b)
y

=3/4

Fig.2.8
y

=5/4

Fig.2.8

n concluzie, suma a dou

a misc
ari armonice cu pulsatiile egale pe axe
ortogonale conduce ntotdeauna la o miscare n plan cu traiectoria eliptic
a; n
situatii particulare, traiectoria poate degenera ntr-un segment de dreapt
a sau

11
un cerc. Aceste rezultate sunt utilizate n studiul fenomenelor de polarizare
a undelor electromagnetice.
Forta care genereaz
a aceast
a miscare are componentele Fx = kx si Fy =
ky iar forma vectorial
a se va scrie:
!
F =

kx!
ux

ky !
uy =

k(x!
u x + y!
u y) =

k!
r:

(2.29)

Este vorba, deci, de o forta elastic

a bidimensional
a, forta central
a sub
!
actiunea c
areia punctul material va descrie o traiectorie eliptic
a. Forta F =
1
k!
r este o forta conservativ
a iar energia sa potential
a este Ep = kr2 .
2
Energia mecanic
a va de forma:
1
1
Ec = m(vx2 + vy2 ) = m! 2 [A2 cos2 !t + B 2 cos2 (!t + ')]
2
2
1
1
1
Ep = kr2 = m! 2 r2 = m! 2 [A2 sin2 !t + B 2 sin2 (!t + ')]
2
2
2
1
1
1
Emec = Ec + Ep = m! 2 A2 + m! 2 B 2 = k(A2 + B 2 ):
2
2
2

(2.30)

Termenul
1
1
m! 2 A2 = kA2
2
2
este energia mecanic
a a misc
arii de-a lungul axei x si, analog,
1
1
m! 2 B 2 = kB 2
2
2
reprezint
a energia mecanic
a corespunz
atoare misc
arii de-a lungul axei y.
Suma lor, Emec , nu depinde de defazajul dintre celor dou
a misc
ari.
n cazul n care se compun dou
a misc
ari armonice pe axe ortogonale, cu
pulsatii diferite, analiza este mult mai complicat
a. Not
am numai faptul c
a
miscarea rezultant
a r
amne periodic
a numai n cazul n care ! 1 =! 2 este un
num
ar rational; altfel, se obtin misc
ari care nu mai sunt periodice.

12

2.5 Oscilatorul armonic amortizat ntr-un mediu vscos

S
a analiz
am situatia n care asupra punctului material actioneaz
a, n afara
fortei elastice, o forta datorit
a vscozit
atii proportional
a si opus
a vitezei,
v. Ecuatia de miscare se scrie:
ma =
sau

Not
am cu

kx

dx
k
d2 x
+
= 0:
+
2
dt
m dt
m
=

coecientul de amortizare si cu ! 0 =

2m
proprie a oscilatorului si rescriem ecuatia (2.31) sub forma:

(2.31)
p
k=m pulsatia

d2 x
dx
+2
+ ! 20 = 0:
2
dt
dt

(2.32)

Relatia (2.32) se numeste ecuatia diferentiala a oscilatorului armonic amortizat; aceasta este o ecuatie diferential
a liniar
a de ordinul al doilea, omogen
a
si cu coecienti constanti.
Deoarece prezenta vscozit
atii conduce la o atenuare exponential
a a misc
arii,
se caut
a pentru ecuatia (2.32) o solutie de forma:
(2.33)

x(t) = exp( t):

Introducnd solutia (2.33) n ecuatia (2.32) se obtine:
d2
d
[exp( t)] + 2
[exp( t)] + ! 20 exp( t) = 0:
2
dt
dt

exp( t) este o solutie a ecuatiei (2.32) dac

a satisface ecuatia caracteristic
a
de ordinul al doilea
2
(2.34)
+ 2 + ! 20 = 0
sau dac
a

=
Exist
a trei cazuri posibile:
2

> ! 20 ;

= ! 20 ;

! 20 .

(2.35)

< ! 20 .

Tipul de solutie depinde de leg

atura dintre parametrii zici ai oscilatorului.
Cazul nti: amortizare puternic
a 2 > ! 20 sau 2 > 4mk

13

poate avea dou

a valori distincte:
q
q
2
2
! 0 si 2 =
=
+

! 20

iar solutia general

a a ecuatiei (2.32) este
x(t) = A exp(

1 t)

+ B exp( 2 t)
q
2
= A exp[(
+
! 20 )t] + B exp[(
q
2
= exp( t)[A exp( t
! 20 ) + B exp(

q
t

! 20 )t]

! 20 )]

adic
a o exponential
a descresc
atoare; A si B se determin
a din conditiile initiale. Miscarea se numeste miscare aperiodic
a; sistemul revine asimptotic n
pozitia de echilibru f
ar
a a executa vreo oscilatie.
Cazul al doilea: amortizare critic
a 2 = ! 20 sau 2 = 4mk.
Cele dou
a solutii ale ecuatiei (2.32) sunt identice, 1 = 2 =
; iar
solutia general
a a ecuatiei (2.32) este de forma
x(t) = exp(

(2.36)

t)[At + B];

din nou o exponential

a descresc
atoare. Miscarea se numeste miscare amortizat
a critic
a.

