Sunteți pe pagina 1din 19

Distanta pana la stele

Daca dorim sa obtinem distanta pana la un obiect X, spre


exemplu o stea, un varf de munte sau o floare, fara sa mergem
pana la obiect si sa masuram direct, putem obtine distanta prin a
masura unghiul deplasarii aparente a obiectului cand este
observat din doua locuri diferite, A si B, in conditiile in care stim
distanta intre A si B, si linia care conecteaza A si B este
perpendiculara cu directia spre obiect.
In aceasta imagine, floarea( X ) este aproape si copacul este
departe, si privim floarea cu ochiul stang( A ).

Pune sageata pe imagine si asteapta cateva momente sa vezi


floarea privita cu ochiul drept( B ), adica observata din alt loc, la
dreapta fata de unde e observata acum.
Ce este paralaxa trigonometrica?
Tine mana intinsa, nemiscata, in fata ta cu un deget aratand in
sus. Inchide ochiul drept si priveste degetul( X ) cu ochiul
stang( A ). Apoi, inchide ochiul stang si priveste degetul( X ) cu
ochiul drept( B ).
Se pare ca X s-a miscat spre stanga, dar de fapt nu s-a miscat, ci
a fost observat din doua locuri diferite - A si B. Cand privim spre X
din punctul A pare a fi in o directie( pozitia Q ), iar cand privim
din punctul B pare a fi in alta directie( pozitia P ).

Putem masura unghiul intre P si Q, iar paralaxa


trigonometrica este jumate din acest unghi.

Ce este un arc?
Circumferinta oricarui cerc este de 6.283185307... ori mai mare
decat raza, adica 6.283185307... x raza. Aceasta constanta
6.283185307... (nu se termina) este un numar din natura, nu
este inventata de oameni. Constanta pi este jumate din aceasta
constanta, adica 6.283185307... / 2 = 3.1415926535897932...
(nu se termina).

Aceasta imagine arata un arc, adica o fractiune din circumferinta,


sau perimetrul, unui cerc. Aici, arcul formeaza un unghi drept,
adica un unghi de 90 de grade, si astfel are o lungime de 1/4 din
circumferinta cercului. Deoarece circumferinta unui cerc = 2 x pi x
raza, daca raza = 1, atunci circumferinta cercului = 2 x pi. Astfel,

jumate din circumferinta cercului are lungime = pi, iar o patrime


din circumferinta = pi / 2. Asadar, arcul din imagine are lungime
de pi / 2 daca raza = 1, altfel are lungime pi / 2 x raza.
Arcul de pi / 2, cand raza = 1, corespunde cu un unghi drept,
adica 90 de grade.
Si asa vedem care e relatia intre un arc, masurat in multiple de pi,
si un unghi, masurat in grade. Cand un unghi este masurat in
multiple de pi in loc de grade, atunci raza e intotdeauna 1, iar
arcul prin definitie = unghiul.
lungimea arcului = unghi in grade
0 x pi = 0 grade
pi / 4 = 45 grade = 1/8 de cerc
pi / pi = 57.29578... grade = 1/6.283... de cerc
pi / 2 = 90 grade = 1/4 de cerc
1 x pi = 180 grade = 1/2 de cerc
2 x pi = 360 grade = tot cercul

Unghiul de 180 grade / pi = 57.29578... grade este interesant


fiindca reprezinta un arc de aceeasi lungime ca raza cercului. Deci
daca raza = 1, atunci un arc de lungime 1 = 57.29578...
grade, iar un arc de lungime 6.283185307... = 360 grade.
Triunghi drept
Suma celor 3 unghiuri din interiorul oricarui triunghi este 180
grade. Triunghiul drept contine un unghi de 90 grade, numit un
unghi drept.

In aceasta imagine e un triunghi drept cu laturi a, b si c, si


unghiuri interioare p, q, si r din care unghiul q este un unghi

drept, deci are 90 grade.


Triunghiul drept este foarte util fiindca sunt mai multe ecuatii
simple, numite functii trigonometrice, care redau lungimea
laturilor sau marimea unghiurilor triunghiului daca stii deja unele
din ele:
sin(p) = b / c
cos(p) = a / c = sin(p + pi/2)
tan(p) = b / a = sin(p) / cos(p)
csc(p) = c / b = 1 / sin(p)
sec(p) = c / a = 1 / cos(p)
cot(p) = a / b = 1 / tan(p) = cos(p) / sin(p)
sin2(p) + cos2(p) = 1 nota: sin2(p) inseamna sin(p) x sin(p)
tan2(p) + 1 = sec2(p)
cot2(p) + 1 = csc2(p)
a2 + b2 = c2

