Vinul Iubirii

FRANCES FLORES
Vinul iubirii
Traducerea [i adaptarea \n limba romn` de
MIHNEA COLUMBEANU.
ALCRIS
Capitolul 1
Lui Vic Remo nu-i venea s`-[i cread` ochilor. F`cuse
atta drum, tocmai pn` \n mijlocul Vìi Lunii, ca s` se
certe cu-o bab` pe nume Laura D'Asti Spandoni, [i
suferise [ocul vie]ii lui.
Laura nu se descuraja sub presiunea acelei priviri. |n
schimb, \[i vedea de treab`, \ngenuncheat` pe p`mntul
cald, m`nos. Minile ei nu conteneau s` exploreze textura fiec`rei frunze fragede.
Dumneavoastr` sunte]i doamna Spandoni? Nu pot s`
cred!
Cam nemul]umit`, Laura \l \nvrednici \n sfr[it pe
intrus cu o privire. Soarele fierbinte al amiezii str`lucea la
zenit, a[a c` nu-l vedea prea bine.
Domnule Remo, \mi pare rù dar, dup` cum vede]i,
sunt foarte ocupat`.
FRANCES FLORES
|n vie erau attea de f`cut. {i avea a[a de pu]in timp,

de pu]ini bani [i de pu]ine ajutoare!
Ce anume dori]i?
Nu se pune problema ce vreau eu. |ntrebarea este:
ce dori]i dumneavoastr`, doamn` Spandoni?
Unda inconfundabil` de asprime din glasul lui o sili pe
Laura s` se \ntoarc` spre el. Ridic` \ncet bra]ul, punndu-[i
mna strea[in` la ochi. Acel gest dezinvolt [i firesc p`ru s`
determine o u[oar` schimbare \n ritmul respira]iei lui Vic
Remo. Laura fu amuzat`, dar prefer` s` nu-i dea aten]ie.
Ceea ce \ns` nu mai putea ignora era faptul c` acea confruntare \ntre ea [i necunoscutul domn Remo devenea
cam prosteasc`. Se sim]ea cu att mai ridicol cu ct pantalonii tìa]i [i bluza sub]ire \ncepeau s` i se lipeasc` de
pielea asudat`, dezv`luind mult mai mult dect bra]ele [i
picioarele bronzate. Dar Laurei nu-i st`tea \n fire s` se lase
intimidat` prea mult timp. Scuturndu-[i repede palmele
[i genunchii de ]`rn`, se ridic` \n picioare.
Prefer s` fiu numit` din nou Laura D'Asti, nu mai sunt
doamna Spandoni [i, sincer` s` fiu, \n acest moment nu
doresc altceva dect s` fiu l`sat` s`-mi termin treaba. Nu
vreau s` par nepoliticoas`, dar func]ionarea acestei vii nu-mi
las` prea mult timp pentru [uete filosofice...
Urm`rise s` fie categoric`, dar impactul repro[ului ei
se pierdu. Cuvintele \i amu]ir` brusc \n gt. |l vedea pentru prima oar`, cu adev`rat, pe Vic Remo. Acesta st`tea la
o oarecare distan]`, iar lumina soarelui continua s`-l fac`
VINUL IUBIRII
s` arate neguros, dar dintr-o dat` toate detaliile \nf`]i[`rii

lui i se \ntip`rir` \n minte la fel de profund ca [i cum s-ar
fi aflat chiar lng` ea. Avea genul de chip care atr`gea tocmai prin paradoxurile lui. Puternic, aproape dur, \l salvau
de brutalitate felul \n care p`rul negru-alb`strui i se ondula u[or pn` la r`d`cina gtului, scnteierile pe care le
aruncau ochii lui de corb, dar mai ales forma plin` a gurii
sensibile, senzuale. Nu era mai \nalt dect Laura, dar
totu[i domina fiecare palm` de loc din jurul lui.
|[i schimb` pu]in pozi]ia trupului, tr`dnd o und` de
nervozitate. Laurei \i pl`cu acest lucru: se bucura c`
reu[ise s`-l intimideze. Totu[i, [i el \i cam zguduise siguran]a de sine, a[a c` se gr`bi s` continue:
Mai pe scurt cine sunte]i dumneavoastr`, domnule
Remo?
|i privi atent` pantalonii reia]i, nu tocmai noi dar
vizibil scumpi, sacoul [i cizmele lucrate manual.
De ce a]i venit tocmai de la San Francisco pentru ca
s` m` vizita]i?
Sunt intermediar de vinuri, r`spunse el, dup` care
zmbi pentru prima oar` avea un zmbet fermec`tor.
{i, da, a]i ghicit corect: sunt din San Francisco. De aceea
m-a]i antipatizat din prima clip`, Signorina D'Asti?
A]i citit prea multe romane proaste, rse f`r` chef
Laura. Noi, ace[ti rustici de-aici din Pana-Sonoma, nu mai
tremur`m la vederea oric`rui strìn sofisticat din la citt,
care-[i r`suce[te musta]a, s` [ti]i.
FRANCES FLORES
|[i strnse \n cre[tet p`rul lung [i ar`miu, cu o

nep`sare fermec`toare care ar fi avut efecte catastrofice
dac` a[a ar fi urm`rit, dar de fapt nu f`cea dect s`-[i
elibereze umerii [i gtul fin de bogata povar`.
Nu, nu v` antipatizez, domnule Remo, din simplul
motiv c` nu v` cunosc. Spune]i c` sunte]i agent de vinuri.
Ce anume vinde]i?
|ngndurat, Vic redeveni aproape serios.
Nu vnd, cump`r.
A, atunci e clar, rse \n sfr[it Laura, l`sndu-[i
p`rul s` se reverse \n jurul capului, plutind ca o spum`
auriu-ro[iatic`. M` tem c` amndoi ne pierdem vremea.
Sunte]i sigur`?
Evident! Presupun c` sunte]i un intermediar de
vinuri cu mult succes...
Se poate spune [i a[a...
...[i nu m` \ndoiesc c` ave]i mult` experien]` \n
afacerile cu vinuri, nu?
Am, \ntr-adev`r.
Atunci, cu siguran]`, [ti]i c` familia mea nu [i-a vndut niciodat` vinul prin intermediul unor agen]i din
afar`! Avem o podgorie mic` dar exclusivist` [i am produs
\nc` de la bun \nceput cele mai alese vinuri din California.
Eticheta [i reputa]ia D'Asti au fost \ntotdeauna singurele
lucruri necesare pentru a ne asigura vnzarea complet` a
stocului.
VINUL IUBIRII
|[i impuse s` rosteasc` urm`toarele cuvinte cu cea mai

mare t`rie [i convingere, de[i orele de veghe [i nop]ile
albe \i erau bntuite de o team` obsesiv`.
Am mo[tenit vin`ria asta de la tat`l meu, care a
mo[tenit-o de la tat`l lui. Str`bunicul meu a adus l`starii
originali de vie din nordul Italiei, de la podgoria pe care
o mo[tenise de la tat`l lui. Am de gnd s` duc mai departe
tradi]ia familiei D'Asti pe toate planurile, domnule Remo,
crede]i-m`.
Trase adnc aer \n piept, aruncndu-[i capul pe spate.
Nu inten]ionez s` schimb nimic din metodele de cultivare, recoltare sau marketing, a[a c`...
N-am venit aici ca s` cump`r vinul D'Asti.
Laura fu sincer surprins`. Lui Vic Remo nu i se clintise
nici un mu[chi, nu se apropiase nici cu un pas, dar Laura
avu dintr-o dat` senza]ia c` o atinsese cu o mn` rece ca
ghea]a. F`r` a [ti prea bine de ce, se sim]ea amenin]at`.
Nu \n]eleg. Dac` nu v` intereseaz` vinul, atunci
ce-a]i venit s` cump`ra]i?
Laura... Domni[oar` D'Asti, n-am putea merge \n alt`
parte ca s` st`m de vorb`?
|n glas \i revenise aceea[i not` categoric`. Laura sim]i
c`, dac` ceda rug`min]ii lui, avea s` dezl`n]uie un proces
de nest`vilit, poate chiar distrug`tor. Dar firea ei
inteligent` [i iscoditoare o \ndemna s` afle ce se ascundea
\nd`r`tul acelui mister. {i-n plus, Vic Remo o intriga.
Sau... nu, ca s` fie sincer` cu sine, ca \ntotdeauna,
10
FRANCES FLORES
recuno[tea c` era mai mult dect intrigat`. Vic Remo iradia o for]` lùntric`, o calitate cu att mai fascinant` cu
ct Laura \nc` n-o mai \ntlnise niciodat` la un b`rbat.
Chiar este att de important? Spune]i-mi
adev`rul.
E foarte important pentru dumneavoastr`. Crede]i-m`.
Aceste cuvinte avur` efectul decisiv.
|n regul`.
Din dep`rtare, un strig`t ascu]it \mpunse nervii Laurei
ca un vrf de ac:
Lauretta! Lauretta! Ciao, padrona, ciao!
Un lucr`tor zmb`re], cu minile b`trne [i noduroase
agitndu-se pentru a-i face Laurei semn s`-l urmeze,
ap`ru din mijlocul unui rnd de vi]e.
Abbiamo gia fatti la prova del terreno. Tutt bene!
Vino s` arunci o privire, Lauretta.
Gioia , Beppo! M` bucur att de mult! Vin imediat.
Venerabilul muncitor d`du din cap [i se \ntoarse, dar
apoi ezit`. Ochii lui, lucitori [i plini de tandre]e, s`getar`
de la Laura \nspre Vic. Peste o secund` disp`ru la fel de
repede pe ct se ivise, dar numai dup` ce se exprimase \n
cel mai elocvent mod, ridicnd ostentativ din umeri.
Protector mo[neagul, nu-i a[a? coment` Vic, nu f`r`
bun`voin]`, \n timp ce se apropia de Laura, cu zmbetul
sù cald din nou pe buze. Cine e, o rud`?
Laura cl`tin` din cap.
VINUL IUBIRII
11
Beppo este practic o prezen]` permanent` aici, \n

Valea Lunii. E [eful meu de echip` \n vie. Legenda spune
c` a plantat cu mna lui primii struguri din Napa-Sonoma!
Acum, cnd Vic Remo se aventurase pn` \n
apropierea ei, Laura \l studia f`r` ascunzi[uri. O surprindea s`-i vad` cele cteva [uvi]e atr`g`toare de p`r
argintiu de la tmple. Oare c]i ani avea? Patruzeci, poate,
patruzeci [i unu? La dracu', orict ar fi avut, chipe[ mai
era! L`sndu-se \n voia unui impuls involuntar, complet
feminin, \i privi mna stng` pentru a vedea dac` purta
verighet`. Dar minile lui st`teau \n buzunarele hainei,
a[a c` nu putea s` observe. Ce Dumnezeu \i adusese \n
minte un am`nunt att de prostesc? Ca s`-[i compenseze
nechibzuin]a de moment, reveni la inofensivul subiect al
b`trnului Beppo.
Nu, Beppo nu mi-e rud`, dar ]in enorm la el. {i, da,
e adev`rat c` a devenit peste m`sur` de protector, de la
moartea lui Frank Spandoni.
Laura nu se \n[elase presupunnd c` Vic Remo era un
om de afaceri realizat. Manierele lui urbane, hainele
scumpe, ma[ina sport elegant`, european`, parcat` pe
drumul desfundat, toate indicau acest fapt. Ceea ce n-ar fi
avut cum s` ghiceasc` era faptul c` urcase pn` \n vrful
unui domeniu foarte competitiv observnd [i re]innd
fiecare nuan]`, fiecare detaliu, chiar [i din conversa]iile
cele mai banale. Acum fusese impresionat de c`ldura
ap`rut` \n vocea Laurei cnd vorbise despre Beppo ca
12
FRANCES FLORES
b`trn lucr`tor la ferma D'Asti, [i totu[i nu manifestase

nici o emo]ie men]ionndu-l pe Frank Spandoni. Vic studiase datele problemei [i [tia c` Frank Spandoni avea \n
jur de [aizeci [i cinci de ani cnd \[i pierduse via]a \ntr-un
accident. Aceast` femeie incredibil de fermec`toare era
tn`r`. Dar, \n pofida enormei diferen]e de vrst`, Laura
fusese so]ia lui Frank Spandoni, nu? Ceea ce-l deranja
\ngrozitor pe Vic era faptul c` nu putuse afla dect foarte
pu]in despre v`duva doamn` Spandoni. Presupusese, evident, c` era o femeie b`trn`. Ct de amarnic se \n[elase!
Iar Vic Remo nu-[i \ng`duia prea des s` gre[easc`. |[i
repro[ase \n t`cere aceast` eroare \nc` din momentul
cnd, sosind \n vie, o z`rise pentru prima oar` pe Laura
D'Asti. De[i \nc` mai avea de furc` s`-[i lini[teasc` orgoliul r`nit, reu[i s` par` calm \n continuare.
Ei, oricum, m` bucur pentru dumneavoastr` [i pentru Beppo c` probele de sol au ie[it att de bine. E greu
s` p`strezi un echilibru perfect al solului, nu-i a[a? Poate
s` asigure sau s` distrug` o recolt`. Dar, \n fond, viile
D'Asti sunt celebre de o sut` de ani pentru solul lor
nobil, nu?
Era o afirma]ie, nu o \ntrebare.
Laura clipi din ochi surprins`.
A]i \n]eles ce-a spus Beppo! Ciudat, nu m` a[teptam
s` [ti]i italiana.
Dac` m-a]i cunoa[te ceea ce nu e cazul, aminti]i-v`
a]i descoperi c` sunt plin de surprize.
VINUL IUBIRII
13
Strig`tul ascu]it al lui Beppo str`punse din nou t`cerea.

Lauretta!
Trebuie s` m` duc la el, spuse Laura, privind peste
um`r; ce anume avea Vic Remo att de scitor, de misterios? Dac` nu ave]i nimic \mpotriv` s` a[tepta]i, ne putem
\ntlni la mine acas`. Acolo putem discuta f`r` s` fim
\ntrerup]i, bine?
Nu m` deranjeaz`.
De fapt, probabil voi ajunge acolo \naintea dumneavoastr`. Dac` merge]i pe acest drum, pe la marginea
viei, ve]i ie[i \n [oseaua principal`, care intr` pe poart`,
pn` la casa noastr`. N-ave]i cum s` n-o g`si]i. Casa e o
relicv` victorian` mare...
{tiu. Am trecut pe-acolo cùtndu-v`. O cucoan`
foarte \n vrst` mi-a spus unde v` pot g`si.
Nu adùg` c` o luase pe bab` drept v`duva Spandoni!
Trebuie s` fi fost Donna Evangelina, spuse Laura, cu
o und` de respect. E soacra mea, adùg` ea cu un zmbet
la \nceput ezitant, apoi mai str`lucitor. Atunci, ne vedem
peste cteva minute.
{i plec`, alergnd prin vie.
Fir-ai al dracului de dobitoc nenorocit! se blestem`
Vic pe sine \nsu[i, \ncet dar cu foc.
Se urc` \n ma[in`, trntind zgomotos portiera, ambal` f`r`
mil` motorul [i porni pe drumul de ]ar`, strnind nori de praf.
Peste dou`zeci de minute, ajungnd la [oseaua principal`, aproape izbucni \n rs amintindu-[i \n ce stare de
14
FRANCES FLORES
spirit diferit` parcursese acel drum, diminea]a. Atunci, Vic

Remo fusese st`pnul lumii. Plecase de la San Francisco
relaxat, sigur pe sine, [tiind c` tot ce atingea se preschimba \n aur. Nu sim]ise nevoia s` se gr`beasc`, nici s`-[i fac`
griji. Era doar vag surescitat de misiunea cu care pornise
la drum aceea de a cump`ra Podgoria D'Asti.
De fapt, se \ndrepta spre Napa-Sonoma ca s` cumpere
mult mai mult dect doar o vie veche [i vestit`; avea de
gnd s` achizi]ioneze, pe lng` ea, integritatea [i reputa]ia numelui D'Asti. Simpla tranzac]ie de afaceri n-avea s`
pun` mari probleme, c`ci de[i familia D'Asti continuase
s` produc` vinuri de \nalt` calitate, \ntreaga opera]iune se
dezarticula din toate \ncheieturile, \n pragul falimentului.
Mai rù, podgoria r`m`sese \n minile debile ale b`trnei
v`duve a lui Frank Spandoni!
Vic fusese att de sigur de u[urin]a succesului, \nct se
hot`rse s`-[i fac` de cap [i pornise spre Sonoma pe drum
ocolit. Podul Golden Gate ar`ta splendid, iar Vic observase
pe \ndelete flota de vele albe din golf, umflate \n vnt,
lunecnd vesel pe apele albastre [i scnteietoare. Ie[ise de
pe pod \n locul de unde pornea \n spiral` drumul \n jos
spre elegantul or`[el Sausalito, cotise de pe autostrad` la
Black Point, [i ajunsese \n Napa-Sonoma, la binecuvntata, nepre]uita ei inim`, botezat` [i \nc` numit` a[a cum \i
spuseser` primii coloni[ti californieni Valea Lunii.
Vic ref`cea acum drumul spre proprietatea D'Asti \ntr-o
cu totul alt` stare de spirit. Era furios [i [tia al dracului de
VINUL IUBIRII
15
bine cum se numea cauza: Londra. Canova ar fi trebuit

s`-l previn`. Nu \nc`pea nici o \ndoial`, Canova [tiuse
totul despre noua patroan` a podgoriei. De aceea acceptase Vic s`-l reprezinte ca agent \n unele tranzac]ii
reciproc-avantajoase; el [i Canova \[i desf`[urau via]a de
afaceri [i cea personal` \n acela[i fel meticulos, neimplicat [i necru]`tor.
|n timp ce se apropia de poart`, Vic \ncepu s`-[i
reg`seasc` autocontrolul. |[i d`dea seama c` abordase
misiunea dintr-o perspectiv` gre[it`. Fusese
descump`nit de adev`rata Laura Spandoni, sau Laura
D'Asti, cum prefera s`-[i spun`, [i era necesar s`-[i
schimbe tactica. Trecu repede pe lng` vechile butoaie
de stejar folosite ca indicatoare, conservate [i vopsite
proasp`t. Acum \[i putea permite s` rd`. Totul era fals.
Aleea \ntre]inut` cu grij`, m`rginit` de plopi [i garduri
de lemn, trecea drept printre viile bogate, \ngrijite.
Priveli[tea era cople[itoare.
Vic opri ma[ina lng` un umbrar acoperit cu glicin`
multicolor`. Ocoli repede gardul viu, p`[ind pe o peluz`
moale [i pufoas` ca o plapum`. |n fa]a lui se \n`l]a mndru conacul D'Asti, cu fantasticele sale \nfrumuse]`ri victoriene, frontispiciile [i acoperi[urile ascu]ite. Laura
D'Asti tocmai ie[ise \n fa]a casei. Imaginea ei, \ncadrat` \n
u[a gra]ioas`, era aproape dobortoare. Dar Vic \i
cuno[tea secretul: totul, \n acel loc, nu era dect o iluzie
calculat`, deliberat`!
16
FRANCES FLORES
De ce a durat att de mult? \ntreb` ea. Veni]i aici, ne

putem a[eza pe trepte, ca s` st`m de vorb`.
Vic se a[ez` cu o treapt` sau dou` mai jos. Laura
avusese timp s` se schimbe, iar el \i salut` \n sinea lui
repeziciunea. Majoritatea femeilor pe care le cuno[tea
l-ar fi l`sat inten]ionat s` a[tepte. De asemenea, majoritatea ar fi ar`tat searb`d \n hainele pe care [i le alesese ea
blugi ro[i, c`ma[` de doc, espadrile [i o e[arf` albastr`
legat` strns \n jurul capului, cu un nod la ceaf`. Dar
Laura D'Asti reu[ea cumva s` arate juvenil [i vulnerabil. A,
era frumoas`, ba bine c` nu, dar Vic nu se l`sa am`git. Era
[i de[teapt`-foc.
A, Bella! Pe unde mi-ai umblat, iubito?
Din cas` ie[i c`]eaua cea mai ciudat` la \nf`]i[are pe
care o v`zuse Vic vreodat`, trntindu-se lng` Laura.
Scund`, \ndesat` [i cu trupul lunguie] ca al unui
dachshund, avea pielea acoperit` cu smocuri stufoase
de blan` ruginie. Nu-]i venea s-o nume[ti tocmai
dr`gu]`, cnd vedeai acea f`ptur` neobi[nuit`, dar
\n pofida numelui ei neinspirat ales reu[ea s`-[i
p`streze demnitatea. |l privea pe Vic cu o expresie de
avertisment cald. Dar Bella era capabil` [i de adora]ie,
dup` cum o dovedi lingnd cu devotament cotul
Laurei.
A[ \ndr`zni s` spun c` nu e un cine de cas`
obi[nuit, coment` Vic, rezemndu-se de treapta
urm`toare, cu un zmbet nesigur.
VINUL IUBIRII
17
A, nu, Bella e absolut unic`. Rasa ei e tradi]ional` \n

Italia, dar nu ve]i g`si multe ca ea \n California. |ns` nu v`
l`sa]i am`git de \nf`]i[area ei neobi[nuit`, \l preveni
Laura, pentru c` e cu adev`rat feroce la vn`toare.
Sunt gata s` te cred pe cuvnt!
Trecur` cteva momente, apoi Laura spuse simplu:
|n regul`, domnule Remo, s` trecem la subiect. Ce
vre]i s` cump`ra]i de la mine?
Via.
Via nu e de vnzare.
{tii, mi-e cam greu s` te cred, r`spunse el, direct [i
candid. Dac` a[ fi proprietarul acestei vii [i a[ avea
problemele financiare pe care le ai dumneata, a[ fi vndut-o de mult.
Laura r`mase nemi[cat`, privindu-l pe Vic cu ochii ei
mari [i limpezi.
De mult...? Nu \n]eleg. Cred c` v-a]i format o impresie gre[it`...
M` tem c` dumneata e[ti cea care a gre[it, Laura.
Toat` afacerea asta ar fi trebuit s` fie vndut` cel mai
trziu acum doi ani, cnd a murit so]ul dumitale.
De ce?
}i-am spus, sunt agent de vinuri. Dar sunt specializat
[i \n produc]ie, marketing [i vnz`ri. Am studiat documentele financiare ale Vin`riei D'Asti, iar sfatul meu cel
mai sincer e s-o vinzi, s` te mul]ume[ti cu paguba [i s`
salvezi ct de mul]i bani po]i.
18
FRANCES FLORES
Dar nu-mi amintesc s`-]i fi cerut sfatul, domnule Remo.

Laura era iritat`, dar nu se cobora la nivelul istericalelor ieftine.
Cine ]i-a permis s`-]i bagi nasul \n finan]ele mele?
continu` ea, cu vocea tìoas` ca o]elul.
N-am nevoie de permisiunea nim`nui, Laura, te rog
s` m` ascul]i. Reviziile contabile ]in de domeniul public,
iar \n profesiunea mea lectura lor este strict necesar`. Dar
nici m`car n-a fost nevoie s` scormonesc prea adnc \n
documente. Am [tiut c` e[ti implicat` \ntr-o \ncurc`tur`
financiar` de-a dreptul tragic` doar discutnd cu furnizorii dumitale, care n-au fost pl`ti]i. Nici muncitorii la vie
n-au fost pl`ti]i...
La fel de necesar \n profesiunea dumitale este [i s`
por]i discu]ii neprincipiale cu muncitorii mei?
Un moment.
Orgoliul masculin al lui Vic \ncepea s` se afirme.
|mi folosesc inteligen]a, experien]a [i toate celelalte
mijloace legale pentru a ob]ine ceea ce doresc. Culeg informa]ii din orice surse [i nu le consider discu]ii neprincipiale, cum le-ai numit dumneata. Dar dac` vrei s` fii neprincipial`, s` [tii c` [i eu pot s` fiu. E[ti falit`. O [tii foarte bine
[i o [tiu [i eu. Cum o [tie aproape toat` lumea din vale.
Se ridic` dintr-o dat`, f`cu c]iva pa[i, apoi se \ntoarse
din nou cu fa]a spre Laura. Era gata s`-[i foloseasc` argumentul cel mai conving`tor, dar se sim]ea cam prost. De
ce? Doar \i spunea adev`rul, nu?
VINUL IUBIRII
19
Fii realist`. E evident c` ]ii foarte mult la via asta. Nu

cred c-ai suporta s` stai cu minile-n sn, privind cum
renumele [i reputa]ia familiei se duc pe copc`. Dar, dac`
mai continui s` func]ionezi \n pierdere, asta o s` se-ntmple, fiindc` [tiu c` n-ai destui bani ca s` mai ]ii afacerea pe
picioare nici m`car o lun`. E[ti pe punctul s` pierzi totul.
Dac` ac]ionezi imediat, \nc` mai po]i salva prestigiul vin`riei,
r`mnnd [i cu destui bani. Nu \n]elegi? N-ai \ncotro dect
s` vinzi. Nu vrei nici m`car s` te gnde[ti la asta?
Nu.
De[i vorbise \ncet, r`spunsul ei monosilabic avea for]a
unui strig`t.
Tot ceea ce ]i-am spus e adev`rat...
Nu!
|]i dai seama c]i bani sunt la mijloc? Te-ai \mbog`]i...
Nu!
De ast` dat`, trupul ei fu str`b`tut de un fior.
Apropiindu-se de st`pna ei, Bella \[i ridic` botul [i adulmec` aerul, a]]at` de mirosul pericolului.
Atunci \mi pare rù, crede-m`.
Vic [tia c` exercitase suficiente presiuni pentru
moment. Cu urm`toarea ocazie cnd avea s`-i prezinte
Laurei D'Asti aceea[i propunere, lucrurile urmau s`
mearg` mai lin, balan]a \nclinnd \n favoarea lui. Mndria
era o calitate dificil de \ngenuncheat, o [tia din proprie
experien]`. Urc` \ncet treptele, pn` ajunse din nou la
acela[i nivel cu Laura.
20
FRANCES FLORES
Oricum, poftim cartea mea de vizit`. Dac` te

r`zgnde[ti, vei fi att de amabil` s`-mi dai un telefon?
Puse cartona[ul alb, gravat \n relief, pe treapt`, lng`
ea, la mic` distan]`.
Domnule Remo?
Ajuns la jum`tatea gazonului, Vic se opri, dar nu se
\ntoarse. Se a[teptase ca femeia aceea tn`r` [i frumoas`
s` lupte mai \nver[unat, s` dea dovad` de mai mult`
b`rb`]ie. Alungndu-[i u[oara dezam`gire, se \ntoarse din
nou cu fa]a spre ea.
Da, domni[oar` D'Asti?
Laura continua s` stea a[ezat` pe treapt`. Nu f`cuse
dect s`-[i cuprind` genunchii cu bra]ele. Cartea de vizit`
r`m`sese neatins`.
Mi-ai cerut s` privesc adev`rul \n fa]`. Cum ai
reac]iona, m` \ntreb, dac` eu ]i-a[ cere s` prive[ti \n fa]`
un miracol?
M` rog, \[i spuse el, bine m`car c` are o atitudine
\nvior`tor de neconformist`!
Asta-i o \ntrebare retoric`, Sau chiar a[tep]i un
r`spuns?
Vorbesc ct se poate de serios.
Intrigat, Vic accept` jocul.
Nu [tiu cum a[ reac]iona. |n domeniul meu de
activitate n-am avut de-a face niciodat` cu miracole.
S-ar putea ca experien]a direct` s`-]i schimbe atitudinea. Poate c` ai devenit prea cinic, prea practic...
VINUL IUBIRII
21
Dintr-o mi[care fluid`, dezinvolt`, Laura se ridic` \n picioare.

