Detalii in arhitectura moderna-materiale de constructie-

Craciun Stefana
an III, semian A
2008-2009

1
“Each material has its specific characteristics wich we must understand if we want to use
it...This is no less true of steel and concrete.We must remember that everything depends
on how we use a material , not on the material itself...New materials are not necessarly
superior.Each material is only what we make of it.We must be as familiar with the
functions of our building as with our materials.”
(Mies van der Rohe)

Calitatile socio-estetice ale arhitecturii moderne s-au observat chiar de la

inceputurile ei timide si izolate de manifestare.In modernism s-au raspandit tehnicile de
creare a esteticii, prin dialogul vizual intre exteriorul si interiorul cladirilor, prin
intermediul sticlei rezistente, fabricate in mari dimensiuni, ceea ce este o conceptie
estetica mai spectaculoasa decat un dialog cu pereti relative orbi, decorati cu imagini
imobile care devin obsedante intr-o perioada cand tehnologia poate crea un dinamism
creativ, o schimbare periodica a imaginilor din interioare si o satisfacere permanenta a
curiozitatii.
Prima jumatate a secolului al XIX lea cand s-a dezvoltat productia de fier sau fonta
si sticla cae au redus masa construita la strictul necesar pentru rezistenta si decor.Mai
consistenta in idei, pentru activarea ambientei arhitecturale moderne, a fost prima parte a
secolului XX cand au progresat fara precedent, ideile arhitecturii ca urmare, pe de o parte,
a necesitatilor cantitative de constructii arhitcturale, in special in perioadele postbelice,
iar pe de alta, a raspandirii unui material de constructie aproape inepuizabil care este
betonul armat , alaturi de care s-au dezvoltat si alte materiale noi, eficiente si rezistente
cum ar fi otelul si materialele de finisaj.
Aceste materiale noi au oferit elemente noi de constructie, cum ar fi scheletul
metalic, scheletul din beton armat, peretii transparenti si noi posibilitati de constructie ca
terase, elemente in consola, cladiri ridicate pe piloti, ferestre orizontale continui
etc.Pentru arhitectura moderna, fascinata de industrie, structura portanta constituie
esenta cladirii,dupa cum functiunea reprezinta cauza ei.

STICLA

Catre mijlocul secolului al XIX lea, industria sticlei ia un mare avant in toate tarile;La
sfarsitul secolului se introduc primele procedee de fabricatie mecanice (presarea si
suflarea, sticla plana, sticla de oglinzi, sticla trasa).Progresele realizate in industria sticlei
si metalurgiei fac posibil ca problemele arhitecturale sa fie rezolvate prin folosirea
tehnicior noi.

2
 Galeria Orleans, construita la Paris in 1829 de catre Fontaine, devine prototipul
marilor pasaje acoperite cu sticla destinate circulatiei pietonlor, fiind primul exemplu al
unui spatiu de mari dimensiuni cu pereti opaci si bolta de sticla.Urmeaza constructia
catorva sere mari din fier si sticla in Franta si Anglia, intre 1830-1850.Prin Crystal Palace,
din Londra, 1851, J. Paxton demonstreaza perfectiunea la care ajunsese productia si
utilizarea sticlei.Galeria de sticla de mari dimensiuni devine elementul arhitectural
fundamental al expozitiilor mondiale ce se succed la Paris in a doua jumatate a sec XX.

Dupa 1850 se utilizeaza in mod obsnuit la gari acoperisul transparent (Paddington

Station, Londra).In 1876 Boileau si Eiffel acopera magaziunul Bon Marche din Paris cu un
plafon exclusiv din sticla, principiu urmat de Berlage si Wagner (Bursa din Amsterdam si
Casa de economii din Viena), folosind acoperisuri mari din sticla pentru a ilumina de sus
spatii cu o functiune tipic administrativa.In mai putin de un secol, acoperisul de sticla
fusese acceptat ca modalitate de expresie arhitecturala.
Le Corbusier mentioneaza ca lupta in scopul de a obtinemai multa lumina este de
fapt istoria ferestrei.Inainte de introducerea sistemelor constructive moderne,
dimensiunile elementelor portante erau atat de mari incat fatadele aveau mai curand
caracterul unor pereti din zidarie strapunsi din loc in loc decat cel al unor suprafete cu
ferestre intercalate.Evolutia care va duce in cele din urma la acoperirea cu ferestre a
intregii fatade, incepe catre mijlocul secolului al XIX lea.Introducerea si perfectionarea
structurilor cu schelet face posibila iluminarea maxima a incaperilor cu ajutorul luminii
naturale.Fatada capata caracterul unui ansamblu regulat, dens si continuu, compus din
ferestre de mari dimensiuni (Raliance Building, 1890-94, Burnham si Root; Cladirea Carson
Pirie & Scott Department Store-Sullinvan).Asa numita “fereastra a scolii din Chicago” are o
forma dreptunghiulara, este orientata orizontal si este prevazuta cu o zona centrala mai
mare, flancata de carouri laterale.
Horta foloseste suprafete acoperite cu sticla pentru aproape toata fatada (Casa
Poporului , Bruxelles), asa cum va face mai tarziu Behrens la constructiile Uzinelor AEG
din Berlin.Le Corbusier reduce si mai mult importanta formala a scheletului de otel, in
favoarea sticlei; pe fatadele acoperite complet cu sticla, scheletul serveste doar drept
cadru al unei uriase ferestre unice.
Pe langa functiunile sale traditionale –asigurarea iluminarii si a vederii-sticla
capata astfel si functiunea de a separa si izola interiorul de exterior.Pana acum, ferestre de