In aceasta diagrama raza rosie arata arcul rosu care are o


lungime de 1/8 din circumferinta cercului, sau pi/4 x raza, iar
pentru raza = 1 arcul reprezinta un unghi de pi/4 = 45 grade.
Toate punctele de pe un cerc au aceeasi distanta de la centrul
cercului, anume raza. Coordonatele (x,y) ale unui punct pe cerc
cu raza = 1, pentru un arc de lungime a, sunt
( x, y ) = ( cos(a), sin(a) )
Asadar, functia cos reda componenta orizontala, x, iar functia sin
reda componenta verticala, y, din coordonatele punctului pe cerc.
Spre exemplu, punctul aflat pe cerc la pi/4 are coordonate
( x, y ) = ( raza x cos(pi/4), raza x sin(pi/4) ).
Distanta obtinuta folosind paralaxa trigonometrica
Cu cat e un obiect mai departe, cu atat e deplasarea aparenta a
obiectului cand e observat din doua puncte diferite mai mica.

Stelele sunt asa departate incat chiar daca am observa o stea de


la cele mai departate doua puncte de pe glob, adica de la doua
locuri pe parti opuse ale planetei, deplasarea aparenta a oricarei
stele ar fi prea mica pentru a fi masurata. Asadar pentru a
observa deplasarea aparenta a unei stele cand o observam de la
doua locuri diferite trebuie ca locurile alese sa aiba distanta mai
mare decat diametrul planetei noastre intre ele.
Cea mai mare distanta intre doua puncte la care avem acces fara
sa plecam de pe planeta noastra in spatiul cosmic estediametrul
orbitei planetei noastre in jurul soarelui. Diametrul, sau latimea
cea mai mare a oricarui cerc = 2 x raza, adica o linie dreapta intre
oricare doua puncte de pe cerc astfel incat linia sa treaca prin
centrul cercului. Raza este distanta intre centrul cercului si oricare
punct de pe cerc.

Orbita planetei noastre, lafel ca majoritatea orbitelor din univers,


nu este un cerc perfect ci este eliptica, dar este asa putin eliptica
incat nu conteaza si arata aproape ca un cerc la periapsis, punctul cel mai apropiat (de soare) din orbita, raza
are 147 milioane km pe 29 decembrie, iar la apoapsis, punctul cel
mai departat din orbita, raza are 152 milioane km pe 30 iunie.
Planeta noastra completeaza o orbita in jurul soarelui in 12 luni,
deci, dupa 12 luni ea trece din nou prin acelasi punct in orbita ei
in jurul soarelui. Astfel, in 6 luni ea completeaza jumate din orbita
ei in jurul soarelui si trece prin punctul diametral opus a orbitei ei
in jurul soarelui fata de punctul prin care trecea 6 luni mai
devreme. Asadar daca observam o stea de doua ori, la interval de
6 luni, atunci am observat-o din doua locuri diferite, iar distanta
dintre cele doua locuri este diametrul orbitei planetei noastre in
jurul soarelui.

Deplasarea aparenta a stelelor observate chiar si astfel, din doua


locuri pe parti opuse ale orbitei planetei noastre in jurul soarelui,
este foarte mica, mai putin de 2 arcsec, si necesita observatii
precise.
Unghiul deplasarii aparente a unei stele formeaza un triunghi cu
diametrul orbitei planetei noastre ca baza. Pentru a putea folosi
functiile trigonometrice impartim unghiul deplasarii aparente, si
deci triunghiul format, in doua jumatati egale pentru a obtine un
triunghi drept deoarece functiile trigonometrice se aplica la un
triunghi drept.
Astfel, avem un triunghi drept pentru care cunoastem unghiul de
paralaxa, p, exprimat in radii (multiple de pi), care e jumate din
unghiul deplasarii aparente a stelei. Cunoastem distanta intre cele
doua puncte din care am observat deplasarea aparenta a stelei
(diametrul orbitei planetei noastre), iar aici jumate din aceasta
distanta (raza orbitei planetei noastre) este latura b a
triunghiului.
Raza orbitei planetei noastre, adica distanta intre planeta noastra
si soarele = 1 AU = 149 597 870 km
Deci avem un triunghi drept pentru care cunoastem unghiul p si
latura b si vrem sa obtinem latura a care reprezinta distanta pana
la stea.
Functia trigonometrica de mai sus, tan(p) = b / a poate fi
rearanjata
pentru a obtine latura a = b / tan(p)
In cazul pentru paralaxa stelara, unghiul p este mai mic de 1
arcsec, iar pentru unghiuri foarte mici,
functia tan(p) = p deci ecuatia poate fi simplificata mai departe
pentru paralaxa stelara:
a=b/p
Distanta este astfel o multipla a laturii b.
Exact cat este o secunda de arc? S-o vizualizam:
Cercul se imparte in 360 de grade, si fiecare grad in 60 de minute
de arc (arcmin) sau ', iar fiecare minut de arc in 60 de secunde de
arc (arcsec) sau ".