T0

2T 0

Fig.2.9
n Fig.2.9 sunt prezentate diferite situatii posibile: pe abscis
a este reprezentat timpul n unit
ati T0 = 2 =!, perioada oscilatorului neamortizat. Trecnd
de la curba 1 la curba 3 scade raportul =! 0 , adic
a scade amortizarea; curba
4 corespunde amortiz
arii critice, cu = ! 0 , iar punctul material tinde mai
rapid spre pozitia de echilibru x = 0. n conditiile amortiz
arii puternice sau
critice, miscarea nu mai este oscilatorie.
Cazul al treilea: amortizare slab
a 2 < ! 20 sau 2 < 4mk.
Solutiile ecuatiei caracteristice (2.34) sunt complex conjugate:
q
2 =
=
+
i
! 20
+ i!
1

14
2

! 20

i!

iar solutia general

a a ecuatiei (2.32) este
x(t) = A exp(

1 t)

+ B exp(

2 t)

= exp(

t)[A exp(i!t) + B exp( i!t)].

Utiliznd formula Euler, exp( !t) = cos !t

x(t) = exp(

i sin !t se obtine:

t)[(A + B) cos !t + i(A

B) sin !t].

Deoarece rezultatul trebuie s

a e real iar constantele A si B sunt diferite,
nseamn
a c
a A si B sunt complex conjugate:
A = a + ib , B = a

ib =) A + B = 2a , A

B = 2ib.

Deci,
x(t) = exp(

t)[(2a cos !t

2b sin !t]

relatie care poate scris

a mai simplu sub forma:
x(t) = A0 exp(

(2.37)

t) sin(!t + ')

cu A0 si ' determinate din conditiile initiale.

Punctulpmaterial, n conditiile amortiz
arii slabe, execut
a oscilatii cu pul2 < !
s
i
pseudoperioada
T
=
2
=!.
Amplitudinea
este
satia ! = ! 20
0
amortizat
a exponential. Miscarea se inverseaz
a la intervale regulate, egale
T
cu , dar nu este periodic
a deoarece punctul material nu revine n aceleasi
2
pozitii.
x(t + T )
Cum
= exp( T ), rezult
a c
a ntr-o pseudoperioad
a amplix(t)
tudinea se reduce cu un factor exp( T ) (Fig.2.10).
x(t)
- t

Fig.2.10

15
O m
arime ce caracterizeaz
a oscilatiile amortizate este decrementul logaritmic al amortizarii denit ca logaritmul natural al raportului a dou
a
valori succesive ale amplitudinii, separate printr-un interval de timp egal cu
o pseudoperioad
a:
= ln

A(t)
A(t + T )

T =

1
N

(2.38)

unde m
arimea = 1= este timpul de relaxare si reprezint
a intervalul de
timp n care amplitudinea A(t) = A exp( t) scade de e ori, iar N reprezint
a
num
arul de oscilatii (vibratii) dup
a care amplitudinea scade de e ori.

2.6 Oscilatorul amortizat fortat (ntretinut)

S
a analiz
am fenomenele de oscilatie studiate pn
a acum. Atunci cnd
punctul material este deplasat din pozitia sa de echilibru, acesta tinde s
a
revin
a n aceeasi pozitie sub actiunea fortei elastice. Dac
a miscarea nu este
amortizat
a, oscilatia este innit
a; dac
a exist
a o amortizare constant
a sau
de tipul frec
arii, se obtine o oscilatie amortizat
a care dispare ntr-un timp
nit (fenomen tranzitoriu). Deoarece n fenomenele reale exist
a ntotdeauna
frecare, oscilatia liber
a este ntotdeauna amortizat
a. Dorim s
a studiem cum
se poate obtine o oscilatie ntretinut
a, adic
a cum se poate realiza un sistem
zic care oscileaz
a cu o frecventa bine denit
a si cu o amplitudine constant
a
si n prezenta unei forte de frecare.
S
a aplic
am oscilatorului o forta sinusoidal
a F = F0 sin !t si ecuatia sa de
miscare devine
ma = kx
v + F0 sin !t
sau

dx
F0
d2 x
+2
+ ! 20 x =
sin !t.
(2.39)
2
dt
dt
m
Ecuatia (2.39) are aceeasi parametrii introdusi n ecuatia (2.32), dar nu mai
este omogen
a. Se observ
a c
a forta aplicat
a are o pusatie ! care este, n
general, diferit
a de pulsatia ! 0 a oscilatorului.
Dorim s
a veric
am faptul c
a ecuatia de miscare (2.39) admite o solutie
particular
a oscilatorie neamortizat
a de tipul
x(t) = A sin(!t + ')

(2.40)

adic
a cu aceeasi pulsatie ca si forta aplicat
a.
Introducem solutia x(t) = A sin(!t + ') n ecuatia de miscare (2.39) si
obtinem:
F0
! 2 A sin(!t + ') + 2 !A cos(!t + ') + ! 20 A sin(!t + ') =
sin !t.
m

16
Dezvoltnd sin(!t + ') si cos(!t + ') rezult
a:
[(! 20

! 2 )A cos '

2 !A sin '] sin !t+

[(! 20

! 2 )A sin ' + 2 !A cos '] cos !t =

F0
sin !t
m

Egalitatea de mai sus trebuie s

a e valabil
a pentru orice t, deci
F0
m

(! 20

! 2 )A cos '

(! 20

! 2 )A sin ' + 2 !A cos ' = 0.

2 !A sin ' =

S
i n nal se obtine:
A=

F0
p
m (! 20
tan ' =

1
! 2 )2 + 4 2 ! 2
2 !
.
!2

! 20

(2.41)

(2.42)

S
a rezum
am concluziile analizei noastre, continute n relatiile (2.41) si (2.42);
a) la o solicitare sinusoidal
a, oscilatorul armonic r
aspunde cu o deplasare
sinusoidal
a; pulsatia sa nu este cea proprie ! 0 , ci cea imprimat
a din exterior
!;
b) deplasarea este defazat
a fata de forta;
c) miscarea oscilatorului nu este aceeasi pentru orice !: amplitudinea si
forta misc
arii depind de !.
Raspunsul oscilatorului n functie de !
1. !
!0
F0
; ' 0
A
k
F0
x
sin !t
n faz
a cu forta,
k
parametrul dominant este k, constanta elastic
a a oscilatorului;
2. !