Ei, e[ti dispus?
Cum a[ putea rezista unei asemenea provoc`ri?
Am ghicit eu cumva c` e[ti genul de om care nu
poate rezista provoc`rilor, spuse Laura, cobornd
treptele, cu Bella dup` ea. Urmeaz`-m`. {i n-ai nici o
grij`, nu sunt nebun`.
Ironia urm`toarelor ei cuvinte \l izbi pe Vic drept \n fa]`:
Ai \ncredere-n mine!
Atmosfera familial`, de mod` veche, a propriet`]ii
deveni evident` din clipa cnd Laura [i Vic se \ndep`rtar`
de grandoarea conacului. Peste tot se vedeau echipamente
agricole vechi, din anii dou`zeci, ca ni[te relicve ruginite.
Peisajul era \n]esat de-a valma cu ateliere de lemn nevopsit, iar prin aer r`sunau glasurile r`gu[ite ale diverselor
animale domestice. Totul ar`ta patinat [i cam l`sat de izbeli[te. Lng` aleea principal` era plantat` o gr`din` impresionant` cu iri[i, lev`n]ic` [i tufe de trandafiri. Emana o
mireasm` suficient` pentru a seduce toate sim]urile, dar
pe Vic p`reau s`-l intereseze mai mult legumele cultivate
cu migal` \n straturi, \n interiorul chenarului de flori.
Credeam c` nu te intereseaz` dect strugurii, murmur` Laura.
|ntr-adev`r, dar am \nv`]at [i tot ce-am putut g`si despre
astea, r`spunse el, ar`tnd spre diversele carciofi, zucchini,
cicori, pomodori [i broccolirappen care r`s`reau din p`mnt.
Laura nu-[i putu ascunde surprinderea.
22
FRANCES FLORES
Tat`l dumitale a fost agricultor?

Nu, rse el cam f`r` chef, p`rin]ii mei aveau un mic
magazin de legume \n San Francisco.
Se aplec` [i culese una dintre dolofanele p`tl`gele \n
form` de par`, mu[cnd din ea.
Delicios! Da, `sta zic [i eu miracol! E gr`dina dumitale?
Nu, este a soacrei mele. |[i petrece mult timp aici,
dac` tot n-are altceva de f`cut. Mergem mai departe?
P`strndu-[i comentariile pentru sine, Vic termin`
ro[ia, \n timp ce Laura \l conducea spre un grup de cl`diri
acoperite cu straturi-straturi de plante ag`]`toare.
Astea sunt cl`dirile originale, spuse ea mngind
pere]ii vechi de piatr`, a[a c` te rog s` ai mare grij` pe
unde calci, \nùntru. Podelele sunt denivelate [i chiar
periculoase.
Faimoasa camer` de degustare, nu-i a[a? \ntreb` el,
intrnd \ntr-o \nc`pere r`coroas` [i umed`, unde lumina
soarelui de dup`-amiaz` p`trundea printr-o singur`
fereastr`; recunoscu pere]ii cu \ncrusta]ii complicate [i
barul masiv de mahon. Am v`zut-o de multe ori, \n
fotografii istorice.
Da, dar am \nchis-o pentru public acum doi ani.
|ncerc s-o ]in curat` [i lustruit`, \ns` tot se mai
mucegìe[te pe ici, pe colo, se scuz` Laura, v`dind pentru prima oar` o sranie nervozitate; deschise gr`bit` o
u[i]` lateral`. A[a e mult mai bine.
VINUL IUBIRII
23
Bella, care o urmase tot timpul, amu[in` repede prin

jur, l`trnd, apoi se repezi pe u[` ca din pu[c`.
De ce ai \nchis-o? Camera, vreau s` zic.
R`spunsul Laurei fu acoperit de un ]ip`t ascu]it, hidos,
de dincolo de u[i]a deschis`. Un moment, nimeni nu se
mi[c`. Apoi Vic se repezi \ntr-acolo, cu Laura pe urmele
lui.
Nu, Bella! Stai!
Sursa t`r`boiului fu u[or de depistat. Pe pode]ul care
traversa un mic iaz tocmai trecea maiestuos un crd de
g[te cu ciocul ro[u, cnd se \ntmplase nenorocirea.
Bella, cednd cine [tie c`rei porniri ancestrale, \[i
\nfipsese col]ii \n posteriorul nefericitei g[te care se
\ntmplase s` fie ultima la parad`. |ntr-o furtun` de pene,
b`tì de aripi, mrieli [i ggituri, cu Laura tr`gnd de
gsc` [i Vic for]nd botul c`]elei, pn` la urm` se restabili
pacea.
Mar[ \n cas` imediat! ordon` Laura, pocnind din
degete sub nasul Bellei. Mar[!
Bella, pocìt`, se supuse f`r` \ntrziere.
Scuz`-m`... oft` Laura, u[urat` s` vad` c` g[tei \i
fusese v`t`mat` mai mult demnitatea dect integritatea
corporal`. De obicei, Bella e cuminte cu animalele de
cas`. Nu [tiu ce-a apucat-o. Totu[i, detest s-o pedepsesc
pentru c` face ceea ce-i dicteaz` instinctul.
Ai dreptate. Cnd lup]i contra naturii, n-ai nici o
[ans` de izbnd`, nu-i a[a?
24
FRANCES FLORES
Dac` Vic era con[tient de nuan]a batjocoritoare din

cuvintele lui, n-o ar`t`. Vorbea cu un u[or zmbet,
privind-o pe Laura drept \n ochi, \n timp ce-[i scutura
absent ni[te pene de pe mneca sacoului.
Ce-ai p`]it la mn`...? O, Doamne, te-a mu[cat
Bella!
Surprins, Vic \[i privi mna.
N-am nimic. Las-o-ncolo...
Nu-i adev`rat! E o ran` adnc` [i sngereaz`. Am o
trus` de prim ajutor \n pivni]`. Hai, repede!
Astfel, ajunser` chiar \n inima cramei. Acolo vinul era
pus la fermentat [i \nvechit, l`sat s` se odihneasc` [i, \n
cele din urm`, \mbuteliat. |n timp ce Laura cùta trusa
medical`, Vic profit` de ocazie ca s` studieze locurile.
Singurele echipamente moderne erau numeroasele vase
de fermentat din o]el inoxidabil. Toate celelalte, de la
magnificele butoaie de stejar pentru \nvechit, pn` la
rastelurile pentru sticle \nalte pn` \n tavan, erau superb
de antice [i absurd de costisitoare, ca bani [i timp, \n
zilele noastre.
Am g`sit-o, anun]` Laura, ridicnd trusa. {i-acum,
vino la masa aia... A, Matt! Nu [tiam c` e[ti aici.
De dup` butoaie ap`ru un b`rbat \nalt, cu un ciudat aspect bìe]esc, venind spre Laura. Avea un p`r
blond nisipiu, de aceea[i culoare cu ochii g`lbui [i
ramele ochelarilor. |n vrst` de vreo treizeci [i cinci
VINUL IUBIRII
25
de ani, p`rea sfios ca un pu[tan de doisprezece, de[i

pentru unele femei ar fi putut s` arate destul de atr`g`tor.
Ai uitat? }i-am spus asear` c` e timpul s` ra[chetez
butoaiele de pe rndul `sta [i s` verific echilibrul bentonitei. A[ vrea s` m` mai [i ascul]i cnd \]i vorbesc, Laura.
Nu mai pot l`sa vinul `sta de-aici s` doarm` mult`
vreme...
Matt! Am mai discutat asta [i nu vreau s` \ncepem
acum iar, \l \ntrerupse cam tìos Laura, observnd c` Vic
urm`rea conversa]ia cu mult interes.
Bine, Laura, cum zici tu... ridic` din umeri Matt,
resemnat, aruncnd o privire spre Vic.
Domnule Remo, el este Matt Moyer, laborantul meu
expert, \ncerc` Laura s` destind` atmosfera. Matt e
adev`ratul geniu care ne p`streaz` calitatea vinului.
Cei doi se m`surar` t`cu]i din priviri, salutndu-se cu
\nclin`ri ale capetelor. Dac` Matt se \ntreba cine era domnul Remo, \[i p`str` nedumerirea pentru sine. Laura p`ru
s` aib` o brusc` inspira]ie.
Sunt sigur` c` Beppo te caut`. A terminat testele
solului. Ce-ar fi s` te duci la el, Matt?
Da, bine...
Matt d`du s` mai spun` ceva, apoi se r`zgndi. Dnd
\nc` o dat` scurt din cap spre Vic, plec`.
Imediat ce p`r`si pivni]a, Matt Moyer pieri [i din gndurile Laurei.
26
FRANCES FLORES
Ia s` vedem acum de mna asta, domnule Remo.

Buzele pline ale lui Vic se arcuir` \ntr-un zmbet gnditor.
Nu crezi c` ai putea s` fii mai destins` [i s`-mi spui
Vic? Mie-mi place s` te numesc Laura, dar mi-e foarte
penibil dac` m` tot iei cu domnule Remo.
|n regul`. Vic, d` mna-ncoace.
Vic \[i \ntinse mna stng`, cu pielea sf[iat`, depunndu-[i-o \n palma Laurei. Din]ii Bellei se \nfipseser` \n
mu[chiul de lng` \ncheietur`, iar lucirea aurie de-acolo
atrase aten]ia Laurei. Vic purta un ceas sub]ire, cu br`]ar`
de aur masiv. Pe suprafa]a metalului era gravat un nume,
dar lumina slab` o \mpiedica s`-l citeasc`. Observ` \ns`
imediat c` pe inelar nu exista nici o verighet`. Evident c`
nu! Dac` apreciase corect caracterul lui Vic Remo, pentru
el c`snicia era o capcan` mortal`, \n care n-ar fi p`[it nici
\n ruptul capului.
|[i st`pni fiorul u[or care-o str`b`tuse [i se concentr` s` aplice un pansament steril, \ncercnd s` nu
se compromit`. C`ci da, compromis`, a[a se sim]ea
\n acel moment. Toat` dup`-amiaza se str`duise zadarnic s`-[i st`pneasc` emo]iile. Omul acela p`trunsese
\n lumea ei, dobornd toate obstacolele. {i nu faptul c`
[tia despre problemele financiare ale cramei o durea
att de mult. Dac` st`tea s` se gndeasc`, Matt Moyer
[tia [i el adev`rul, cu siguran]`, sora ei, Tina, \ncepea
VINUL IUBIRII
27
s` aib` b`nuieli, [i era foarte posibil ca \ntreaga situa]ie

s` fi devenit un secret comentat pe [optite de toat`
lumea din domeniu. Nu, toate astea n-o dureau,
fiindc` avea \n mnec` un as cu care era sigur` c` avea
s` salveze podgoria. Ceea ce o r`nea cu adev`rat era
felul sistematic \n care Vic Remo \i spulberase toate fortifica]iile emo]ionale, una cte una, din clipa cnd \i
v`zuse ochii aceia p`trunz`tori [i arogan]i. |ns` Laura
n-avea de gnd s` se lase \ngenuncheat` cu una cu
dou`...
Am terminat. Oricum, \ns`, cred c` mine ar trebui
s` consul]i un medic.
N-a[ crede, r`spunse el, flexndu-[i mna. M` simt
normal. |]i mu]umesc. {i-acum, s` trecem la alt subiect. Ai
uitat c` mi-ai promis un miracol?
N-am uitat. Mai \nti, vreau s`-]i ar`t ceva.
Laura porni spre partea cea mai \ntunecoas` a beciului, unde un rastel sus]inea vreo zece sticle, toate
pozi]ionate astfel \nct s` stea cu dopurile scufundate \n
vin. Reveni cu o sticl`, dou` pahare de cristal [i un
tirbu[on. F`r` nici o explica]ie, scoase dopul unei sticle,
cu grij` s` nu agite vinul, apoi turn` cte un [uvoi delicat
de lichid auriu-palid \n fiecare pahar.
Gust`-l.
Vic duse paharul la buze. Trecu mult timp pn` s`
murmure:
28
FRANCES FLORES
N-am mai gustat vinul `sta dect o singur` dat`.

Arunc` o privire spre sticl`, iar \n ochi \i ap`ru o lucire
de respect. Sticla, de un verde \nchis ciudat, acoperit` cu
praf fin, purta blazonul Stocului Privat D'Asti: un [oim negru,
numele Andrea D'Asti litografiat [i un num`r scris de mn`.
Acesta e cel mai fin pinot noir blanc al tat`lui tù,
numit Ochiul {oimului, nu-i a[a? O adev`rat` legend`.
Dar spune-mi, de ce poart` un nume att de neobi[nuit?
Pe vremuri, tat`l meu a avut [oimi de vn`toare. S-a
hot`rt s` numeasc` vinul `sta L'occhio del falcone dup`
lucirea din ochii p`s`rii lui favorite.
Va s` zic`, sngele familiei D'Asti con]inea o und` de
mare romantism. Oare ct de mult din aceast` calitate
mo[tenise Laura? se \ntreb` el.
Apoi, \ncerc` s`-[i aminteasc` unde mai gustase vinul
acela magnific. |i veni \n minte imediat: Canova. Canova
\l invitase s` bea \mpreun` o sticl`, lùdndu-se tot timpul cum ticluise s-o ob]in` [i citnd la nesfr[it pre]ul
fabulos pe care-l pl`tise pentru privilegiul de a savura
acea nestemat` din Stocul Privat D'Asti. Acel memento \i
aminti lui Vic [i motivul pentru care venise.
Sunt dezolat c` te deziluzionez, dar orict ar fi de
sublim vinul `sta, ]i-au mai r`mas doar cteva sticle. Chiar
dac` ai scoate stocul r`mas la licita]ie, pornind de la cel mai
\nalt pre], tot n-ai c[tiga destui bani ca s`-]i acoperi pierderile.
Laura \l privi [ocat`.
VINUL IUBIRII
29
Dar vinul `sta nu l-a[ vinde nici moart`! E adev`rat

c` tata a d`ruit cteva sticle unor prieteni foarte apropia]i,
dar restul mi l-a l`sat mie [i Tinei, ca mo[tenire de suflet!
Tinei...? \ntreb` Vic \ncordndu-se la gndul unui
nou obstacol posibil.
Sora mea mai mic`. E student` \n ultimul an la
oenologie [i viticultur`, la U.C. Davis. S-a hot`rt s` \nve]e
[tiin]a vinului pe cale academic`, nu lund-o piepti[... ca
mine, adùg` ea, cu un zmbet afectuos.
Vic cl`tin` din cap, spunnd cu seriozitate:
Nici toate cuno[tin]ele [tiin]ifice din lume nu te mai
pot salva, Laura. Crama asta are nevoie de bani.
Am impresia c` banii sunt subiectul tù favorit!
Laura nu-[i mai putea st`pni furia. De ce se l`sa terfelit` a[a? Cine se credea acel Vic Remo?
Am crezut c` ai \n suflet o adev`rat` iubire pentru
vinuri, pentru istoria [i datinile artei lor. Se pare c` m-am
\n[elat, c` nu \n]elegi dect partea material`. Ei bine, am
s`-]i spun un fapt care va impresiona pn` [i mintea ta
hr`p`rea]`. Vezi [irurile alea lungi de butoaie din centrul
beciului?
Te referi la vinul pentru al c`rui tratament cu
bentonit` \[i pierde Matt Moyer timpul [i-]i toac`
banii? A, scuz`-m`! Am uitat c` asta e venerabila
metod` de a filtra sedimentele, nu-i a[a? \ntreb` el, cu
umor rùt`cios.
30
FRANCES FLORES
Este metoda noastr`, da! A[a producem vinuri de

calitatea celui pe care \l savurezi tu acum!
Remarca ei nimeri drept la ]int`. Vic se \ntoarse spre
ea, cu mult` aten]ie.
|n butoaiele alea e un vin care va dep`[i tot ceea ce-ai
gustat tu vreodat`. Va fi mai magnific chiar [i dect Ochiul
{oimului. {i nu e vorba doar de cteva sute de sticle, a,
nu, ci de mult, mult mai mult!
Suficient ca s` salveze vin`ria?
Da!
La timp ca s` salveze vin`ria? Cum \i vei pl`ti pe
muncitorii necesari la \mbutielierea miracolului `stuia al
tù? Nu te mai min]i, Laura! N-ai bani nici m`car ca s`
strngi recolta de anul `sta, care se coace \n vie. Sunt gata
s` pariez c` ai fost nevoit` s` \nchizi camera de degustare
fiindc` nu-]i mai puteai permite s-o ]ii deschis` pentru
public!
Muncitorii sunt loiali, nu m` vor p`r`si...
{i ct crezi c` va ]ine loialitatea asta?
Atta ct e necesar ca s` salv`m podgoria!
Visezi. Au [i ei familii de hr`nit. N-o s`
mearg`.
Trebuie s` mearg`! {i chiar dac` nu merge, ce-]i
pas` ]ie? Sunt sigur` c` po]i g`si alt` vin`rie pe care s-o
devorezi. De ce e[ti a[a de pornit s` cumperi vin`ria
mea?
VINUL IUBIRII
31
Chiar dac` n-ar fi ajuns s` ]ipe unul la altul, plafoanele

boltite ale pivni]ei tot le-ar fi transformat cuvintele tìoase
\n s`ge]i. |n t`cerea ap`s`toare care se l`s`, Vic \i spuse \n
sfr[it:
Nu m` interseaz` s` cump`r vin`ria pentru mine.
Reprezint o firm` foarte important`, care domin` industria vinurilor din toat` valea: Corpora]ia Canova.
{i de ce vrea corpora]ia asta a[a de important` s` cultive struguri?
N-o intereseaz` numai cultura strugurilor.
Principalul interes al corpora]iei este s`-[i investeasc`
banii \n produc]ii de succes, ca s` ob]in` beneficii substan]iale. Nimic mai simplu.
Dar e \ngrozitor! exclam` Laura, stupefiat`. Vrei s`
spui c` lucrezi pentru o companie enorm` [i f`r` fa]`
care nu vrea dect s` scoat` bani [i c`reia pu]in \i pas` ct
de mult [i greu a muncit familia mea ca s` fac` vinuri de
soi ales? Nu e numai \ngrozitor, e de-a dreptul dezgust`tor!
Ba nu, e doar practic, replic` Vic, abia reu[ind s`-[i
st`pneasc` nervii. {i e o strategie economic` serioas`,
lucru despre care e clar c` nu [tii nimic. |ntmpl`tor, \mi
place munca mea, mai ales din moment ce m-a \mbog`]it
onorabil.
Da' nu mai spune! Ei bine, afl` c` din vnzarea asta
n-ai s` vezi nici un sfan], Vic Remo, fiindc`...
32
FRANCES FLORES
Laura nu se sim]ea indignat` numai la adresa lui, ci [i

la adresa ei \ns`[i.
...nu ]i-a[ vinde podgoria asta ]ie, sau corpora]iei
tale, nici de-a[ [ti c` mor de foame!
Acum vorbe[te mndria neamului D'Asti, nu
ra]iunea.
Nu-]i permit s` folose[ti tonul `sta condescendent cu
mine! {tiu foarte bine ce vorbesc. Chiar tu ai spus-o,
acum cteva minute despre loialitate e vorba. Nu rde,
domnule Remo! Loialitatea e cel mai important ingredient pe care-l vei g`si \n butoaiele astea! O [tiu, fiindc` a
distrus s`n`tatea tat`lui meu [i a costat via]a so]ului meu.
{i-acum, a[ prefera s` pleci de-aici [i s` m` la[i \n pace!
Repede, ct mai repede, \nainte s-o podideasc` lacrimile alea proste[ti, tr`dndu-i sl`biciunea.
{i s` nu te mai \ntorci, \n]elegi? N-am s` m` r`zgndesc. Nu vnd podgoria!
Probabil c` Vic Remo plecase imediat, c`ci Laura \nc`
mai auzea ecoul propriilor ei cuvinte, cnd u[a din capul
sc`rii se trnti. Nu-[i amintea cnd mai sim]ise o asemenea furie sau ur` la adresa cuiva. Tremura din cre[tet
pn`-n t`lpi. O raz` de lumin` c`dea pe prismele celor
dou` pahare de cristal, unul gol, cel`lalt plin. Lucirea
palid` din Ochiul {oimului p`rea s-o ironizeze: Nu te
mai min]i, Laura. Dac` nu-l mai vezi niciodat`, ai s` mori!
Capitolul 2
|]i mul]umesc, Giorgio, spuse Laura, cobornd din
limuzin`.
{oferul se d`du la o parte, cu chipiul \n mn`, ar`tnd
o polite]e [i o deferen]` care nu putuser` fi cultivate
dect genera]ii de-a rndul. R`mase \n acea pozi]ie pn`
cnd Laura [i sora ei traversar` trotuarul lat, ajungnd pe
treptele care urcau spre intrarea grandioas` a Operei
Memoriale. Abia atunci reveni la volanul Rolls-Royce-ului
negru de comand` [i, \n pofida faptului c` mai multe
limuzine st`teau la coad` pentru a intra \n parcarea
rezervat`, porni \ntr-acolo f`r` grab`, cu demnitatea
cuvenit` capodoperei pe care o conducea.
M` bucur c` am venit asear` de la colegiu acas`, de[i
mai aveam o gr`mad` de studiat, m`rturisi Tina, privind
\n jur. N-a[ fi vrut s` pierd asta pentru nimic \n lume.
{i eu m` bucur, \i zmbi Laura surorii ei.
34
FRANCES FLORES
Era a patra premier` la care veneau \mpreun` de cnd

murise tat`l lor. Frank Spandoni nu se prea d`duse \n
vnt dup` oper`.
Tinei \i sc`p` un amestec de oftat [i chicotit.
Una dintre cele mai vechi amintiri din copil`ria mea e a
]ipetelor tale, cnd tata voia s` mearg` la oper` cu altcineva.
Laura \[i lu` sora de bra], urcnd \mpreun` treptele.
Da, cred c` eram insuportabil`, rse, amintindu-[i [i
ea acele incidente.
Chiar [i acum, ai fi mai suportabil` dac` ]i-ai mai
deschide [i tu din cnd \n cnd sufletul, Laura.
Tinei nu-i pl`cea cnd sora ei devenea \ngndurat` [i
melancolic`, lucru care \n ultima vreme se \ntmpla tot
mai des. Dar comportamentul Laurei din seara trecut` o
speriase de-a binelea. Ar fi trebuit s`-[i dea seama c` era
ceva \n neregul` cnd fusese nevoit` s` trag` pe dreapta
din cauza unei ma[ini sport care venea cu toat` viteza dinspre conac. Nesim]itu' dracu'! A doua ciud`]enie fusese
prezen]a Bellei pe trepte, cu urechile culcate pe spate [i
o lucire feroce \n ochi, mu[cnd furioas` dintr-o carte de
vizit`. La comand`, c`]eaua scuipase cartonul maltratat,
dar apoi se repezise \n cas` f`r` a da o singur` dat` din
coad` \n semn de salut. Ciudat! Tina \ncercase s` citeasc`
cuvintele de pe cartea de vizit`, dar nu mai r`m`sese
lizibil dect numele Vic Remo. Cine naiba mai era [i `sta?
Cel mai probabil, dementul care fusese ct pe ce s-o
azvrle \n [an].
VINUL IUBIRII
35
Donna Evangelina sforìa \n salon, ca de obicei. Tina