Cercul intreg = 360 grade


1 grad = 60 arcmin (minute de arc)
1 arcmin = 60 arcsec (secunde de arc)

Daca avem un cerc cu raza de 1 kilometru = 1000 metri,


atunci circumferinta (lungimea perimetrului) cercului =
= 2 x pi x raza
= 2 x 3.1415926535897932 x 1000 metri
= 6283 metri
Circumferinta oricarui cerc este de 6.283... ori mai mare decat
raza, adica 6.283... x raza. Aceasta constanta 6.283... (nu se
termina) este un numar din natura, nu este inventata de oameni.
Constanta pi este jumate din aceasta constanta, adica 6.283... / 2
= 3.1415926535897932... (nu se termina).
Asadar, pentru un cerc cu raza de 1 kilometru, sau la distanta de
1 kilometru, o diferenta (unghi) de 2 grade intre doua puncte =
paralaxa de 1 grad =
= 6283 metri / 360 grade
= 17.45 metri
Pentru acelasi cerc cu raza de 1 kilometru, o deplasare (unghi) de
2 arcmin = paralaxa de 1 arcmin =
= 6283 metri / 360 grade / 60 arcmin
= 0.290888 metri
= 29.0888 cm
Iar pentru acelasi cerc cu raza de 1 kilometru, o deplasare (unghi)
de 2 arcsec = paralaxa de 1 arcsec =
= 6283 metri / 360 grade / 60 arcmin / 60 arcsec

= 0.0048481 metri
= 4.8481 mm
Deci cu alte cuvinte, un unghi de 1 arcsec este foarte mic. Mai
precis, pentru a putea observa si masura un unghi de 1 arcsec e
necesar un telescop care poate vedea o distanta de 4.8481 mm,
sau mai mica, intre doua obiecte aflate la 1 km distanta.
Cat este un parsec?
Unitatea de distanta interplanetara, adica intre o stea si planetele
ei, folosita in astronomie este unitatea astronomica, AU.
1 AU = distanta intre planeta noastra si soarele = raza orbitei
planetei noastre = 149 597 870 km.
Unitatea de distanta interstelara, adica intre stele, folosita in
astronomie este parsec (pc).
1 parsec = distanta pana la o stea care are o deplasare aparenta
de 2 arcsec, si deci un unghi de paralaxa = 1 arcsec, cand e
observata din doua puncte pe parti diametral opuse ale orbitei
planetei noastre in jurul soarelui.

Spre exemplu, sa calculam distanta pana la o stea care are o


deplasare aparenta de 2 arcsec observata din doua locuri pe parti
opuse ale orbitei planetei noastre. Aceasta distanta prin definitie
= 1 parsec.
Incepem cu functia trigonometrica de mai sus care ne arata
relatia intre unghiul p, exprimat in radii (multiple de pi astfel incat
2 x pi = tot cercul), latura b (raza orbitei planetei noastre) si
latura a (distanta pana la stea)
tan(p) = b / a
rearanjam ecuatia ca sa gasim latura a
a = b / tan(p)
fiindca unghiul p e foarte mic (1 arcsec), iar tan(p) = p pentru
unghiuri mici, simplificam - daca am masura distanta pana la o
floare sau copac, atunci unghiul ar fi mai mare, floarea fiind mult
mai aproape, asadar am folosi ecuatia fara aceasta simplificare:
a=b/p
acum inlocuim a, b si p cu valori ca sa calculam distanta
reprezentata de 1 parsec
1 parsec = 1 AU / 1 arcsec
aici trebuie convertat unghiul reprezentat de 1 arcsec in o multipla
de pi pentru functia trigonometrica. Mai intai, obtinem fractiunea
dintr-un cerc intreg care este 1 arcsec:
1 arcsec = 1 cerc / 360 grade / 60 arcmin / 60 arcsec
1 arcsec = 1 cerc / ( 360 grade x 60 arcmin/grad x 60
arcsec/arcmin )
1 arcsec = 1 cerc / 1296000 arcsec = .000 000 771 604 938 2...
aceasta fractiune reprezinta 1 arcsec, daca 1 reprezinta cercul
intreg
= 360 grade x 60 arcmin/grad