!0
A

F0
; '
m! 2

F0
sin !t
n opozitie de faz
a cu forta,
m! 2
parametrul dominant este m, masa oscilatorului;

17

3. ! = ! 0
A

F0
; '
2m ! 0

F0
cos !t n cuadratur
a de faz
a cu forta,
2m ! 0
parametrul dominant este , coecientul de amortizare.
dA(!)
= 0 se
n acest caz se poate vorbi de fenomenul de rezonanta. Din
dt
obtine maximul functiei A(!) pentru
q
(2.43)
! = ! M = ! 20 2 2 < ! 0 .
x

Maximul exist
a numai dac
a ! 20 > 2 2 , adic
a pentru oscilatii slabe; altfel,
A(!) este monoton descresc
atoare (Fig.2.11).
AM = A(! M ) =

F
p 0
2m
! 20

> A(! 0 ).

(2.44)

Fig.2.11
Dac
a tinde la zero, ! M tinde la ! 0 si AM tinde la innit; n cazul unei
amortiz
ari foarte usoare, sistemul se aa n conditii de rezonanta (primele
dou
a curbe ale gurii 2.11). Practic, se poate vorbi despre rezonanta numai
atunci cnd sistemul se aa n aceste conditii.
n general, putem exprima conditiile de mai sus si sub forma: toate sistemele zice absorb selectiv vibratiile pe care ar putea s
a le emit
a ele nsele.

18
Puterea medie furnizata de forta
Forta F = F0 sin !t care determin
a miscarea oscilatorului cu viteza
v=

dx
= !A cos(!t + ')
dt

(2.45)

furnizeaz
a sistemului puterea instantanee
P (t) = F v = !AF0 sin !t cos !t cos ' !AF0 sin2 !t sin ' =
1
!AF0 cos ' sin 2!t !AF0 sin ' sin2 !t.
=
2
Prin medierea relatiei de mai sus ntr-o perioad
a, tinnd cont de faptul c
a
primul termen care contine sin 2!t este zero, amintindu-ne c
a valoarea medie
a lui sin2 !t este 1=2 iar
tan '

sin ' = p

1 + tan '

2 !
(! 20

! 2 )2 + 4 2 ! 2

( folosind relatia (2.42)), se obtine pentru puterea medie Pm expresia:

A ! 2 F0

Pm = p

(! 20

! 2 )2

+4

2!2

= m! 2 A2

(2.46)

unde am folosit relatia (2.41).

Se observ
a c
a si puterea medie este o functie de ! si se poate demonstra
usor, anulnd dPm =d!, c
a valoarea maxim
a a puterii medii se obtine pentru
! = ! 0 si este
Pm;rez = m! 20 A2rez .
(2.47)
Deci, la rezonanta, se obtine un transfer maxim de putere; n general pentru
orice !, Pm este proportional
a cu p
atratul amplitudinii.
Pentru a determina l
argimea curbei de rezonanta, c
aut
am valori ale pulsatiei ! 1 < ! 2 < ! 0 astfel nct
1
Pm (! 1 ) = Pm (! 2 ) = Pm;rez .
2
Se obtine
!1 =

+ ! 20 ,

!2 =

si se deneste ca l
argime a rezonantei m
arimea
! = !2

!1 = 2

+ ! 20

(2.47)

19
iar ca factor de merit al rezonantei raportul
Q=

!0
!0
=
!
2

care este cu att mai mare cu ct este mai ngust

a rezonanta.

2.7 Analiza Fourier

Oscilatorul armonic apare ca un sistem particular care descrie o miscare
periodic
a; exist
a ns
a si alte sisteme care oscileaz
a dar dup
a legi diferite. Se
acord
a mai mult
a atentie oscilatorului armonic deoarece acestui sistem i se
poate aplica teorema lui Fourier.
S
a consider
am o functie periodic
a f (t), cu perioada T , care trebuie s
a
satisfac
a singura conditie c
a intervalul T poate mp
artit ntr-un num
ar
nit de intervale n care f (t) s
a e continu
a si monoton
a.
Astfel, f (t) este ntotdeauna exprimat
a ca o sum
a de termeni sinusoidali:
f (t) = a0 +

1
X

(am sin m!t+bm cos m!t) = c0 +

1
X

cm sin(m!t+'m ). (2.48)

m=1

m=1

Coecientii acestei dezvolt

ari n serie Fourier se calculeaz
a pornind de la
functia f (t):
2
am =
T

ZT

2
f (t) sin(m!t)dt , bm =
T

ZT

f (t) cos(m!t)dt

(2.49)

cm =

p
bm
a2m + b2m , tan 'm =
am

(2.50)

Asa cum am precizat, T este perioada lui f (t) iar ! = 2 =T ; a0 este valoarea
medie a lui f (t)
ZT
1
a0 =
f (t)dt
(2.51)
T
0

Termenul cu m = 1 se numeste termenul fundamental sau prima armonic

a
si are pulsatia !; termenii cu m > 1 se numesc armonicele superioare si au
pulsatiile 2!; 3!; :::
De fapt, dezvoltarea n serie Fourier a functiei f (t) spune c
a aceasta poate
privit
a ca sum
a de sinusuri cu pulsatiile multipli de ! = 2 =T si amplitudini
si defazaje calculabile pornind de la f (t). Atunci cnd cunoscnd functia f (t)

20
se pot determina am si bm , se poate spune c
a a fost efectuat
a o analiz
a Fourier
sau o analiz
a armonic
a a functiei.
Teorema Fourier se aplic
a si unei functii f (x), periodic
a cu perioada k,
cum ar o perturbatie care se propag
a n lungul axei x considerat
a ind
la un moment bine daterminat, de exemplu t = 0. Pentru aceast
a functie,
relatia (2.48) se scrie
1
X

f (x) = a0 +

(am sin mkx + bm cos mkx)

(2.52)

m=1

cu k = 2 = si coecienti dati de
2

am =

f (x) sin(mkx)dx , bm =

f (x) cos(mkx)dx

a0 =

f (x)dx.

