Importanta comunicarii in relatiile interumane

Comunicarea s-a dezvoltat ca disciplina de studii, in Romania, la sfarsitul secolului XX,

prin organizarea de sectii si catedre cu acest specific in universitati, communicarea nu poate fi
considerata o stiinta de frontiera datorita interferentelor sale cu sociologia, psihologia,
antropologia , lingvistica, filozofia culturii, stiinta informarii. Din acest motiv comunicarea a fost
abordata din perspective multiple.
Prima atestare a acestui , cub forma "comunicatie", in limba romana, dateaza dupa
"Dictionarul imprumuturilor latino - romanice in limba romana veche" (Bucuresti 1992), din
anul 1715 si apare la Niculai Costin, in "Letopisetul Tarii Moldovei", cu sensul de legatura,
constact, venind din latina.
Multitudinea incercarilor de definire a conceptului de comunicare implica nuante si conotatii,
dar graviteaza in jurul unui nucleu comun de intelesuri:
a) d.p.d.v phihologic- comunicarea reprezinta o relatie intre indivizi: " comunicarea este in
primul rand o perceptie. Ea implica transmiterea, intentionata sau nu, de informatii destinate sa
lamureasca sau sa influenteze un individ sau un grup de indivizi receptori."
Aurelian Bondrea da o definitie logica " exista comunicare de fiecare data cand un organism
oarecare, in particular un organism viu, poate afecta un alt organism modificandu-l sau
modificandu-i actiunea, pornind de la transmiterea unei informatii".
b) d.p.d.v. sociologic comunicarea este privita ca "un ansamblu de modalitati - retele de
transmitere, echipamente individuale si autonome - care permite punerea la dispozitia unui
public destul de larg a unei multitudini de mesaje."
Wilbur Shramm a definit comunicarea ca pe un proces prin care se stabileste o comunicare sau
o identitate de reflectii, conceptii intre un emitator de mesaje si un receptor, printr-un canal de
comunicare.

Exemple de definitii ale comunicarii

* "Comunicarea este un instrument al actiunii umane. Oamenii se servesc de ea pentru a actiona
aspra sentimentelor si situatiilor" (Alex Mucchelli)
* Comunicarea este "esenta legaturilor interumane o primata prin capacitatea de a descifra,
permanent, sensul contactelor sociale realizate cu ajutorul simbolurilor si al semnificatiilor
social-generale, in vederea obtinerii stabilitatii ori a unor modificari de comportament individual
sau la nivel de grup" (Laurentiu Soitu)
* "Comunicarea devine un proces prin care un emitator transmite informatiile receptorului prin
intermediul unul canal cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte." (I.I. van
Cuilemburg, O. Scholten, G.W. Noomen)
* "Stiinta comunicarii reprezinta tehnicile si regulile comunicarii care asigura asociatia si
indemanarea unei persoane de a transmite mesaje, informatii, opinii, sfaturi, sentimente, ganduri
catre o alta persoane sau un grup, direct sau prin intermediul unei metode si instrumente
traditionale sau moderne." (Alexandru Puiu)
* 'Ca esenta a legaturilor umane, comunicarea reprezinta ansamblul proceselor fizice si psihice
prin care se efectueaza operatia de punere in relatie cu una sau mai multe persoane in vederea
atingerii unor anumite obiective" (Irena Chiru)
* "Comunicarea este un proces in care un emitator (E) numit si sursa de comunicare, ransmite un
mesaj (M) sau un repertoriu de mesaje (Rm) ce contine un repertoriu de continuturi
comunicationale, prin intermediul unui canal (C), catre un receptor(R), numit si destinatar,
audienta sau public receptiv care primeste mesajul." (Emilian M. Dobrescu)
* "Comunicarea umana este un proces tranzactional, unul de predare-primire, in care se schimba
semnificatii, idei dar si energii, emotii, sentimente sau chiar bunuri, fie de la un individ la altul
fie intr-un grup restrans, fie catre publicul larg.Obiectivul interlocutarii umane este acela de a-l
face si interlocuta sa simta, sa gandeasca sau sa se comporte intr-un fel anume" (Stefan Prutianu)
Definitiile comunicarii variaza in functie de cadru de referinta folosit sau de contextul sau
prezinta inconvenientul ca nu refa particulatitatile diferitelor tipuri de comunicare.
Aceste definitii pot fi impartite in doua mari categorii:
-definitii de natura instrumentala (comunicarea fiind vazuta ca un proces liniar ce includeanumite
componente)
-definitii de natura analitic-investigata (comunicarea insemnand mai mult decat transmitere si
2

recaptare a unui mesaj

Numim comunicatie un sistem tehnic utilizat in comunicarea la distanta. Posta, telefonul,
telegraful, radioul, sunt mijloace de comunicatie, utilizand diferite tipuri de semnale.
Comunicarea este un proces care atat in lumea animala, cat si in societatile umane, se transmit
de la un receptor la un emitator informatii, prin intermediul unor semnale sau sisteme de
semnale. Acest proces implica o interactiune si are anumite efecte, producand o schimbare.
Comunicarea desemneaza orice proces prin care o informatie este transmisa de la un element
la altul, aceste elemente fiind de natura biologica ( e vorba de comunicatiile in sistemul nervos),
tehnologica (procedeele de telecomunicatii) sau sociala.
Teoria generala a comunicarii studiaza caracteristicile si relatiile dintre factorii de ordin
general care faciliteaza transferul unei cantitati de informatiee de la un obiect la altul si, pe baza
utilizarii unor metode operationale, recomanda cai de stabilire a unor regimuri optime de
circulatie in cadrul diferitelor tipuri de sisteme.
In acceptiunea sa generala, camunicarea reprezinta un mod de manifestare a gandurilor si
sistemelor cu ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor si mimicii, in scopul de a se face inteles.
In acceptiuni speciale, comunicarea poate insemna o interventie orala in fata unu auditoriu; un
mesaj care e transmis pe linie erarhica intr-o organizatie; un mijloc prin care indivizii scapa de
singuratate printr-un schimb cu semenii lor.
Etimologia cuvantului are la baza termenul latin "communicare" , avand sensul " a pune in
comun". Orice mesaj se refera atat la continut, cat si la relatie; primul nivel arata transmiterea
unei informatii asupra unor fapte, opinii sentimente; al doilea defineste natura relatiei dintre cei
ce ofera informatia. Acesta este nivelul relational.
Petru a exista comunicare, se impun cateva conditii de intentie, un interlocutor, o situatie, un
context, un cod, un mesaj pentru o ibteractiune vervala explicita sau implicita.
Comunicarea implica interactiunea unor categorii de factori ce nu tin numai de capacitatea de
exprimare, ci cumuleaza elemente psihologice, sociale si situationale. Principalii factori sunt:
a) factori pshologici
1. cognitivi: cunostinte generale, cunostinte specifice despre subiect, situatie, context,
inteligenta, memorie; nivel de dezvoltare
2. afectivi- atitudini generale (specifice, sentimente personalefata de subiect, motivatie fata de
situatie, gusturi personale, interese)
3