3
mari dimensiuni, ocupa inca doar un dreptunghi in cadrul retelei structurii.In alte cazuri,
fereastra ajunge la forma unui ecran de sticla continuu, amplasat fie in fata elementelor
orizontale ale structurii ( Uzinele Fagus, Alfed- Le Corbusier; Casa Clarte, Geneva,
W.Gropius), fie in fata elementelor verticale (azilul Armatei salvarii din Paris, Le
Corbusier), sau in fata intregului sistem al scheletului purtator al fatadei (Hallidie
Building, San Francisco-Polk; cladirea Bauhaus, Dessau- W. Gropius;cladirea
secretariatului ONU, New York-Harrison).In timp ce fereastra se transforma intr-o fatada
de sticla, Mies van der Rohe studiaza premizele teoretice ale unor cladiri complet invelite
in sticla.Cladirea turn construita integral din sticla si otel devine unul din motivele
principale ale arhitecturii moderne, ce se caracterizeaza prn doua elemente expresive:
volumul simplu si suprafata de sticla.Cele mai multe exemple se intalnesc in America de
Nord dar se raspandesc si in Europa.
Forma ferestrelor s-a modificat si ea in cursul acestei evolutii.Studiul “Cinci punte
pentru o noua arhitectura” intocmit de Le Corbusier (1920), proiectul unei constuctii
comerciale al lui Mies van der Rohe (1922) si alte studii au constituit bazele aparitiei si
raspandirii benzii de ferestre (ex : ansamblul Kiefhoek, Rotterdam-Oud; magazinele lui
Mendelsohn; fabrica de tutun,Linz-Behrens) si ale ferestrei liber amplasate in fatada (Casa
Lovell, Los Angeles- R. Neutra)
Posibilitatea utilizarii unor suprafete de sticla tot mai extinse, folosirea unor
structuri tot mai usoare cu o deschidere tot mai mare, tendinta de a se realiza o
continuitate spatiala intre spatiile interioare dar si intre interior si exterior, duce la pereti
de sticla complet transparenti cu cadre aproape invizibile (Casa Tugendhat, Brno- Mies
van der Rohe; Pavilionul suedez de la expozitia din Stockholm-Asplund; vila Savoye, Poissy-
Le Corbusier).
Conceptiile estetice contemporane precum si noile tipuri de sticla au adus aceasta
evolutie la punctul sau culminant.Posibilitatile de expresie arhitecturale au fost
imbogatite si prin folosirea noilor produse industriale din sticla: placi groase de sticla
iluminate de sus, pentru trepte (Casa Clarte, Geneva-Le Corbusier); blocuri de sticla cu
cadre de beton, utilizate la pereti si acoperisuri; tevi de sticla juxtapuse pentru pereti sau
plansee (Fabrica Johnson, Racine- F.L. Wright); elemente de protectie impotriva soarelui,
suspendate in fatada ( birourile van Leer, Amsterdam- M. Breuer); poliedri din sticla
utilizati pentru compozitii spatiale ( pavilionul Veneto,1961, Torino-Scarpa).Se nasc noi
interpretari ale vitraliului ca element decorativ: prin adaptarea sa la formele arhitecturii
moderne, prin utilizarea ca element artistic de catre pictura moderna ( Capela din Vence-
Matisse) ; prin experimentarea unor noi tehnici ale picturii pe sticla (Capela Ronchamp-
Le Corbusier);sau prin atribuirea insasi formei cadrului vitraliului functiunea decorativa
(Robbie House,Chicago-F.L. Wright)