Formalismul dezvolt
arii n serie Fourier se poate extinde si la functii neperiodice; n locul unui spectru discret (!; 2!; 3!; ::) se obtine un spectru continuu de pulsatii de la zero la innit (! devine o variabil
a continu
a, nu mai
este legat
a de perioad
a care, n acest caz, nu exist
a):
Z1
f (t) = [(a(!) sin !t + b(!) cos !t)]d!

(2.53)

a(!) =

Z1

f (t) sin(!t)dt ,

f (x) =

b(!) =

Z1

f (t) cos(!t)dt

Z1

[a(k) sin kx + b(k) cos kx)]dk

a(k) =

Z1
1

f (x) sin(kx)dx ,

b(k) =

Z1

f (x) cos(kx)dx.

Functia neperiodic
a poate descris
a ca o suprapunere de termeni armonici,
ale c
aror contributii sunt date de functiile a si b, continue n variabilele ! si
k.

21
Ca un exemplu al utiliz
arii teoremei Fourier, pornind de la formula Euler
se obtine:
1
[exp(im!t) exp( im!t)] ,
2i
1
cos(m!t) =
[exp(im!t) + exp( im!t)]
2
sin(m!t) =

si, deci, termenul m din ecuatia (2.48) devine:

am sin(m!t) + bm cos(m!t) = cm exp(im!t) + c

exp( im!t),

unde coecientii cm sunt numere complex conjugate

bm

iam

bm + iam
.
2

1
cm exp(im!t) , cm =
T
1

ZT

f (t) exp( im!t)dt.

cm =

, c

n concluzie, dac
a c0 = a0 se obtine:
f (t) =

1
X

m=

(2.54)

Relatia (2.54) reprezint

a seria complex
a Fourier a unei functii reale periodice
f (t); o functie similar
a este valabil
a si pentru f (x). n ne, pentru o functie
neperiodic
a se obtine:
f (u) =

Z1
1

1
c(z) exp(izu)dz; c(z) =
2

Z1

f (u) exp( izu)du;

notndu-se cu u si z dou
a variabile ce corespund lui t si ! sau lui x si k.
S
a observ
am importanta practic
a a rezultatului: dac
a f (t) este aplicat
a
oscilatorului armonic, pentru a determina r
aspunsul sistemului se face o dezvoltare n serie Fourier a lui f (t) si se calculeaz
a r
aspunsul pentru ecare
termen al dezvolt
arii, pe baza principiului superpozitiei.

2.8 Descrierea unei unde. Ecuatia diferential

a a undelor plane
Propagarea unei m
arimi zice prin intermediul unei unde este unul dintre
fenomenele cele mai importante n zic
a.
Undele elastice au nevoie de un mediu material pentru a se propaga iar
propagarea lor este datorat
a interactiilor dintre atomii sau moleculele mediului; de exemplu, o und
a sonor
a ntr-un gaz se transmite prin ciocniri ntre

22
molecule. Propagarea undelor elastice nu comport
a un transport efectiv de
materie, atomii sau moleculele oscilnd n jurul unei pozitii de echilibru. Se
transport
a ns
a energie si o cantitate de miscare, asa cum se deduce din faptul c
a unda elastic
a poate pune n miscare un corp legat de mediul n care
ea s-a propagat. Pe acest efect se bazeaz
a constructia instrumentelor ce pot
pune n evidenta prezenta undelor de presiune (traductori).
Subliniem faptul c
a exist
a si alte tipuri de unde care nu au nevoie de
un mediu pentru a se propaga; printre acestea sunt undele electromagnetice.
Aceste unde au n vid viteza c = 3 108 m=s; atunci cnd undele electromagnetice se propag
a n medii materiale, viteza lor este ntotdeauna mai mic
a
dect c.
Undele au originea ntr-o surs
a n care se produce perturbatia; aceasta
poate o vibratie a unui corp care va genera un anumit tip de miscare a
atomilor sau moleculelor unui mediu (unde elastice), sau o miscare a sarcinilor
electrice (unde electromagnetice).
n cele ce urmeaz
a vom analiza cteva caracteristici generale, comune
tuturor tipurilor de unde, care permit o descriere matematic
a unicat
a a
acestora.
Formal, o und
a se leag
a de perturbatia care a generat-o prin conditiile
de echilibru ale unui cmp care descrie o proprietate a sistemului zic. S
a
ne reamintim faptul c
a notiunea de cmp indic
a o m
arime zic
a ce poate
denit
a la orice moment de timp n orice punct din spatiu.
De exemplu, temperatura sau presiunea, gndite ca medii continue, sunt
cmpuri descrise cu ajutorul unor functii de tipul
T (x:y; z; t) ,

p(x; y; z; t):