3. comportamentali: personalitate, caracter, experinta generala, experienta verbala, orala,

scrisa, caracteristici personale (tinuta, voce, varsta, aparenta sociala, etc.)
b)factori interpersonali:
1. lingvistici: cod (limba), registre, norme, contexte.
2. sociali: statut social, rol general, distanta actuala, cod cultural, limbaj comun.
c) factori obiectivi
1. situationali: loc fizic, timp, epoca, spatiu, distanta, zgomote materiale, durata, ritm,
canal(retea)
2. contextuali: subiectul comunicarii, continutul comunicarii, distanta formala in cod, forma de
prezentare, inlantuirea enunturilor.
O conditie esentiala a comunicarii o reprezinta adecvarea. Emitatorul trebuie sa aiba un
limbaj adecvat, pentru a-si putea transmite eficient mesajul, in functie de obiectivele urmarite si
de identitatea destinatarului.
Unii autori analizeaza procesul comunicarii prin prima transferului de informatii, altii pun
accentul pe intentie, altii asupra stimulilor, accentuand importanta raspunsului sau reactiei.
Transand tipologia numeroaselor definitii ale comunicarii, Denis Mcquail a precizat
cincisprezece astfel de formulari generale:
-simboluri, vorbire, limbaj
-intelegerea -receptarea, nu transmiterea mesajului
-procesul - intreaga secventa a transmiterii
-reducerea incertitudinii
-interactiune, relatia - schimbul activ si orientarea
- transfer, transmitere - miscare conotativa in spatiu sau timp.
-legatira , unire
-trasaturi comune
-memoria, stocarea
-canal, purtator, ruta
-raspunsul discriminatoriu
-intentia- accentueaza faptul ca actele comunicative au un scop
-stimuli
-momentul si situatia- acordarea de atentie contextului actului comunicativ
4

-puterea - comunicarea vazuta ca mijloc de influenta

Comunicarea reprezinta, intr-o alta tipologie, propusa de R. Merten:
1. un proces simplu - in acest caz comunicarea poate fi
-transmitere
-act de tip stimul-raspuns
-interpretare
2. un proces simetric - comunicarea poate fi
-intelegere
-schimb
-impartasire
-relatie
-comportament social
-interactiune
Elementele componente ale comunicarii
Comunicarea este un proces complex format din cinci elemente care se interactioneaza:
amitator, receptor, mesajul, canal, efectele pe care orice act de comunicare le poate produce
comunicarilor si feedback-ul.
Emitatorul este o persoana, ungrup sau o institutie care formuleaza mesajul. Acest mesaj
presupune o motivati, un scop.
Receptorul la randul sau poate fi o persoana, un grup sau o institutie, careia ii este adresat
mesajul. Aceasta primeste mesajul, il decodifica, il prelucreaza, interpreteaza si da semnal de
raspuns (feedback-ul).
-functia de reglare speciala prin flexibilitatea rolulilor si a functiilor indeplinite de diferiti actori
-functia socioafectiva, sporeste "siguranta interna" a actorilor marind semnificatia.
Feedback-ul poate fi intarziat/imediat, evaluativ/nonevaluativ.

Contextul comunicarii
Principalele dimensiuni ale contextului comunicarii sunt cea fizica, cea temporala si cea
psihosociala.
Dimensiunea fizica este definita de elementele din mediul inconjurator care intervin in
procesul comunicarii. Felul in care este amenajat spatiul influenteaza cmportamentele
comunicationale.
O conditie necesara pestru a avea un bun raport interpersonal este alegerea distantei potrivite
fata de pertener, care este diferenta de la o persoana la alta, de la un popor la altul.
Categorii de spatiu:
1. Zona intima (0-45 cm) este locul in care are loc comunicarea tactila si cea afectiva, vorbirea
avand un rol foarte neinsemnat . Daca in zona noastra intima acceptam persoane straine ajungem
sa ne simtim stanjeniti, iritati.
2. Zona personala (45-125 cm) aceasta este impartita in dua categorii:
zona accesibila persoanelor familiare (45-75 cm) si zona factorilor psihologici, a subiectului
conversatiei, a temperamentului national si de demnitatea locala a populatiei.
3. Zona sociala (45-125 cm) acasta este impartita in care se realizeaza relatiile de serviciu fara
nici un fel de intiitate.
4. Zona publica (> 3.6 m)
Dimensiunea temporala: timpul zilei influenteaza strategiile comunicationale si succesiunea
reactiilor.
Dimensiune psihosociala: vizeaza statusul social al partenerilor si al relatiilor dintre acestia,
aparenta la o anumita clasa sociala sau categorie profesionala, norme de comportament si
mentalitati.
Clasificari ae comunicarii
Fiind un fenomen complex comunicarea se presteaza unor clasificari, dupa anumite criterii:
a) dupa criteriul mijloacelor fizice:
-comunicare acustica: Proes de emitere-receptare a unor semnale acustice in lumea animala
si in comunicarea umana. Exista semnale produse de diferite organe: corzi vocale la specia
umana. Acestea transmit informatii despre indentiate individuala sau sexuala, grupare sau
6