4
 OTELUL

La inceput, fierul a servit la realizarea

structurilor de servici (poduri, gari, galerii de
metrou).Utilizarea fierului conferea acestora o nuanta
de modernitate, nuditate si infatisarea bruta a
structurii fiind atenuate de elemente decorative.
Tehnica de constructie mai rapida si mai economica
decat la cele traditionale, prevedea folosirea unor
profiluri prefabricate,cu forme diverse, imbinate cu
cuie batute la cald in grinda perforata cu orificiile
corespunzatoare. Calitatea materialului feros va avea,
de asemenea, importanta.
In a doua jumatate a secolului al XVIII lea
fierul incepe sa fie produs in Anglia pe scara
industriala.Daca initial se folosea fonta ( fier cu
procent ridicat de carbune, ceea ce facea ca structura
sa fie destul de fragila), prin topirea in furnal, s-a
putut obtine otelul, mai pur, mai rezistent, mai
elastic.Primele produse industriale din fier, utilizate in constructii, sunt grinzile si stalpii

5
din fonta.Raspandirea rapida a utilizarii fontei se datoreste propietatilor sale: posibilitatea
modelarii usoare prin turnare, siguranta relativa impotriva incendiilor, utilizarea simpla si
posibilitatea de a se acoperi spatii mari prin folosirea unor elemente structurale
subtiri.Fierul incepe sa fie utilizat timpuriu la lucrari pretetioase din punct de vedere
tehnic.La sfarsitul secolului apar podurile suspndate, la care se foloseau lanturi si mai
tarzu cabluri din sarma. O data cu marile progrese realizate de industria sticlei se deschid
pentru arhitectura noi posibilitati prin combinarea fierului cu sticla: apar galerii, sere,
constructii pentru expozitii (Crystal Palace-J. Paxton; hala masinilor-construita de Dutert
si Contamin care este in fond o structra cu arcuri triarticulate, cu o deschidere mai mare
de 100m.Arhitectul H. Labrouste pune accent pe cerintele constructive si functionale si
recurge la Biblioteca St. Genevieve, la sisteme structurale din arce si stalpi, pastrand forme
eclectice.Biblioteca Nationala din Paris-H. Labrouste si Magazinul Bon Marche-G. Eiffel si
Boieau folosesc aceasi structura plus iluminarea de sus a spatiilor.

Reconstructia orasului Chicago si dezvoltarea rapida a acestuia ofera prilejul ca si

la construirea imobilelor comerciale pe mai multe niveluri sa se foloseasca structura cu
schelet, utilizata pana acul numai la constructii industriale, oferind o protectie mai buna
la foc si posibilitati deiverse de utilizare a sticlei.Arhitectii Scolii din Chicago continua sa
perfectioneze sistemul,structura cu schelet de otel raspandindu-se in intreaga America
(Woolworth Building,1912; Empire State Building, 1931, New York).
In jurul anului 1900,reprezentantii principali ai curentelor de avangarda eurpene
incep sa utilizeze otelul ca material nou, independent de formulele anterioare.V.Horta
realizeaza o perfecta concordanta intre structura si decoratie ( hotel Tassel si Casa
Poporului, Bruxelles).Berlage lasa ca elementele structurii sa apara pe fatada vizibil (Bursa
din Amsterdam) iar Otto Wagner urmareste sa realizeze o unitate a formei, reducand
elementele structurale individuale la expresia lor formala cea mai simpla( Casa de
Economii, Viena).

6
 Dupa primul razboi mondial,curentul modernist considera structura metalica ca
un element de la sine inteles, ca o premiza si un mijloc de a realiza o forma libera si
rationala.Maestri noii arhitecturi (Le Corbusier, Mies van der Rohe, Richard Neutra,etc)
prezinta publicului o imagine in esenta unitara, care lasa sa se vada mai curand intentiile
comune decat caracteristicile proprii fecaruia. Numitorul comun il constituie acum
principiul exprimarii pure a functiunii elementelor structurale.In jurul anului 1930 stilul
internatonal este transpus fara nici un fel de compromis si la construirea zgarie-norilor
din America de Nord, iar severitatea conceptiei moderne contribuie la simplificarea
schemei traditionale.
Conjunctura in domeniul constructiilor dupa cel de-al doilea razboi mondial,
favorizeaza introducerea definitiva si raspandirea sistematica a procedeelor care
utilizeaza structuri de otel la cele mai diferite programe arhitecturale.Necesitatea
econimiei de timp si cost si a unei intrtineri cat ai simplificate a cladirilor duc industria la
prefabricarea peretilor exterioari neportanti- peretele cortina- cu variatele sale posibilitati
expresive.Numeroase realizari se bazeaza pe studiile lui Mies van der Rohe.Din aceste
momente dar mai ales dupa realizarea spectaculoaselor grinzi reticulate din otel
concepute de Renzo Piano si Richard Rogers, otelul a devenit elementul caracteristic
arhitecturii high-tech.