Aceste cmpuri sunt cmpuri scalare deoarece este sucient

a o singur
a
functie pentru a le deni complet: valoarea cmpului ntr-un punct (x; y; z),
la un moment de timp t, este un num
ar.
Perturbatia unui cmp care, produs
a de o surs
a, se propag
a n spatiu,
se poate reprezenta cu ajutorul unei functii (x; y; z; t), numit
a functie de
unda. Simbolul poate atribuit deplas
arii unui element al sistemului fata
de pozitia sa de echilibru, ca n cazul undelor elastice ca si unei variatii p
de presiune sau
de densitate.
Un caz particular l constituie undele plane descrise de functia de und
a
(x; t) care sunt unidimensionale. Numele de und
a plan
a vine de la faptul
c
a la momentul t0 , perturbatia are aceeasi valoare (x0 ; t0 ) n toate punctele
planului de ecuatie x = x0 , perpendicular pe directia de propagare x si, deci,
paralel planului (x; y).

23
Considernd numai undelor plane, functia de und
a (x; t) satisface ecuatia
diferential
a de ordinul al doilea omogen
a, cu coecienti constanti si liniar
a,
@2
1 @2
= 2 2 sau
@x2
v @t

2
@2
2@
=v
@t2
@x2

(2.56)

numit
a ecuatia undelor plane sau ecuatia lui dAlembert.
Originea zic
a a propriet
atii de liniaritate, n cazul undelor elastice, rezid
a
n faptul c
a deplas
arile fata de pozitiile de echilibru sunt mici, perturbatiile
care produc aceste deplas
ari sunt mici.
Se poate demonstra c
a solutia general
a a ecuatiei (2.56) este
= f (x

vt) + g(x + vt).

(2.57)

Functiile f si g care se presupun a derivabile cel putin de ordinul al doilea

sunt functii arbitrare; ele pot determinate din conditiile initiale. Ecuatia
(2.56) impune faptul c
a argumentul lui f este (x vt) iar acela al lui g este
(x + vt).
f (x vt) se numeste unda progresiva si se propag
a n sensul pozitiv al
axei Ox.
g(x + vt) se numeste unda regresiva si se propag
a n sensul negativ al axei
Ox.
Relatia (2.57) poate scris
a n forma echivalent
a
= f (t

x
x
) + g(t + ).
v
v

(2.58)

!
S
a presupunem acum c
a perturbatia are un caracter vectorial (de exemplu,
un cmp electric). Ecuatia de propagare a undelor va avea forma:
!
!
@2
1 @2
= 2 2
@x2
v @t

(2.59)

Ecuatia (2.59) conduce la trei ecuatii seculare de tipul:

@2 x
1 @2 x
=
@x2
v 2 @t2

(2.60)

cu expresii similare pentru y , respectiv z . n general, x ; y si z nu sunt

functii numai de argumentul (x vt), ci si de celelalte dou
a coordonate y si
z:
Solutia ecuatiei (2.60), limitndu-ne numai la partea progresiv
a, se poate
exprima ca un produs de dou
a functii:
x

= '(y; z) f (x

vt).

(2.62)

24
Relatia (2.62) deneste solutia unda plana.
Dac
a '(y; z) = const:, unda se numeste plan
a si uniform
a. n functie de
!
relatiile care exist
a ntre componentele vectorului , urm
atoarele cazuri limit
a sunt mai importante: y = z = 0 si perturbatia se numeste longitudinala,
iar cnd x = 0 perturbatia se numeste transversala.

2.9 Propagarea undelor elastice ntr-o bar

a solid
a
S
a consider
am aplicarea unei forte la extremitatea unei bare solide; stim
c
a aceasta se va pune n miscare cu viteza v = p=m; unde p este modulul
impulsului fortei iar m masa barei. Datorit
a propriet
atilor elastice ale barei se
observ
a c
a, dup
a un timp, perturbatia aplicat
a la un cap
at al barei soseste
la cel
alalt cap
at al acesteia. Se spune c
a perturbatia elastic
a se propag
a
de-a lungul barei si, asa cum o s
a vedem, viteza de propagare depinde de
caracteristicile zice ale materialului barei.
Fie un element dx al barei aat la distanta x de un cap
at al acesteia; n
Fig.2.12 acesta este reprezentat ca un cilindru cu baza S, sectiunea barei, si
n
altimea dx:

F(x)

F(x+dx)

Fig.2.12

Asupra celor dou

a baze ale cilindrului actioneaz
a fortele F (x) si F (x+dx)
exercitate respectiv de elemente ale barei care se aa la stnga si la dreapta
cilindrului. Forta F nu este constant
a; ea variaz
a att n lungul axei x, ct
si n timp. Sub actiunea acestor forte, ecare sectiune de-a lungul barei si
modic
a pozitia.
Consider
am (x; t) functia care descrie deplasarea fata de pozitia initial
a
a coordonatei x; la momentul t si cu (x+dx; t) deplasarea, la acelasi moment
de timp t, a coordonatei x + dx: (Fig.2.13)

25

Fig.2.13
n
altimea cilindrului, care era dx; devine
[x + dx + (x + dx; t)]

[x + (x; t)] = dx + d ,

unde (x + dx; t) = (x; t) + d :

Alungirea relativ
a a cilindrului este @ =@x: Tinnd

cont de expresia deform

arii relative @ =@x a unui element de bar
a solid
a sub actiunea fortei
F,
1F
@
=
,
(2.63)
@x
ES
unde S este sectiunea barei iar E este modulul de elasticitate a lui Young;
rezult
a c
a:
@
(2.64)
F (x) = ES :
@x
Utiliznd aceast
a relatie, putem scrie rezultanta fortelor care actioneaz
a
asupra cilindrului:
@F
@2
F (x) =
dx = ES 2 dx:
@x
@x