= 21600 arcmin x 60 arcsec/arcmin


= 1296000 arcsec.
Iar daca 2 x pi reprezinta cercul intreg, atunci inmultim aceasta
fractiune cu 2 x pi pentru a obtine arcul in radii:
1 arcsec = 1 / 1296000 cerc x 2 x pi = .000 004 848 136 811...
acum continuam:
1 parsec = 1 AU / 1 arcsec
1 parsec = 1 AU / .000 004 848 136 811 radii
1 parsec = 206264.806 AU
1 parsec = 206264.806 AU x 149 597 870 km/AU = 30 856 775
633 563 km
Acum convertam 1 parsec in ani lumina, sa aflam cati ani dureaza
ca o raza de lumina sa traverseze distanta de 1 parsec:
viteza luminii, c = 299792458 m/sec
Lumina merge la viteza luminii prin cosmos, dar mai incet prin aer
sau apa. Mai intai calculam cate secunde sunt intr-un an:
60 sec/min x 60 min/ora = 3600 sec/ora x 24 ore/zi = 86400
sec/zi
86400 sec/zi x 365.25 zile/an = 31557600 sec/an
1 an lumina este distanta traversata de o raza de lumina prin
spatiul cosmic in 1 an. Inmultim viteza luminii exprimata in
metri/secunda cu numarul secundelor dintr-un an sa vedem cati
metri sunt intr-un an lumina:
299792458 m/sec x 31557600 sec/an = 9460730472580800
m/an = 1 an lumina
Asadar, 1 an lumina = 9460730472580 km iar 1 an lumina in AU
= 9460730472580 km / 149 597 870 km/AU = 63241.077 AU

Acum stim, 1 an lumina = 63241.077 AU, iar 1 parsec =


206264.806 AU, deci 1 parsec = 206264.806 AU / 63241.077
AU/an lumina = 3.26156 ani lumina.
In concluzie, distanta pana la o stea cu deplasare aparenta de 2
arcsec, si deci unghi de paralaxa = 1 arcsec, observata din parti
opuse ale orbitei pamantului = 1 parsec = 3.26156 ani lumina.
Trebuie mentionat ca aceasta metoda de obtine distanta folosind
paralaxa trigonometrica e corecta pentru distante pana la cateva
sute de ani lumina. Pentru distante mai mari, unghiul de paralaxa
e prea mic pentru a fi masurat corect si eroarea e prea mare.
Distanta de 1 parsec e legata de raza orbitei planetei noastre,
astfel daca am masura paralaxa stelelor de pe Marte, atunci 1
parsec ar fi o distanta mai mare, iar metoda de masurat distanta
pana la stele folosind paralaxa trigonometrica ar fi corecta pentru
distante mai mari fiindca raza orbitei lui Marte, si deci latura b a
triunghiului drept, ar fi mai mare, dar ar trebui sa asteptam mai
mult, aproape 1 an, pana Marte ajunge pe partea opusa a orbitei
pentru a face a doua observare.
Distanta observand stele variabile Cefeide si scaderea
luminozitatii cu distanta
Pentru galaxii mai apropiate, in care se pot observa stele
individuale, distanta mai poate fi calculata observand anumite
stele variabile. Aceste stele au luminozitate care variaza periodic
intre intensitati minime si maxime cunoscute, iar daca gasim o
astfel de stea in o galaxie putem calcula distanta pana la acea
stea, si deci galaxia in care se afla.
Stelele variabile au luminozitate variabila, adica devin mai
luminoase, apoi dupa un timp scad in luminozitate, apoi iar devin
luminoase si tot asa. Comparativ, soarele nu variaza in
luminozitate mai mult de 0,1% in un ciclu solar, o perioada care
variaza pentru soare in jurul la 11 ani.
Stelele Cepheid-variabile sunt o categorie anumita de stele
variabile care au o luminozitate absoluta strans corelata cu
perioada variabilitatii. Aceste stele pulseaza regulat si au
luminozitate intre vreo 1000 si 10000 ori luminozitatea stelei
noastre, soarele. Spre exemplu, o stea Cefeid-variabila care are o