dispersare.
-comunicare tactila. In cadrul counicarii interpersonale mesajul verbal este insotit uneori de
atingeri cu valoare comunicationala: atingeri emotionale (mangaieri, gesturi de consolare);
atingeri ludice (simuland in joaca o atingere sau lovire); atingeri rituale; atingeri de control.
-comunicare chimica (in lumea animala). Emisie-transmitere, de substante chimice in aer
sau apa. Semnalizeaza marcarea teritoriului, avertizeaza, anunta prezente.
-comunicare vizuala: Transmitere de semnale non-verbale, in lumea animala si in societati
umane, prin miscari emisie luminare (la insecte).
b) dupa criteriul modurilor de realizare a comunicarii pot fi:
-comunicare directa - caracterizata prin absenta oricarei medieri. Emitatorul si receptorul se
afla in acelasi loc, deci in proximitate fizica.
-comunicare indirecta, prin scriere, care utilizeaza medierea unor mijloace materiale si face
transmiterea mesajului in timp si spatiu.
-comunicare multipla, prin imprimate. Foloseste posibilitati tehnice prin care acelasi mesaj
poate fi multiplicat si difuzat unui numar mare de receptori, in timp si spatiu.
-comunicare colectiva realizata prin mijlocirea diferitelor tehnologii ce folosesc semnale sonore,
vizuale, simboluri, scrieri.
c) dupa criteriul relatiilor emitator-receptor se disting:
- comunicare privata, in cadrul familiei sau anturajului. Intr-o asemenea comunicare se
foloseste un stil familiar, lipsit de constrangeri, adecvat unor nevoi de afectiune, de identitate.
- comunicare publica: spatiile in care au acces toti indivizii si in care functioneaza norme,
reguli, traditii.(comunicare educationala, administrativa, comunicare politica, artistica, religioasa,
stiintifica, publicitara, in masa)
Comunicare si cultura
Sociologii sustin ca nici un aspect al vietii umane nu ramane nemarcat de cultura, fie ca este
vorba de personalitate sau de functionarea si sistemului de comunicare.
Mihai Dinu sustine existenta a cinci tipuri (trepte) ale comunicarii orale:
-stilul pentru comunicarea necooperanta (comunicarea unidirectionala)
-stilul formal
-stilul consultativ (specific negocierilor)
7

-stilul ocazional (comunicarea intre persoane necunoscute)

-stilul intim (axat pe un cod personal)
Plecand de la aceasta clasificare, de la simplu la complex pentru interesaul asupra actului
comunicational se ajunge la clasificarea grupurilor mari ale organizatiilor:
-stilul neutru (lipsa fondului afectiv in formele de exprimare)
-stilul familial (potentarea starii afective)
-stilul solemn (protocolar)
-stilul beletristic (marcat de bogatia de sensuri)
-stilul stiintific (bazat pe deductie si inductie)
-stilul administrativ (comunicare manageriala)
-stilul publicistic (transmiterea sub diferite forme a informatiei clar exprimate).
Consideratii asupra comunicarii umane
Relatiile umane pot fi definite ca interactiuni ale comunicarii, ce se deruleazeaza in planul
social amplu care ar fi conceput in absenta proceselor de comunicare."Comunicarea reprezinta
ansamblul proceselor fizice si psihice prin care se efectueaza operatia de punere in relatie cu una
sau mai multe persoane in vederea atingerii unor anumite obiecte".
In sens restrans comunicarea implica schimbul de mesaje orale, scrise sau de alta natura, sub
forma carora informatia trece de la emitator la receptor in cadrul unor secvente de comunicare.
Fig 1
Cu alte cuvinte, persoana A (sursa) transmite un mesaj printr-un canal al unei persoane B
(receptorul), A ofera un raspuns conform la care B raspunde.Interactiunea reciproca este
tranzactionala.Din aceasta perspectiva putem defini comunicarea ca tranzactia de mesaje dintre
participanti.
"Comunicarea reprezinta o secventa de evenimente (simboluri) care se impletesc la un
moment dat conform unui patern". (G. A. Miller,1987).
Se sustine afirmatia lui A. Moles (1974), conform careia comunicarea implica,stabilirea unei
corespondente univoce intre un univers spatio-temporal, A, emitator si un univers spatiotemporal, B, receptor (...) care include notiunea de intelegere, transfer si si care se desfasoara la
campul fenomenal pana la campul de simboluri legate intr-o structura".
8

J. C. Abric (1900) considera ca reciprocitatea detine un rol esential astfel incat "comunicarea
umana reprezinta modul fundamental de interactiuni psihosociala a persoanelor realizata prin
intermediul simbolurilor si al semnificatiilor social-generalizate ale realizarii, in vederea
obtinerii stabilitatii ori a unor modificai de comportament individual si de grup."
Putem considera ca procesul de comunicare reprezinta una din conditiile indispensabile
pentru functionarea si organizarea societatii. Mai mult,individul se numeste fiinta sociala si se
raporteaza la celalalt ca atare in masura in care comunica cu celalalt.
Individul traieste in mijlocul unor comunicari multiple, care acopera, in medie, 11 ore din
cele 24, adica 70% din timpul activ zilnic, zilnic distribuite astfel:
-scris 9%;
-citit 16%;
-vorbit 30 %;
-ascultat 45 %.Clasificare realizata de Timm (1980).
Comunicarea interpersonal
Se ofer trei perspective diferite n urma studiilor consacrate acestei teme:
1. definiie componenial: transmiterea de mesaje de ctre o persoan, recepionarea lor de ctre
o alta, cu un anumit efect, cu o anumit oportunitate de feed-beeck imediat
2. definiie relational (diadic) :comunicarea se deruleaz ntre dou persoane care au stabilit o
relatie
3.definiie progesiv ca fiind al unei dezvoltri , de la comunicare impersonal (formal) la cea
personal (personalizat).
G. Miller (1987) propune trei factori ca fiind importani pentru comunicarea interpersonal:
a) predicii determinate psihic : participanii i fundamenteaz prediciile unii despre ceilali nu
pe aparena la un anumit grup, aa cum este cazul comunicrii, ci pe gradul de difereniere al
interlocutorului n raport cu propriul grup, adic pe caracteristici psihice. n contextul contactelor
impersonale, rolul social i cultural al interlocutorului ne impune modul de interaciune, n cazul
contactelor interpersonale, rolul psihic al interlocutorului ne dicteaza modul de interaciune.
b) date de rol explicativ despre cellalt: cunoaterea unei persoane este insoit de predicii
privind reciile sale n varii situaii i de explicaii oferite comportamentului su.

c) reguli stabilite cu ct relaia devine mai impersonal, cu att normele sociale reglementeaz
mai puin interaciunea, iar interlocutorii stabilesc reguli proprii.
Obiectivele comunicrii interpersonale
Interlocutorul este abordat exclusiv prin prisma statutului su social, al profesiunii sau al
rolului pe care l joac n situaia dat, fr a se lua n considerare trsturile individuale care l
singularizeaz, conferindu-i acea unicitate ce constituie caracteristica definitorie a persoanei.
Relaia interpersonal se ntemeiaz pe cunoaterea unor date psihologice privitoare la
interlocutor. Putem astfel anticipa reaciile partenerului de dialog ntr-un mod mult mai eficient
dect atunci cnd ne adresm unei persoane necunoscute.
Pentru ca o comunicare s fie interpersonal trebuie s urmreasc ase obiective principale
i anume:
-