F (x + dx)

(2.65)

Pe de alt
a parte, miscarea cilindrului de mas
a dm = Sdx se face cu accel@2
eratia a = 2 si, conform legii lui Newton,
@t
@2
@2
dx
=
ES
dx:
@t2
@x2

(2.66)

2
@2
E @2
2@
=
=
v
,
@t2
@x2
@x2

(2.67)

S
Rezult
a c
a

unde v =

reprezint
a viteza de propagare a perturbatiei n bara solid
a.

n procesul de propagare a perturbatiei de-a lungul barei deplasarea fata

de pozitia de echilibru (x; t) (m
arimea zic
a care se propag
a) satisface o
ecuatie diferential
a de ordinul al doilea n care derivata de ordinul al doilea

26
n raport cu timpul a lui (x; t) este proportional
a cu derivata de ordinul al
doilea n raport cu pozitia a lui (x; t); coecientul de proportionalitate are
dimensiunea p
atratului unei viteze.
n afara cazului banal = 0 care reprezint
a bara nesupus
a unei perturbatii sau = const, deformatia static
a, solutia ecuatiei diferentiale indic
a
modul de propagare a perturbatiei n lungul barei.
Din punct de vedere matematic se poate demonstra c
a solutiile ecuatiei
(2.67) sunt functii n care x si t apar ntr-o combinatie liniar
a de forma x vt
sau x + vt; adic
a functii de tipul:
f (z) = f (x

vt) ; g(z 0 ) = g(x + vt):

(2.68)

S
a veric
am faptul c
a f (z) satisface ecuatia (2.56):
@f @z
@f
@f
=
=
@x
@z @x
@z
@2f
@
=
@x2
@x

@f
@x

@
@z

@f
@f @z
=
=
@t
@z @t
@ @f
@
@2f
=
= v
2
@t
@t @t
@z

@f
@x

@2f
@z 2

@f
@z
@f
@2f
= v2 2
@t
@z

2
2
@2f
2@ f
2@ f
=
v
=
v
@t2
@z 2
@x2
adic
a f (z) = f (x vt) satisface relatia (2.67), indiferent de forma sa particular
a. n mod similar se poate ar
ata c
a si g(z 0 ) = g(x + vt) veric
a ecuatia
(2.67).
Solutia general
a a ecuatiei (2.67) este dat
a de suma

=)

G(x; t) = f (x

(2.69)

vt) + g(x + vt):

Pentru a vedea care este semnicatia zic

a a functiei f (x vt); s
a consider
am
c
a n punctul x0 ; la momentul t0 ; functia are valoarea f0 :
f0 = f (x0

vt0 ):

n oricare alt punct t > t0; functia va avea valoarea f0 n punctul x care
satisface conditia:
x

vt = x0

vt0

=) x = x0 + v(t

t0 )

27
relatie care exprim
a o miscare rectilinie uniform
a cu viteza v:
Deci, functia f are valoarea f0 la momentul t0 si, n punctul x n care
coordonata creste liniar cu timpul; f (x vt) reprezint
a o functie care se
deplaseaz
a n sensul pozitiv al axei x cu viteza v (Fig.2.14). Similar, g(x+vt)
se deplaseaz
a n sensul negativ al axei x cu viteza v:

t0

f0

x0

Fig.2.14
mpreun
a cu deplasarea fata de pozitia de echilibru, n lungul barei
solide se propag
a si forta F: ntr-adev
ar, din relatiile (2.64) si (2.67), se
obtine
@2F
@2
= ES 2
@t2
@t
Dar

@
@x

@
= ES
@x

@2F
@2
= ES 2
@x2
@x

@
@x

@2
@t2

@
= ESv
@x

@
= ES
@x

@2
@x2

@2
@x2

(2.70)

(2.71)

Din (2.70) si (2.71) rezult

a c
a:
2
@2F
2@ F
=
v
:
@t2
@x2

(2.72)

De-a lungul barei exist

a, deci, si o und
a de forta; mai precis, exist
a o und
a
de presiune dac
a ne reamintim c
a n procesele de compresie este important
raportul F=S.
Att deplasarea (x vt) ct si forta F (x vt); care descriu unde ce se
propag
a de-a lungul axei x; sunt paralele cu aceast
a ax
a. Astfel de unde se
numesc longitudinale.

28

2.10 Unde plane armonice

Un tip particular dar foarte important de und
a plan
a este unda armonic
a,
a c
arei functie de und
a se scrie
(x; t) =

sin[k(x

vt)] sau

(x; t) =

cos[k(x

vt)]

(2.73)

unde 0 este amplitudinea undei iar constanta k, ce a fost introdus

a din
considerente dimensionale (argumentul sinusului sau cosinusului trebuie exprimat n radiani, si nu n metri), se numeste numar de unde.
Relatiile (2.73) pot rescrise sub forma:
(x; t) =

sin(kx

!t) sau

(x; t) =

cos(kx

!t)

(2.74)

unde
(2.75)

! = kv

se numeste pulsatia undei armonice.