perioada de 3 zile, adica isi atinge luminozitatea maxima odata la


3 zile, are o luminozitate de vreo 800 ori luminozitatea soarelui. O
stea Cepheid-variabila cu o perioada de 30 zile are o luminozitate
de vreo 10000 ori luminozitatea soarelui.
Asta inseamna ca daca gasesti o stea Cefeid-variabila in o galaxie
apropiata, pana la cateva milioane ani lumina distanta, sau in un
roi stelar din galaxia noastra, poti calcula cu precizie distanta
pana la acea galaxie sau roi stelar fiindca masori perioada
variabilitatii stelei Cefeid-variabile si atunci ai si luminozitatea ei
absoluta, apoi masori luminozitatea ei aparenta si o compari cu
luminozitatea absoluta iar diferenta indica distanta spatiala.
Luminozitatea aparenta, a = luminozitatea absoluta, L, impartita
la suprafata sferei iluminate, s.
a=L/s
Suprafata, s, in metri patrati, a unei sfere cu raza r, in metri, este
s = 4 x pi x r2
Astfel, pentru o sfera cu raza = 1 metru,
suprafata = 4 x pi x 12
= 4 x pi
= 4 x 3.14159
= 12.56636 metri patrati.
Daca un bec are luminozitate de 100 wati, atunci la distanta zero
de bec, luminozitatea este 100 wati. La distanta de 1 metru de
bec, lumina merge in toate directiile, asa ca acopera suprafata
unei sfere cu raza de 1 metru cu becul in centrul sferei, asa ca la
distanta de 1 metru de sursa luminii, luminozitatea de 100 wati se
imparte pe suprafata sferei de 12.56636 metri patrati, asa ca
luminozitatea aparenta a unei surse de 100 wati la distanta de 1
metru =
=
=
=
=

L/s
L / ( 4 x pi x r2 )
100 wati / 12.56636 metri patrati
7.95775 wati/metru patrat.

Asadar, luminozitatea absoluta a becului este 100 wati, iar

luminozitatea aparenta la distanta de 1 metru de bec este


7.95775 wati/metru patrat.
Spre exemplu, distanta medie intre soare si planeta noastra, r,
este 149597870691 metri, iar la aceasta distanta, luminozitatea
aparenta a soarelui, a, este 1367.6 wati/metru patrat. Care este
luminozitatea absoluta, L, a soarelui?
s = 4 x pi x r2
a=L/s
L=axs
L = a x (4 x pi x r2)
L = 1367.6 x (4 x 3.14159 x 1495978706912)
L = 3.8 x 1026wati, luminozitatea absoluta a soarelui.
distanta de sursa luminii sau
raza sferei in metri
0

x 4 x pi =

suprafata sferei in
0

metri patrati
Incearca si tu! Introduci o distanta fata de sursa de lumina (adica raza sferei, in metri, sursa de
lumina fiind centrul sferei) sa vezi suprafata unei sfere care corespunde cu o anumita raza,
sau alternativ
introduci suprafata sferei, in metri patrati, sa vezi raza care corespunde cu o anumita suprafata
sferica in aceste campuri (casute) apoi apesi enter sau dai clic in afara casutei sa vezi cealalta
valoare care corespunde celei pe care ai introdus-o. Daca cealalta valoare nu se seteaza
imediat inseamna ca javascript nu este activat in programul de navigare pe retea.
luminozitatea aparenta
in wati/metru patrat
0

= luminozitatea absoluta

wati /
0

suprafata sferei in metri patrati


Apoi introduci o luminozitate absoluta a sursei de lumina, in wati, sa vezi luminozitatea
aparenta in wati / metru patrat la distanta de sursa luminii (raza sferei) aratata in casuta de
sus,
sau
introduci luminozitatea aparenta observata, in wati / metru patrat, la distanta de sursa (raza
sferei aratata mai sus) sa vezi luminozitatea absoluta, in wati, a sursei de lumina in centrul
sferei.
Acum poti schimba raza sferei (distanta de sursa luminii) sa vezi ce efect are asupra
luminozitatii aparente la acea distanta.

Cele mai departate stele Cepheid-variabile identificate sunt in


roiul de galaxii Virgo, in directia constelatiei zodiacale Virgo
(Fecioara) la distanta de 60 milioane ani lumina. Cu cat este o