Cunoaterea interioar (autocunoaterea) care se bazeaz pe invitaie la reciprocitate pe care o

presupune sinceritatea comunicatorului;

Cunoaterea lumii exterioare se realizeaz prin schimbul de informaii cu semenii, proces care i
ofer subiectului ocazia de a aduga experienei sale persoanele o parte din experienele

acumulate de cei cu care intreine relaii interpersoanale;

Stabilirea i meninerea de relaii semnificative cu alte fiine umane n scopul satisfacerii unor

nevoii fundamentale precum solidaritatea, prietenia sau dragostea;

Persuadarea interlocutorului, influenarea sau schimbarea opiniilor, convingerilor, credinelor,

atitudinilor sau a conduitei acestuia;

Ajutorarea semenilor se realizeaz atunci cnd acetia au nevoie de consolare, susinere moral,

asisten sufleteasc;
Jocul i distracia, se includ un numr mare de strategii comunicaionale ce prezint un caracter
ludic nerecunoscut ca atare.
Schema generala a comunicrii interpersoanale
Participanii au posibilitatea s observe reacia interlocutorilor chiar n timpul emiterii
mesajului propriu. Procesul transmiterii de informaie se desfsoar intre actori cu statut
comunicaional identic. Ambii participani trebuie sa posede att o competen comunicativ, ct
i o capacitate de a performa, n sensul definit pentru domeniul limbii lui Noam Chomsky.
FIG

10

Lingvistul american , Noam Chomsky, a numit competen lingvistic cunoaterea

internalizat a sistemului de reguli al unei limbi de ctre vorbitori nativi ai acesteia i
performan actualizarea competenei prin uz lingvistic.
Generaliznd noiunea de competen lingvistic, Dell Hymes a introdus conceptul de
competen comunicaional neles ca ansamblul de cunotine lingvistice, interacionale i
culturale internalizate de voribtorul nativ al unei limbi care i permite s se manifeste adecvat n
contexte comunicative specifice.
Dup cum se observa n figur, feedback-ul const ntr-o ngustare a performanei emiatorului
ca urmare a observarii de ctre acesta a efectelor mesajului nostru i vom oferi lmuriri
suplimentare dac pare incntat i vom spune n continuare, dac se infurie l vom calma. Prin
autofeedback se pot produce numeroase modificari la nivelul performanei adic pe baza
observrii de ctre emiator a propriului comportament comunicional. Cel care vorbete se i
aude vorbind, la fel cum i cel care scrie i urmrete scrisul, avns astfel posibilitatea de a
aduce corecii performanei sale.
n mod obinuit feedback-ul ajut la adaptarea performanei la condiiile concrete ale
situaiei de comunicare, el poate, mai ra, s conduc ila ameliorarea competenei. Zgomotul este
un at element care intervine n schema comunicrii, acesta este produs al unei surse de bruiaj ce
intervine pe canalul de transmitere alternd semnalele i distorsionnd mesajul recepionat. n
condiiile de bruiaj, emiatorul se vede obligat s performeze. Mesajul nu poate trece eficient de
la surs la destinatar decat dac el se refer la un domeniu de cunotine comun celor doi
participani.
O alt trstur important a comunicrii interpersonale este aceea c se desfoar intr-un
context, principalele dimensiuni ale acestuia sunt cea spaial, cea temporal, cea psihologic i
cea social. Proxemica a evideniat ct de mult variaz modul de a comunica n funcie de
distana dintre interlocutori.
Contextul psihologic impune restricii felului cum comunicm. Ironia i comportarea
glumea sunt incompatibile cu un anturaj dominat de tristee. Nici condiiile sociale nu sunt de
neglijat. Atunci cnd ne adresm unui interlocutor, ne adresm lui n funcie de statutul social al
persoanelor care ne sunt de fa.
Condiiile comunicrii interpersonale eficiente
11

Cele mai importante conditii pentru a un bun mers al comunicrii interpesonale sunt:
1. Francheea: cel mai derajant intr-o conversaie este s constai c interlocutorul e nesincer,
c incearc s te induc n eroare asupra inteniilor tale, c incearcs te manipuleze pentru a
obine unele avantaje personale. Dimpotriv, i ctig ncrederea atunci cnd are o atitudine
deschis, i ctig ncrederea, chiar i atunci cnd opiniile exprimate i contrazic propriile
convingeri.
Trebuie s manifeti franchee i n cazul n ipostaza de receptor, n sensul de a recepiona
cu onestitate la mesajele interlocutorului.
O dovad mai subtil de necesitate este lipsa de reacie. Tcerea are valene pozitive doar
atta vreme ct i permite celuilalt s i verse sacul , dar n continuare l poate ndeprta chiar
n mai mare msur dect exprimarea dezacordului. Contrazicerea este o form de participare la
problemele care l frmnt pe cellalt, pe cnd nepsarea este perceput ca o ofens.
2.Solicitudinea. Interlocutorul ateapt de la tine i un sfat, o vorb bun, nu mai este
suficient doar s fii sincer cu el. Solicitudinea consta in disponibilitatea de a-i ajuta
interlocutorul , cu vorba sau/ i cu fapta. Prin manifestarea acestuia are numai de ctigat.
3. Empatia este abilitatea specific uman de transpunere psihologic a eului n psihologia
celuilalt. Empatia presupune ptrunderea imaginativ a unui individ n gndirea, trirea, modul
de a acionaa celuilalt, prin intermediul unui fenomen de rezonan, de comunicare afectiv.
Poi empatiza i o persoan care te urte, identificarea mental cu ea i furnizeaz n acest
fel informaii care i permite s anticipezi micrile urmtoare ale adversarului. n comunicare
emptia este cea care ne ajut s fim mai inelegtori, intruct plasarea noastr pe poziia
interlocutorului ngrdete tendina noastr de a judeca nenuanat comportamentul acestuia.
4. Atitudinea pozitiv. Ideal pentru ca aceasta s se reflecte asupra a trei componente ale a
cinteraciunii. n primul rnd fa de interlocutor. Este necesar ca atitudinea pozitiv s fie
comunicat explicit partenerului, pentru c astfel l vom face s se simt n largul su, s
participe mai activ la interactiune.
n al doilea rnd fa de propria persoan.Cel care din timiditate sau scrupule excesive, las
impresia c nu are nici el prea mare ncredere n spusele proprii va gsi cu greu un partener de
discuie care s i accepte fr rezerve opiniile. Modestia nu-l ajut pe comunicator s ctige
adeziunea celorlali, n timp ce buna prere despre sine i dovedete adesea eficiena persuasiv.