7
BETONUL ARMAT

La sfarsitl secolului al XIX-lea apar primele exemple care arat virtutiile expresive
ale betonului armat, acest material nou descoperit, experimentat si definit din punct de
vedere tehnologic in cursul celor 50 de ani anteriori.Produs artificial si monolit, betonul
armat se obtine din imbinarea betonului cu otelul.Betonul care se compune dintr-un
amestec de ciment,apa si alte materiale de adaos (nisip si pietris), dozate in cantitati
diferita in functie de rezultatele tehnice urmarite, se toarna in stare fluida in cofraje de
forma adecvate, in care se aseaza o armatura de otel.A fost vorba de o descoperire intr-
adevar revolutionara, deoarece, asa cum remarca Piere Luigi Nervi, constructorii puteau
crea de acum “pietre topite de orice forma, superioare celor naturale, intrucat erau
capabile sa reziste la tensiuni remarcabile”.
Folosirea noului material se extinde din ce in ce mai mult , in diferite domenii si la
inceputul secolului al XX lea atimge asemenea proportii incat in toate tarile se face
simtita nevoia promulgarii unor reglementari oficiale.Betonul armat a cucerit arhitectura
moderna.Este de obicei utilizat pentru osatura constructiilor ale carei goluri sunt apoi
umplute cu pereti.Arhitectul Auguste Perret a fost primul care a dezvaluit, sub o forma
artistica, jocul de forte in acest nou material.El a prezentat osatura, a distins materialele
menite sa umple golurile si a pus in relief elementele portante si purtate.El a ajuns sa
elaboreze epiderma materialului astfel incat sa creeze o suprafata cu textura pe care joaca
lumina.El nu a renuntat la elemente ale arhitecturii clasice, ci le-a subordonat unei
estetici a incrucisarilor ce caracterizeaza osatura betonului armat, in timp ce constructia
in piatra se caracterizeaza prin plasticitate, osatura de fier prin linearitate.
In ajunul primului razboi mondial, punerea la punct a tenhnicilor de constructie,
eficacitatea exemplara a rezultatelor obtinute si reinoirea radicala, in favoarea careia
militau curentele de avantgarda care se opuneau academismului si eclectismului secolului
precedent , duc la utilizarea betonului armat pe scara larga.Folosirea structurilor simple
incepe sa se raspandeasca si in constructiile edilitare curente.Se definesc de asemenea noi
domenii de aplicatie.

8
 In 1916, Wright utilizeaza un schelet antiseismic la hotelul Imperial din Tokio, ale
carui plansee se prelungesc intr-o parte si alta cu ziduri care se aseamana unor balcoane
mari.Cam in acelasi timp, Le Corbusier, care nu implinise inca 30 de ani, isi defineste
bazele conceptiei sale.betonul armat se dovedeste mijlocul cel mai adecvat pentru
traducerea lor in realitate.El formuleaza fundamentele teoretice ale planului
liber.America insasi, a carei arhitectura se dezvoltase in sec XIX gratie utilizarii
scheletului din otel, a adoptat si ea incetul cu incetul, utilizarea acestui material mai ales
la cladirile industriale de mari dimensiuni(depozitul firmei Montgomery, Ward & Co.,
Chicago- Schmidt, Garden si Martin).Inca din 1930, Gropius reprodusese planurile acestor
cladiri in anuarul publicat de “Deutscher Werkbund”, apreciindu-le printre creatile
reusite ale arhitecturii moderne.

Arhitectura musculara a fost inlocuita printr-o arhitectura de osatura in care

simtul static si al grutatii, ca si conceptia morfologica, se schimba radical datorita
posibilitatii constructiei monolite pe care betonul armat o ofera.Opera nu mai este un
ansamblu articulat de piese, plasate una asupra alteia si legate printr-un material coeziv,
ci constituie o singura bucata ce poate fi modelat aproape dupa vointa.Aceasta coeziune
permite proiectarea unor elemente in consola si conduce, in consecinta, la o plastica a
maselor si din punct de vedere estetic la conformatia dinamica a operei, asa cum se poate
observa in cazul observatorului lui Einstein, construit de arhitectul Mendelsohn, in timp
ce arhitectura lui Perret este statica.In conformatia dinamica, expresia elementului
portant si a elementului purtat se atenueaza si ansamblul se constituie ca o masa,
conform tendintelor si fortelor care actioneaza aici.