galaxie mai indepartata, cu atat e mai dificil sa vezi stele


individuale in acea galaxie, fiindca lumina stelelor din galaxiile
indepartate arata ca o pata difuza. Stelele Cepheid-variabile sunt
numite dupa prima stea descoperita avand aceasta calitate,
anume steaua delta Cepheus. Stele Cepheid-variabile vizibile cu
ochiul liber si avand variatii mari de luminozitate sunt eta Acvila,
zeta Gemeni, si delta Cepheus, toate trei vizibile din Romania, si
beta Dorado, vizibila din emisfera sudica, adica din Peru spre
exemplu. Si steaua polara, alfa Ursa Minor, este o stea Cepheidvariabila. Asadar, pana la distanta de cateva sute ani lumina,
distanta poate fi masurata exact folosind metoda paralaxa
trigonometrica. Pana la distanta de cateva milioane ani lumina,
distanta poate fi masurata exact gasind o stea Cepheid-variabila
si obtinand distanta pana la ea prin observarea perioadei de
variabilitate.
Paralaxa fotometrica pentru distante intergalactice
Distanta pana la obiecte mai indepartate, spre exemplu galaxii si
obiecte cvasistelare (cvasari) se calculeaza observand lumina
emisa de aceste obiecte si cat a fost trecuta spre rosu pe spectrul
electromagnetic. Obiectele care se departeaza au lumina tot mai
rosie cu cat se departeaza mai repede, si deci se afla mai departe,
iar obiectele care vin spre noi au lumina tot mai albastra cu cat se
apropie mai repede si deci se afla mai aproape. Majoritatea
obiectelor din univers se departeaza fiindca universul este in
expansiune.
Astfel, pentru obiecte mai departate, aflate la mai multe milioane
ani lumina distanta si pana la capatul sau inceputul universului, se
foloseste metoda numita paralaxa fotometrica. Aceasta metoda de
fapt nu are nimic de a face cu paralaxa stelara trigonometrica, ci
este pur si simplu observarea spectrului unui obiect departat, o
galaxie sau un cvasar de exemplu, situat la sute de milioane, sau
miliarde ani lumina distanta.
Se stie ca universul se mareste in continuu, chiar cu viteza tot
mai mare, asadar datorita efectului doppler, lumina obiectelor mai
departate este mutata spre rosu (redshift) pe spectrul luminii si
cu cat sunt mai departate cu atat apar mai rosii fiindca se
departeaza de noi cu viteza mai mare daca sunt la distanta mai
mare. Daca un obiect vine spre noi, atunci lumina sa este mutata
spre albastru (blueshift), dar majoritatea obiectelor din univers se

departeaza unele de altele datorita expansiunii universului.


Astfel stim ca o galaxie care apare foarte rosie este de fapt
probabil alba, dar foarte departe. Calcularea distantei folosind
paralaxa fotometrica nu este precisa fiindca depinde de diferenta
intre cat de rosie pare o galaxie, si cat de rosie se estimeaza ca
este ea de fapt, dar nu se stie cat de rosie este de fapt, asa ca nu
se stie cat de mult a fost mutata lumina ei spre rosu pe spectru.
Asa ca folosind paralaxa fotometrica, o distanta pana la o galaxie
situata la 10 miliarde ani lumina departare este masurata
plus/minus cateva sute de milioane de ani lumina. Comparativ,
diametrul galaxiei noastre este doar 100 mii ani lumina.
Aplicare practica
Satelitul Hipparcos a masurat cu precizie directia, deplasarea
aparenta, culoarea (clasa spectrala) si luminozitatea
(magnitudinea vizuala) pentru aproape 118218 stele (cateva nu
au putut fi masurate corect) in toate directiile pana la cateva sute
de ani lumina distanta. Comparativ, galaxia noastra are 100 de
mii de ani lumina diametru, iar centrul galaxiei noastre este la
distanta de 26-30 de mii de ani lumina de planeta noastra in
directia constelatiei Sagittarius, asadar, lista de peste 100 mii
stele obtinuta de satelitul Hipparcos reprezinta un procent mic din
cele vreo 200 miliarde stele din galaxia noastra.
Distanta si numarul stelelor indica dificultatea realizarii unei harti
stelare cu toate stelele din galaxie, astfel, o harta stelara contine
stelele care pot fi observate relativ usor pe cer pana la distanta de
cateva sute de ani lumina de soarele nostru, pentru care se poate
aplica si metoda de masurare precisa a distantei folosind paralaxa
trigonometrica. Satelitul Hipparcos a functionat intre luna brumar,
anul romanesc 7497 (noiembrie 1989, pe vremea lui Ceauescu)
si martisor 7501 (martie 1993).
Aceasta tabela arata cele mai luminoase 23 de stele de pe cer din
lista Hipparcos.
Paralaxa(mas Clasa
)
spectrala
-1.44
379.21A0m...
-0.62
10.43F0Ib
-0.05
88.85K2IIIp

Nr.HipAsc.DreaptaDeclinatia mag.Viz
32349 06 45 09.25-16 42 47.3
30438 06 23 57.09-52 41 44.6
69673 14 15 40.35
+19 11

Numele Stelei
Sirius (alfa Canis Major)
Canopus (alfa Carina)
Arcturus (alfa Bootes)