12

n al treilea rnd este de dorit ca sentimentul pozitiv s se manifeste n raport cu situaia de

comunicare insi. Rareori vei continua o conversaie dac observi c schimbul de idei nu este
apreciat, c l plictiseti sau l enervezi.
5.Egalitatea. n afara atematicii unde egalitatea se limiteaz strict la domeniul cantitii,
termenul posed un mare grad de ambiguitate.
Egalitatea dintre oameni are foarte puin de a face cu definiia riguroas a egalitii, pentru ca
nu se refer la aspecte msurabile ci doar la revendicarea unui tratament legal nediscriminatoriu,
adic la o egalitate n drepturi.
Bunul mers al comunicrii depinde , ntr-un fel sau altul de gradul de homofilie
(similaritate) sau de heterofilie (deosebiri) dintre participani. Ne referim nu numai la nivelul de
educaie ci i la apartenena religioas, opinie politic, categorie de vrst, interese profesioanele.
Empatia este mai usor de realizat intre persoane homofile. Ne punem greu n pielea cuiva foarte
diferit de noi. Tot homofilia este i o bun premis pentru ndeplinirea egalitaii n comunicare,
cci persoanele care se aseaman i vor acorda unul altuia un tratament egal. nelegndu-l mai
bine pe celalalt nu se vor teme de eventualele consecine negative ale sinceritii. Solicitudinea
are i ea un cmp mai larg de manifestare deoarece l ajui mai cu drag inim pe un om atunci
cnd l nelegi.
Cu toate aceste avantaje homofilia prea avansat srcete comunicarea. Pentru ca un schimb
de idei s fie cu adevrat fertil, este necesar o anumit heterofilie a participanilor n raport cu
subiectul abordat, altminteri ei nu prea au ce nouti s i comunice unul altuia.
Comunicarea in sine poarta patru intelesuri majore:
1- comunicarea este vazuta ca o intelegere atat a mesajelor primate pe diferite canale de
comunicare de la diferite mijloace de comunicare, cat si ca intelegere intre doua personae, intre o
persoana si un grup, sau intre doua grupuri.
2-notiunea de comunicare inseamna si comunitate, existent grupurilor precum si a structurilor
sociale pe care acestea le dezvolta.
3-notiunea de comunicare implementeaza la nivelul mentalului olectiv, automat si notiunea de
participare. Comunicarea este vazuta ca un process, care, de altfel, implica participarea din
partea membrilor grupurilor, e un process de transfer si contransfer informational, care nu poate
exista in absenta membrilor acestora.
13

4- cel de al patrulea inteles pe care il ofera comunicarea este cel de organizare. Acceptiunea de
organizare se aproprie foarte mult de conceptual de relatii publice. Alaturi de organizare se
gaseste si controlul de actiune iar comunicarea reprezinta liantul dintre cele doua concepte,
deoarece datorita comunicarii este posibila atat actiunea organizata cat si organizarea actiunii*
Comunicarea interpersonala implica in mod obligatoriu existenta a minimum doi parteneri
de discutie participanti in procesul de comunicare. Un asemenea tip se poate extinde si la alte
personae, care pot lua si ele partea la derularea procesului de comunicare.

Atractia interpersonala
Nevoia aproprierii de alti oameni este resimtita in orice etapa a vietii sociale, nevoia de a avea
legaturi care permit mentinerea unor interactiuni pozitive de lunga durata. Nevoia aprecierii este
reflectata de dorinta de stabilire a unor legaturi cu alti oamnei, care permit mentinerea unor
interactiuni pozitive de lunga durata*
Aceasta nevoie de apropriere reprezinta fundamental existentei umane; este atemporal si
depaseste granitele culturii. Ea permite perpetuarea biologica si experimentarea sentimentului de
siguranta, acceptare si iubire.
Psihologii sociali au consacrat mult mai multa atentie cercetarilor si speculatiilor teoretice
care explica mecanismele fenomenelor sociale negative, cum ar fi agresiunea, prejudecatile sau
conflictele. Astfel de fenomene cum ar fi prietenia, au fost lasate in seama psihologilor
personalitatii, iar iubirea poetilor, filosofilor si sexologilor. La sfarsitul anilor saizeci si inceputul
anilor saptezeci ai secolului trecut, psihologii sociali au inceput sa observe ca nu se poate
intelege pe deplin dinamica relatiilor interpersonale fara sa se tina cont si de aceste fenomene.
Psihologii au reusit sa transpuna asemenea fenomene eterice, precum dragostea, atasamentul sau
prietenia, in limbajul experimentelor si, in consecinta, sa formulize teorii despre atractia
interpersonala.

