Cal de curs

Poate c a trecut mult prea mult timp s dau glas unor

vechi amintiri, ce nc mi nfioar ntreaga fiin cnd le
transpun n prezent, dar, orict de hiperbolic pare a fi
caracterizat, m-au conturat pe mine ca omul ce sunt azi
i ce voi fi n viitor. i nu un eros irosit... e un vis
pierdut. i ce mai vis!
Povestea mea are un teren de tenis, o rachet zgriat
n toate prile i o feti mic de doar 10 ani care spera
c va ine mndr n mn o medalie plin cu ani de
munc i sudoare.
Poate te ntrebi cum ai putea s te regseti ntr-un
copil de abia coerent, ce era mpins de la spate s se
duc s alerge 20 de ture de teren. Ai rbdare... cci eu
am avut.
Nu am mprtit aceast poveste cu muli, deoarece
am ales cu grij oamenii ce meritau a ti i care poate,
n adncul lor, mi empatizau situaia. coala nu prea
mi-a placut pn cand am devenit gimnazist, terenul
de tenis devenind, indiferent de circumstane, prima
mea cas. Singur, n grup, alergnd, lovind, rcnind,
plngnd, lementndu-m, curajoas, fricoas, fericit,
orice stare a mea, era n paralel pe teren i m ncuraja
sau m zdrobea, cum o lsam s ma cucereasc.
Ca la caii de curse, toi pariau pe mine, n afar de...
mine. mi era team de ce avea s se ntmple la primul
meu concurs. Dac pierd? Dac, n loc s o fac pe
mama mea mndr, stnd zi de zi lng mine pe tu, o
s creez n ea un contrast de mentalitate i va vedea n
mine o dezamagire? Dac obosesc subit i mi pierd

concetrarea, fugind de mine i de teren? Dac, dac,

dac? Pn cnd am inut pentru prima dat n mn
legitimaia mea de concurs. Era a mea. i, probabil,
printr-o valorificare atipic mie, mi-am atribuit
caracterul de nvingtoare.
i dndu-se drumul la pori... caii s-au dus. Fizica mi
place i cumva, aciune-reaciune, frica mea de a eua
s-a adeverit concursuri la rnd. mi vedeam mama
ipnd cuvinte de ncurajare, i nu ca antrenor sau
factor determinator, ci ca mam. Mama mea. i s-a
ntmplat ( ca n basme! ), ca la cel de-al treilea concurs
s urlu din adncul sufletului MECI! la finala
concursului... S arunc racheta, s ridic minile n aer
ca o campioan, ca Sharapova m gndeam eu... s o
vad pe mama plngnd de emoie pe margine, s-mi
vad antrenorul pregtit s m felicite, dar, ca orice
superior, s-mi puncteze greelile. i da, cititorule, am
inut medalia n mn... i nc alte zeci.
Nu m-am adresat sportivilor sau nvingtorilor,
fricoilor sau curajoilor. M-am adresat copilului din tine
care acum mult timp ( i nu ca n basme ), orict de
mult team simea nrdcinndu-l, a reuit s ia o
racheta i s loveasc n pmnt pn s-a eliberat i s-a
dus s-i ndeplineasc visul. Nu mai practic tenis, dar
racheta tot o am...