14.2
71683 14 39 40.90-60 50 06.5
+38 46
91262 18 36 56.19
58.8
+45 59
24608 05 16 41.30
56.5
24436 05 14 32.27-08 12 05.9
+05 13
37279 07 39 18.54
39.0
+07 24
27989 05 55 10.29
25.3
7588 01 37 42.75-57 14 12.0
68702 14 03 49.44-60 22 22.7
+08 52
97649 19 50 46.68
02.6
60718 12 26 35.94-63 05 56.6
+16 30
21421 04 35 55.20
35.1
65474 13 25 11.60-11 09 40.5

-0.01
0.03
0.08

742.12G2V

alfa Centaurus A

128.93A0Vvar

Vega (alfa Lyra)

77.29M1: comp Capella (alfa Auriga)

0.18

4.22B8Ia

beta Orion
Procyon (alfa Canis
Minor)

0.40

285.93F5IV-V

0.45

7.63M2Ib

Betelgeuse (alfa Orion)

0.45
0.61

22.68B3Vp
6.21B1III

Achernar (alfa Eridanus)


Agena (beta Centaurus)

0.76

194.44A7IV-V

0.77

10.17B0.5IV

alfa Crux

0.87

50.09K5III

Aldebaran (alfa Taurus)

0.98

12.44B1V
M1Ib +
5.40
B2.5V

Spica (alfa Virgo)

96.74K0IIIvar

Pollux (beta Gemeni)

Altair (alfa Acvila)

80763 16 29 24.47-26 25 55.0

1.06

+28 01
34.7

1.16

113368 22 57 38.83-29 37 18.6

1.17

130.08A3V

1.25

1.01A2Ia

Deneb (alfa Cygnus)

1.25
1.35

9.25B0.5III
742.12K1V

Mimosa (beta Crux)


alfa Centaurus B

1.36

42.09B7V

1.50

7.57B2II

37826 07 45 19.36

+45 16
49.2
62434 12 47 43.32-59 41 19.4
71681 14 39 39.39-60 50 22.1
+11 58
49669 10 08 22.46
01.9

102098 20 41 25.91

33579 06 58 37.55-28 58 19.5

Antares (alfa Scorpius)

Fomalhaut (alfa Pisces


Austrinus)

Regulus (alfa Leo)


Adara (epsilon Canis
Major)

Nr.Hip este numarul unic in lista Hipparcos pentru fiecare stea,


intre 1 si 118218. Lista Hipparcos este o fisiera text de
62,891,976 bytes care contine 118218 linii (1 linie pentru fiecare
stea) de 532 bytes fiecare, astfel ea poate fi sortata si procesata
si de un program. Apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save
As... daca vrei sa copiezi lista Hipparcos. Aici sunt celelalte fisiere
din set.
Directia fiecarei stele este indicata folosind coordonate ceresti
ecuatoriale, adica coordonate ceresti in care ecuatorul ceresc
corespunde cu ecuatorul planetei noastre. Mai exista si sistemul

de coordonate ceresti galactic in care ecuatorul ceresc corespunde


cu ecuatorul galaxiei noastre.
Coordonatele ceresti ecuatoriale au doua componente care apar in
tabela, anume ascensiunea dreapta (longitudinea cereasca) si
declinatia (latitudinea cereasca).
Magnitudinea vizuala este luminozitatea aparenta a stelei asa cum
o vedem. Asta inseamna ca o stea, spre exemplu Deneb, pare mai
putin luminoasa decat alta stea, Vega, fiindca este mai departe
dar daca ar fi la distanta egala atunci Deneb ar fi mai luminoasa.
Cu cat e magnitudinea vizuala un numar mai mic sau negativ cu
atat e steaua mai luminoasa. O stea de magnitudinea -1 este de
2,512 ori mai luminoasa decat o stea de magnitudinea 0, si asa
mai departe, o stea de magnitudinea 7 e de 2,512 ori mai
luminoasa decat o stea de magnitudinea 8. Stelele cu
magnitudinea vizuala pana la 5 pot fi vazute cu ochiul liber in o
noapte senina. Acest numar, 2,512 nu este un numar din natura ci
a fost inventat de oameni si a fost prost gandit fiindca e prea
complicat. Ar fi mai simplu daca diferenta intre doua magnitudini
ar fi luminozitate de 2 ori mai mare, si ar fi mai usor de calculat si
vizualizat.
Jumate din unghiul deplasarii aparente a stelei este paralaxa,
indicata in tabela in unitati de miliarcsec (mas), adica 1000
miliarcsec = 1 arcsec.
Clasa spectrala (culoarea) stelei este A, B sau O pentru stelele
fierbinti alb-albastre, F sau G pentru stelele de temperatura medie
galbene (soarele este o stea in clasa spectrala G), K pentru stelele
portocalii de temperatura unpic mai mica decat soarele nostru, iar
M pentru stelele rosii de temperatura cea mai mica. Stelele rosii
sunt de fapt doua feluri, piticele rosii, categorie in care se afla
vreo 80% din stelele din univers, care au si viata cea mai lunga,
100+ miliarde ani, si gigantele rosii, care sunt stele similare cu
soarele care si-au consumat masa de hidrogen disponibila pentru
fuziune nucleara in heliu, vezi nucleosinteza stelara.