Prietenia

14

Atunci cand suntem rugati sa enumeram cateva caracteristici ale unui prieten adevarat,
oamenii manifesta o viziune unanima. Prieten este considerate persoana a carei prezenta ne face
placer, care ne ofera in mod spontan sprijinul in situatii grele, care este sincera si de incredere, ne
intelege si ne impartaseste pasiunile, pe scurt o persoana care ne creeaza sentimentul de
egalitate *
Sprijinul semnifica acordarea unui ajutor sub forma materiala sau psihologica. Prietenul
observa cu usurinta si singur, aproape intuieste situatiile in care avem nevoie de o anumita forma
de ajutor si/sau ne-o ofera spontan atunci cand apelam la ele. Sprijinul semnifica oferirea
ajutorului sub forma materiala sau psihologica*
Cu toate ca in relatiile de prietenie guverneaza principiul reciprocitatii, prietenii se
straduiesc sa nu tina scorul in timpul schimbului de servicii prietenesti. Una dintre parti poate
veni in ajutorul celeilalte vreme mai indelungata, fara sa astepte o recompense imediata. Cu toate
acestea, nu principiul echivalentei, ci al proportionalitatii permite mentinerea unei prietenii
armonioase si de lunga durata.
Ajutorul nu este, de asemenea, un ordin sau o obligatie, ci mai degraba o propunere, a carei
nerealizare imediata si integral nu trebuie sa tulbure armonia relatiei.
Din punct de vedere psihologic sprijinul apare in primul rand pentru a favoriza sanatatea
fizica. Friedmann si colaboratorii in 1980 au afirmat chiar ca pacientii care aveau drept
companion un caine in perioada covalescentei dupa un atac de cord, traiau mai mult. Si durerile
de genul migrenelor cornice sau afectiunilor la stomac, de care sufera personale care se afla intro stare de adanca tristete, s-au dovedit a trece mai usor daca pacientul avea ocazia sa se planga
cuiva. Cohen a afirmat in naul 1993 ca oamenii care au relatii de prietenie, de families au bazate
pe un fundament religios rareori mor premature.
Al doilea efect al sprijinului psihologic il reprezinta multimea fata de viata.Cei
apropriati ne sfatuiesc si ne incurajeaza aunci cand ne indoim de noi insine. Prietenul ne este
alaturi atunci cand avem nevoie de el; prieten ne este cel care ne face sa fim sincere si sa ne
scoatem masca pe care o purtam adeseori cand iesim in lume. Sinceritatea este de obicei
reciproca, permitand strangerea legaturii de prietenie.
Faptul ca un prieten stie sa asculte, favorizeza sinceritatea si autencitatea. Prietenul se
comporta intr-un fel pe care Rogers(1980) l-a numit ascultarea active, care se exprima in
manifestarea respectului si acceptarii depline. Prietenul nu intrerupe, manifesta interes si empatie
15

prin semnale paralingvistice, de genul mhm,prin dorinta de a intelege bine mesajul transmis
precum si prin transpunerea propriului sinein sentimentele exprimate.Avand parte de un astfel de
interlocutor, efectul este o mai buna intelegere a sinelui si redreseaza starea de spirit.
Ascultarea activa este reflectata de crearea in celalalt a unei atmosphere de respect si
acceptarea deplina. Cel care asculta se serveste de semnale paralingvistice, care stau marturie a
interesului si empatiei resimtite si comunica verbal intelegerea pentru starile emotionale ale
celuilalt.*
Dictionarele definesc prietenul drept persoana care sustine o alta persoana , ori o ajuta
direct, incurajand-o, avand intre ele relatii de bunavointa reciproca.Prietenii sunt personae care
se simpatizeaza unul pe altul si se bucura sa fie impreuna in anumite ocazii sa resolve anumite
actiuni. Prietenia nu se bazeaza pe niste reguli bine definite referitoare la cine sunt prieteni si ce
realizeaza impreuna.Prietenia este perceputa ca un fapt obisnuit, vechi de cand lumea. Prieteni
sunt oameni care se plac, sunt cei a caror companie ofera satisfactii, sunt cei care ajuta si se
inteleg sunt cei in care ai incredere. Prietenia are grade diferite de intimidate: de la simple
cunostinte pana la prietenul cel mai intim.
Abilitatea sociala este o component a atractiei personale. Intalnirile obisnuite ale prietenilor
si interdependent constituie un pas important in dezvolatrea priteniei.
Cei care descopera ca sunt intr-o relatie inechitabila si comunicarea lor devine disfunctionala
incearca refacerea echilibrului prin intarirea echitatii reale, reinstalarea echitatii psihice, ruperea
relatie.
Walster si Walster considera capartenerii aflati in comunicare prin intermediul prieteniei
evalueaza costurile si beneficiile relatiei si in functie de potentialul satisfacerii affective relatia se
stinge, este continuata, se cimenteaza.In perioada adolescentei prietenii ajuta sa capete experienta
pe multiple planuri, inclusive in culegerea unui partener de iubire.
In perioada de maturitate unde pritenia este necesara in umplerea golurilor affective si
sociale. Prietenia nu se conduce dupa reguli si legi formale ca in cazul mariajului, aici putem
vorbi de un cod nescris de reguli, care odata respectate determina realizarea unei prietenii.

Iubirea

16

Iubiea reprezinta una dintre cele mai puternice emotii omenesti ca forta motivatoare: visam la
ea, traim pentru ea, pentru ea ne dam chiar si viata uneori. Iubirea capata mai multe forme,
cuprinzand iubirea romantic, parinteasca fata de copil si a copilul fata de parinti, iubirea fraterna
sau iubirea dintre parteneri si prieteni. Oamenii simt, de asemenea, iubirea pentru Dumnezeu,
tara, animale.
Notiunea de iubire se dovedeste universala*. Antropologii au descoperit in peste 150 de
culori analizate dovezi verbale si scrise ale existentei notiunii de iubire romantic.
Sternberg (1986) a descris natura iubirii in conceptual sub numele de triunghiul iubirii.
Triunghi, deoarece iubirea este alcatuita din trei component: pasiune, intimidate si angajare.
Pasiunea este component emotional-erotica. Ea este caracterizeaza de stari clare de excitatie
fiziologica ca reactive la vederea persoanei iubite sau chiar la gandul ei. El este oglindit de
dorinta de a ramane alaturi de persoana respective si de durerea nascuta chiar si de o clipa de
despartire.
Intimitatea: sentimental detinerii unor legaturi puternice si a aproprierii psihologice intre doi
oameni. Implica si capacitatea de a isi deschide sufletul in fata partenerului si participarea la cele
mai ascunse ganduri si actiuni.
Angajarea: component a iubirii care semnifica decizia de a ramane alaturi de partener la bine
si la rau, dupa cum preaslaveste formula juramantului matrimonial.
Combinatiile acestor trei component produc diverse variante ale iubirii. Iubirea care este
bazata pe pasiune si intimidate are un character romantic. In momentul in care dispare pasiunea
iubirea devine una prieteneasca. Cand nu mai exista pasiune si intimidate si exista totusi
angajare- vorbim despre o iubire goala.
Cu timpul, partenerii impartasesc tot mai multe aceleasi sisteme de valori si uneori se ajunge
chiar la adaptarea reciproca a personalitatii. Se va observa asemanarea fizica intre parteneri prin
modul de a se imbraca, gesture, expresia fetei.
Psihologii sociale au afirmat fara umbra de indoiala ca unul dintre secretele importante ale
mentinerii unei relatii este modul de comunicare. In relatiile reusite sotii stiu sa se asculte unul
pe celalalt si tin cont de parerea partenerului. Vaicareala reciproca si invinuirea celuilalt sunt
specific pentru relatiile nereusite. Este mai de graba ventilarea propriei tensiuni, fara sa vrei sa
pleci urechea la nevoile partenerului, decat o incercare de gasire a asolutiei problemei.* Foarte
importanta din punct de vedere practice este descoperirea confirmata empiric, si anume o
17