se cutremurase la vederea ei. Niciodat` n-o putuse suferi
pe cotoroan]a aia. Ie[ind din cas`, se ciocnise de Matt
Moyer. {i `sta de ce st`tea singur \n \ntunericul ce se l`sa?
Cnd \l \ntrebase unde era Laura, Matt, de obicei cel mai
blnd dintre oameni, mrise ca un tigru furios:
|n beci.
Chiar \[i ie[iser` cu to]ii din min]i?
Cnd o g`sise pe Laura \n pivni]`, Tina aproape
le[inase de u[urare. Mai bine zis, pn` v`zuse lacrimile de
pe obrajii surorii ei. {ocat`, \[i d`duse seama c` niciodat`
nu-[i mai v`zuse sora plngnd, nici chiar \n momentele
cele mai dureroase, Laura nu-i d`duse nici o explica]ie,
iar Tina, cu tact, n-o luase la \ntreb`ri.
|n timp ce se preg`tea s` intre \n holul Operei, Laura
se gndi din nou la cuvintele Tinei: ai fi mai suportabil`
dac` ]i-ai mai deschide [i tu din cnd \n cnd sufletul.
Era mai bine s` nu exploreze posibilit`]ile. Cum i-ar fi
putut explica cele din noaptea trecut`, f`r` a vorbi despre
Vic Remo? {i cum i l-ar fi putut explica pe Vic Remo?
Holul de marmur` era plin cu murmure sc`zute, iar
Laura [i Tina \[i petrecur` minutele urm`toare salutnd
prieteni [i cuno[tin]e. Distinsul director al operei, un prieten drag de familie, care o delectase pe Laura, \n
tinere]e, cu relat`ri ireveren]ioase despre cele mai
obscure intrigi din culisele operei, le zmbi celor dou`
surori cu adora]ie:
36
FRANCES FLORES
Ah, Lauretta, carissima! E Titina, piccolina! Come

felice sono che ambedue voi saresti cui ancora per
cominciare nostra stagione nuova!
Conform protocolului milanez, depuse pe fruntea
Tinei un s`rut p`rintesc, dar apoi se aplec` adnc peste
mna \ntins` a Laurei, s`rutnd-o cu mult` afec]iune.
Pare s` se anun]e o stagiune minunat`, maestro. In
bocca lupo! \i ur` Laura succes, citnd tradi]ionalul avertisment al teatrului italian de a evita gura lupului [i a nu
ispiti soarta.
Laura! Dumnezeule! Dar ar`]i superb!
La auzul acestei izbucniri familiare, cele dou` surori se
\ntoarser` \n loc. Cine alta s` fie, dac` nu zgomotoasa,
excentrica [i fermec`toarea Lucy? Lucy Kaye avea o
buc`]ic` de p`mnt, cum \i pl`cea ei s`-[i numeasc` ferma
de o mie de pogoane, lng` proprietatea D'Asti, [i cu
toate c` avea cu dou`zeci de ani mai mult dect Laura,
erau cele mai bune prietene [i confidente. De fapt, cele
dou` surori \[i petreceau weekendul \n eleganta cas` de
la ora[ a lui Lucy, din Pacific Heights.
Dndu-[i toat` silin]a s` nu zmbeasc`, Laura v`zu c`
prietena ei era, ca de obicei, exagerat de \mpopo]onat`.
Lucy afi[a ceva purpuriu-]ip`tor cu pete enorme ro[ii [i
avea pe deasupra o e[arf` roz aflat` \ntr-un conflict violent cu agita]ia ei necontenit`. |n ansamblu, d`dea efectul
unei p`s`ri tropicale cu penajul ciufulit, care nu se mai
hot`ra odat` s`-[i ia zborul.
VINUL IUBIRII
37
|]i mul]umesc pentru compliment, Lucy, dar rochia

asta nu-i tocmai nou`, s` [tii. M-ai mai v`zut cu ea.
Poate, d`du din cap Lucy, inspectnd-o atent`.
De la p`rul strns \ntr-un colac cu luciri de bronz,
rochia simpl` [i neagr`, lung` pn`-n p`mnt, care-i dezgolea gtul, umerii [i partea de sus a snilor, pn` la [alul
alb de m`tase drapat pe un bra], cu cap`tul atrnnd pe
jos, Laura era imaginea \ntruchipat` a elegan]ei sigure pe
sine.
Poate, iubito, dar tu orice-ai purta [i orict de des
reu[e[ti \ntotdeauna s` ar`]i ca o \mp`r`teas`. ~sta-i stilul
tù, Laura. Pe cnd eu, orice-a[ lua pe mine tot ca un pat
nef`cut ar`t, a[a c` de ce s` nu m` distrez, f`cndu-mi de
cap? Cum \]i place ]inuta mea? Am cump`rat totul de la un
second-hand, undeva \n Mission District!
Ar`]i de toat` coma! Dar s` nu te schimbi niciodat`,
Lucy, \mi placi a[a cum e[ti, adùg` Laura, rznd. A, s`
nu uit, \]i mul]umesc c` ne-ai trimis ast`-sear` Rolls-ul [i
pe Giorgio.
Pl`cerea a fost de partea mea. Dar de ce n-a]i venit
cu mine \nainte, la [ampania aia delicioas` din Salonul
Verde, \nainte de premier`? Cred c` Tinei i-ar fi pl`cut la
nebunie. Salut, dr`gu]`! arunc` ea, strngnd-o pe Tina la
pieptul ei opulent. {i tu ar`]i fermec`tor. Of, tinere]e,
tinere]e...!
Peste o secund`, \[i repet` \ntrebarea:
De ce n-a]i venit la petrecere, Laura?
38
FRANCES FLORES
Nu-mi place [ampania, d`du Laura primul r`spuns

care-i trecu prin minte.
O scuz` mai pu]in jalnic` n-ai g`sit? replic` Lucy,
privind-o mai atent`. Oare sub aparen]a aceea de calm
clocotea ceva?
Nu e nici o scuz`, atta numai c`...
Ba este o scuz`, o \ntrerupse Tina, avntndu-se
\nainte de a-i pieri curajul; dac` Lucy n-ar fi fost de fa]`,
\n veci n-ar fi \ndr`znit s` vorbeasc`. Recunoa[te, Laura,
\n ultimul timp nu e[ti deloc \n apele tale.
Serios, Tina, cred c` nu e nici locul, nici momentul...
{i pentru tine cnd e locul sau momentul potrivit ca
s` spui ce ai pe suflet? A, [tiu c` \nc` m` mai consideri
surioara cea mic` [i proast`. Mereu \ncerci s` m` protejezi, de parc` eu habar n-a[ avea de-ale vie]ii.
Pufni, \ntorcndu-se spre Lucy, cu o privire rug`toare.
Tu e[ti prietena ei cea mai bun`, poate cu tine s` fie
mai deschis`. Poate-o s`-]i spun` de ce, asear`...
Tina!
Tocmai b`tuse primul gong. Cu vizibil` u[urare, Laura
porni spre una dintre sc`rile largi.
S` ne gr`bim. Vii [i tu sus la pauz`, Lucy?
Sigur, sigur. Ne \ntlnim \n holul mare, lng` bar.
Laura tocmai ajunsese \n cap`tul sc`rii, a[a c` nu
observ` schimbul de priviri dintre Tina [i Lucy.
Chiar a fost necesar, Tina?
Cred c` da.
VINUL IUBIRII
39
Mergeau gr`bite [i vorbeau \n [oapt`. Tina o apuc` pe

Laura de mn` \nainte de a deschide u[a lojei.
Laura, ce s-a \ntmplat?
Nimic. Hai mai bine s` ne bucur`m de reprezenta]ie,
da?
Cele dou` surori abia mai avur` timp s` schimbe o
privire \nc`rcat` de sub\n]eles, \nainte ca luminile s`
\nceap` s` se sting` treptat. Apari]ia dirijorului fu salutat`
cu aplauze [i, dup` cteva tuse [i murmure generale,
\ncepur` primele acorduri suave din uvertura operei La
traviata.
Concentreaz`-te asupra muzicii, \[i spuse Laura. |]i
place opera asta, a[a c` f` bine [i te concentreaz` asupra
fiec`rei note!
Dar \i era peste putin]`. I-o luau razna [i gndurile [i
ochii, chiar [i dup` ridicarea cortinei, cnd \ncepu s` se
desf`[oare atemporala poveste de dragoste.
Nu-i fu greu s-o observe \n sal` pe Lucy, chiar sub
nivelul orchestrei. Penele din cap \i ][neau ca un mo] de
papagal printre bl`nuri albe [i cravate negre. St`tea printre doamnele [i domnii din pres`, pentru c`, de[i fabulos
de bogat`, Lucy nu credea [i \n lenevia fabuloas`. Era
mndra patroan` a ziarului Sonoma Sundial [i cea mai
mare pl`cere a ei era aceea de a-i scrie rubrica monden`.
Ochii Laurei continuar` s` parcurg` publicul. Cu cteva loji mai \n fa]`, o blond` foarte atr`g`toare privea
scena cu ochii \ntredeschi[i. Familia D'Asti avusese din-
40
FRANCES FLORES
totdeauna primele dou` locuri din Loja {ase, iar Laura

n-o mai v`zuse niciodat` pe blond` \n loja aceea, a[a c` o
privi \n continuare. Observ` c` purta un colier cu diamante luxos, inimaginabil de scump. Fiecare nestemat`
era att de mare [i de scnteietoare, \nct nu puteau fi
dect false. Dar, dac` st`tea s` se gndeasc`, nici o femeie
[ic \n toate min]ile n-ar fi purtat un fals att de b`t`tor la
ochi.
|n secunda urm`toare, un b`rbat ai c`rui umeri [i fa]`
nu se vedeau \[i puse bra]ul pe sp`tarul scaunului
blondei. Dar aten]ia Laurei fu atras` de obiectul care
str`lucea chiar sub man[eta b`rbatului br`]ara sub]ire
de aur a unui ceas [i, lng` ea, un bandaj familiar.
Trebuia s` fie o coinciden]`. Dar... atunci de ce o apucase dintr-o dat` tremuratul?
Dac` [i-ar fi ascultat instinctul, ferindu-[i ochii imediat,
nu l-ar fi v`zut pe Vic Remo foindu-se cam nervos \n
fotoliu [i nu l-ar fi privit cum scruta absent chipurile din
jur, pn` cnd, inevitabil, \l g`si pe al ei.
|n prima clip`, Laura fu sigur` c` n-o recunoscuse. |n
ochii lui nu p`ru s` luceasc` dect o admira]ie masculin`
politicoas`. Dar, peste cteva secunde, expresia admirativ` \i deveni uimit`. Laura nu zmbi, \ns` nici nu \ntoarse
capul. Era la fel de surprins` ca el. Nu mai departe de ieri,
se certaser` ca doi nebuni. Ce \ntors`tur` diabolic` a
sor]ii \i adusese din nou fa]` \n fa]`, tocmai aici, att de
curnd?
VINUL IUBIRII
41
Nici unul dintre ei nu p`rea s` mai fie con[tient de

lumea din jur. Seduc`toarea \nso]itoare a lui Vic \i sim]i
bra]ul c`znd de pe sp`tar [i \l privi peste um`r, surprins`. Neprimind nici un r`spuns, \i urm`ri direc]ia
privirii...
Laura! Te-a furat peisajul? Ai auzit vreodat` o arie
interpretat` mai superb?
Buim`cit`, clipind din ochi \n lumina care se aprinsese
din nou, Laura v`zu c` Tina st`tea \n picioare, aplaudnd
cu entuziasm. Emo]ionanta arie Sempre libera din finalul
actului \nti trebuia s` fi fost cntat` splendid de div`, c`ci
toat` sala era \n picioare, aplaudnd la fel de \nfocat.
Da, da, a fost minunat...
Laura se ridic` [i ea, alarmat`. Nu auzise nici o not` a
ariei, nici m`car una singur`! Aplauzele continuau la
nesfr[it, zgriindu-i urechile [i nervii. |n fine, dup` un
r`stimp ct o eternitate, chem`rile la ramp` \ncetar` [i
toat` lumea porni spre holul mare.
Vai, ce mul]ime! |n veci n-o s-o g`sim pe Lucy \n
aglomera]ia asta, spuse Tina, imediat ce sosir` la bar.
M` \ndoiesc c` a reu[it s` ajung` pn` aici. Hai s-o
a[tept`m \n cel`lalt cap`t al holului.
Laura avea motivele ei de a evita barul. Tocmai \l v`zuse
pe Vic, cu blonda. Numai s` stea de vorb` cu el nu-i ardea.
Avea nevoie de timp pentru a-[i limpezi min]ile.
A[a cum prev`zuse ea, Lucy ap`ru \n sfr[it, cu respira]ia tìat`, cl`tinnd din cap.
42
FRANCES FLORES
Numai urlete [i chiuituri, de-]i vine s` te urci pe

pere]i! Cum pute]i recunoa[te serios c` v` place
h`rm`laia asta? V` spun cinstit, nu pot s` suf`r opera!
Atunci de ce Dumnezeu mai vii aici ca s` te torturezi
singur`? i-o \ntoarse Tina, izbucnind \n rs.
Fiindc` \n institu]iile de cultur` se adun` toat` lumea
bun`. Despre asta scriu \n rubrica mea monden`, ai uitat?
Lumea bun` [i bogat`. Am [i reperat cteva persoane
foarte interesante...
Tina, lumea de la bar pare s` se mai r`reasc`, iar lui
Lucy pare s`-i fie cam sete, biata de ea. Nu te duci tu s`-i
aduci o [ampanie?
Laurei nu-i pl`ceau [iretlicurile, dar avea s-o
\ntrebe pe Lucy ceva important [i prefera ca Tina s` nu
aud`.
A, mi-ai salva via]a! mugi Lucy.
Sigur, zmbi Tina. Vrei [i tu ceva, Laura? {tiu c` nu-]i
place [ampania...
|ncepea s` devin` din nou obraznic`.
Nu, mul]umesc.
Imediat ce Tina plec`, Lucy trecu la subiect.
|n regul`, acum c` ai sc`pat de surioar`, poate-mi
spui [i mie ce te fr`mnt`.
Lucy era perspicace, iar Laura o [tia.
Ceva foarte important, serios. Vreau s` [tiu cum o
cheam` pe blonda aia tr`snitoare care st` lng` bar.
Lucy privi \n direc]ia respectiv`, mijind ochii.
VINUL IUBIRII
43
A, sigur, o cunosc, spuse ea, \ntorcndu-se din nou

spre Laura. De unde interesul `sta nea[teptat fa]` de o
trezorerie ambulant` ca ea?
E foarte dr`gu]`... [i are ni[te bijuterii fabuloase...
Laura nu mai continu`. Acum chiar o f`cuse lat`!
Mda, [i-a ag`]at la gt ditamai funia cu cuburi de
ghea]`. E Carole Canova.
Reac]ia Laurei la auzul acestui nume a]]` [i mai mult
curiozitatea lui Lucy. Nu era doar impresionat`, ci de-a
dreptul buim`cit`. Lucy se hot`r\ s` dezlege misterul, a[a
c` vorbi \n continuare, f`r` s-o scape pe Laura din ochi.
Este mult-m`ritata [i mult-divor]ata fiic` a lui Ricardo
Canova. |l [tii, ]arul investi]iilor [i al b`ncilor. S-ar putea
s` te intereseze [tirea c` Papa Canova s-a apucat \n ultima
vreme s` acapareze o mul]ime de p`mnturi din NapaSonoma. Oricum, \i d` mna! I-a cump`rat \ngera[ului lui
scump farafastcul `la de la gt ca r`splat` c` a ie[it cu
bine din ultimu-i dezastru matrimonial. Fostul so]
num`rul patru era un fel de jeg organic care nu mnca
dect aer! |]i dai seama de ce blestem`]ii trebuia s` se ]in`
s`r`cu]a feti]` bogat` ca s` nu se plictiseasc`?
Apoi continu`, pe un ton mai confiden]ial:
Dar sursele mele confiden]iale mi-au spus c` principala problem` a scumpei de Carole nu e plictiseala
s`n`toas`. Se pare c` libidoul ei a cam deraiat pu]in [i, pe
sub toate sclipiciurile ei, Carole Canova nu e dect o
dr`gu]`, normal` [i banal` nimfoman`...
44
FRANCES FLORES
Astea-s doar brfe veninoase, precis, replic` Laura,

mai tare dect ar fi fost cazul.
De ce ap`ra o femeie pe care nici n-o cuno[tea? Dar...
nu, nu era att de simplu. Nu la adresa reputa]iei [ifonate
a lui Carole Canova protesta.
A, n-a[ crede. De obicei, sursele mele sunt demne de
\ncredere. Oricum, va fi fascinant s` vedem dac` Vic
Remo devine so]ul num`rul cinci. Dar pariez c`-i prea
de[tept ca s` se lase prins \n mrejele ei.
Vic Remo...? abia avu Laura \ncredere \n sine ca s`-i
murmure numele.
~sta-i tipul `la incredibil de ar`tos care st` lng` ea.
Urechile lui Lucy depistaser` \n vocea Laurei o nuan]`
pe care nu prea [tia cum s-o ia.
S` nu-mi spui c` nu l-ai observat! Dumnezeu e martor c`-n seara asta fiecare femeie de-aici [i-a flfit spre el
cel pu]in o dat` genele false.
L-am observat.
Lucy pufni f`r` pic de elegan]`.
|l [tiu pe Vic de cnd era un pu[ti. Nu ]i-am mai vorbit despre el?
Nu.
Vic a urcat pe coate scara succesului [i a devenit un
expert renumit \n industria vinurilor. E director \n
Corpora]ia Canova, dar nu depinde de nimeni, \n]elegi ce
vreau s` spun? A, sigur, e ambi]ios ca to]i dracii, dar are
ceva care m` face s`-l respect [i s`-l admir.
VINUL IUBIRII
45
Respect? Admira]ie? Numai a[a ceva nu-i inspira Laurei

Vic Remo! O fi reu[it el s-o \mbrobodeasc` pe Lucy, dar
pe ea n-o p`c`lise! Nu \nc`pea nici o \ndoial` c` avea
farmec [i putea face ]`nd`ri autocontrolul unei femei
dintr-o singur` privire a acelor ochi senzuali. |ns` Laura
[tia c` nu putea fi mai mult dect un oportunist calculat
[i f`r` scrupule. Nu era de mirare c` se putea lùda ct de
mult \i pl`cea munca nim`nui nu i-ar fi stricat ni[te
firimituri blonde [i sexy cum \i picau lui!
Vai de mine! Se pare c` via]a \ncrezutei noastre
regine a r`sf`]ului nu e tocmai vis [i armonie, coment`
Lucy, ar`tnd cu capul spre bar.
Laura prefera s` nu vad` [i s` nu aud` nimic, dar
urm`toarea exclam]ie a lui Lucy nu putu fi ignorat`:
Vai de mine [i de mine!
Laura arunc` o privire, tocmai cnd Vic se \ntorcea de
la bar. Avea dou` pahare [i \i \ntinse unul lui Carole.
Probabil c` o sup`rase cu ceva, c`ci Carole refuz` [ampania, scuturnd violent din cap. |l privi cu venin, apoi
scuip` un cuvnt vulgar [i plec`, turbat` de furie.
Nici limbajul [i nici absen]a lui Carole nu p`reau s`-l
deranjeze prea mult pe Vic. Singura lui problem` era
aceea c` nu [tia ce s` fac` cu cele dou` pahare pe care le
mai avea \n mini. Norocul f`cu ca Tina s` se afle la doar
c]iva pa[i, a[teptnd s`-i vin` rndul la bar. Vic nu ezit`
nici o clip`; cu o curtoazie fermec`toare, \i zmbi Tinei,
oferindu-i cele dou` pahare.
46
FRANCES FLORES
|ntr-o secund`, Tina ajunse \napoi la Laura [i Lucy, cu

ochii str`lucind de \ncntare.
{ti]i ce mi s-a \ntmplat? St`team la coad`, v`zndu-mi
de ale mele. {i a ap`rut un tip de-a dreptul divin care mi-a
dat paharele astea dou`!
{tim, am v`zut momentul, o lini[ti Lucy, lund unul
dintre pahare. Tocmai \i spuneam surorii tale cteva
am`nunte fascinante despre tipul de-a dreptul divin. Se
nume[te Vic Remo.
Tina se \nec` zgomotos cu [ampania.
Auzi, `sta nu-i cel care-a fost ieri la cram`, Laura?
Mi-a spus Matt Moyer.
Laura \nchise ochii, nu numai ca s` nu mai vad` privirea
stupefiat` a lui Lucy, ci [i pentru c` Vic Remo venea spre
ea. Trebuia s` \nving` acea stare de jen`, la urma urmei ce
putea s`-i fac`? Era doar un b`rbat ca oricare altul, nu?
Dar, la auzul glasului sù blajin, cu o und` de fermitate
abia sim]it`, hot`rrea i se risipi \n cele patru vnturi.
Ce faci, Lucy? Continui s`-]i bagi nasul peste tot pentru rubrica ta de scandal?
O s`rut` cu drag pe cre[tetul capului.
{tiu c` nu de-amorul muzicii ai venit aici.
Al dracului de bine zici! rse Lucy, strngndu-l \n
bra]e. Oricum, cititorilor le plac articolele mele. S`-]i
spun ceva. Acum chiar am s`-i cuceresc pe to]i, cu versiunea mea pitoreasc` despre scena la care tocmai am asistat, \ntre tine [i notoria Carole Canova!
VINUL IUBIRII
47
Vic ridic` din umeri non[alant, exprimndu-[i clar

dezinteresul fa]` de \ntreaga situa]ie. |n schimb, se
\ntoarse spre Tina.
Dumneata e[ti Tina D'Asti, nu-i a[a?
Da, da, eu sunt... Dar de unde [ti]i...?
Sora ta mi-a spus multe despre tine, ieri.
|ntoarse \ncet capul.
Bun` seara, Laura.
Bun`, Vic, r`spunse ea, cu un calm surprinz`tor.
Ei, ei, interveni Lucy. Nu [tiam c` tu [i scumpa mea
prieten` Laura v` cunoa[te]i! remarc` ea, cu o voce numai
lapte [i miere. Dar, ia stai pu]in. Ce-ai p`]it la mn`, Vic?
S` nu-mi spui c` \n sfr[it ai scos-o din ]]ni pe una dintre adoratoarele tale! I-a filat o lamp` [i-a-nceput s`-]i
ron]ìe mna?
Vic \[i ridic` mna bandajat`, rznd.
Ca s` ]i-o spun p-a dreapt`, cam a[a ceva s-a \ntmplat ce zici, Laura?
Nici pe departe ceva att de melodramatic, a[ zice.
V`d c` ]i-ai schimbat bandajul. Ai fost la doctor?
Nu, \n nici un caz. Rana aproape s-a vindecat, a[a c`
mi-am bandajat-o eu cu pu]in tifon.
Nu \n]eleg, murmur` Tina. Ce s-a \ntmplat ieri la
vin`rie?
Vorbiser` pe un ton politicos, civilizat, iar Laura se
mndrea cu felul \n care evitase s`-l priveasc` pe Vic drept
\n fa]`. Acum, \ns`, f`cu gre[eala de a ridica privirea [i \i
48
FRANCES FLORES
v`zu lucirea ironic` din ochi [i zmbetul care \ncepea s`-i

arcuiasc` gura cu buze senzuale. |n minte \i reveni fulger`tor imaginea t`r`boiului caraghios de lng` ele[teu,
cu ggieli [i pene zburnd care-ncotro. Nu se putu
st`pni [i izbucni [i ea \n rs.
Totul a fost numai din vina Bellei ce mai aiureal`!
|ntruct Bella nu e aici, ca s` se apere, propun s`
uit`m totul, spuse Vic. V`d c` nu bei nimic, Laura. Pot
s`-]i aduc un pahar de [ampanie?
Continund s` rd`, Laura cl`tin` din cap.
Nu, mul]umesc.
Laurei nu-i place [ampania, spuse Tina, pe un ton
dulce-acid. Nu ]i-a spus ieri?
Nu, n-am ajuns s` discut`m despre [ampanie.
Vic redevenise serios, dar \n privirea lui se sim]ea o
anumit` c`ldur` pe care Laura n-o putea trece cu vederea.
Spre deosebire de prietena mea Lucy, aci de fa]`,
cred c` ]ie \]i place opera foarte mult, nu-i a[a, Laura?
Da, \nc` de cnd eram mic`.
De cte ori ai v`zut La traviata? De cinci ori, poate
chiar de mai multe...?
Mm-m-m, de mult mai multe ori. De ce?
Renun]` la restul reprezenta]iei [i ia cina cu mine \n
schimb.
Era o idee att de nebuneasc`, \nct Laura r`mase cu
gura c`scat`. Oare de ce omul acela sim]ea \ntotdeauna
cnd \[i l`sa garda jos, fie [i numai o clip`?
VINUL IUBIRII
49
Nici nu m-a[ gndi s` plec...