9
 Pentru expozitia din 1922 a asa-numitei Novembergruppe, Mies van der Rohe
pregateste proiectul unui imobil pentru birouri la care stalpii sunt retrasi catre interior,
grinzile planseelor ies in consola in ambele parti, iar peretii exteriori formeaza o secventa
de benzi orizontale continue.Curentul rationalist isi insuseste in mare masura in anii ce
urmeaza aceasta conceptie.La randul sau A.Perret isi continua studiile cu privire la
estetica cladirilor din beton armat.La Biserica Notre Dame din Raincy,adopta o solutie
simpla care nu era folosita la cladirile religioase.Un schelet din beton armat sustine un
sistem de bolti care formeaza turnul,iar peretii sunt din elemente prefabricate intre care
se afla vitralii.Efectul estetic rezulta in mare masura din aspectul brut al betonului
aparent netencuit.Gropius adopta si el acest material pentru toate constructiile
Bauhaus0ului.n oc de a sublinia insa caracteristicile fizice si tehnice ale elementelor
structurale in primul rand, el supune riguros forma si structura necesitatilor arhitecturale
si functionale.In perioada 1920-1930, noul material se afirma deci ca un material polimorf,
in stare sa raspunda cerintelor de libertate planimetrica si spatiala spre care tindea
arhitectura moderna.Le Corbusier si P. Jeaneret construiesc vila Savoye din Poissy precum
si Pavilionul Elvetian al Cetatii universitar din Paris.Vila Savoye ,un paralelipiped asezat pe
piloti, la care distributia elementelor functionale este intrutotul libera, reprezinta o
perfecta ilustrare a acelor principii ale lui Le Corbusier, potrivit carora trebuie sa se
urmareasca obtinerea unei diversitati cat mai mari in momentul in care s-a ales ca sistem
constructiv o forma absolut riguroasa de stalpi si grinzi ca structura”.La pavilion, cativa
stalpi sustin scheetul de otel al etajelor superioare, formand un sppatiu liber, care
constituie o reusita tranzitie intre interior si exterior.Cu intentii decorative, suprafetele de
beton neprelucrate pastreaza urmele cofrajelor.Aceasta lucrare reprezinta punctul de
plecare a numeroase alte lucrari ale lui Le Corbusier in care ele interpreteaza cu multa
libertate posibilitatile tehnice, arhitectonice si plastice ale betonului armat, pasind astfel
pe o cale pe care il urmeaza multi dintre arhitecti moderni atat din Europa cat si din
America.

10
 La Unite d’Habitation din Marsilia, Le Corbusier utilizeaza betonul armat nu numai
la structura ci si la finisarea fatadelor, la elementele de protectie contra soarelui, la caile
de comunicatie interioara si scarile de incendiu.prin capela din Ronchamp, prin formele
variate ale capitoliului Chandigarh si prin manastirea Tourette, Le Corbusier se elibereaza
definitiv de obsesia formelor geometrice, incredintadu-se intrutotul in aceste creastii
plastice , care cuprind tot corpul cladirii, “betonului, pe care te poti bizui fara rezerva”.
In limbajul sau formal, Frank Lloyd Wright,ajunge atat in cladirile sale de locuinte
cat si in cele comerciale la structuri extrem de indraznete (consolele casei Falling Water,
stalpii in forma de ciuperca a cladirii firmei Johnson &Son,rampele in spirala ale muzeului
Guggenheim)
Alaturi de aceste incercari de coordonare in activitatea de constructie,tehnici
diferentiate isi fac aparitia cand este vorba de constructii de mari dimensiuni.La Sala
Expozitiilor din Torino(1948-9) Nervi utilizeaza in mare masura elemente prefabricate
ondulate din beton armat.Acest procedeu are avantajul de a reduce greutatea proprie a
structurilor, sporind in acelasi timp considerabil elasticitatea lor si prevenind pericolul
fisurilor.Boltile lui Nervi, podurile lui Mailart precum si Pavilionul Cimentului, sub forma
unui invelis in forma de butoi construit pentru expozitia de la Zurich din 1939 si cladirile
cu panze subtiri construite de Candela vadesc toate tendinta tehnicii de a renunta la
sistemul clasic ortogonal de grinzi si stalpi,ajungand la o unitate structurala a intregii
cladiri.

11
 “God is in details”
Mies van der Rohe
Bibliografie:

Arhitectura moderna - Marcel Melicson

Estetica arhitecturii – P.A. Michelis
Lexicom ilustrat de arhitectura moderna
internet

12