casnicie buna nu elimina deloc aparitia conflictelor, dar problema se prezinta in mod constructiv,
partenerii cautand impreuna un mod de rezolvare a situatiei despre care au pareri divergente.
Relatiile de cuplu sunt indicative pentru maniera de comunicare intrucat reflecta maniera
personala de elaborare a influentelor fundamentale ale celorlalti: in relatia intima, de cuplu,
fiecare individ se comporta conform cu ceea ce a putut sa faca din ceea ce au facut parintii lui*
Motivele nevoii de cuplu sunt mult multiple: renastere afectiva, incapacitatea de traire
fericita solitara, descoperirea sensului personal si a identitatii, echilibrare si implinire. Exista insa
si motivatii pentru a respinge viata de cuplu: infern sufocant al datoriei, al controlului, agresiunii
si nefericirii. Comunicarea de cuplu isi produce dinamica prin cele doua categorii de motivatii.
Intalnirea cu un necunoscut debuteaza cu o stare de alerta care consta in necesitatile
autoconservatoare ale individului legate de securizare in primul rand. Strainul este astfel cercetat
cognitive dar mai ales afectiv ceea ce conduce la constituirea primei impresii.
Suntem inchisi sau deschisi fata de straini dupa cum am fost invatati sa ne traim pe noi
insine in oglinda celuilalt: cu nevoia de a fi placuti, cu neliniste.
Apare fenomenul transferului atunci cand traim in actualitatea relatiei a unor continuturi
psihice dobandite in situatia anterioara. Fenomenul transferului apare prin reducerea
necunoscutuli la cunoscut. Primele subiecte abordate in prima conversatie sunt construite la nivel
general de interese.Starea de alerta se schimba intr-o stare de defense abituala atunci cand de
relaxare daca este simpatie.
Dragostea nu este studiata numai psihologic si sociologic ci si de alti specialist.Dragostea este
fenomenul prin care doua personae devin o structura intima, cu aspiratii si expectatiilor lor, cu
dorinta de a fi cu un alt semen.
Factorii care ar contribui la feneomenul a te indragosti sunt: a arata simpatia si iubirea
celeilalte persoane, sa ai sentimente si concept de referinta similar cu cealalta persoana, sa fie o
atractie fizica reciproca. E. Walster si G. Walster indica drept factori importanti pentru
comportamentul romantic: atasamentul, sustinerea emotioanala, intimitatea. Tot ei au identificare
trei tipuri de cuplu privind dragostea, patima, rationamentul si camaredia:
-cuplul care se bazeaza pe prietenie;
-cuplul de logodnici;
-femei intre 60-80 de ani.

18

Cu sau fara existenta regulilor, oamenii se vor indragosti, vor suferi, se vor casatorii, vor fi
fericiti, vor avea copii. Nevoia de a comunica intre sexe si varste diferite nu elimina aspectul
istoric al dragostei si casatoriei. Atunci cand apar deficiente in comunicarea intrafamiliara vor fi
generate de violent, infantilism, lipsa unor modele solide de conduita parentala.

Comunicarea si relatiile parinti-copiii

Acest tip de relatie presupune un mecanism deosebit in care se realizeaza un model, un
patern de conduit. Parintii reusesc sa socializeze copii prin modificarea si perfectionarea stilului
de interrelationare din copilarie. Copiii pun intrebari la care parintii incearca sa raspunda adecvat
pentru dezvoltarea psihica a copilului. In adolescent, central de greutate al comunicarii se
deplaseaza la nivel exclusive familiar la nivelul grupului de colegi si prieteni. Daca copii sunt
respinsi de catre parinti acestia sunt predispusi catre delicventa, agresivitate, conduita atipice.
Astfel avand foarte putine sanse sa fie prietenosi si de a avea un comportament civilizat, de a
purta de grija altora.
Comportamentul parintilor este caracterizat prin caldura afectiva, rasplata acordata pentru
merite aceasta avand o consecinta favorabila in achizitionarea de catre adolescent a
independentei de a avea o identitate, auto-evaluarii. In familiile cu dezvoltare normal
adolescentii sunt mult mai cooperanti, sunt veseli, invata sa spuna glume, sa rada si sa se bucure.

Relatiile la locul de munca

La locul de munca oamenii isi fac prieteni, au sansa sa fie respectati, sa le creasca
sentimental propriei valori, iar uneori chiar sa se autorealizeze pe deplin, adica sa se implineasca
prin sarcinile pentru care sunt parca facuti sa le indeplineasca.
Oamenii comunica in companii prin schimbul de informatii si fac acest lucru pentru
atingerea a doua scopuri. Primul este sincronizarea sarcinilor executate de angajati.Oamenii
comunica in companie, de asemenea, in scopul satisfacerii nevoilor socio-psihologice, cum ar fi

19

legarea unor prietenii, experimentarea recunoasterii manifestarea propriei superioritatii fata de

altii*
Comunicarea reprezinta procesul schimbului de informatii intre indivizi sau grupuri. Intr-o
companie acest schimb serveste la coordonarea sarcinilor care urmarea stingerea scopurilor
firmei respective si mentionarea legaturilor neofociale intre angajati.
Structurile oficiale de comunicare
Aceasta structura reflecta sistemul dependentelor existente in cadrul unei companii:cine,
cui, ce, in ce ordine, cat de des si sub ce forma este obligat sa transmita informatiile.
Comunicarea oficiala semnifica un flux de informatii-de obicei, dar nu exclusivereferitoare la sarcinile in cadrul unui sistem de dependente characteristic pentru firma respective,
care este reflectat de ierarhia autoritatii *
Structurile oficiale sunt construite dupa rangul autoritatii. Aceasta structura ierarhica
cuprinde trei modele fundamentale de structuri ale comunicarii oficiale in cadrul unei organizatii
si astfel avem:comunicare in jos, comunicare in sus si comunicare orizontala.
In jos circula informatiile care provin de la conducerea companiei, informatia ce vine sub
forma de ordine, directive si instructiuni. Conducerea este cea care decide care dintre
informatiile primite mai devreme de jos vor fi transmise inapoi si care nu si mai ales ce
interpretare li se va da celor dintai, inainte de a fi trimise nivelelor inferioare.
Comunicarea in jos reflecta sistemul de curgere a informatiilor de la nivelele superioare la
cele inferioare.Aceste informatii capata forma unor ordine, directive si instructiuni *.
In cadrul acestui tip de comunicare informatiile pot fi deformate, mai ales atunci cand
acestea au un character verbal.Sistemul postei electronice faciliteaza astazi acest process din
punct de vedere tehnic. Comunicarea in sus reflecta sistemul de curgere a informatiilor
provenind de la nivelele mai mici catre nivelele de conducere.Ea cuprinde mai ales informatii
despre nivelul de executie al sarcinilor. Mai rar vizeaza propunerile de schimbari, idei noi sau
plangeri*
Acest tip de comunicare se caracterizeaza prin deformari intentionate care subliniaza succsele
si trece sub tacere inadverentele, insuccesele si erorile. Aversiunea fata de transmiterea unor
informatii negative in interiorul companiei este cunoscuta sub numele de efectul pssst. Acest