Se auzi gongul, anun]nd sfr[itul pauzei.
M` gndeam la un mic restaurant care cred c`-]i va
pl`cea foarte mult. E localul meu favorit din San
Francisco.
Vic vorbea \ncet, dar \n tonul provocator i se sim]ea
totu[i o \ntrebare nerostit`:}i-e fric` de mine, Laura?
Lucy, nu te deranjeaz` s-o duci pe Tina acas` dup`
spectacol, nu-i a[a?
|n weekendul `sta, Tina [i Laura stau la mine.
Chiar a[a? Atunci, nu-i nici o problem` s-o \nso]e[ti
tu pe Tina.
A... a, nu, absolut nici o problem`! Sigur c` da!
Haide, pisicu]o, o chem` Lucy, f`r` pic de subtilitate,
trnd-o dup` ea prin hol.
|n foaierul de marmur` se l`sase t`cerea. Nu se mai
auzeau dect slabe acorduri muzicale, din sal`. Mai
r`m`seser` doar Vic [i Laura, care nu scoteau o vorb`. |n
cele din urm`, Vic \ntinse mna, r`mnnd \n a[teptare.
Laura \[i l`s` degetele s` se strecoare \n mna lui puternic` [i \ncepur` s` coboare \ncet scara.
Capitolul 3
Toate se pierdeau ca \ntr-o cea]` luminile, str`zile,
cl`dirile, oamenii. Laura st`tea cu capul \ntors spre
fereastr`, dar abia dac` era atent` la ceea ce se \ntmpla
\n afara ma[inii sport.
Cred c-ar trebui s` declar`m un armisti]iu, nu e[ti de
aceea[i p`rere? |]i promit s` nu fac nici o referire la
vin`rie, iar tu po]i \nceta s` m` mai tratezi ca pe un
du[man de moarte.
Vic b`g` \n viteza a treia, iar ma[ina acceler` rapid pe
strada \n pant` accentuat`.
}inndu-se de bordul capitonat cu piele, Laura a[tept`
s` ajung` \n vrf, \nainte de a \ntoarce capul spre el.
Va fi cam greu, nu crezi? S` declar`m armisti]iu,
vreau s` zic. Poate uita vreunul dintre noi cele \ntmplate
ieri?
VINUL IUBIRII
51
E foarte u[or. Eu am [i uitat. Ziua de ieri n-a existat

niciodat`. Ast`-sear` ne-am \ntlnit pentru prima oar`.
Te-am v`zut, \n \ntuneric, m-ai v`zut [i tu pe mine. {i
ne-a pl`cut ce-am v`zut.
Vorbea att de \ncet, \nct murmurul motorului
amenin]a s`-i acopere cuvintele. |ndrept` ma[ina spre
cealalt` latur` a colinei.
Ar putea s` ias` ceva, Laura, dac` ai vrea s`-i acorzi
m`car o [ans`.
Putea s` se \ntmple att de simplu? se \ntreb` ea. |[i
puteau [terge din memorie toate cuvintele pe care [i le
aruncaser` unul altuia la furie? {i totu[i, \l urmase. Vic n-o
scosese cu for]a de la oper`. Nu, venise cu el de bun`voie.
Ast`-sear` ne-am \ntlnit pentru prima oar`...
De ce nu?
Bine, accept` ea cu un umor sec, declar un armisti]iu
\ntre Vic Remo [i Laura D'Asti! Cel pu]in, pentru seara
asta. Nu [tim unul despre altul dect c` tu locuie[ti \n
ora[ul `sta, iar eu locuiesc la ]ar`.
|i pl`cea felul cum o ]inea de mn`, strngnd-o
aproape prea tare. Va s` zic`, era impulsiv! Pe sub
aparen]ele acelea de autocontrol rigid, Vic Remo ascundea ceva. Poate c` fusese prea aspr` cnd \l f`cuse calculat [i lipsit de scrupule. Degetele lui calde \i d`deau o
senza]ie de onestitate, dar nu-i putea descifra expresia
fe]ei. Aplecnd u[or capul \nainte, \l \ntreb`:
52
FRANCES FLORES
Apropo, de la ce vine Vic?

Va trebui s` fim prieteni mult mai buni \nainte de
a-]i spune secretul `sta, r`spunse el, rznd.
Tocmai intraser` \n tunelul de pe Stockton Street, iar
farurile ma[inilor se reflectau \n pere]ii placa]i cu dale
albe, amintindu-i Laurei de scnteierile unor rubine [i
diamante. Diamante!
Carole Canova n-o s` se \ntrebe unde-ai disp`rut?
S-ar putea, dar n-are nici o importan]`. Va g`si ea pe
cineva care s-o duc` acas`.
R`spunsul lui era destul de direct, iar mna \i strnse
degetele Laurei [i mai tare.
Las-o \n pace, se preveni ea, [i schimb` imediat
subiectul.
Dac` nu-mi spui adev`ratul tù nume, vrei m`car
s`-mi vorbe[ti despre restaurantul `sta care-]i place att
de mult? Sunt foarte curioas`. Ce anume are att de
deosebit?
Mncarea e excelent`, dar localul nu are nimic
grandios sau preten]ios. De fapt, nu e dect o mic`
trattoria de cartier, unde se serve[te vin la ulcior. Te
deranjeaz` cu ceva?
Nu, \n nici un caz! Dar cred totu[i c` trebuie s` aib`
ceva special, altfel n-ar fi localul tù preferat. S` spunem
lucrurilor pe nume, ora[ul San Francisco e celebru pentru restaurantele lui italiene[ti!
VINUL IUBIRII
53
La cap`tul tunelului, spre North Beach, traficul \ncepea s` se aglomereze, iar cnd avu timp s` vorbeasc`, Vic
o \ntreb`:
|]i place buc`t`ria sicilian` autentic`?
Privirea ei \ntreb`toare \l f`cu s` rd`.
Probabil nu e[ti familiarizat` cu arta culinar` din
sudul Italiei, nu-i a[a? |mi amintesc ce-ai spus, c` familia
ta provine din nord.
A[adar, nu uitase acest am`nunt?
Da, suntem de origine din Toscana. Mncarea e chiar
att de diferit`?
Diferit` ca ziua de noapte, cum sunt [i obiceiurile, [i
limba. {i oamenii, de asemenea.
|i ridic` u[or mna, ca pentru a-[i accentua cuvintele.
|n semi\ntunericul din ma[in`, pielea lui bronzat` contrasta cu a ei, mult mai deschis`.
{i iubim cu mai mult` patim`.
Laura fu ct pe ce s`-l contrazic`, dar nu era prea
sigur` dac` nu cumva o tachina din nou. F`r` \ndoial`,
se considera expert [i \n arta amorului. |[i continuar`
drumul prin Washington Square, apoi pe una dintre
str`zile \nguste cu sens unic de sub Telegraph Hill.
Panta era abrupt`, iar ma[inile st`teau parcate de-a
valma peste tot. Vic opri ma[ina \n mijlocul str`zii,
proptindu-i roata din dreapta de una dintre barele de
beton \mpotriva vitezei.
54
FRANCES FLORES
Am ajuns. D`-mi voie s` te ajut.

Laura fu surprins`. Chiar avea de gnd s`-[i lase ma[ina
scump` \n pozi]ia aceea precar`? Dar nu avu timp s` stea
pe gnduri. Se sim]i tras` f`r` efort pe trotuar. V`zu o
hal` agro-alimentar` mare, cu inscrip]ia Uzzanoda
Messina pe vitrine.
Unde-i restaurantul?
Neputndu-se mi[ca, sim]i c` bra]ele lui \i cuprinseser` talia. Dar nu conta; era o senza]ie foarte
pl`cut`.
|n spatele pie]ei.
|n spatele pie]ei?
Pantofii ei de sear` delica]i nu fuseser` concepu]i pentru a escalada pante abrupte, mai ales cnd vntul sufla cu
atta putere, [i se sprijini de Vic.
Nu-mi vine s` cred.
Totu[i, a[a este.
|i privi chipul, a[teptndu-se s` vad` un zmbet
glume], dar Vic era absolut serios. Buzele pline i se \ntredeschiseser` [i murmur`:
Laura...
Poate voia s-o s`rute; Laura ardea de pofta unui s`rut.
Cnd \n sfr[it sim]i mngierea, aceasta nu-i atinse
buzele, ci [uvi]ele de p`r. Ridic` fa]a spre el, cùtndu-i
gura...
Hei, Vic!
VINUL IUBIRII
55
Vic se trase pu]in \ntr-o parte, \njurnd \ncet. Din pia]`

ap`ru \n fug` un copil cu p`rul crlion]at. Purta un [or]
mare [i alb peste blugi [i rnjea cu gura pn` la urechi.
Nu m-a[teptam s` te v`d \n seara asta, prietene!
O m`sur` pe Laura din privire [i se declar` satisf`cut,
cu un zmbet [i mai larg.
Vrei s`-]i parchez ma[ina \n garajul tù, Vic?
Sigur, murmur` acesta, aruncndu-i bìatului cheile.
Tremuri, \i [opti el Laurei. Vino \nùntru, s` sc`p`m de
vntul `sta, [i-am s`-]i dovedesc c` n-am min]it \n leg`tur`
cu restaurantul.
Laura \l l`s` pe Vic s-o conduc` spre u[a halei, cu gndurile \n plin tumult. Ce ciudat! Ar fi putut s` jure c`
bìatul pomenise de garajul lui Vic. Poate se \n[ela. Poate
gre[ea \n multe privin]e.
Dar surprizele serii \nc` nu se terminaser`. |n clipa
cnd Laura p`[i \n interiorul cald [i primitor al halei, o
n`p`dir` amintirile. De ct ani nu mai intrase \ntr-o pia]`
att de caracteristic european` ca aceea? Aproape imediat
o cuprinse o nostalgie cople[itoare.
{tiu c` e cam neobi[nuit, m`rturisi Vic, dar drumul
spre restaurant trece prin hal`...
Te rog! Pot s` m` uit [i eu prin jur cteva clipe?
Sigur c` da.
Vic \ncepea s`-[i dea seama c` Laura era o femeie cu
st`ri de spirit foarte schimb`toare.
56
FRANCES FLORES
Locul `sta \mi treze[te amintiri att de minunate...

Laura privi \n jur, la abunden]a de m`sline negre,
[unci afumate, nuci, acadele glasate [i, atrnate sub tavan,
salamuri [i brnzeturi. Desigur, locul de onoare le revenea nenum`ratelor sortimente de paste fìnoase. Laura se
aplec` s` citeasc` denumirile:
Cannelloni, manicotti, lasagna, fettuccine, tagliarini,
cavatelli, rigatoni, mostaccioli...
Rse, cu r`suflarea tìat`.
Parc-ar fi personajele unei opere bufe!
|ntr-adev`r, confirm` Vic, urm`rindu-i firul cam
\nclcit al gndurilor. {i-acum, spune-mi adev`rul. Care e
soiul tù favorit?
Nici unul din astea.
Era rndul ei s`-l tachineze.
Mama prepara \ntotdeauna pastele \n cas`. Nu conta
ce form` aveau dac` mncam paste fìnoase, erau
proaspete, f`cute \n aceea[i diminea]` \n buc`t`ria noastr`.
Deodat`, Laura scutur` din cap.
Ce m-a apucat? Retrìesc trecutul, [i-i a[a de
nes`n`tos [i anormal!
Ba nu e deloc. Ce este anormal \n a-]i retrì trecutul?
E prea dureros, asta-i!
Vic \i acoperi u[urel buzele cu degetele, pentru a o
face s` tac`. |n jur, oamenii f`ceau cump`r`turi, dar
VINUL IUBIRII
57
nimeni nu p`rea s` observe cuplul \mbr`cat elegant care

conversa intim lng` perete.
Cnd degetele lui Vic i se desprinser` de pe buze,
Laura zmbea din nou, cu o non[alan]` demn` de invidia
celor mai experimentate actri]e.
Vic, mi-e foame! Unde-i afurisitul `la de restaurant?
N-avea alt` solu]ie dect s`-i fac` jocul.
Intrarea e \n spatele tù. Uite c`, dintr-o dat`, m-a
apucat [i pe mine foamea.
O conduse pe o u[` care d`dea din hal` \n trattoria,
unde \i \ntmpin` pe dat`, cu c`ldur`, un b`rbat care nu
putea fi dect patronul micii braserii.
Dario, v`rul meu, i-l prezent` Vic Laurei.
Dario \[i desf`cu bra]ele, \ntr-un gest larg de bun-venit,
conducndu-i spre tavola calda, o tejghea prelung` plin`
cu platouri ovale care con]ineau diverse mnc`ruri gata
preparate.
Alege ce vrei la \nceput, iar apoi Dario ne va aduce
restul mnc`rii la mas`, spuse Vic.
Laura inspect` felurile, apoi lu` o hot`rre \n]eleapt`.
Ai avut dreptate, toate sunt g`tite altfel. Mai bine
ajut`-m` tu, Vic.
Ar trebui s` te pedepsesc.
De ce?
Pentru c` ai fost sceptic` atunci cnd ]i-am spus c`
exist` diferen]e \ntre noi. Ar trebui s` te las s` fl`mnze[ti.
58
FRANCES FLORES
Dar n-ai face-o, nu-i a[a?

Gura lui se \ncordase, \ntr-o expresie pe ct de surprinz`toare, pe att de fascinant` pentru Laura.
Nu, [i numai pentru c` sunt bun la inim`. Voi alege
pentru amndoi, explicndu-]i din mers.
Laura \l lu` de bra]. Nu i se p`ruse. Sim]ea clar \ncordarea care-i cuprinsese tot trupul la atingerea ei.
M` cìesc cu adev`rat, jur. Continu`, domnule
Remo.
Astea-s vinete crude marinate \n untdelemn de
m`sline [i usturoi, iar astea-s inimi de anghinare t`v`lite
prin brnz` [i fripte. Aici avem ardei ro[ii cop]i, coji]i [i
conserva]i \n o]et din vin, iar astea-s cubule]e de vi]el
proasp`t, garnisite cu piure de spanac. A, uite [i una din
mnc`rurile mele favorite, orz fiert [i dat printr-un
amestec de brnz` cu firimituri de pine, apoi copt pn`
prinde o crust` rumen`...
{i lista continu` la nesfr[it, f`r` s` se apropie m`car
de felul urm`tor de mncare, care con]inea delicatese de
la midiile pr`jite pe j`ratic pn` la codul fiert \n suc de
ro[ii, ceap` [i m`sline negre.
Ajunge! protest` Laura. Te rog! |ntreci orice
m`sur`!
Dario le \ntinse peste tejghea dou` farfurii pline.
Duce]i-v` la mas` [i-am s` v` servesc mncarea cald`,
cnd o termina]i pe asta. Buon gusto!
VINUL IUBIRII
59
Vic o conduse pe Laura la o mas` unde ardea o singur`

lumnare, pe fa]a de mas` simpl`. Ceilal]i clien]i p`reau
mai preocupa]i de cina lor, dect s` se uite la Laura [i Vic.
Un grup de studen]i \nfulecau cu poft` macaroane, discutnd plusurile [i minusurile ultimului concert de punkrock, iar ni[te localnici pestri]i din North Beach, \mbr`ca]i
fistichiu \n costume demodate, cu cravate, berete [i [epci,
dezb`teau cele mai reu[ite momente ale meciului de
bocce din aceea[i dup`-amiaz`. Vorbeau sotto voce, cu
accent napolitan. P`reau cam chercheli]i. Ceilal]i clien]i
mncau [i beau \n t`cere, citind ziare publicate \n limba
italian`.
Vic turn` vin rubiniu din ulcior, \n paharul Laurei.
~sta a fost tescuit abia ieri, dar e bun totu[i. Cum ]i
se pare mncarea?
Delicioas`. Nu prea [tiu ce m`nnc, dar are un gust
grozav.
Lu` o \nghi]iur` de vin.
{i vinul e bun, \ntr-adev`r. Te temeai c` n-o s`-mi
plac` aici, Vic? Chiar att de snoab` m` crezi?
Dar Vic nu apuc` s` r`spund`. Dario ap`ru lng` ei,
\mpingnd un c`rucior doldora de specialit`]i, [i urm` un
dialog \nsufle]it \n dialectul sicilian despre continuarea
festinului. Laura nu \n]elese alte cuvinte dect mostaccioli
[i salsa arrabiata. |n farfurii ap`ru imediat o combina]ie
de paste tubulare [i sos de tomate ro[u ca focul.
60
FRANCES FLORES
{i arde ca focul, constat` ea, gustnd sosul condimentat, dar e delicios [i, sincer \]i spun, nu cred c` mai
pot lua nici o \mbuc`tur`.
Observ` c` nici Vic nu se prea atingea de mncare,
\mpingnd la o parte [i farfuria cu paste. Era cam \ncruntat, iar Laura regret` c`-i pusese o \ntrebare att de
necugetat`. De ce-ar fi crezut-o snoab`?
Spuneai c` ]i-era foame, ai uitat?
Serios, replic` el, \n timp ce se rezema de sp`tar,
bndu-[i vinul. Mi-o fi fost, dar acum mi-a trecut.
Expresia i se destinse, iar col]urile gurii \ncepur` s` i
se arcuiasc`.
|i voi prezenta lui Dario scuzele mele mine. Cnd
oamenii nu-[i ling farfuriile pn` le fac lun`, o ia ca pe un
afront personal.
Chiar este v`rul tù?
A, da, iar fratele lui e proprietarul pie]ei, r`spunse el,
cu un zmbet [i mai larg. Sunt \nconjurat numai de veri.
Cu to]ii a]i crescut aici, \n San Francisco?
Nu, am crescut la o lume \ntreag` distan]`. Cnd
s-au c`s`torit, p`rin]ii mei [i-au luat r`mas-bun de la
familiile lor din Sicilia [i au \nceput o via]` nou`, \n
ora[ul `sta. Literalmente, am crescut chiar aici unde st`m
acum.
Aici? Nu \n]eleg.
Aici era micul nostru magazin.
VINUL IUBIRII
61
|n ochii lui se ivi o lic`rire irezistibil`, iar Laura se

pomeni reac]ionnd \ntr-un fel aproape alarmant.
Ar fi trebuit s` ghicesc!
Dintr-o dat`, sim]i c` trebuia s` [tie totul despre
copil`ria [i via]a lui.
P`rin]ii tì mai locuiesc \n cartier?
Vic cl`tin` din cap.
Ce ciudat a evoluat totul... De[i le pl`cea \n
California, cred c` p`rin]ii mei \[i promiseser` s` se
\ntoarc` \n patrie cndva. Dar st`teau prost cu banii [i
nutreau visul ca eu s` urmez colegiul, a[a c` au trecut
c]iva ani pn` mi-am putut permite s`-i trimit \napoi \n
Sicilia. ~sta-i unul dintre avantajele de a avea bani, murmur`, umplnd din nou paharele cu vin. Te sim]i bine
cnd po]i cheltui ct de mult dore[ti pentru oamenii la
care ]ii cu adev`rat.
Laura cùt` o und` de sarcasm \n cuvintele lui, dar nu
distinse nici una.
Tot tu ]i-ai adus [i verii aici, nu-i a[a?
Da, r`spunse Vic, lund o \nghi]itur` de vin. De fapt,
am f`cut un trg. P`rin]ii mei au preluat vechea cas` a
familiei din Sicilia, iar Dario a luat \n primire proprietatea
de-aici. Am cump`rat cl`dirile \nvecinate, am construit
magazinul [i am adùgat aceast` trattoria. |n plus, am
modernizat vechea cas` din Sicilia. {i-acum, toat` lumea e
mul]umit`.
62
FRANCES FLORES
Dar tu?
N-ar fi ghicit niciodat` c` generozitatea f`cea parte din
firea lui [i-[i d`dea seama ce gaf` fusese gata s` fac`. Dac`-l
\ntreba ct de mul]umit era, ar fi \nsemnat s`-[i bage
nasul unde nu-i fierbea oala.
Vreau s` zic... nu ]i-e dor de p`rin]ii tì?
C`l`toresc acolo de dou`-trei ori pe an, spuse el,
plimbndu-[i degetul peste buza paharului. }i-ar pl`cea
priveli[tea din jurul vechii noastre case, Laura. E pe culma
unei coline, iar jos se \ntinde o vale care seam`n` mult cu
a ta. {i vremea e aproape la fel.
Un zmbet rùt`cios \i alung` gndurile.
Altfel, cele dou` locuri nu au absolut nimic \n
comun! Vezi c` nu-]i bei vinul.
Nu... nu mai vreau, mul]umesc.
O cafea?
Laura nu dorea nici cafea, dar nici nu voia s`
p`r`seasc` att de repede sanctuarul lini[tit al braseriei.
Poate c` cel mai mult se temea s` fac` sau s` spun` ceva
care ar fi spulberat fragila punte de intimitate [i \n]elegere
ce \ncepuse s` se lege \ntre ei.
Laura...?
Da, a[ dori o cafea.
Vic se ridic`.
|n regul`. O bem la mine acas`.
Laura [tia c` ar fi fost o copil`rie s` protesteze.
VINUL IUBIRII
63
Bine...
Nu ezita dect fiindc` se temea de vntul rece de-afar`.
Sau, cel pu]in, a[a \[i spunea.
Aici e att de lini[tit [i pl`cut...
{i \n apartamentul meu e la fel de lini[tit [i pl`cut.
Vic \i ridic` [alul, \nvelindu-i cu el umerii goi.
Locuiesc \n apropiere, a[a c` n-o s` ]i se fac` prea
frig.
|nc` o surpriz`.
Serios? Credeam...
Ce credeai? C` stau \n cine [tie ce c`soi scump, la
Marina?
Drept s`-]i spun, exact asta credeam.
Nu trìesc dup` regulile altora, mi le fac pe ale mele.
|nc` n-ai \n]eles asta, Laura?
Nu-i l`s` timp s` analizeze \ntrebarea. Ct ai clipi din
ochi, ie[ir` \n hal`. R`s`rind de dup` o stiv` de l`zi cu
citroni dolci, tn`rul Joe \i \napoie lui Vic cheile ma[inii.
Merge ca focu', coment` el, apoi adùg`, ca s`-[i
arate priceperea \n domeniu: da' ar trebui s`-i mai verifici
camele alea...
|]i promit, r`spunse Vic, pentru a-i satisface orgoliul
copil`resc.
Afar`, vntul rece se \nte]ise, dar Vic, ]inndu-se de
cuvnt, o conduse doar c]iva pa[i, pn` la o venerabil`
cas` de gresie. Urcar` \n grab` treptele [i, cnd u[a din
64
FRANCES FLORES
fa]` se deschise, Laura avu \nc` o surpriz`. Peste tot lucea

lemn`rie de stejar masiv, cu o patin` care nu se putea men]ine
dect cu pre]ul unor \ngrijiri meticuloase [i costisitoare. Se
aflau \ntr-un mic vestibul. Vic deschise o u[` lateral`.
E modest`, dar e casa mea.
Modesta lui cas` \i reflecta perfect personalitatea.
Masculin`, discret`, locuin]a v`dea \n acela[i timp sensibilitate. {i... da temperament.
Cu \ncntare, Laura \l privi cum aprindea focul \n
[emineul ce cuprindea un perete \ntreg. Era
ne\mpodobit, cu excep]ia granula]iei senzuale care se
g`se[te \ntotdeauna \n marmura de Carrara veritabil`.
Se \ntoarse [i porni \ncet prin camer`, observnd
lucrurile care-i apar]ineau lui Vic: gravurile chineze[ti \n
lemn de pe pere]i, sistemul stereo complex, \nconjurat de
o discografie vast`, de la primele opere ale lui Monteverdi
pn` la jazzul tradi]ional din New Orleans, canapeaua [i
fotoliile confortabile, tapi]ate cu catifea de culoarea
p`mntului, c`r]ile, obiectele personale, cum era colec]ia
de pipe [i tabachere aliniate pe birou. Toate erau discrete, dar accentuate de o valoare subtil`.
Mai existau [i alte detalii care nu-i sc`par`: de exemplu, o pereche de cercei scumpi de jad, l`sa]i lng` o
scrumier` de Baccarat. |ncerc` c` nu st`ruie asupra lor,
acceptnd \n schimb paharul de cristal verde-\nchis pe
care i-l oferea Vic.
VINUL IUBIRII
65
Asta nu-i cafea, murmur` ea.

Nici pe departe! Se nume[te grappa [i garantez c` te
va \nc`lzi mult mai repede dect cafeaua.
B`nuindu-i t`ria, Laura lu` o sorbitur` infim`.
Ar trebui s` fie scoas` \n afara legii!
Peste cteva secunde, \[i reg`si respira]ia. Vic \[i bù cu
u[urin]` alcoolul insidios, iar Laura ridic` paharul \n
semn de salut.
Modesta ta cas` e o frumuse]e! Cred c` aici ai
locuit cu p`rin]ii tì, nu-i a[a?
Vic d`du din cap.
Da, dar pe vremea aceea apartamentul nostru ocupa
doar o parte din camera asta. Acum am preluat tot
nivelul, am d`rmat c]iva pere]i [i am adus unele
\mbun`t`]iri o saun`, o buc`t`rie din epoca spa]ial`,
nimicuri din-astea. M` bucur c`-]i place.
Cu paharul \n mn`, se a[ez` pe podeaua lustruit`, \n
fa]a ferestrei.
Stai jos aici, lng` mine. Putem privi \mpreun` cum
intr` [i ies navele din golf.
Laura \[i strnse sub picioare rochia lung`, a[ezndu-se
comod lng` el. Cu mna bandajat`, Vic \ncepu s`-[i desfac`
nodul cravatei negre de la gt. |n lumina focului care tocmai
se \nv`pìase, Laura putu citi \n sfr[it cuvntul gravat pe
br`]ara de aur a ceasului. O emo]ie pe care n-ar fi acceptat
s-o recunoasc` \n veci ca gelozie o \ndemn` s` \ntrebe:
66
FRANCES FLORES
Carole Canova locuie[te [i ea aici, cu tine?

Vine uneori \n vizit`.
Fu nevoit` s`-i admire diploma]ia. Ce capriciu
dr`cesc o \mpinsese s` pun` o \ntrebare att de indiscret`? Dar subiectul nu p`rea s`-l deranjeze deloc. Ba
chiar, Vic ripost` la rndul lui cu o \ntrebare personal`.
De cnd e \ndr`gostit de tine Matt Moyer?
Dinainte de a m` fi m`ritat. E[ti foarte perspicace,
nu-i a[a?
N-a fost greu de observat. Am v`zut cum se uita la
tine.
Ai observat [i c` suntem doar prieteni buni, \n ciuda
faptului c` m` iube[te?
Da... Am v`zut cum nu te uitai tu la el.
Ai tras multe concluzii despre mine, nu-i a[a? Nu
crezi c` e un lucru cam pripit [i periculos?
Nu la fel de pripit sau nejustificat ca unele dintre
concluziile pe care le-ai tras tu despre mine.
Se rezem` \ntr-un bra], aplecndu-se spre ea.
Am dreptate, Laura?
Laura nu se putu \ndura s` mint`.
Da, e adev`rat. Ieri, aproape c` te uram!
Dar asta a fost ieri...
{i mi-ai promis c` nu vom vorbi despre ziua de ieri.
Nu vom vorbi.
VINUL IUBIRII
67
Vic \ntinse mna [i-i desf`cu catarama pantofului.