Asa cum am v
azut, o functie cu structura de forma (2.74) se propag
a de-a
lungul axei x cu viteza v (v = !=k): La momentul t0 , valoarea functiei de
und
a va (x; t0 ) n toate punctele axei x; este vorba, deci, de o sinusoid
a n
variabila x care se repet
a pentru ecare pereche de puncte avnd coordonatele
x1 si x2 astfel nct k(x1 x2 ) = 2 . Distanta = x1 x2 dat
a de
=

2
k

(=) k =

(2.76)

se numeste lungime de unda a undei armonice; aceasta exprim

a perioada
spatial
a a lui (2.73). Din (2.76) k este egal cu num
arul de lungimi de und
a
dintr-o distanta egal
a cu 2 metri; din aceast
a proprietate deriv
a numele de
num
ar de unde.
Dac
a x
am pozitia x = x0 ; din (2.74) se obtine variatia n timp a functei
de und
a (x0 ; t): Fiind vorba de o variatie armonic
a, functia de und
a are
aceeasi valoare n dou
a momente succesive t1 si t2 , astfel nct !(t1 t2 ) = 2 :
Intervalul de timp T = t1 t2 este perioada undei armonice si este legat
a de
pulsatie prin relatia
2
:
(2.77)
T =
!
Din (2.75), (2.76) si (2.77) se g
aseste relatia care leag
a cele dou
a perioade,
spatial
a respectiv temporal
aT
=v T

(2.78)

29
sau, cu ajutorul frecventei oscilatiei

1
;
T

(2.79)

= v:

Lungimea de und
a are, deci, semnicatia distantei parcurse de o und
a armonic
a ntr-o perioad
a.
n cele ce urmeaz
a vom considera unde armonice de forma
(x; t) =

sin(kx

(2.80)

!t + )

unde este valoarea argumentului sinusului pentru x = 0 si t = 0 si pentru

oricare alt
a pereche de valori x si t astfel nct kx !t = 0:
Argumentul complet al functiei,
(x; t) = kx

(2.81)

!t +

se numeste faza undei armonice.

Tinnd

cont de (2.76) si de (2.77), exist

a mai multe moduri echivalente
pentru a scrie expresia general
a a functiei de und
a armonice:
(x; t) =

sin(kx

!t + ) =

sin[2 (

sin[2 (

t
) + )] =
T

(2.82)

t) + )]

Unda armonic
a face parte din clasa undelor periodice pentru care se poate
aplica teorema lui Fourier. Dac
a dorim s
a studiem propagarea unei unde ntrun mediu, se face analiza Fourier a functiei de und
a si se examineaz
a comportamentul diverselor unde armonice. Solutia problemei se obtine sumnd
termenii singulari.

2.11 Polarizarea undelor

ntr-un mediu de referinta cartezian vom considera unda
!

!
y +

!
z

(2.83)

format
a prin suprapunerea a dou
a unde plane armonice, transversale, propagnduse de-a lungul axei x si avnd pulsatia ! :
y

unde

= Ay sin(kx

!t) ,

= Az sin(kx

!t + )

(2.84)

reprezint
a diferenta de faz
a dintre cele dou
a unde componente.

30
!
Vectorul
poate avea la un moment t, n diferite puncte ale axei x,
!
oricare directie perpendicular
a pe x. n cazul n care
depinde n mod
oarecare de x si t, unda se numeste nepolarizata. Dac
a variatia directiei lui
!
n planul (y; z) n functie de x si t este dat
a de o functie bine denit
a,
unda se numeste polarizata.
Amplitudinile y ; z ale celor dou
a componente mpreun
a cu diferenta de
faz
a dintre ele permit determinarea functiei de und
a : Cnd = 0 (componentele sunt n faz
a), n orice punct al axei x si la orice moment de timp,
!
vectorul de und
a
are o directie x
a, formnd cu axa y unghiul dat de
tan =

Az
= const:
Ay

(2.85)

Cnd = (componentele sunt n opozitie de faz

a) situatia este asem
an
a!
toare cu cea de mai sus, cu diferenta c
a directia lui
formeaz
a cu axa y
unghiul
:
!
Atunci cnd vectorul
are o directie x
a se spune c
a unda plan
a este
!
polarizata liniar, directia lui
se numeste directie de polarizare iar planul
!
x n care oscileaz
a
se numeste plan de polarizare (Fig.2.15).

z
x
Fig.2.15
Cnd

, relatiile (2.84) devin

y

!t) ,

= Ay sin(kx

= Az cos(kx

!t):

(2.86)

La orice moment de timp, ntr-un punct de coordonat

a x0 ; componentele
undei satisfac relatia
2

Ay

Az

=1

(2.87)

31
care este ecuatia unei elipse n planul (y; z) cu centrul n origine si cu axele
!
paralele cu cele ale sistemului cartezian. n timp, vrful vectorului
descrie
o elips
a; perioada de rotatie este 2 =! iar sensul de rotatie este cel orar.
3
fenomenul este similar, dar sensul de rotatie este antiorar.
Cnd =
2
n ultimile dou
a cazuri unda este polarizata eliptic (vezi Fig.2.16).

z
x

Fig.2.16

Un caz particular, cu

(sau

2
si ecuatia (2.87) devine ecuatia unui cerc
2
y

2
z

3
), este cel n care Ay = Az = A
2

= A2 ;

(2.88)

iar unda se numeste polarizata circular.

n general, dac
a defazajul dintre cele dou
a unde are o valoare oarecare,
polarizarea r
amne eliptic
a, dar axele elipsei nu mai sunt paralele cu cele ale
sistemului cartezian.
S
a observ
am faptul c
a relatiile (2.84) cu constant constitue o leg
atur
a
ntre componentele undei armonice transversale si, deci, furnizeaz
a o lege de
!
variatie a directiei si modulului lui : Pe existenta acestei legi se bazeaz
a
denitia polariz
arii undei transversale. Rezult
a c
a conceptul de polarizare
nu are semnicatie n cazul undei longitudinale.