20

efect semnifica tendinta functionarilor de a tainui informatiile negative, care ar trebui sa fie
transmise nivelelor superioare ale conducerii companiei.
Cercetarea oblica in sus are loc atunci cand functionarul cauta sa se consulte nu cu seful sau
direct, ci cu un alt manager, pe care il priveste ca mult mai competent in problema respective.
Comunicarea orizontala cuprinde schimbul de informatii intre functionary de acelasi nivel.
Este mai putin controlata de nivelele superioare de conducere, servind totodata la mentinerea
legaturilor sociale*. Aceasta comunicare cuprinde mai multa tolerant fata de schimbul de
nformatii extraprofesionale decat comunicarea oficiala in cadrul companiei, servind mai ales la
schimbul de informatii referitoare la sarcinile executate.
Jargonul intr-o companie. Odata cu cresterea gradului de specializare se servesc de un
limbaj tot mai restrains, mai ermetic, care poarta numele de jargon. Jargonul este un limbaj
specializat, creat pentru nevoile unui grup profesional. El faciliteaza comunicarea in cadrul unei
anumite specialitati, fiind de neinteles sau pe deplin inteles pentru persoanele din afara acestui
mediu. Jargonul professional faciliteaza comunicarea in cadrul unei companii, functionarii fiind
nevoiti s ail invete repede. Jargonul devine o problema atunci cand exista necesitatea de a se
intelege cu persoanle din afara domeniului de activitate vizat.
Jargonul calculatorului are o sfera de aplicabilitate universal.Odata cu zorii erei
calculatoarelor, informaticienii romani, la fel ca si cei din alte tari, au preluat multi termini
americani: e-mail, pc, software apeland in acest sens la pronuntia romaneasca.
Posta electronic reprezinta o solutie de comunicare gratie rapiditatii cu care ajung
informatiile la toti functionarii interesati de problema respective, inclusive de cei aflati in filialele
localizate in strainatate. Acest tip de comunicare elimina posibilitatea de a se deforma informatia.
Exista insa si dezavantaje ca supraincarcarea, spionajul industrial are o sarcina mai usoara,
increderea extrema in infatibilitatea tehnologiei.
Comunicarea neoficiala vizeaza schimbul de informatii intre functionary in afara
controlului structurilor oficiale ale companiei. Ea se refera nu numai la problemele personale, ci
si la cele de serviciu *
Comunicarea neoficiala reprezinta o sursa importanta de informatii schimbate in interiorul
companiei, la fel ca si comunicarea oficiala. Ea creeaza opiniile si standardele functionarilor. S-a
dovedit ca oamenii nu isi parasesc serviciul la intamplare, ci ca urmare a raspandirii unor
informatii pe canalul neoficial. Acest fenomen capata forma efectului avalansei: informatia
21

transmisa initial unei singure persoane ajunge ulterior la alte doua, trei, cinci , aceste doua
persoane transmit mai departe informatia altor doua, trei si tot asa.
Efectul avalansei semnifica violent cu care se raspandesc informatiile pe canalul neoficial; o
persoana transmite o informatie altor doua persoane, fiecare dintre acestea va spune despre asta
altor doi cunoscuti.
Relatiile din grupurile de lucru sunt definite de cele de acasa sau de cele cu prietenii.
Acestea se bazeaza pe cooperare in grupuri organizate si ierarhice. Ierarhia are un mare efect cu
altii. Sugerand cateva coordinate:
-statutul egal in interiorull grupului de lucru ( in astfel de grupuri este mai mare si mai usor de
stabilit)
-oamenii cu statut diferit (relatiile sunt mai dificile daca unul este sef si celalalt subaltern
creandu-se o anumita distanta intre ei).
Oamenii petrec la seviciu o mare parte din timpul lor, cu persoane diferite sau cu acelasi
statut. Astfel identificandu-se mai multe niveluri de intimidate:
-colegi de serviciu (colaborarea superficiala)
-membrii ai unui grup strans(sunt foarte apropriati si isi permit glume, sa ia parte la dineuri)
- prieteni de munca(nu se invita acasa, nu se intalnesc in timpul liber dar se inteleg foarte bine in
rezolvarea unor problem de serviciu)
-prieteni sociali(prieteni in adevaratul sens al cuvatului dobanditi in cadrul relatiilor de serviciu).
Relatia sef-subaltern
Seful este cel care are cel mai multa experienta sau stie mai mult despre organizare si
conducere fiin desemnat din afara grupului de munca sau in interiorul sau. Seful este cel care
poate recompensa sau sanctiona.Subalternii au puterea de a se asocial formand o putere colectiva
fata de care seful ramane dependent neputand sa-i conceieze pe toti, obligat fiin sa le satisfaca
nevoile.
Uneori conducatorul poate sa lucreze in aceeasi incapere cu subalternii putand astfel sa
pastreze contactul cu acestia. Spre deosebire de relatia de prietenie, acasta pare ca superficial,
foarte inegala si uneori ostila si de concurenta. In ea sunt intalnite doua tabere care sunt nevoiete
sa comunice intre ele.Superiorul apare ca sursa majora de conflict si ca sursa slaba de satisfactie.

22

Barierele care sunt formate in cadrul acestui tip de relatie pot fi reduse prin utilizarea unor
capacitati ale superiorului printr-o atitudine de preocupare si de interes pentru ceilalti.

23