Apoi, i-l scoase din picior. Cu dosul degetului, \i urm`ri
u[or curbura t`lpii.
Poveste[te-mi despre Frank Spandoni.
A fost un om bun [i un so] minunat...
Putea s`-]i fie tat`. De ce te-ai m`ritat cu el?
Cnd tat`l meu s-a \mboln`vit, s-a temut s` m` lase
singur`, \mpov`rat` cu responsabilitatea podgoriei.
Frank Spandoni era partenerul lui [i cel mai bun prieten...
}i-ai fi putut angaja un manager bun. De ce a trebuit
s` te m`ri]i cu el?
Fiinc`... era... Fiindc` asta a fost ultima dorin]` a
tat`lui meu.
|n]eleg.
Totu[i, nu p`rea s` fie prea atent la [oaptele ei. |ntre
timp, \i scosese [i cel`lalt pantof, iar palma lui \i masa
u[or glezna supl`.
Laura r`mase nemi[cat`, savurnd mngierea. Dar,
cnd gura lui, cu buze fierbin]i [i pline, \ncerc` s` i-o
cotropeasc` pe a ei, [opti cu sinceritate, nu ca o scuz`:
N-am venit aici ca s` m` culc cu tine...
{tiu...
Cuvntul \i sc`pase \ntr-un murmur arz`tor.
Dar toat` seara ai purtat o lupt` f`r` sor]i de izbnd`
cu tine \ns`]i...
68
FRANCES FLORES
O aplec` pe spate pn` cnd Laura se pomeni imobilizat` \ntre podea [i trupul lui dur.
Cred c` eu am pierdut lupta \n clipa cnd te-am
v`zut...
|n clipa cnd te-am v`zut. Laura se temuse de acea
stare, \ngrozit` la gndul sentimentelor pe care i le putea
trezi. Era prea trziu; niciodat` nu mai trecuse prin ceva
asem`n`tor cu ceea ce i se \ntmpla acum. Nu \ncerc` s` se
elibereze. Dimpotriv`, se \n`l]` spre gura lui, cuprinzndu-i
strns umerii cu bra]ele. |n]elegnd c` numai un preludiu
lent, senzual, o putea preg`ti complet, Vic nu se gr`bi.
S`rutul lui fu arz`tor, p`trunz`tor, poruncitor, nes`]ios.
Corsajul sub]ire al rochiei fu \nl`turat. O c`ldur` incandescent`, nùcitoare, \i inund` snii cu piele m`t`soas`.
Te-ai culcat cu so]ul tù din supunere, ca s`-l
mul]ume[ti?
Da... nu... nu [tiu...
Cu el, n-ai cunoscut niciodat` diferen]a dintre sex [i
pl`cere... nu-i a[a?
Nu... te rog, o, te rog, nu mai...
Nici cu el, nici cu altcineva?
Vic!
La dracu', zi odat`!
Orgoliul lui \i cerea s` m`rturiseasc` pe fa]` acea poft`
teribil`. Dar Vic [tia, iar acest lucru era de ajuns pentru a-l
\mpinge imediat dincolo de orice re]inere.
VINUL IUBIRII
69
Niciodat` n-ai sim]it asta... sau asta... sau asta...!

Un foc dulce porni s` se r`spndeasc` \n jos dinspre
buzele ei, imediat ce limba lui \ncepu s`-i guste, s`-i ling`
[i s`-i sug` convulsiv vrful mic [i rigid al sfrcului. Apoi,
adnciturile trupului \ncepur` s` i se umezeasc`, Laura
vibrnd [i tremurnd toat`, \n spasme scurte, repezi,
neputincioas` sub atingerea lui. Delicioasa tortur` prin
care trecea aproape c` o f`cu s` r`spund`, strignd:
Niciodat`, niciodat` n-a fost a[a ca acum, iubitule! dar
nu putu dect s` geam`.
Att de brusc \nct o f`cu s` tresar`, Vic s`ri \n picioare.
Nu aici. |n dormitorul meu.
Ame]it`, incapabil` s` se mi[te, Laura \l privi cum \[i
arunca sacoul \n l`turi. Se aplec` [i-[i plimb` \ncet
minile peste trupul ei, de la sni pn` la coapse.
E[ti att de frumoas`... Acel a[a-numit so] al tù trebuie s` fi fost nebun.
O cuprinse iar, strns, ridicnd-o \n genunchi. F`r`
vlag`, Laura se rezem` de el.
|n noaptea asta, mormì Vic, vreau numai ceea ce
dore[ti tu, Laura, [i vreau s` fii egoist`. Dar mine...!
Mine? De ce gndul la ziua de mine o str`punse ca
un junghi de durere? Ceea ce-i f`g`duia pentru mine \i
amplifica fanteziile pn` la un nivel insuportabil...
Ziua de mine era prea departe. Numai momentele
imediat urm`toare erau reale. |ns` adev`rul continua
70
FRANCES FLORES
s-o z`d`rasc`. Cu ct se ag`]a mai strns de Vic, cu

att devenea mai limpede. |n cele din urm` \[i aminti.
Vreau att de mult s` m` iube[ti \n noaptea asta! Dar
mine... Nu pot sta cu tine pn` mine...
De ce nu? \ntreb` el, cu r`suflarea tìat` [i gura
febril` explorndu-i toate misterele trupului. La naiba, de
ce nu po]i r`mne?
Existau attea motive credibile, dar Laura [tia c` nici
unul dintre ele nu mai conta. F`r` a b`nui ce gre[eal`
cumplit` s`vr[ea, \l alese pe cel mai important.
Vic, [opti ea, s`rutndu-i b`rbia \ncordat`, nu
vreau s` plec de lng` tine, dar mi-am dat cuvntul c`
voi \nmna Premiul Amici de anul `sta. Este un premiu privat, foarte prestigios, continu` ea, [i mi s-a
cerut s`-mi reprezint familia la prnzul de gal`.
Pl`nuiam ca mine diminea]` s`-mi scriu micul discurs.
Premiul Amici?
Mm-m-m, da...
Plutea, visa [i nu sim]i schimbarea subtil` din strnsoarea bra]elor lui.
{i ai fost aleas` s`-l prezin]i?
Tradi]ia cere ca \n fiecare an premiul s` fie \nmnat
de un membru al unei familii laureate \n trecut.
{i, desigur, tat`l tù...
Da, i s-a decernat premiul acum cinci ani.
VINUL IUBIRII
71
Buzele lui continuau s` stea \ngropate \n p`rul ei

r`v`[it. Laura \ntoarse capul s`-l s`rute, dar nu reu[i dect
s`-l ating` pe gt.
{tii cine va primi premiul anul `sta?
Nu, este strict secret. A, c[tig`torul [tie, sunt sigur`.
Oricine-ar fi, [i-a petrecut \ntreaga via]a \mbun`t`]ind arta
producerii vinurilor. Trebuie s` fie cineva... ca tat`l meu,
iar el a trebuit s` a[tepte ani [i ani! Dar hai s` nu mai vorbim despre asta, iubitule. Ce conteaz` pentru noi cine
c[tig` Premiul Amici? Asta va fi mine, iar noi avem seara
de-acum...toat` seara. }i-am spus numai ca s` \n]elegi de
ce...
Da, acum \n]eleg o mul]ime de lucruri.
|i d`du drumul, \ncet. Laura se desprinse din bra]ele
lui, surprins`.
Ce s-a \ntmplat?
|ntre noi, vrei s` spui?
Chipul lui Vic se \ntunecase mai tare ca oricnd, iar
ochii \i erau lipsi]i de orice expresie.
S-au \ntmplat prea multe, Laura.
Laura n-avea idee ct de puternic` era furia pe care
[i-o st`pnea el. Credea c` o tachina din nou. Sigur c` da!
|i explicase proste[te un lucru despre care trebuia s` [tie
[i el cte ceva, asta era!
Am uitat. Vreau s` zic, [tiu c` e[ti strìn de produc]ia vinicol`, dar sunt sigur` c` ]i-a explicat cineva
72
FRANCES FLORES
despre Premiul Amici di Vino. Acum chiar am vorbit ca

o snoab` nesuferit`, nu-i a[a? Iubitule, \mi pare att de
rù...
Cnd Vic vorbi, glasul lui era mai rece dect ghea]a.
Nu te scuza. E[ti o D'Asti, ai uitat? Sunt sigur c` nici
un D'Asti n-a recunoscut vreodat` o gre[eal`, mai ales \n
fa]a unui strìn.
Accentuase nepl`cut ultimul cuvnt. Se \ntoarse [i
porni spre un gheridon. Lu` o ]igar` dintr-o tabacher` de
argint, o aprinse [i trase adnc fumul \n piept, f`r` a privi
spre Laura.
|mbrac`-te.
|n camer` era aproape \n`bu[itor de cald, dar totu[i
Laura tremura \ngrozitor. |[i lu` rochia, o trase pe ea,
netezindu-[i p`rul att ct putea. Vic continua s` stea
\ntors cu spatele. |l ocoli, oprindu-se \n fa]a lui.
Nu sunt obi[nuit` ca un b`rbat s`-mi \ntoarc`
spatele.
Vic privea \n foc, ale c`rui v`pì \i conturau asprimea
tr`s`turilor, fumul ]ig`rii ce se \n`l]a atingnd p`rul negru
att de pl`cut sub mngierea degetelor ei. Laura \i
smulse ]igara dintre buze.
Uit`-te la mine cnd \]i vorbesc! Spune-mi de ce te
por]i a[a. N-am vrut s` spun nimic jignitor. E adev`rat c`
am avut vie]i foarte diferite [i... [i s-ar putea s` fiu diferit`
de tine, Vic, dar \ncerc s` te \n]eleg.
VINUL IUBIRII
73
Mda, am spus c` e[ti diferit`, Laura. N-am spus c`

e[ti mai bun`! replic` el, ridicndu-[i sacoul de jos. Te
duc acas`.
Laura r`mase la fel de nùcit` ca [i cum i-ar fi tras o
palm`. Era r`zbunare, pur [i simplu. Vic cùta un soi de
r`zbunare. Pentru ce anume? Nu [tia. Cumva, \i atacase
orgoliul masculin, iar el riposta \n cel mai dureros fel \n
care un b`rbat putea lovi o femeie.
S` mergem.
Nu te deranja!
Arunc` ]igara \n foc, f`cnd s` sar` scntei pe podelele
lustruite. Apoi, se repezi s`-[i ia [alul.
Nu te-a[ l`sa s` m` duci acas` nici dac-ar trebui s`
opresc un strìn pe strad` [i s` m` rog de el!
Vic ajunse la u[` \nainte ca Laura s` poat` ie[i.
Nu te mai purta ca o pu[toaic` r`zgiat` [i isteric`.
|i lu` mna de pe clan]`, strivindu-i degetele \n pumn.
Am spus c` te duc acas`...
Nu m` atinge!
Vocea ei era att de plin` de sil`, \nct \l descump`ni
un moment. Laura \[i smulse mna din strnsoarea lui.
Singurul lucru pe care-l mai doresc de la tine e
pl`cerea de a vedea cum te duci dracului!
Vic r`mase singur, doar cu ecoul pa[ilor ei r`sunndu-i
\n urechi. U[a de la intrare se trnti, zgomotos [i definitiv
ca un blestem.
Capitolul 4
Rolls-Royce-ul torcea pe str`zi cu gra]ia unei splendide
pisici negre. Giorgio nu sc`pa pietonii din ochi, astfel
\nct nu auzea nimic din conversa]ia de pe bancheta din
spate o conversa]ie cum nu se putea mai interesant`!
Toat` diminea]a te-ai purtat ca o fantom` [i ar`]i de
parc-ai fi [i speriat` de fantome. Pentru numele lui
Dumnezeu, scumpete, ce s-a-ntmplat asear`?
Laura ar fi dat orice ca Lucy s` tac` din gur`.
}i-am spus de nu [tiu cte ori c` asear` nu s-a \ntmplat nimic.
Numai de-ar fi [tiut prietena ei ce ironie amar` ascundea acest r`spuns!
Nu m` lua cu cioace, Laura. Toat` noaptea te-am
auzit plngnd [i tnguindu-te.
Nu fi ridicol`. N-ai auzit dect vntul.
VINUL IUBIRII
75
Unde te-a dus Vic?

|n North Beach, la un mic restaurant al unui v`r de-al
lui.
{i de ce-ai venit acas` cu taxiul? }i-ai luat t`lp`[i]a
fiindc` nu era un local destul de elegant pentru tine?
Ce prostii spui! Dac` vrei s` [tii, restaurantul era
excelent. Am luat un taxi... fiindc` i s-a stricat ma[ina.
{i vrei s` te cred? |l cunosc pe Vic, \n veci n-ar l`sa el
s` se strice ceva \n torpila aia italieneasc` pe care o conduce.
~sta-i adev`rul. Of, Lucy, mai las`-m` [i tu \n pace!
{tia c`, dac` nu-i \nceta ct de curnd durerea de cap,
avea s` urle.
De zece ori, \n primele ore ale dimine]ii, fusese ct pe
ce s` ia telefonul pentru a suna la comitetul Amici di Vino
ca s` anun]e c` era bolnav` [i nu putea veni la recep]ie.
Dar cel care o salvase era Giorgio. Calm [i politicos, \i
adusese pe teras` cafeaua fierbinte [i sucul de portocale.
Singur`, bndu-[i cafeaua [i privind str`lucirea soarelui
pe arm`turile podului, Laura jurase s` nu-i dea lui Vic
Remo satisfac]ia de a-i fi stricat ziua. |n cele din urm`,
reu[ise s` \ncropeasc` un mic discurs pentru prnzul festiv. Slav` Domnului c` Lucy \nc` mai sforìa, dup` ce
priveghease toat` noaptea, iar Tina ap`ruse doar pentru
o secund`, bùse un pahar de suc [i o tulise la
cump`r`turi. Comentariul surorii ei despre seara trecut`
fusese scurt [i la obiect:
76
FRANCES FLORES
Nu te condamn s` ai [ters-o de la oper` cu Vic Remo,

surioar`! Sper c` te-ai distrat bine. Unul ca el nici nu
exist`!
|n drum spre recep]ie, Lucy continua s-o piseze cu cele
\ntmplate \n seara trecut`.
De ce nu mi-ai spus c`-l cuno[teai pe Vic?
Nu-l cuno[team. Abia alaltìeri l-am \ntlnit prima
oar`, cnd a venit la cram` cu ni[te treburi.
Lucy se [i repezi:
Ce treburi?
Nimic important. Nici m`car nu mai ]in minte. Lucy,
te rog!
Nu mai suporta. Ziua avea s` fie o catastrof`; o
sim]ea \n golul din stomac. Hot`rrea de diminea]`
o p`r`sea cu repeziciune [i sim]ea c` o lua cu
gre]uri.
Tres`ri mai-mai s` cad` de pe banchet`, cnd Lucy \i
lu` mna, b`tnd-o c`lduros pe dosul palmei. Era clar c`
se hot`rse s` schimbe tactica.
Nu conteaz` dac` ai dormit sau n-ai dormit azinoapte, oricum \n diminea]a asta ar`]i minunat.
Cu excep]ia expresiei chinuite din ochii ei, desigur, dar Lucy avu atta minte \nct s` n-o mai
men]ioneze.
|]i mul]umesc.
|n sfr[it, Laura \ntoarse capul spre ea, cu un zmbet
vag.
VINUL IUBIRII
77
Rochia asta nu-i prea adolescentin`?

Grija exagerat` pe care o acordase piept`n`turii [i
machiajului o ajutase s`-[i mai recapete calmul. Totu[i,
nu \n]elegea de ce alesese o rochie alb` att de nepreten]ioas`.
Noo...! E perfect`. Uite, scumpete, aproape am
ajuns. Sigur nu vrei ca Giorgio s` te duc` \napoi acas`?
Poate nu ]i-ar strica s` tragi un pui de somn.
Nu, mul]umesc, am s` m` descurc. {i, Lucy, murmur` ea, e[ti o prieten` minunat`, iart`-m` c` toat`
diminea]a m-am r`stit la tine.
Las`, nu-i nici o scofal`! Altfel, pentru ce exist` prietenii?
Pe fa]a ei cam din topor se ivi o expresie m`moas`, \n
timp ce o strngea cu putere pe Laura de mn`.
Un singur lucru am s`-]i mai spun, [i pe urm` \mi ]in
gura \n leg`tur` cu tine [i Vic. Ei, hai, nu-ncepe iar cu
figurile! Nu m-am n`scut ieri-alaltìeri, s` [tii. Vreau s`-]i
spun c`, spre deosebire de ceea ce cred despre mine cititorii [i recunosc c` le-am ar`tat multe rufe murdare ale
\nalte societ`]i din ora[ul `sta sub l`pt`ria asta a mea ct
toate zilele bate o inim` adev`rat`. Prin urmare, orice
te-ar nec`ji att de rù, sunt gata s` te-ascult. }i-a intrat
bine-n cap?
Da, draga mea Lucy. Mi-a intrat \n cap ct se poate de
bine, [i-]i mul]umesc.
Bun. Hai, s` mergem.
78
FRANCES FLORES
Lucy avu nevoie de ajutorul lui Giorgio pentru a cobor\

din limuzin`, dar imediat ce ajunse pe trotuar \[i reg`si
st`pnirea de sine.
Laura, vreau s`-]i v`d frumuse]ea asta de fa]` zmbind cu gura pn` la urechi, iar picioarele astea superbe
s` se f]ie ct mai vizibil.
|[i \nfoie [i scutur` toate penele turcoaz care-i garniseau f`ptura bondoac`, pn` se asigur` c` ar`ta impecabil.
{i-acum, vino! Suntem o pereche supreb`, nu? Hai
s`-i bucur`m pe babalcii `[tia cu niscaiva infarcturi!
Bra] la bra], Laura [i Lucy ocolir` rznd l`cule]ul
unde ]inea sfat un grup de lebede albe, pe fundalul
pitoresc al Palatului Artelor Frumoase, cu arcadele [i
cupolele sale renascentiste. Laura se opri un moment s`
admire priveli[tea, cnd un glas insistent o smulse din
visare.
Lauretta! Domni[oar` Kaye!
Unul dintre babalcii comisiei Amici di Vino urca
panta cu pas vioi, desf`cnd bra]ele \n semn de salut. La
peste optzeci de ani, era un expert de renume mondial \n
vinuri, milionar [i pre[edinte onorific al comisiei un om
\ncnt`tor, pe care Laura \l cuno[tea de-o via]`.
|mi pare rù c` am \ntrziat pu]in, Signor Angelotti,
spuse Laura, \mbr`]i[ndu-l pe b`trn. Ce mai face]i?
Mai bine ca oricnd! Lauretta, draga mea copil`, unul
dintre noii no[tri membri moare s` te cunoasc`.
VINUL IUBIRII
79
Se \ntoarse, f`cndu-i semn unui om care venea spre ei.

|mi permi]i s` te prezint lui Ricardo Canova?
Domni[oar` Kaye, ce-a]i zice s` v` escortez la locul rezervat pentru dumneavoastr`...? se oferi el [i plec` \n trap
m`runt cu Lucy ag`]at` strns de bra], anun]nd, peste
firavu-i um`r, c` prnzul era gata s` \nceap`.
Dac` n-ar fi fost iritat` la auzul numelui de Ricardo
Canova, Laura s-ar fi distrat cu spectacolul oferit de
Lucy [i Signor Angelotti \mpreun`. |ndep`rtndu-se cu
pa[i poticni]i, Lucy tot \ncerca s` se uite \napoi spre
Laura.
Cnd \n sfr[it \ntoarse capul, Laura v`zu cei mai reci
ochi cenu[ii pe care-i \ntlnise vreodat`, iar \n minte i se
ivir` imediat diamantele de la gtul trufa[ al lui Carole
Canova. Va s` zic`, acesta era [eful lui Vic. Omul care voia
s`-i fure p`mntul [i, probabil, tr`gea sforile
opera]iunilor necurate ale lui Vic. Sim]i c`-i reveneau
ame]elile.
Voiam s` v` cunosc, domni[oar` D'Asti, ca s` v` spun
ct de mult l-am admirat pe tat`l dumneavoastr`.
Pe tat`l meu? L-a]i cunoscut?
Nu se a[teptase s`-i vorbeasc` despre tat`l ei. Canova
alesese genial subiectul; era nevoit` s`-i admire tupeul.
L-am \ntlnit de cteva ori, dar m` refeream la reputa]ia lui.
Ricardo Canova era un om zvelt, nu prea \nalt,
\mbr`cat extrem de meticulos. P`rul lui argintiu punea
80
FRANCES FLORES
tu[a final` pe o \nf`]i[are care s-ar fi putut numi agreabil`,

cu excep]ia r`celii din ochii aceia cenu[ii, care \i trimitea
Laurei fiori pe [ira spin`rii. |[i putea imagina clar ct de
u[or ar fi putut Canova s` domine pe cineva cu privirea
lui de ghea]`, a[a c` avu inspira]ia s` nu se abat` de la
adev`r.
Tat`l meu [i-a c[tigat reputa]ia frngndu-[i spatele
\n vie, ca s` produc` cele mai alese vinuri din California.
Inten]ionez s`-i duc mai departe aceast` reputa]ie [i voi
continua s` produc cele mai bune vinuri, \nc` mul]i ani
de-acum \ncolo.
To]i ceilal]i invita]i se a[ezaser` la mas`. Ricardo
Canova \i oferi bra]ul.
O misiune admirabil`, de[i cam deplasat` pentru o
femeie.
Laura fu nevoit` s`-i accepte bra]ul, \nghi]indu-[i replica tìoas` care-i venise pe buze. Printre mesele decorate
cu trandafiri albi, prnzul decern`rii Premiului Amici di
Vino \ncepea \ntr-o ordine des`vr[it`. Laura mergea pe
lng` Canova, dezgustat` de atingerea minii lui. Era la fel
de rece ca ochii.
Pn` acum cteva zile, murmur` ea, att de \ncet
\nct s` n-o aud` [i al]ii, v` cuno[team numele numai \n
leg`tur` cu b`ncile.
Privea drept \nainte, r`spunznd la zmbetele [i saluturile oamenilor care reprezentau sufletul industriei
vinurilor. Majoritatea \i erau prieteni.
VINUL IUBIRII
81
Cum a]i devenit membru al acestei onorate societ`]i

vinicole? {i aceast` calitate a]i cump`rat-o, domnule
Canova?
Canova nu-i r`spunse, dar o privi brusc, cu o nou`
expresie de respect.
Permite]i-mi s` v` conduc la masa dumneavoastr`.
Sunt sigur c` ave]i locul foarte aproape de masa principal`. La urma urmei, \n care alt loc ar putea sta o
D'Asti?
Laura \i mai suport` prezen]a pn` ajunse lng` masa
prelung` a prezidiului, unde \l expedie scurt:
La revedere, domnule Canova.
{i se aplec` s-o aud` pe Lucy, care o \ntreba ceva de la
masa al`turat`.
De ce voia s` te cunoasc` b`trnul Canova? N-avea
nici o leg`tur` cu afacerea asta despre care ]i-a vorbit Vic,
nu?
{[[t. Pentru numele lui Dumnezeu, Lucy, vorbe[te
mai \ncet!
Bine, bine, da' s` [tii c` tipul `sta are ceva care-mi d`
fiori!
Exact la fel simt [i eu.
Dup` ce se r`suci din nou spre masa ei, Laura \ncerc`
s` converseze firesc cu vecinii [i s` ciuguleasc` din
mnc`rurile epicureice care se tot perindau prin fa]a ei pe
parcursul festinului. Nu mai avea gre]uri [i ame]eli. Acum
se sim]ea mult mai rù complet amor]it`. La un
82
FRANCES FLORES
moment dat, spre sfr[itul chinuitorului prnz, \[i d`du

seama c` \n dup`-amiaza aceea n-avea nici o [ans` s`
poat` vorbi \n public. |l rug` pe Signor Angelotti s`
g`seasc` pe altcineva \n locul ei.
|mi pare rù, dar nu m` simt prea bine. Nu e un
deranj prea mare...?
|n nici un caz, copila mea, r`spunse b`trnul,
b`tndu-o pe dosul minii cu compasiune. Vei
putea m`car s` \nmnezi premiul laureatului de
anul `sta?
Da, asta pot s-o fac.
M` bucur att de mult! |mi voi prelungi pu]in preambulul, asta am s` fac. Probabil c` to]i vor adormi, glumi
el, dar sunt sigur c` se vor trezi cnd am s` anun] cine a
c[tigat premiul! Da, da, comisia asta mai are cteva trucuri noi \n mnec`!
{i Signor Angelotti se \ndep`rt`, chicotind cu gndul la
surpriza pe care o preg`tea. Laura lu` paharul [i bù prima
\nghi]itur` de vin din ziua aceea. Sim]indu-se dintr-o dat`
mai bine, mai sorbi pu]in. Ce remarc` ciudat` f`cuse
b`trnul! Meditnd la cuvintele lui misterioase, \ncepu s`
se \ntrebe cine era c[tig`torul din acel an. Oricum, avea
s` afle curnd.
Mesele fuseser` degajate [i tocmai se servea cafeaua,
din ni[te fermec`toare urne antice de argint, cnd Signor
Angelotti \[i ocup` locul \n capul mesei. Cuvntarea lui
\ncepu cu comentariile obi[nuite despre \ndelungata [i
VINUL IUBIRII
83
onorabila istorie a Premiilor Amici di Vino. Laura asculta

cam distrat` [i abia cnd ridic` la buze a doua cea[c` de
cafea \l auzi spunnd un lucru care-i atrase cu adev`rat
aten]ia.
...Tradi]ia este o calitate minunat`, dar industria
vinurilor, la fel ca toate celelalte industrii ale zilelor
noastre, trebuie s` g`seasc` oameni care privesc \n
viitor, care folosesc ingenios tehnologia modern` pentru progresul industriei [i al produselor. Ast`zi onor`m
un asemenea om, de[i este recent \nscris \n rndurile
noastre...
Nu! Era imposibil. Canova n-avea cum s` fi mituit
comisia. Premiul Amici nu se putea cump`ra nici cu to]i
banii din lume.
Dar, cu ct \l asculta mai mult pe Signor Angelotti
lùdnd tehnologia modern` [i viitoare [i practicile
comerciale dinamice, cu att Laura devenea tot mai convins` c` Ricardo Canova realizase imposibilul.
...Pentru c` el a avut inventivitatea [i spiritul vizionar
de a prevedea o nou` pia]` care \nc` nu a fost explorat`
niciodat`, vinurile noastre californiene sunt acum lùdate
de cunosc`torii europeni...
Pentru c` a avut tupeul [i banii necesari ca s`-i alunge
pe micii cultivatori de pe p`mnturile lor! fu ct pe ce s`
strige Laura.
Cafeaua din cea[ca ei \ncepu s` danseze \i tremura
mna. Se gr`bi s` pun` cea[ca la loc pe farfurioar`.
84
FRANCES FLORES
...Comisia a hot`rt s` rup` leg`turile cu trecutul

[i s` recunoasc` public o personalitate care va fi
credincioas` vechilor noastre tradi]ii, dar va [i
deschide drumul spre posibilit`]i tot mai mari pentru
podgorenii Californiei. Cu inima plin` de bucurie, o
invit pe domni[oara Lauretta D'Asti s` \nmneze
Premiul Amici di Vino din acest an, \n memoria ilustrului ei tat`...
A, nu, n-avea s-o fac`! Atunci, pe loc, Laura se hot`r\ ca
nici moart` s` nu-i ofere lui Canova premiul cu propriile
ei mini. Trebuia s` g`seasc` pe altcineva!
...unui tn`r cum nu se poate mai vrednic, domnul
Vic Remo!
Cineva o scutura de um`r. Numai Lucy putea s`
fie.
Pentru numele lui Dumnezeu, ce se-ntmpl` cu tine,
Laura? Ridic`-te! Toat` lumea te a[teapt`!
Cum, necum, reu[i s` se ridice \n picioare. C]iva pa[i,
[i ajunse la masa prezidiului. Avu chiar putere s`-i
adreseze un u[or zmbet lui Signor Angelotti, \n timp ce
lua \n primire premiul din minile lui. Cnd se \ntoarse
spre mul]ime, fu cu att mai [ocat` s` vad` c` to]i aplaudau, \n culmea fericirii! Cel mai larg zmbet radia de pe
singurul chip unde nu s-ar fi a[teptat niciodat` s` vad`
entuziasmul, cel al lui Ricardo Canova.
Probabil c` Vic st`tea lng` ea de o bun` bucat` de
vreme, c`ci \l auzi pe Signor Angelotti amintindu-i:
VINUL IUBIRII
85
Lauretta, draga mea, a[tept`m.