Aceasta tabela arata cele mai luminoase 23 de stele pe cer in


toate directiile vazute de pe pamant din Romania (emisfera
nordica) si Peru, Namibia sau Australia (emisfera sudica). Toate
stelele rosii (clasa spectrala M) listate mai sus sunt gigante rosii
fiindca piticele rosii au luminozitate foarte mica si nu se vad cu
ochiul liber pe cer.
Fiecare stea face parte din o constelatie. Oamenii au grupat
stelele in 88 de constelatii dintre care unele au fost inventate
recent dar mai multe constelatii, inclusiv toate cele 12 constelatii
zodiacale sunt cunoscute de peste 6000 de ani, chiar si de
Sumerieni care scriu in tablitele lor de argila ca tot ce stiu ei au
invatat de la Anunaki (anu=cer, na=catre, ki=pamant, adica cei
care din cer au venit pe pamant, in limba sumeriana).
Cea mai luminoasa stea din fiecare constelatie este numita
steaua alfa, a doua cea mai luminoasa e
steaua beta, apoi gamma,delta, epsilon si asa mai departe. Sunt
exceptii, de exemplu constelatiile Gemeni si Orion in care cea mai
luminoasa stea nu este steaua alfa.
O mare parte din stele, posibil mai mult de jumate din stelele de
pe cer, sunt stele binare, adica doua stele care se orbiteaza
reciproc una in jurul celeilalte. Cea mai apropiata stea de noi, alfa
Centaurus, vizibila din Peru (emisfera sudica), apare ca o singura
stea pe cer dar de fapt sunt doua stele, ambele similare cu
soarele, care se orbiteaza reciproc odata la 80 de ani, astfel
stelele din un sistem binar sunt numite A si B, spre exemplu alfa
Centaurus A si alfa Centaurus B. Spre exemplu, a 5a cea mai
luminoasa stea de pe cer este Vega, numita si alfa Lyra, fiind cea
mai luminoasa stea din constelatia Lyra, si este vizibila din
Romania.
Vega impreuna cu Deneb la est si Altair spre sud face parte
din triunghiul de vara care se poate vedea pe cer usor cu ochiul
liber cam din luna florar (mai) pana in undrea (decembrie), iar in
celelalte luni nu se vad aceste stele fiindca sunt pe cer in timpul
zilei.

Coordonatele ceresti ecuatoriale pentru Vega, vezi tabela, sunt


ascensiunea dreapta (longitudinea cereasca) 18 ore, 36 min,
56.19 sec spre est dinspre ora zero care este in directia in care se
afla soarele pe cer la echinoxul de primavara pe 21 martisor
(martie) cand soarele traverseaza ecuatorul ceresc dinspre sud
spre nord,
iar declinatia (latitudinea cereasca) este +38 grade nord de
ecuator, 46 arcmin si 58.8 arcsec.
Declinatii negative indica stele care se afla pe cer la sud de
ecuator. Polul sud este la -90 grade sud, iar polul nord la +90
grade nord. Din Romania se pot observa stele de la polul nord
cam pana la -30 grade sud de ecuator. Magnitudinea vizuala
pentru Vega, vezi tabela, este 0.03 iar paralaxa lui Vega (jumate
din deplasarea aparenta a stelei observata din puncte diametral
opuse a orbitei planetei noastre) este, vezi tabela,
128.93 miliarcsec = 0.12893 arcsec.
Mai sus am vazut ca 1 parsec = 1 AU / 1 arcsec, asadar distanta
pana la steaua Vega in
parsec = 1 AU / 0.12893 arcsec
= 7.756 parsec
iar 1 parsec = 3.26156 ani lumina, asadar
7.756 parsec x 3.26156 ani lumina/parsec = 25.3 ani lumina
Astfel, daca aprindem o lanterna sau laser si o indreptam spre
Vega, lumina va traversa 25 de ani si 4 luni prin spatiul cosmic
pana va ajunge la destinatie, steaua luminoasa Vega.

S-ar putea să vă placă și