32

2.12 Reprezentarea tridimensional

a a unei unde. Unde sferice
si cilindrice
n paragrafele precedente am denit ca und
a plan
a, unda care se propag
a
ntr-o directie bine denit
a. Dac
a directia de propagare coincide cu axa x,
unda este armonic
a iar functia de und
a se scrie sub forma = 0 sin(kx !t):
Valoarea functiei este constant
a n orice plan perpendicular pe directia de
propagare; n punctele acestui plan, faza ' = kx !t este constant
a si toate
punctele din plan oscileaz
a n faz
a. De fapt, atunci cnd spunem c
a unda se
propag
a n lungul axei x, nu ntelegem c
a fenomenul este localizat n punctele
axei x, ci c
a este acelasi n toate punctele cu aceeasi abscis
a x:
Se deneste ca un front de und
a o suprafata n care, la un moment t;
faza undei este constant
a. Pentru o und
a plan
a, frontul de und
a este un plan
sau o portiune dintr-un plan. Frontul de und
a se deplaseaz
a cu viteza v de
propagare a undei, parcurgnd o distanta egal
a cu lungimea de und
a ; ntr-o
perioad
a T ; dou
a fronturi de und
a consecutive, ntre care exist
a diferenta de
faz
a 2 ;sunt distantate cu (Fig.2.17a).

y
y
P
r

z
v

b)

a)

Fig.2.17
Pentru a caracteriza directia de propagare a undei plane, care depinde de
!
surs
a si nu de sistemul de coordonate se introduce vectorul de propagare k ;
avnd modulul k = 2 = si aceeasi directie cu !
v:
!
Fie r raza vectoare a punctului P al unui front de und
a (Fig.2.17b)
! !
k r = kr cos = kx;

(2.89)

iar functia de und

a se poate scrie
=

!
sin( k !
r

!t):

(2.90)

33
!
Invarianta produsului scalar k !
r ne asigur
a c
a relatia (2.90) reprezint
a
expresia general
a a unei unde plane armonice, independent
a de sistemul de
coordonate ales pentru descrierea ei analitic
a; directia de propagare este aceea
!
a vectorului k ; fronturile de und
a sunt planele ortogonale pe aceast
a directie,
! !
adic
a locul punctelor n care faza k r
!t este constant
a.
ntr-un sistem oarecare de coordonate carteziene
!
k = kx !
u x + ky !
u y + kz !
uz

, !
r = x!
u x + y!
u y + z!
uz

(2.91)

si relatia (2.90) devine

=

sin(kx x + ky y + kz z

cu
kx2 + ky2 + kz2 = k 2 =

!t)

!2
:
v2

(2.92)

(2.93)

n acest sistem de coordonate ecuatia general

a a undelor plane este
@2
@2
1 @2
@2
+
+
=
:
@x2 @y 2 @z 2
v 2 @t2

(2.94)

Ecuatia (2.94) admite si solutii diferite de unda plan

a. n cazul tridimensional, pot solutii ale ecuatiei (2.94) si undele cu fronturile de und
a sferice
sau cilindrice. Primele sunt emise de surse cu simetrie sferic
a, la limit
a punctiforme, iar cele din urm
a de o surs
a distribuit
a de-a lungul unei linii.
Frontul de und
a poate sferic numai dac
a viteza de propagare a perturbatiei este aceeasi n toate directiile; n cazul simetriei cilindrice viteza
trebuie s
a e aceeasi cel putin pentru toate directiile perpendiculare pe axa
pe care se aa sursa.
Notiunea de front de und
a plan, sferic, cilindric sau de oricare alt
a form
a
este legat
a de notiunea de raz
a. Se numeste raz
a, linia perpendicular
a pe
frontul de und
a ntr-un punct dat si reprezint
a directia de propagare a undei
si a energiei acesteia.
O und
a produs
a de o surs
a punctiform
a se propag
a n toate directiile iar
frontul de und
a va sferic cu centrul n surs
a dac
a viteza de propagare este
aceeasi n toate directiile, adic
a dac
a mediul este izotrop.
Functia de und
a a undei sferice armonice este
(r; t) =

sin(kr

unde r este distanta frontului fata de surs

a.

!t)

(2.95)

34
Undele cilindrice au fronturile de und
a sub forma unor suprafete cilindrice
coaxiale.
Dac
a distanta r este distanta frontului de und
a fata de surs
a, m
asurat
a
de-a lungul razei perpendiculare pe surs
a, functia de und
a a unei unde cilindrice este de forma:
(r; t) = p0 sin(kr !t):
r
Caracteristicile undelor mecanice legate de proprietatile mediului
Examinnd propriet
atile undelor, se poate spune c
a o parte dintre ele
depind de surs
a, cum ar frecventa, amplitudinea, n timp ce altele depind
de caracteristicile mediului, cum ar viteza de propagare.
Proprietatea undelor de a longitudinal
a sau transversal
a depinde att de
surs
a ct si de mediu. ntr-un uid ideal, undele pot numai longitudinale,
o oscilatie transversal
a neputndu-se propaga. ntr-un solid, ns
a, se pot
propaga att unde longitudinale ct si transversale.
Pentru undele transversale, poate exista fenomenul de polarizare: emisia
undelor polarizate poate o caracteristic
a a sursei sau polarizarea poate
obtinut
a n medii particulare, ca de exemplu cele n care exist
a o directie
preferential
a de vibratie. n vid, nu este posibil s
a se propage unde mecanice
datorit
a faptului c
a propagarea acestora este datorat
a interactiilor dintre
particulele mediului.