Domnule Remo... v` \nmnez Premiul Amici!
Minile lui bronzate se \ntinser` s` primeasc` frumosul
pergament, iar Laura v`zu c` bandajul disp`ruse, de[i
urmele col]ilor Bellei erau \nc` foarte vizibile.
Din partea mea, [i \n... \n... memoria tat`lui meu...
doresc, vreau s` spun, adic`, v` prezint felicit`rile
mele...
V` mul]umesc, domni[oar` D'Asti.
Glasul lui era sc`zut dar intens, cu o surprinz`toare
tonalitate de emo]ie sincer`.
|mi face o cinste deosebit` s` primesc acest premiu
de la dumneavoastr`.
Fa]a Laurei se ridic` spre el, a[teptndu-se s` vad` un
zmbet sarcastic. Degeaba, \ns`. Vic ar`ta sincer [i
nespus de atr`g`tor!
O smulse din buim`ceal` mul]imea care \ncepu s`
se adune \n jurul mesei. Nu mai suporta, trebuia s`
ias`. G`si u[a [i nu se opri dect pe malul lacului.
Lebedele, nemul]umite de deranj, stropir` revoltate cu
aripile.
Laura!
Nu vreau s` te v`d!
Stnd pe mal, Laura f`cu un efort s` nu-[i ia ochii de la
lebede.
De ce?
Dup` cele de-asear`!
86
FRANCES FLORES
{tiu, Laura. Nu-]i cer s` m` ier]i, dar sper numai...

Pu]in \mi pas` ce speri, sau vrei, sau faci. Numai s`
te v`d umflndu-te \n pene n-am chef!
Nu m` umflu \n pene, Laura, ]i-o jur. Uit`-te la mine.
Nu.
|n regul`. Dar atunci m`car ascult`-m`.
Vic trase adnc aer \n piept.
Acum o lun`, cnd mi s-a spus c` primisem premiul,
am fost cu adev`rat surprins. Dup` ce a trecut [ocul, \ns`,
mi-am dat seama c` nu era o idee chiar att de absurd`.
Am muncit din greu la \mbun`t`]iea industriei...
Aceste cuvinte o f`cur` s` se r`suceasc` \n loc, \ncordat` ca un arc.
Din cte [tiu eu, n-ai f`cut nimic!
Vic o apuc` de umeri, zgl]ind-o cu putere.
{tii ceva? Am \nceput s` m` cam satur de dispre]ul
tù!
|n sfr[it, furia \i explodase.
Asear`, cnd \i tot d`deai \nainte c` numai un om
care a n`du[it \n vie, ca scumpul tù tat`, merit` s` c[tige
premiul, mi-a venit s`...
}i-a venit s` ce?
O strngea cumplit de dureros, dar Laura nici nu se
clintea.
Dintr-o dat`, Vic \[i d`du seama ct de adnc i se
\nfipseser` degetele \n carnea ei [i-i d`du drumul,
aproape f`cnd-o s`-[i piard` echilibrul.
VINUL IUBIRII
87
Ai tu un talent deosebit s` m` atingi unde m` doare,

este? murmur` el, f`cnd un pas \napoi, pentru a nu mai
fi tentat s-o \n[face din nou. Ia spune-mi, ce anume te
\nfurie att de mult la mine?
E[ti un \ncrezut, domnule Remo!
Iar dumneata e[ti o ipocrit`, domni[oar` D'Asti!
replic` el.
O privi lung, retezndu-i orice proteste, cu o expresie
aflat` mai presus de arogan]`.
}i-am pus \n fa]` o problem` a dracului de complicat`, de cnd ne-am cunoscut, nu-i a[a?
Ce problem`? Habar n-am la ce te referi.
Ba cred c` [tii foarte bine la ce m` refer. |n timp ce
m` prive[ti de sus, de la \n`l]imea nasului tù aristocratic,
te [i miloge[ti de mine s` te-nha] [i s` te r`storn frumu[el
\n pat [i-acolo s`...
Laura lovi din r`sputeri, dar f`r` s` se uite unde d`dea.
Vic \i prins mna din zbor, cu mult timp \nainte de a-i
atinge obrazul, [i o strnse necru]`tor, strivindu-i
degetele. Nici unul dintre ei nu auzi ]ip`tul lui Lucy:
Vic, termin`!
Lucy zbier` \nc` o dat`, \nainte ca Vic s` elibereze
mna Laurei.
}i-ai ie[it din min]i de tot? [uier` Lucy, cu o
privire criminal` \n ochi; apoi se \ntoarse imediat spre
Laura, care nu scosese nici un sunet. Te-a lovit, scumpete?
88
FRANCES FLORES
|ncet, Laura cl`tin` din cap. Ro[ea]a adus` \n obrajii ei

de cuvintele lui Vic se r`spndea acum \n jos, cnd v`zu
c` la scen` asistase, printre mul]i al]ii, [i Ricardo Canova.
N-am nimic. Dar, te rog, Lucy, hai s` plec`m de-aici!
Se desprinse din strnsoarea lui Lucy [i o lu` la fug`
spre strad`. Slav` Domnului c` Giorgio parcase ma[ina
chiar \n fa]a por]ii! |n timp ce Lucy se zbuciuma gfind s-o
ajung` din urm`, nu \nainte de a-l mai fi blagoslovit pe Vic
cu cteva cuvinte alese, Giorgio porni motorul, iar peste
cteva momente Rolls-Royce-ul demar`, disp`rnd.
Ggind ostil, lebedele iritate \i d`deau trcoale lui Vic,
care st`tea rigid. Speriate la auzul unui pas mai ap`sat
apropiindu-se, se \mpr`[tiar`.
N-am apucat s` te felicit, Vic. Sunt foarte mndru de
tine, bìatul meu!
Vic privi o secund` spre mna \ntins`, apoi \n sfr[it o strnse.
|]i mul]umesc, dar meri]i premiul la fel de mult ca mine.
|n ochii lui Canova se z`ri o lucire cald`, dar nu mai
mult de-o clip`.
Prostii! Eu n-am avut dect atta minte s` recunosc
un adev`rat talent, nimic mai mult. Am [tiut eu c`
renteaz` s` investesc \n tine!
|l privi lung pe Vic, \ncercnd s`-[i aminteasc` de
tn`rul s`rac [i b`tìos pe care-l cunoscuse cndva. Da,
\ntr-adev`r! To]i acei bani [i eforturi se cheltuiser` cu cap.
Vic Remo nu-i \n[elase deloc a[tept`rile. Totu[i, se mai
cereau clarificate cteva am`nunte.
VINUL IUBIRII
89
A[ vrea ca [i contractul D'Asti s` fie semnat [i predat

ct mai curnd posibil.
{i, dac`-l cuno[tea bine pe Vic, [tia c` o mic`
amenin]are n-ar fi f`cut dect s`-l stimuleze.
Din moment ce \ntre tine [i Laura D'Asti par s` existe
anumite animozit`]i, te scutesc de \ns`rcinarea asta.
Nu!
Vic avea multe motive pentru a nu se recunoa[te
\nfrnt \n afacerea D'Asti.
Am \nceput negocierile [i le voi duce pn` la cap`t.
Dar, fir-ar s` fie! De ce nu mi-ai spus adev`rul despre
Laura? M-am dus la Sonoma a[teptndu-m` s` g`sesc o
hoa[c` neputincioas`, [i cnd colo am g`sit o frumuse]e...
vreau s` zic, e tn`r`, [i a[a mai departe...
Tu aveai datoria s` afli informa]ia asta, nu eu, murmur` Canova.
Vic nu-i spusese dect strictul necesar \n leg`tur` cu
afacerea. Era posibil ca, \n Laura D'Asti, s`-[i fi g`sit \n
sfr[it un adversar pe m`sur`? Era frumoas`, dar avea [i
voin]`. Uneori, sexul [i afacerile se combinau cu rezultate
excelente, dar dragostea [i afacerile nu f`ceau niciodat`
cas` bun`. Totu[i, Vic mai merita o [ans`.
Atunci, procedeaz` cum vrei, dar am nevoie de contract \n [aptezeci [i dou` de ore. {i-acum, s` l`s`m asta [i
s` vorbim despre altceva.
|ntruct nu [tia cum s` abordeze subiectul, se hot`r\
s`-l atace direct.
90
FRANCES FLORES
Carole a plns toat` noaptea de i-au ie[it ochii din

cap. Ce s-a \ntmplat \ntre voi?
Nu te prive[te.
Vic sim]ea c` era din nou pe punctul s` explodeze. Nu
voia s` vorbeasc` despre Carole, mai ales cu iubitorul ei tat`.
Carole e major` [i vaccinat`, [i mai are [i-un [ir
\ntreg de fo[ti so]i dup` ea. Eu \n locul tù nu mi-a[ bate
capul. |[i poate purta singur` de grij`.
E fiica mea [i o iubesc.
Expresia din ochii cei reci nu se schimb`.
Crede c` e \ndr`gostit` de tine.
Atunci face o mare gre[eal`, pentru c` nu i-am
promis nimic.
Ea nu a[a vede lucrurile.
Dac` nu le vede a[a, se minte singur` [i te mai minte
[i pe tine. Ascult`, Canova, ]i-am spus c` nu vreau s` discut despre povestea asta, se r`sti el, \ntorcndu-se s`
plece.
Canova \l apuc` de bra].
Vreau s` fie fericit`.
Atunci, nu te mai amesteca \n via]a ei, replic` Vic, smulgndu-se din mna lui. Iar ct despre mine, nu e nevoie s`
[tii altceva dect c` am s`-]i ob]in proprietatea D'Asti.
Capitolul 5
Tina \[i privea \ngrijoat` sora, care umbla \ncoace
[i-ncolo prin dormitorul \nsorit, sco]nd haine dintr-o
valiz`. Acuznd o durere de cap \ngrozitoare, Laura o
l`sase pe Tina s` conduc` ma[ina \n ajun, cnd se \ntorseser` acas` de la San Francisco, [i ajunseser` la vin`rie
cu \ntrziere. Tina adormise imediat. Era clar c` [i Laura
f`cuse acela[i lucru, din moment ce-[i despacheta bagajele abia acum.
|mi pare rù c` ]i s-a f`cut att de rù la prnzul
Premiului Amici, Laura. |n diminea]a asta te sim]i mai
bine?
Laura se opri s` cugete la un r`spuns, l`snd [alul alb
pe care-l purtase la oper` s`-i alunece printre degete.
Da, iubito, mult mai bine, \]i mul]umesc.
Nu ar`ta deloc mai bine. Ba chiar, ar`ta mult mai rù,
\[i spuse Tina, \ntinzndu-se pe burt` de-a latul patului.
92
FRANCES FLORES
Bella, pe care Laura o ignorase toat` diminea]a, se

ridic` \n picioare [i veni s` adulmece mna Tinei, dornic`
de afec]iune. |n timp ce sc`rpina absent` \ntre urechi
c`]eaua trist`, Tina continu` s` urm`reasc` mi[c`rile
Laurei. Era o diminea]` cald`, iar ziua se anun]a canicular`. Tina purta un sutien [i un slip bikini, iar Laura avea
pe ea cea mai scurt` c`ma[` de noapte cu putin]`, care i
se lipea de snii [i [oldurile transpirate.
|n ajun, \ntorcndu-se de la cump`r`turi \n casa pe care
se a[teptase s-o g`seasc` goal`, Tina d`duse \n schimb
peste Lucy, care p`rea atins` de un acces de constipa]ie, [i
peste Laura, care era verde de-a binelea [i insista s` plece
imediat acas`. Tina abia reu[ise s` prind` un moment singur` cu Lucy [i nu reu[ise s` scoat` de la ea dect att:
Vic Remo `sta! S` nu care cumva s` pun laba pe el,
c`-l omor!
Iar`[i Vic Remo. De[i proastele dispozi]ii ale Laurei
\ncepuser` \nainte ca acest domn Remo s` fi ap`rut \n
via]a ei, Tina era sigur` c` seduc`torul b`rbat fusese catalizatorul actualei st`ri vecine cu le[inul a surorii ei.
|ncerc` s` mai smulg` cteva informa]ii de la Laura, ct
putea de diplomatic.
Ar fi fost excelent s` mai st`m cteva zile \n ora[, nu
crezi? Dac` nu te \mboln`veai, vreau s` zic...
Laura mai \mp`turi cteva haine [i le puse \n sertarul
de sus al scrinului. R`mnnd cu spatele spre Tina, d`du
din cap, apoi murmur`:
VINUL IUBIRII
93
}i-am promis c` te duc la mas` \n ora[. |mi pare rù

c` n-am apucat.
A, nu face nimic, se gr`bi Tina s-o asigure, \ntrebndu-se cum s` aduc` vorba despre Vic Remo. \ncerc`m noi
alt` dat`, curnd. Nu mi-ai spus prea multe despre
prnzul festiv. Ai \ntlnit ceva lume interesant`?
Da, sigur c` da. M-am bucurat s`-i rev`d pe at]ia dintre prietenii tatei.
Tina nu asta voia s` aud`.
M` rog, vreo... mutr` nou`?
De ce m` \ntrebi? se interes` Laura, privindu-[i prudent` sora.
M` \ntrebam dac` a fost acolo [i Vic Remo. Ieri, mi s-a
p`rut c` Lucy a pomenit ceva de el.
Nu degeaba se spunea despre Tina c` era obraznic`!
Da, a fost acolo.
Tonul repezit [i categoric al Laurei \i frnse surorii ei
inima. Nedorind s-o mai fac` s` sufere, \ntreb` \n
schimb:
Ei, nu-mi spui [i mie cine a c[tigat Premiul Amici?
Laura trase adnc aer \n piept. Putea \ncerca s`
continue cu acea [arad` \n cel mai firesc mod posibil, sau
putea s` cedeze, l`sndu-se prad` isteriei pe care [i-o
\nfruntase toat` diminea]a. Dar, privind mai atent` fa]a
luminoas` a Tinei, \n]elese dintr-o dat` c` avea [i o a treia
variant` \i putea spune adev`rul despre Vic Remo,
Ricardo Canova [i Vin`ria D'Asti. |n fond, de ce nu? Tina
94
FRANCES FLORES
era o D'Asti, iar podgoria era [i mo[tenirea ei. Laura se

opri din despachetat [i, cu un adnc oftat de u[urare, se
a[ez` pe pat, \n fa]a surorii ei.
Vic Remo a c[tigat Premiul Amici...
Dar e imposibil! strig` Tina, surprins`. Ce leg`tur`
are el cu vinurile?
Apucnd cu afec]iune minile Tinei, Laura \ncepu s`-i
explice planul lui Canova de a achizi]iona podgorii de
prima calitate din Sonoma, f`r` s` ocoleasc` nici motivele
mercenare ale implic`rii lui Vic \n intrigile lui.
Podgoria noastr` are probleme, dificult`]i financiare.
A, asta nu-i o noutate [i nici nu vreau s`-]i faci griji. Cnd
s-a \mboln`vit tata... ei bine, atunci au \nceput
problemele.
De-asta te-ai m`ritat cu Frank Spandoni? \ntreb`
Tina, strngnd-o de mn`, dornic` s`-[i \n]eleag` mai
bine sora [i problemele ei.
Da, tata a considerat c` Frank putea scoate vin`ria de
la strmtoare, dar n-a reu[it. Oricum, murmur` Laura, a
murit \nainte de a fi avut posibilitatea s` \ncerce ceva.
Laura, ]i-e dor de el?
De Frank? Ce prostii m` \ntrebi! Sigur c` mi-e dor de
el.
Vreau s` zic, ]i-e dor de el ca so]?
Laura se sim]i zguduit`, nu fiindc` s-ar fi temut s`
r`spund` la \ntrebarea Tinei, ci pentru c` sora ei avusese
intui]ia de a i-o pune. Dintr-o dat`, \[i d`du seama c`,
VINUL IUBIRII
95
probabil, Tina ghicise adev`rata natur` a conflictului dintre ea [i Vic Remo. |[i \ng`dui s` zmbeasc`. Va s` zic`,
aceasta era surioara mai mic` pe care o protejase ea.
La drept vorbind, Tina...
Se \ntrerupse, cnd ochii Tinei se \ngustar` prevenitor.
Fata s`ri ml`dios de pe pat, repezindu-se la u[`. O
deschise larg, pentru a ie[i \n holul mare care str`b`tea
casa pe toat` lungimea. Peste un moment, reveni \n
camer`, furioas`, trntind u[a.
Ce-a fost?
Totul se \ntmplase att de repede, \nct Laura nici nu
apucase s` se ridice de pe pat.
Ascult`, Laura, murmur` Tina, cu glas sc`zut. Am s`-]i
dau un sfat. Am cteva idei pentru a o lua pe scurt`turi,
economisind bani [i eventual salvnd vin`ria, dar primul
lucru pe care trebuie s`-l faci e s-o dai afar` pe cotoroan]a
asta egoist` [i iscoditoare!
Pe Donna Evangelina?
Da' pe cine?
Tina s`ri la loc pe pat, urmat` de Bella, c`reia \ncepea
s`-i plac` toat` agita]ia.
Am apucat s`-i z`resc oroarea aia de rochie neagr`
tulind-o \n camera ei. {i nu-i prima dat` cnd am surprins-o tr`gnd cu urechea! Of, surioar` drag`, de ce
n-o trimi]i tu pe f`]arnica asta cuvioas` \napoi \n Italia,
unde-i e locul? Te por]i cu ea de parc-ar fi o regin`, [i
totu[i nu te poate suferi!
96
FRANCES FLORES
Nu pot s-o dau afar` din casa mea, r`spunse Laura,

sim]ind un junghi de vinov`]ie. E mama lui Frank [i, atta
timp ct trìe[te, voi r`spunde de ea [i am s-o tratez cu
respect.
|[i \mblnzi predica, \mbr`]i[nd-o pe Tina.
Oricum, \]i mul]umesc pentru sfat. {i-acum, ce-ar fi
s`-mi dezv`lui cteva dintre ideile alea bune ale tale de a
salva vin`ria?
Mi-a[ putea amna absolvirea cu \nc` un an. |ntre
timp, mi-a[ g`si o slujb` [i ]i-a[ mai da [i ]ie o mn` de
ajutor.
|n nici un caz!
Bella, c`reia \i era interzis s` se zbenguiasc` pe mobil`,
s`ri de pe pat cu un l`trat sonor, la auzul vocii ascu]ite a
Laurei.
Trebuie s` termini colegiul, iar atunci m` vei putea
ajuta mult mai mult, nu \n]elegi?
Cred c` ai dreptate. Dar de ce nu l-a[ putea ajuta pe
Matt \nc` de-acum? Va avea nevoie de un asistent, imediat ce \ncepe vinul s` se \nvecheasc`, iar asta cost`
\ntotdeauna foarte scump. Pot face [i eu acela[i lucru!
{tii doar c` sunt \n curs de a deveni un oenolog foarte
bun.
Laura st`tu cteva momente pe gnduri.
Ei, acum ai venit \ntr-adev`r cu o idee foarte bun`!
Numai c` nu vreau ca munca asta s`-]i perturbe
studiile.
VINUL IUBIRII
97
Nici o grij`, n-o s` mi le perturbe. Ba chiar, probabil

c` la universitate va face o impresie extraordinar de bun`.
Da, e excelent! Am s` te-ajut [i pe tine, [i vin`ria, [i voi
lucra cu Matt!
Privind-o pe Tina cum se lumina la gndul de a lucra cu
Matt Moyer, Laura se hot`r\ s` rezolve o dat` pentru totdeauna singurul punct dureros care exista \ntre ele. Nici una
nu-l men]ionase vreodat`, dar [tiau despre ce era vorba.
Tina, vreau s`-]i spun un lucru foarte important.
Din nou avu senza]ia stranie c` fata [tia precis ce
anume se preg`tea s`-i spun`.
Matt [i cu mine n-am fost niciodat` mai mult dect
prieteni.
Matt te-a iubit dintotdeauna, Laura.
Nu-i adev`rat, r`spunse ea, \ndep`rtnd p`rul Tinei
din jurul fe]ei. Cnd o s` g`seasc` o fat` care-l va iubi cu
adev`rat, va [ti s-o recunoasc`... O fat` ca tine.
Laura, eu am crezut tot timpul c`...
|n acel moment, sun` telefonul, iar Laura se nelini[ti
din nou.
Nu vreau s` vorbesc cu nimeni.
Tina r`spunse, dar Laura auzi clar vocea strident` a lui
Lucy Kaye cernd s-o cheme la telefon. Ezit`, dar \n cele din
urm` lu` receptorul din mna Tinei. La urma urmei, \i datora prietenei sale o explica]ie pentru comportamentul ei bizar.
Bun`, Lucy. Ai ajuns \napoi la Sonoma \n diminea]a
asta...?
98
FRANCES FLORES
***
|n timp ce conducea ma[ina spre pia]a ora[ului,
Laura se bucura c` acceptase invita]ia lui Lucy la mas`,
\n celebra Cas` Vallejo. Era localul favorit din Sonoma
pentru relaxare, conversa]ii [i mnc`ruri alese. Ocoli
\ncet cele patru laturi ale scuarului, pn` g`si un loc de
parcare.
Era o zi \nsorit` [i uscat`. Traversnd strada, Laura
porni prin scuarul familiar, cu peluzele, fntnile [i platanii sì de pe marginea aleilor. Zmbi ca de obicei la
adresa ur]eniei monumentului de bronz \n`l]at de bineinten]ionatele Fiice de Ba[tin` ale Vestului de Aur \n cinstea Republicii Steagului Ursului. Prefera onestitatea
simpl` a prim`riei care se \n`l]a \n centrul pie]ei.
Construit din pietre extrase din apropiatul Munte
Sonoma, turnul central al cl`dirii g`zduia un ceas mare
de bronz, cadou de la tat`l Laurei, pe care familia \l
men]inea \n perfect` stare.
La vederea lui, Laura \[i aminti c` se apropia revizia
anual`. Al]i bani! Ajungnd la marginea parcului, privi
spre o cl`dire mare din lemn prin fa]a c`reia trecuse de
zeci de ori, \ns` care acum p`rea s`-i rnjeasc` sarcastic.
Era Canova Bank. Numai una dintre nenum`ratele sucursale din California, desigur. Sediul principal al b`ncii
VINUL IUBIRII
99
se afla \n magnificul complex din San Francisco. Oare [i

biroul lui Vic se g`sea \n acel complex? se \ntreb` ea.
|nsufle]it` la gndul frustr`rii lui, acum cnd era clar c`
nu mai avea nici o [ans` de a pune mna pe Podgoria
D'Asti, Laura ie[i din parcul scuarului, unde o v`zu pe
Lucy f`cndu-i cu mna din fa]a Casei Vallejo.
Ai \ntrziat, Laura! |ncepeam s` cred c` n-ai s` mai
vii.
Lucy p`rea \ngrijorat`, exasperat` [i mole[it` de
c`ldur`. Purta o costuma]ie destul de potolit`, dar
stricase tot efectul trntindu-[i \n cre[tet o ditamai p`l`ria
de cowboy, cu tot cu pan` \nfipt`-n panglic`.
De ce-a durat atta, scumpete?
M-am plimbat prin parc, era atta r`coare [i lini[te.
|mi pare rù c` te-am l`sat s` m` a[tep]i \n c`ldura asta.
M` bucur c` te-ai putut relaxa cteva minute, \i
zmbi radios Lucy. Parc-ai fi o ]ig`ncu[` fermec`toare, cu
fusta [i bluza asta b`l]at`.
Pe o asemenea vreme, n-am suportat s` m` \mbrac
mai formal, rse Laura, netezindu-[i fusta multicolor`, cu
poale evazate.
Pornir` \ncet prin curtea din fa]a localului, cuprinse de
vraja decorului verde care \nconjura restaurantul. Era o
cas` colonial` prelung`, restaurat`, lùdndu-se cu o
gr`din` unic` \n Napa-Sonoma. Cu un oftat mul]umit,
Laura privi \n jur, spre proprietatea declarat` Obiectiv
Istoric de Stat.
100
FRANCES FLORES
A]i f`cut o treab` excelent` cu proprietatea asta, tu [i

voluntarele tale, Lucy.
Am muncit din dragoste, crede-m`.
Lucy \[i miji ochii, \[i scoase p`l`ria [i-[i scutur` p`rul
tapat. Vechea estancia fusese \ntr-un hal f`r` de hal \n
momentul cnd Lucy lansase efortul de restaurare,
investind \n acel proiect o gr`mad` de bani. {i ea nutrea
sentimente deosebite pentru Casa Vallejo. Redac]ia ziarului ei fusese amenajat` \n fostul garaj al tr`surilor.
Dar banii cei mai mul]i ni i-au adus balurile tale de
caritate, la vin`rie, \i aminti ea Laurei. Ia zi, cnd m` la[i
s` mai organizez acolo un prnz de binefacere?
Laura nu se sim]ea \n stare de bairamuri mondene,
orict de nobil` ar fi fost cauza.
Curnd... se eschiv` ea.
Lucy nu insist`.
Mi-e o foame de lup. Hai, scumpete, s` mnc`m.
Cnd ajunser` la pavilionul cu sala de mese, c]iva
gr`dinari [i al]i angaja]i le f`cur` cu mna. Se a[ezar` la o
mas` retras`, sub un smochin ornamental, iar o osp`t`ri]`
scund` [i \nfipt`, cu rochie lung`, veni imediat s` le ia
comanda.
Bun` ziua, domni[oar` Kaye! O, domni[oar` D'Asti,
n-a]i mai trecut de mult pe la noi. Ne bucur`m s` v` revedem!
Mul]umesc, Suzie.
Laura nu avea nevoie s` studieze lista; o [tia pe de rost.
VINUL IUBIRII
101
Cred c` eu iau o salat` californian`...

Pune dou` acolo, o \ntrerupse Lucy, ridicnd din
umeri, cu un gest spre talia ei ampl`. Nu pot s` suf`r mncarea pentru iepuri, da' m-am hot`rt s` trec la cur` de
sl`bire.
Laura [i Suzie \[i st`pnir` rsul, dar chelneri]ei \i
sc`p` totu[i un chicotit.
O, domni[oar` Kaye, dac` ]ine]i diet` nu e bine s`
mnca]i o salat` preparat` din carne de pas`re gras`, garnisit` cu semin]e de susan pr`jite [i felii mari de avocado,
nu-i a[a?
Ba cum s` nu, [i vreau chiar s`-mi pun` mai mult
avocado. Oi fi ]innd eu cur` de sl`bire, da' n-am nici un
chef s` mor de foame!
Suzie plec`, \nc` chicotind, cu comanda. Laura nu mai
putea s` amne inevitabilul.
Draga mea prieten`, cred c`-]i datorez o explica]ie.
Nu-mi datorezi nimic, replic` Lucy, rezemndu-se de
sp`tar. Oricum, \ns`, sunt gata s` ascult tot ce sim]i
nevoia s`-mi spui.
Laura st`tu un moment pe gnduri. |n fond, de ce nu?
Nu mai putea ]ine mult` vreme totul \nchis \n suflet.
Vin`ria are mari dificult`]i...
Iar oferta mea de a te ajuta cu c]iva parai r`mne \n
picioare.
Iar r`spunsul meu r`mne nu! Dar \]i mul]umesc
din nou, Lucy. N-am adus vorba dect fiindc` Ricardo
102
FRANCES FLORES
Canova a aflat despre deficitul vin`riei [i de-asta l-a

trimis pe Vic la mine, alaltìeri. Canova moare s` pun`
mna pe p`mnturile mele [i nu va avea lini[te pn` nu
le \nha]`.
Ascult`, Laura, poate c` n-ar fi o idee chiar att de rea
s`-i vinzi p`mnturile tale lui Canova.
Ai \nnebunit...
Laura se preg`tea s` spun` mult mai mult, \ns` chiar
atunci Suzie le aduse mncarea. Salatele erau fenomenale
[i meritau comentarii [i laude. De asemenea, Suzie adusese la mas` o sticl` de vin alb D'Asti calitatea \nti, ca
omagiu la adresa Laurei, gest pentru care se cuvenea s`-i
mul]umeasc`. Totu[i, imediat ce osp`t`ri]a se retrase,
Laura [uier`:
Cum adic`, s`-i vnd lui Canova p`mnturile mele?
Foarte simplu. Ascult`-m` un moment. Canova a
cump`rat cteva podgorii [i a pl`tit \ntotdeauna cele mai
mari pre]uri. Continu` s` le ]in` \n func]iune la cel mai
\nalt nivel, iar fo[tii proprietari se distreaz` de minune
cheltuindu-[i prada gras`. Deci, ce-i rù \n a te debarasa
de o cram` \nvechit`? E[ti tn`r` [i frumoas` [i nu ]i-ar
strica vreo cteva bani]e pline de la Canova, s` le toci tot
restul vie]ii! Ce-i cu tine, \]i place s` suferi?
Credeam c` m` \n]elegi!
Laurei nu-i venea s` cread`.
N-am s`-i vnd podgoria lui Canova! |l ur`sc [i-l
ur`sc [i pe Vic Remo!
VINUL IUBIRII
103
Deci asta era, coment` Lucy, cu ochii miji]i, turnndu-[i pu]in vin \n pahar. |l ur`[ti pe Canova, ceea ce te
face s`-l ur`[ti [i pe Vic.
Laura \[i lu` paharul [i bù.
Domnul Remo [i-a c[tigat pe merit dispre]ul
meu.
De ce? }i-a f`cut un avans sexual s`n`tos [i cinstit pe
care tu l-ai confundat cu o tentativ` viclean` de a te
deposeda de p`mnturile tale?
N-am confundat nimic. {i exact asta a f`cut.
Atunci \nseamn` c` nu-l cuno[ti deloc pe Vic Remo.
El \[i \ncheie tranzac]iile de afaceri la birou, nu \n dormitor.
Laura se mai juc` pu]in cu salata, apoi arunc` furculi]a
\n farfurie, dezgustat`.
Ce te face s` fii o asemenea autoritate \n privin]a lui
Vic? De ce-i iei mereu ap`rarea?
|n primul rnd, pentru c`-l cunosc de cnd era mic,
iar \n al doilea rnd, fiindc` e unul dintre pu]inii oameni
din lumea asta pe care-i iubesc cu adev`rat.
Laura nu se a[teptase la un asemenea r`spuns. O privi
lung pe Lucy. Prietena ei p`rea serioas` [i sincer`.
Atunci, \mi pare rù pentru lucrurile pe care le-am
spus despre el. Hai s` schimb`m subiectul.
Renun]` complet la salat` [i-[i mai turn` vin. Era un
D'Asti de soi ales, pentru care merita s` se lupte [i cu Vic,
[i cu oricine altcineva!
104
FRANCES FLORES
Ba nu, hai s` vorbim despre Vic, insist` Lucy,

\mpingnd \n l`turi nesuferita mncare pentru iepuri, ca
s` bea \mpreun` cu Laura. Cnd eram tn`r` [i proast`,
am fugit din casa mea bogat`, cu convingerea c` pu]in`
suferin]` m` va ajuta s` m` g`sesc pe mine \ns`mi. Mi-am
luat o garsonier` friguroas` \n North Beach [i am suferit
un an tot tacmul: am degerat, am fl`mnzit, m-am
umplut de purici, [i n-am dovedit nimic! Ba chiar, am
devenit vegetarian`, a[a s`-mi ajute Dumnezeu!
Se uit` urt la farfuria plin` cu avocado [i-i mai d`du
un brnci peste mas`.
Singurul lucru bun cu care m-am ales din experimentul meu idiot a fost c` \ntotdeauna \mi cump`ram afurisitele de zarzavaturi de la magazinul lui Remo. Am ajuns
s`-i cunosc foarte bine pe oamenii aceia minuna]i. Mama [i
tata Remo \l adorau pe Vic, iar el \[i idolatriza p`rin]ii. {i-a
f`cut constitu]ia asta de atlet c`rnd l`zi de colo-colo \nc`
de la vrsta de opt ani, dar niciodat` nu l-a deranjat munca
grea. Sigur, acum e bogat, dar tot mai munce[te din r`sputeri pentru banii lui. Nu s-a schimbat mult de-atunci
pe dinùntru, vreau s` zic [i am r`mas buni prieteni.
Uneori, nici chiar cel mai bun prieten nu-[i d` seama
cnd cineva s-a schimbat...
Cu Vic e foarte u[or, rse Lucy. Treci peste exteriorul
lui de ghea]` pe dinùntru, e un sicilian pursnge,
generos, vesel, pasional.
Apoi, cu dib`cie, atac` esen]a problemei.
VINUL IUBIRII
105
Nu te condamn c` te-ai aprins dup` el, de[i snoaba din tine nu-l consider` destul de bun pentru o D'Asti!
Alung` cu un gest gr`bit protestul scandalizat al
Laurei.
Nici tu [i nici Vic nu m-a]i dus de nas, scumpete. {i
tu i te-ai vrt pe sub piele [i ai ni[te efecte foarte interesante asupra orgoliului lui. Ai uitat c-am v`zut ce scen`
\nfocat` a]i jucat ieri lng` balta cu ra]e?
Laura gndea nu repeziciune [i furie. Discu]ia lor confiden]ial` o apucase pe un drum complet gre[it. |ncol]it`,
trase de timp turnnd vin.
Nu sunt snoab`, dar am fost \nv`]at` s` respect anumite valori.
Asta-i o scuz` jalnic` pentru teama de a recunoa[te
c` te sim]i atras` fizic de cineva, sau c` \ncepi s` te
\ndr`goste[ti de el.
Lucy, pentru numele lui Dumnezeu, nu e vorba
despre a[a ceva!
Ba este vorba despre a[a ceva, nu te mai min]i!
Lucy o privea pe Laura cu mil`, dar [i cu mult`
\n]elegere.
Orict ar p`rea de nebunesc, noi dou` avem foarte
multe \n comun.
Nedumerirea Laurei o f`cu s` chicoteasc`.
Bine, tu te-ai n`scut frumoas`, eu m-am n`scut urt`,
dar amndou` suntem fete din Sonoma, cu r`d`cini de pe
vremea Republicii Spaniole. Am fost crescute \n spiritul
106
FRANCES FLORES
respectului fa]` de familie. Eu am cedat \n fa]a voin]ei

p`rin]ilor [i m-am m`ritat cu unul pe care mi-l aleseser`
m`mica [i t`ticu'.
Laura o privi [ocat`.
N-am [tiut... Ce s-a \ntmplat cu so]ul tù?
So]ul meu era un bìat de treab` pe care-l silise
familia lui s` se \nsoare cu mine. Un pierde-var`. Nu,
n-am divor]at de el. L-am r`t`cit pe undeva prin Africa,
unde plecaser`m \n a[a-zisa noastr` lun` de miere. I-am
dar un cec \n alb [i l-am pus pe liber. {i el s-a bucurat la
fel de mult s` scape de mine, iar peste c]iva ani am anulat c`s`toria. Oricum ar fi ie[it o catastrof`!
Aici ne deosebim! se burzului Laura. C`snicia mea n-a
fost o catastrof`.
Dac` te sim]i mai bine creznd asta, atunci nu te mai
contrazic.
|n t`cerea din gr`din`, cele dou` femei se m`surar` cu
privirea. Ochii Laurei coborr` cei dinti.
Poate c`, dac` acordai m`car o [ans` c`sniciei, murmur` Laura \ncercnd s`-[i ascund` propria nefericire,
n-ai fi stat singur` at]ia ani.
Nu sunt singur`.
Nu e[ti... Ce vrei s` spui?
Lucy se \ntreba dac` s` i se confeseze sau nu. Nu se
temea de dezaprobara Laurei, a[a c` se hot`r\ s` ri[te.
Am \ntlnit un om pe care-l puteam iubi cu adev`rat,
acum vreo zece ani. Cam trziu \n via]`, dar nu prea
VINUL IUBIRII
107
trziu. Le-am dat cu tifla tuturor [i mi-am asumat riscul. {i

nu-mi pare rù, fiindc` de-atunci \ncoace am fost foarte
ferici]i, Giorgio [i cu mine.
Laura era convins` c` auzise gre[it.
Giorgio?! E [oferul tù. Lucy, este [oferul tù!
Exact. Am \ncercat s` fac din el un om cinstit, dar nu
vrea s` se \nsoare cu mine. |i place situa]ia a[a cum e. Ai
putea spune, cred, c` [i el e un om independent.
Cl`tin` din cap cu triste]e.
E[ti [ocat`.
Nu sunt.
Ba e[ti. P`cat, numai, c` e[ti [ocat` din alte motive
dect cele serioase.
Nu sunt [ocat` deloc! Sunt numai surprins`, atta
tot.
Dup` ce Suzie aduse nota de plat` [i o tuli cu un zmbet ct toate zilele [i un bac[i[ gras \n buzunar, Lucy privi
fa]a lipsit` de expresie a Laurei [i, oftnd, se ridic`.
Ziarele nu se public` singure. Cred c-ar fi cazul s` m`
\ntorc la lucru.
Lucy! strig` Laura, s`rind \n picioare. Te rog, spune-mi
adev`rul. Crezi c` Vic a meritat Premiul Amici?
Mai mult ca sigur!
N-o spui numai fiindc` ]ii la el?
Ascult`, scumpete, [i eu am fost la fel de uluit` ca
tine cnd mo[ Angelotti a anun]at c[tig`torul, dar mi-am
dat seama imediat c` merita premiul. Crede-m`, am fost
108
FRANCES FLORES
de dou` ori mai exigent` cu Vic, tocmai fiindc` mi-e prieten. Haide, fii sincer`! Vremurile s-au schimbat, iar
vechile obiceiuri nu sunt \ntotdeauna cele mai bune, s`
[tii.
Laura era gata s` accepte, dar o scia \nc` o posibilitate.
Deci, nu crezi c` s-ar fi putut ca banii lui Canova s`
conving` comisia s`-l voteze pe Vic?
Fii realist`! mugi Lucy, exasperat`. To]i babalcii ìa
sunt multi-milionari! N-au ei nevoie de banii lui Canova,
[i sunt oameni de cel mai \nalt calibru moral. Ia spune-mi,
continu` ea, punnd degetul pe ran`, crezi c` tat`l tù
s-ar fi l`sat mituit?
Laura \[i duse minile la ochi, complet derutat` [i
dezn`d`juit`.
Of, Lucy! Poate c` m-am \n[elat...!
{i se arunc` \n bra]ele prietenei sale, strngnd-o cu
putere, f`r` s`-i mai dea nici o alt` explica]ie.
Capitolul 6
|n mod surprinz`tor, Matt Moyer p`rea foarte hot`rt.
O a[teptase pe Laura s` se \ntoarc` de la Sonoma [i \i
deschise portiera ma[inii imediat ce se opri.
Laura, vreau s`-]i vorbesc.
Laura [tia despre ce era vorba. Vinul pus la \nvechit
atinsese faza critic`. I se frnse inima, dar cùt` totu[i s`-[i
p`streze deta[area.
Ce c`ldur`... Hai \n cas`, s` bem ceva rece, Matt.
Porni spre scar`, \ncercnd s` amne ct mai mult
posibil inevitabilul.
Mul]umesc, poate c` e mai bine a[a... Cteva minute
pierdute \n plus nu mai conteaz` cu nimic, cred.
Laura nu s-ar fi a[teptat ca Matt s` fie vreodat` att de
brutal, dar [tia sub ce presiuni lucra. {i pe ea o ap`sau
att de multe! |ntlnirea cu Lucy o sec`tuise. |i venea s`
se \nchid` \n dormitor [i s` nu se mai gndeasc` la nimic.
110
FRANCES FLORES
Salut! o smulse din gnduri salutul vesel al Tinei.

Credeam c`-n dup`-amiaza asta urma s` te \ntorci la
universitate...?
Tina puse tava cu pahare cu espresso aburite pe masa
verandei, la umbr`, \nclinndu-[i capul cu mndrie.
Era vorba c`-l ajut pe Matt, ai uitat, surioar`? Azidiminea]` am sunat la universitate [i i-am spus profesorului ce-am hot`rt. A g`sit c` e o idee extraordinar`,
a[a c` pn` s`pt`mna viitoare nu m` mai duc la cursuri.
Ar`ta \n culmea fericirii.
{i-acum, las` ar]agul [i vino s` bei un caf frapp! {i tu, Matt.
Matt o privi complet aiurit.
S` m` aju]i pe mine, Tina? Cu ce s` m` aju]i?
Privirea Tinei se ab`tu spre Laura, care pricepu aluzia.
|]i explic totul imediat, Matt. Pn` atunci, stai jos.
B`nuia c` sora ei pl`nuise toat` dup`-amiaza aceast`
mic` petrecere. Ori de cte ori se uita la Matt, pe fa]a fetei
ap`rea extazul. Laura dorea s` accepte ct putea de mult
acea curte neortodox`.
Matt se a[ez`, cu un zmbet vag spre Tina, care-i oferi
paharul de espresso cu fri[c`.
Cu ce s` m` aju]i? insist` el.
Cu un plan pe care l-am gndit \mpreun`, amndou`, r`spunse Laura. Spune-ne ce p`rere ai, Matt.
{i \i explic` ideea Tinei de a-l ajuta la procesul de
\nvechire a vinului. Cnd termin`, ambele surori
r`maser` \n a[teptarea reac]iei.
VINUL IUBIRII
111
E o idee foarte bun`, consim]i Matt, pe gnduri;

apoi zmbi larg spre Tina, dar imediat \ncepu s` clatine din cap. |ns` risc`m s` nu mai avem ce vin s`
\nvechim!
E chiar att de grav? [opti Laura.
Da. A[ spune c` dac` mai l`s`m vinul s` doarm` \n
butoaiele alea \nc` [aptezeci [i dou` de ore, vom pierde
toat` cantitatea.
{i toat` podgoria, adùg` Laura \n sinea ei. Pentru
prima oar`, posibilitatea clar` a unui asemenea eveniment o izbi \n plin. Vic avusese dreptate.
|]i mul]umesc c` m` consideri util`, spuse Tina, cam
dezam`git` c` Matt trecuse att de u[or peste oferta ei.
Mi-am \nv`]at bine meseria, s` [tii.
Sunt sigur c` ai \nv`]at-o, Tina, se gr`bi el s` se
scuze, [i-mi va pl`cea s` lucrez cu tine, dar...
Se sim]ea prea frustrat ca s` termine fraza.
Ia nu mai fi]i a[a de pesimi[ti! izbucni Tina. Exist`
attea metode noi pe care le putem \ncerca \nainte de a
ne da b`tu]i! Ce-ar fi s` \nghe]`m vinul? La asta nu v-a]i
gndit?
Cost` prea scump [i e prea imprevizibil, obiect` pe
loc Matt.
Putem experimenta [i cu alte metode, nu? Ce-avem
de pierdut?
Tina [i Matt \ncepur` o dezbatere aprins` despre avantajele [i dezavantajele diverselor tehnici de temporizare.
112
FRANCES FLORES
|ntre timp, Laura \[i amesteca bùtura cu spum` \n

pahar, f`r` o vorb`. |n cele din urm`, nu mai suport`.
Ce-ar fi s-o invi]i pe Tina la cin`, sau la un bar? \i propuse ea lui Matt pe nea[teptate. |n seara asta nu se mai
poate face nimic [i amndurora v-ar prinde bine pu]in`
recreere. Putem re\ncepe testarea vinului mine \n zorii
zilei. Acum suntem prea obosi]i ca s` mai gndim
limpede.
Pleca]i de-aici! \i venea s` strige. L`sa]i-m`-n pace!
V` rog, pleca]i!
{i ]ie ]i-ar folosi cteva ore de odihn`, \ncuviin]`
Tina, [i nu e nevoie s`-]i faci griji cu cotoroan]a... `sta, cu
Donna Evangelina... Iar are una din migrenele alea ale ei
uciga[e. I-am dus \n camer` o tav` cu delicatesele ei
favorite, a[a c` nu va cobor\ la cin`.
Era o sear` cu lun` plin`, iar Laura se hot`r\ s` se joace
pu]in cu Bella. Lu` o crengu]` de pe jos [i o arunc` spre
cas`. Imediat, Bella alerg` s-o aporteze. Rznd, Laura \i
urm`ri cu privirea salturile energice, [i \n acel moment
v`zu umbra care pndea de pe verand`.
A[tept` ca Bella s`-i depun` la picioare b`]ul, \nainte
de a saluta:
Bun` seara, Donna Evangelina.
Arunc` din nou crengu]a, iar c`]eaua se repezi dup`
ea.
VINUL IUBIRII
113
Iart`-m`, nu [tiam c` e[ti aici.

Soacra ei ie[i din col]ul verandei, mergnd \ncet spre
trepte. Ca de obicei, era \mbr`cat` complet \n negru. Avea
o expresie la fel de \ntunecat` ca hainele.
Dac` [tiai c` sunt aici, ai fi evitat s` vii jos?
Laura trecu peste aceast` remarc`.
Tina mi-a spus c` te sim]eai rù. }i-ai mai revenit?
Nu prea. Pn` trece c`ldura asta, o s` m` doar` capul
\ncontinuu.
Bella reveni cu crengu]a. Sim]ind c` st`pna ei se plictisise de joc, se trnti pe verand`, cu botul pe labe. Laura
o sc`rpin` \ntre urechi.
Poate c` te-ai sim]i mai bine dac` ai purta rochii mai
sub]iri...
Voi cinsti memoria fiului meu ]innd doliu dup` el
pn` mor, [uier` Donna Evangelina, observnd cu dezgust nedisimulat c` Laura nu purta nimic pe sub bluza
sub]ire de m`tase. Nu ca nevast`-sa!
Laura [tia c` degeaba ar fi \ncercat s` poarte o conversa]ie civilizat`, a[a c` porni spre u[`. Dar Donna
Evangelina o apuc` de bra], strngnd-o cu o furie feroce,
s`lbatic`.
Nimic nu ]i-ar conveni mai mult dect s` scapi de
mine, a[a-i? Tare ]i-ar mai pl`cea s` m` expediezi \napoi
\n Italia!
Signora, [tii c` nu te voi sili niciodat` s` pleci din
aceast` cas`.
114
FRANCES FLORES
Atta ]i-ar trebui! N-ai s` m` alungi niciodat`, fiindc`

i-ai promis lui Frank c`, dac` i se \ntmpl` ceva, vei avea
grij` de mine, nu?
Da, [i [tii bine c-am s` m` ]in de cuvnt.
Ct` cinste! Ct` iubire!
Asprimea tr`s`turilor b`trnei se accentu` cnd aceasta \[i repezi fa]a spre a Laurei.
Dac` erai o nevast` la fel de cinstit` [i iubitoare, fiul
meu ar mai fi trìt [i azi!
{tim amndou` c` moartea lui a fost un accident. Eu
n-am avut nici o leg`tur`! protest` Laura, \ncercnd
zadarnic s` scape din strnsoarea ca o menghin`.
Min]i!
Vocea b`trnei cobor\ pn` la o [oapt` unsuroas`.
Donna Evangelina nu-[i mai putea st`pni ura.
Tu i-ai ordonat s` plece \n seara aia [i n-ai mai putut
de fericire cnd l-a g`sit Beppo!
Asta-i o nebunie! Signora, d`-mi drumul!
|ntre cele dou` femei existase tot timpul o animozitate
rece, dar re]inut` [i politicoas`. Pe Laura o [oca aceast`
izbucnire de ur` f`]i[`.
Ia spune-mi, Lauretta, insist` b`trna, strngnd-o ca
\ntr-o c`tu[` de o]el, te gnde[ti vreodat` la Frank? |]i
aminte[ti de el cnd dispari pentru zile \n [ir la San
Francisco liber`, capricioas`, vie!? |]i dai osteneala s` te
gnde[ti la r`posatul tù so] cnd te curv`s`re[ti ca o trf`
cum ai fost dintotdeauna?
VINUL IUBIRII
115
Sim]ind c`-i venea rù, Laura \[i smulse bra]ul. Toate

instinctele o \ndemnau s` fug`, s` scape din casa aceea,
altfel n-avea s` supravie]uiasc`. Dar nu vedea \ncotro s-o
ia...
O orbi o lumin` att de puternic` \nct \i smulse un
]ip`t. |[i arunc` bra]ele \n sus, pentru a-[i ap`ra ochii, \n
timp ce lumina devenea tot mai intens`. Apoi auzi
duduitul motorului. |n clipa urm`toare se l`s` t`cerea [i,
din nou, \ntunericul.
Vic?
Ai p`]it ceva, Laura?
Ochii i se adaptar` \ncet la \ntunecime. Vic purta o
c`ma[` alb`, contrastnd cu pielea bronzat` a fe]ei [i
minilor cufundate \n umbr`.
N-am nimic...
Trase adnc aer \n piept [i continu`, concentrndu-se
asupra fiec`rei silabe:
M-ai luat prin surprindere, atta tot.
Nu putea fi adev`rat! |n timp ce-l privea pe Vic apropiindu-se \ncet, Laura auzi \n spatele ei un scr[net uscat.
Nu, totul era ct se putea de real!
Cred c` nu v` cunoa[te]i. Vic Remo, iar dumneaei
este soacra mea, Signora Evangelina Spandoni.
Vic murmur` un salut politicos \n italian`. Laura se
minun` s` aud` ct de calm r`spundea Donna
Evangelina, ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntmplat. Soacra ei
se interes`, plin` de solicitudine:
116
FRANCES FLORES
Nu sunte]i din zon`, nu-i a[a, domnule Remo? Nu-mi

amintesc s` v` mai fi v`zut.
|ntr-adev`r, signora, nu sunt.
Aha, \n]eleg... murmur` femeia, privind de la Vic la
Laura cu mali]iozitate deschis`. Atunci, trebuie s` face]i
parte dintre... cuno[tin]ele Laurettei, de la San
Francisco.
Vic nu putu distinge expresia Laurei [i prefer` s` nu
comenteze strania aluzie a b`trnei. Aceasta, \ns`, nu
p`rea s` a[tepte un r`spuns.
|n]eleg...!
{i porni gr`bit` spre u[`, cu privirea drept \nainte.
M` doare capul. Trebuie s` m` duc \n camera
mea.
Dup` ce Donna Evangelina plec`, Vic a[tept` ca Laura
s` risipeasc` t`cerea \ncordat` care se l`sase. Primele ei
cuvinte, \ns`, \i fur` adresate Bellei:
Termin`! Treci \n cas` imediat!
Din prima clip` cnd Donna Evangelina o \n[f`case
pe Laura de bra], c`]eaua \ncepuse s` scoat` un mrit
lugubru, iar apari]ia lui Vic n-o lini[tise nici pe
departe.
Cu o privire trist` spre st`pna ei, Bella intr` \n cas`.
Laurei \i trecu prin minte ideea de a o urma, trntind u[a
masiv` de stejar \n fa]a lui Vic Remo, dar prefer` s`-[i
adune curajul, ca s` scape o dat` pentru totdeauna de
prezen]a lui tulbur`toare.
VINUL IUBIRII
117
Nu trebuia s` vii aici, la vin`rie, Vic. Nu \n]eleg de ce

nu m` la[i \n pace! Nu-]i intr`-n cap c` nu-mi pot vinde
p`mntul? Nu m` mai h`r]ui [i dispari odat` din via]a mea!
Ai terminat cu ordinele?
Tonul lui o amu]i. Dracu' s`-l ia! Iar \ncepea cu arogan]a lui autoritar` [i ne\nduplecat`!
Vic \[i mut` greutatea de pe un picior pe altul, iar
Laura se pomeni f`cnd un pas \napoi. Uimit`, nu-i putu
r`spunde dect \n [oapt`:
Da, asta-i tot ce-am avut de spus...
Atunci, taci [i-ascult`-m`. {tii c` avem ceva de
l`murit, Laura, [i nu are nimic de-a face cu vin`ria.
A, da! {tia la ce se referea. Adunndu-[i puterile, Laura
se rezem` de balustrada de lemn, lng` scar`.
Nu [tiu dac` te iubesc, dar am de gnd s` aflu \n
seara asta, continu` Vic calm, \napoindu-se la ma[in`,
pentru a deschide portiera. Urc`.
Nu era prea trziu. |nc` ar mai fi putut s` intre \n cas`,
la ad`post. M`car pentru acea sear`... Dar a doua zi? Dar
\n toate zilele urm`toare? Desprinzndu-se de
balustrad`, Laura cobor\ \ncet treptele. Cu o scurt`
privire spre Vic, intr` \n ma[in`. Abia dup` ce Vic \nchise
portiera [i o bloc`, \[i aminti c` jurase s` nu-i mai vorbeasc` niciodat`.
***
118
FRANCES FLORES
Niciodat` n-am crezut c` te-ai teme de mine, spuse

Vic, aruncndu-i o privire scurt`, direct \n ochi.
Nu m` tem de tine.
Mi[carea ma[inii o f`cu s` se clatine. Vic redeveni atent
la drum [i \ncetini lin la baza unei pante \n curb`.
Carole se teme de tine?
Nu, murmur` el, cu un glas lipsit de via]`. Las-o \n
pace. Recunosc c` m-a intrigat un timp, cu unele dintre
talentele ei neobi[nuite, dar nimic mai mult.
Vorbea inten]ionat brutal, ca s` nu \ncap` nici o confuzie.
Nu i-am spus niciodat` c` o iubeam, Laura.
Ar fi vrut s`-l cread`, dar cuvintele lui o f`ceau s` se
\nfioare.
S` nu vorbe[ti niciodat` a[a despre mine.
Niciodat`. |]i jur. N-a[ face dect s` mint.
Deodat`, drumul \ncepu s` urce din nou, iar Vic
schimb` vitezele. Apoi, \[i lu` sacoul de pe bancheta din
spate [i \l petrecu peste umerii tremur`tori ai Laurei.
Vino mai aproape. Cuprinde-m` cu bra]ele.
Aplecndu-se \ntr-o parte, Laura \[i \ncrlig` \ncet
degetele prin p`rul lui, \nainte de a-[i l`sa mna s`-i cad`
pe umeri. Se apropie [i mai mult, golindu-[i mintea de
orice gnduri.
Unde m` duci? [opti ea.
VINUL IUBIRII
119
|ntr-un loc unde putem fi complet singuri. Pe coast`,

lng` Inverness.
Ajunseser` \n apropierea oceanului. Printre straturile
de cea]` se distingea silueta unui sat cuib`rit \ntre brizan]ii
furio[i ai Pacificului [i apele lini[tite ale Golfului Tomales.
Da, vreau s` fiu singur cu tine...
Laura \ncepu s`-[i mi[te palma peste materialul pantalonului, de-a lungul coapsei lui. |[i continu`
mngierea excitant`, [tiind c` Vic trebuia s`-[i ]in`
ambele mini pe volan.
A[ putea opri chiar aici...
Nu, zmbi ea. Mai avem mult de mers?
Nu cred, r`spunse Vic, \ncetinind. Dar, cu cea]a asta
deas`, nu pot fi sigur.
Dup` \nc` vreo opt sute de metri, coti la stnga, pe un
drum de ]ar` care str`b`tea o p`durice. D`du din cap,
mul]umit c` nu se r`t`cise, [i opri lng` un [ir de cabane
rustice mari.
A[teapt` pu]in aici, bine?
Laura \l privi cum urca spre cabana principal`, cu c`ma[a
alb` str`lucind prin cea]a cenu[ie. Strngndu-[i mai tare
sacoul lui pe trup, \nchise ochii, cu capul rezemat de tetier`.
De cte ori, se \ntreb` ea, venise Vic singur cu cineva \n locul
acela izolat [i romantic? Cu toat` cea]a, g`sise imediat drumul.
D`-mi voie s` te-ajut. E destul de \ntuneric pe-aici.
Vic \i deschisese portiera. |n mn` \i atrna o cheie
mare de alam`.
120
FRANCES FLORES
Laura cobor\ [i pornir` \ncet pe o c`rare cu pietri[,

pentru a se opri \n fa]a unei cabane. Dou` felinare de
tr`sur` ardeau \mbietor lng` u[a cl`dirii de lemn, iar la
lumina lor Laura v`zu \n apropiere o tuf` de trandafiri
\nflori]i. |ntinse mna s` culeag` o floare.
Ai grij`, o preveni el. Au spini ascu]i]i. |]i culeg eu unul.
Rupse un trandafir alb [i, ]innd bobocul de cap`tul
tulpinii, descuie u[a cabanei.
Nimic din aspectul exterior al acesteia n-o preg`tise pe
Laura pentru frumuse]ea dinùntru. Vic se rezem` de u[`,
privind-o cum se rotea \ncet \n loc.
M-am a[teptat la un farmec rustic, dar asta e o
minun`]ie! zmbi ea.
|nc`perea spa]ioas`, cu tavan \nalt, era decorat` \n
tonuri \nchise, cu excep]ia patului care domina un col]
\nc`p`tor, acoperit cu o plapum` alb` de puf [i
nenum`rate perne. Singura surs` de lumin` era focul din
[emineul uria[.
Am uitat de trandafir, \i spuse ea lui Vic.
|n timp ce str`b`tea \ncet spa]iul care-i desp`r]ea, Vic
\ncepu s` rup` spinii trandafirului, unul cte unul, cu
degetele lui lungi [i puternice.
Acum e perfect, murmur` el, aproape la fel de perfect ca tine.
Ridic` trandafirul, atingndu-i u[or gura cu el.
Mi-ai spus s` fiu egoist`, [opti ea, abia putnd s` mai
respire, a[a c`-]i cer s` m` s`ru]i.
VINUL IUBIRII
121
Asta a fost \n cealalt` noapte. |n noaptea asta nu mai

am r`bdare...
Laura zmbi la vederea dorin]ei nedisimulate din ochii
lui senzuali.
Nu m` intereseaz`! Insist...
Se \ntrerupse, mu[cndu-i u[urel col]ul gurii.
Dorise doar un s`rut, dar avu parte de mult mai mult.
Feroce, Vic o strnse la piept cu un bra], iar cu mna
liber` \i apuc` de guler bluza descheiat` [i o smuci \n jos,
imobilizndu-i coatele. R`sucindu-se astfel \nct s-o
lipeasc` [i mai strns de el, \i lu` \n sfr[it gura \n
st`pnire, s`rutnd-o cu patim`. Era un s`rut care nu se
compara cu nici unul dintre cele pe care le mai
\mp`rt`[iser` \mpreun`. Iar el continua s`-i absoarb`
gura, iar [i iar... Reac]ionau unul fa]` de altul frenetic,
convulsiv, cu o intensitate care-i devora pe amndoi.
Undeva, \ntre pl`cerea sf[ietoare [i delicioasa tortur`,
Laurei i se p`ru c`-l auzea gemnd:
Te iubesc, Laura. Te iubesc...
Poate c` fusese doar imagina]ia ei. |[i dorea att de
mult s`-l aud` rostind acele cuvinte...
Vic...?
Laura se trezi din somn buimac` [i \nfrigurat`. |ntinse
mna, dar Vic nu era lng` ea.
122
FRANCES FLORES
|n clipa urm`toare se \nv`pìe o lumin` ro[iatic`, iar

Laura \l v`zu pe Vic \ngenuncheat lng` [emineu, scuturndu-[i palmele de praf.
A[a e mai bine, zmbi el, repezindu-se \napoi \n pat.
Ce rece e[ti! [opti Laura, \nvelindu-l strns cu plapuma. Las`-m` s` te \nc`lzesc.
|i sim]i palma atingndu-i fruntea, ca pentru a se
convinge c` nu era o iluzie, [i \l \ntreb` trebuia s` [tie:
Ai [optit te iubesc. Vorbeai serios?
Da.
Mna lui \i \ncercui fa]a, mngind pielea m`t`soas` cu
o nervozitate care-i contrazicea tonul calm.
Dar tu?
Laura d`du din cap, de[i \n \ntuneric Vic nu putea s-o
vad`.
Este prima oar` cnd i-am spus cuiva te iubesc,
dragul meu.
Surescitat` de schimbarea din ritmul respira]iei lui,
continu` s`-i mngie mu[chii tari ai pieptului. Degetele
i se ag`]au \n p`rul aspru.
E deja diminea]`? \ntreb` ea.
Draperiile groase de la ferestre \mpiedicau s` intre \n
camer` cea mai slab` raz` de lumin`.
Nu, min]i Vic. {i nu te opri... te rog...
VINUL IUBIRII
123
Primul lucru pe care-l v`zu Laura cnd ie[i din caban`

fu cerul pres`rat cu nori albi [i pufo[i. Cea]a din timpul
nop]ii se risipise. Soarele ardea str`lucitor, de[i vntul
continua s` sufle cu putere.
|mi pare rù... murmur` Vic, v`zndu-i bluza rupt`.
S` nu-]i par`.
Laura ezit` doar un moment, \nainte de a se avnta \n
bra]ele lui.
O splendoare, nu-i a[a? \ntreb` ea, fascinat` de
priveli[te.
Da, e[ti o adev`rat` splendoare.
Vic o s`rut`, mai blnd de ast` dat`.
Vino, vreau s`-]i ar`t ceva.
Laura \l urm` pn` \n cealalt` parte a spa]iului dintre
cabane, unde o a[tepta o panoram` splendid`. Valurile
oceanului str`luceau \n golful cu ape lini[tite. Gr`dina
cabanei principale era un curcubeu de culori, iar \n
copaci cntau fel de fel de p`s`ri.
|mi place s` vin aici ca s` m` destind, spuse Vic,
]inndu-i [uvi]ele de p`r pe care vntul i le r`v`[ea. Dar,
de-acum \ncolo, vom veni \mpreun`.
|mpreun`?
Vic sim]i tremurul care o str`b`tuse.
Nu mai po]i trì cu povara asta pe umeri. Exist` doar
o singur` solu]ie, Laura, [i [tii foarte bine care e. Trebuie
s` vinzi podgoria. Nu, stai...
O strnse mai tare \n bra]e, ca s` nu poat` fugi.
124
FRANCES FLORES
Ascult`-m`! Vinul trebuie s` fie procesat ct mai

curnd. {tii asta, nu? Ce echipamente ve]i folosi? Cum v`
ve]i descurca f`r` bani?
E [i mai grav, Vic. Matt se teme c` mai avem doar trei
zile maximum.
Blestemul gros care se rostogoli din pieptul lui o surprinse pe Laura. Nu-i mai putea pune la \ndoial` sinceritatea.
Vreau s`-mi spui adev`rul, \i ceru ea. Dac` a[
semna imediat contractul, vnzndu-i lui Canova
vin`ria...
Vocea \i tremura pu]in, dar \[i impuse s` continue.
...mi-ai promite c` po]i salva vinul? Te rog s` nu m`
min]i.
Vic \i atinse u[or buzele cu ale lui, \n timp ce calcula \n
minte cu repeziciune, trecnd \n revist` procedurile complicate.
Dac` a[ redacta contractul azi, iar Canova [i cu tine
a]i semna hrtiile mine, pot instala echipamentele necesare \n trei zile.
Dar s-ar putea s` nu mai avem la dispozi]ie trei
zile!
Nu-]i face griji, pot ]ine \n suspensie esen]a vinului,
un timp, dup` ce preiau opera]iunea. E o activitate foarte
costisitoare [i delicat`, dar se poate face.
Dintr-o dat`, o r`suci \n loc, cuprinzndu-i fa]a \n
mini.
VINUL IUBIRII
125
Laura, iubita mea, o implor` el, ceea ce-ai face ar fi [i

spre binele nostru! Nu mai putem r`mne dezbina]i de
conflictul `sta!
Laura \i strnse cu putere minile, rugndu-se s` ia
decizia cea mai \n]eleapt`, \n timp ce-[i \nghi]ea lacrimile
arz`toare.
Da, voi vinde.
Nici unul nu mai putu scoate o vorb`. R`maser` strns
\ncle[ta]i. Peste cteva minute p`r`sir` cabana [i \n
curnd ajunser` la ma[in`.
Te iubesc, \i [opti Vic, \n timp ce pornea motorul. {i-mi
place s` stai ct mai aproape de mine, ai uitat?
Cuprinzndu-l cu un bra] pe dup` um`r, Laura se
rezem` de el oftnd.
Va trebui s` renun] [i la cas`?
Nu, voi insista asupra acestui punct [i altor cteva,
la fel de importante. Las` toate grijile \n seama mea,
Laura.
Motorul se \nsufle]i, duduind, iar Vic scoase cu grij`
ma[ina pe drumul de ]ar` \ngust.
Trebuie s` le spun Tinei [i lui Matt despre vnzare.
{i lui Beppo... [i soacrei mele.
Vic strnse din f`lci. Da, Donna Evangelina. Voia s-o
scape pe Laura [i de aceast` problem`, dar trebuia s` procedeze cu b`gare de seam`.
Laura, cum a murit so]ul tù?
|i auzi u[oara exclama]ie [i-i apuc` strns o mn`.
126
FRANCES FLORES
Iart`-m`... N-aveam dreptul s` te \ntreb a[a ceva.

Ba nu, iubitule, ai tot dreptul.
Ridicndu-i u[or mna la buze, Vic i-o s`rut`.
|n cazul `sta, spune-mi.
Da, murmur` ea, atunci poate c` voi uita \n sfr[it [i
eu toat` tragedia. S-a \ntmplat att de repede... Plouase
zile \n [ir. Cu to]ii eram \ngrijora]i, nu numai de riscul distrugerii viilor, din cauza umezelii continue, ci [i pentru c`
vinul \ncepea s` se mucegìasc` \n butoaie.
Surprins, Vic \i privi fa]a r`scolit` de amintiri.
Nu \n]eleg. De ce erau \n pericol butoaiele?
{tii c` beciurile sunt sub nivelul solului. Aveam
pompe, dar erau vechi [i nefolositoare. |ntr-o sear`, la
cin`, eram att de disperat` c` apa putea s` se infiltreze
\n butoaie, sau s` le fac` s` putrezeasc`, \nct Frank a plecat s` le verifice dup` o ceart` \ngrozitoare cu mama lui,
care insista c` vinul nu merita ca el s` ias` pe-o asemenea
furtun`! Nu \n]elegea valoarea vinului [i \l domina pe
Frank \ntotdeauna. El, \ns`, a ie[it totu[i. {i nu s-a mai
\ntors niciodat`.
Din Petaluma, Vic o luase pe o scurt`tur` care ducea
direct la proprietatea D'Asti din Sonoma. Opri ma[ina la
poart` [i o cuprinse pe Laura \n bra]e.
Continu`. Ce s-a \ntmplat?
Dup` o or`, v`znd c` nu se mai \ntorcea, am alergat
[i eu \n pivni]`. |n camera de degustare, l-am g`sit pe Beppo
\n genunchi, cu trupul lui Frank \n bra]e. |l g`sise mort.
VINUL IUBIRII
127
Desprinzndu-se din bra]ele lui, Laura privi via de

afar`. Proprietatea ei pn` a doua zi.
N-am aflat niciodat` cum se \ntmplase accidentul.
Probabil c` Frank a alunecat, a c`zut [i...
Nemaiputndu-[i st`pni suspinele, izbucni:
Vic, se \necase \ntr-o ap` adnc` de numai c]iva centimetri!
Vic nu \ncerc` s`-i potoleasc` plnsul; \[i ]inuse prea
mult timp \n fru lacrimile. Scoase o batist` din buzunarul sacoului aflat \nc` pe umerii ei.
Mul]umesc, murmur` Laura, \ncercnd s` zmbeasc`. Dar m` tem c` am nevoie de mai mult uite \n ce
hal ar`t!
|n primul rnd, replic` el, ar`]i superb, [i \n al doilea
rnd, nu vreau s` te mai v`d niciodat` suferind a[a. E un
ordin, \n]elegi?
Da, s` trì]i! glumi ea, \nchiznd ochii, \nc` r`v`[i]i
de durere. Dar...
Nu, Laura, vorbesc serios. Co[marul s-a terminat. Sau se
va termina \n curnd, dup` ce rezolvi [i problema cu Donna
Evangelina. Nu-]i dai seama c` profit` de tine? Acord`-i
respectul pe care-l merit`, dar n-o mai l`sa s` fie st`pn` pe
via]a ta. Frank Spandoni a murit \ntr-un accident, pur [i simplu. Nu-i datorezi absolut nimic lui Donna Evangelina!
|ntr-adev`r, soacra ei nu p`rea capabil` dect s`
r`spndeasc` \n jur ur` [i venin. Ei bine, trebuia s` se
adapteze la o via]` diferit`, la fel cum [i ea era \nv`]at` s`
trìasc` altfel.
128
FRANCES FLORES
Trebuie s`-i g`sesc pe Tina [i Matt, Vic. Apoi, \]i

promit c` voi vorbi [i cu soacra mea.
Cnd Vic d`du s` porneasc` ma[ina, Laura cl`tin` din
cap.
Nu, prefer ca de-aici s` merg pe jos. Vreau s` fiu singur` un timp, \nainte... \nainte de a le spune tuturor
despre vnzarea podgoriei. |n]elegi?
|n]eleg, dar vreau s` vin [i eu cu tine.
Nu, trebuie s-o rezolv \n felul meu. Dar \]i
mul]umesc, iubitule, adùg` ea, s`rutndu-l, \nainte de a
cobor\ din ma[in`. M` suni disear`?
Sigur. Dau o fug` pn` acas`, m` schimb, apoi \l abordez pe Canova [i punem contractul la punct. Am s`-]i telefonez imediat ce m` \ntorc acas`.
Dup` ce o mai s`rut` o dat`, Vic \ntoarse ma[ina, \i
f`cu Laurei cu mna [i porni spre San Francisco.
{tia \n adncul sufletului c` luase hot`rrea cea mai
\n]eleapt`. Privind peste vie, sim]i un bot umed [i familiar
atingndu-i mna. Bella \i venise \n \ntmpinare.
Credincioasa Bella! Laura se aplec` s-o mngie pe cap.
Cnd ajunser` \n apropierea casei, un l`trat jucù[ al
Bellei o f`cu s` ridice privirea. {i v`zu o ma[in` de
comand`, mare [i luxoas`, parcat` chiar \n fa]a ei. Trecur`
cteva secunde pn` cnd Laura observ` c` pe placa de
\nmatriculare era scris numele Carole.
Capitolul 7
Lauretta, draga mea copil`! o \ntmpin` Donna
Evangelina, cu ochii plini de mali]iozitate, tamponndu-[i
u[urel gura cu un [ervet. V`d c` \n sfr[it te-ai gndit s`
mai treci [i pe-acas`!
D`du din cap spre Carole, apoi reveni c`tre Laura.
|n timpul regretabilei tale absen]e, m-am
\ntre]inut cu fermec`toarea logodnic` a domnului
Remo. Domni[oara Canova mi-a povestit cteva lucruri
foarte interesante despre Vic Remo, iar eu i-am spus la
rndul meu unele lucruri interesante despre tine,
draga mea.
Laurei pu]in \i p`sa de minciunile pe care le turnase
soacra ei, dar se \ntreba care dintre cele dou` femei alesese termenul logodnic`. |[i st`pni nervii [i se \ntoarse
spre Carole Canova.
130
FRANCES FLORES
Dac` d`deai un telefon \n prealabil, ai fi fost scutit`

de un drum, spuse ea, f`r` a face nici o \ncercare de a
p`rea politicoas`.
A, dar am telefonat, murmur` Carole, cu cea mai
nevinovat` expresie. Cnd Donna Evangelina nu te-a g`sit
\n dormitorul tù, continu` ea, accentund u[or cuvntul
tù, a avut bun`voin]a de a m` invita oricum la vin`rie.
Era sigur` c` vei ap`rea \n cele din urm`.
Savurnd presupusa jen` a nurorii sale, Donna
Evangelina se ridic` \n picioare ca o regin` [i-i mai turn`
lui Carole ciocolat` \n cea[c`.
Da, Lauretta, [tiam c` trebuia s` te \ntorci azi, din
cauza \ncurc`turilor cu vinul pe care ai f`cut prostia de a-l
l`sa s` se strice.
Se \ntoarse spre Carole, cu un zmbet numai lapte [i
miere.
|ntotdeauna am spus c` femeile nu trebuie s` se
amestece \n treburile b`rba]ilor. Singura satisfac]ie a
unei femei ar trebui s` fie aceea de a fi o so]ie [i o
mam` iubitoare, nu e[ti de acord, domni[oar`
Canova?
Categoric, toarse Carole, cu deplin` convingere.
Zmbetul lui Donna Evangelina nu se [terse, dar
deveni veninos [i hd.
M` sim]eam mult prea rù ca s` observ, Lauretta, dar
nu cumva asear` ai plecat de-acas` \mpreun` cu domnul
Remo?
VINUL IUBIRII
131
Laura nu era att de naiv` \nct s` dea cine [tie ce

r`spuns prostesc. |n schimb, se duse la mas` [i, cu
mi[c`ri calculate, se a[ez` pe scaunul eliberat de soacra
ei.
Da, iar Vic m-a adus \n diminea]a asta acas` cu
ma[ina.
Fu cam nedumerit` de felul cum se \ngustar` ochii lui
Carole, dar nu pierdu vremea s` stea pe gnduri.
Cred c-am s` beau [i eu o ciocolat`.
Nu-[i clinti nici un deget pentru a se servi [i, dup` o
pauz` stingherit`, Donna Evangelina fu nevoit` s`-i
toarne [i ei o cea[c`. B`trna era nervoas`, iar Laura [tia.
O l`s` s` fiarb` \n suc propriu, amestecnd spuma din
cea[ca pe care i-o trntise \n fa]`.
|ntr-adev`r, te sim]eai foarte rù. M` simt vinovat` c`
nu te-am l`sat s` te odihne[ti. |]i mul]umesc c` ai
\ntre]inut-o pe domni[oara Canova, dar acum insist s`-]i
vezi de s`n`tate. La revedere, signora.
O alungase pe un ton att de categoric, \nct tiranica
b`trn` amu]i. |ntr-un trziu, reu[i s`-[i vin` \n fire suficient pentru a o saluta pe Carole cu o \nclinare ]eap`n` a
capului. Pe Laura o ignor` cu des`vr[ire. Fo[nindu-[i
rochia neagr`, cu spatele drept ca un v`trai, Donna
Evangelina ie[i din camer`.
Laura \i l`s` lui Carole timpul necesar pentru a o studia, completnd toate golurile, dup` care \[i scoase \ncet
sacoul lui Vic, \ntrebnd:
132
FRANCES FLORES
De unde [tiai c` Vic a fost aici asear`?

|ntrebarea n-o tulbur` pe Carole.
L-am a[teptat la el \n apartament, ca de obicei.
V`znd c` nu ap`rea, am \nceput s` intru la gnduri. |n
ultima vreme a devenit cam neatent [i-i cunosc foarte
bine apuc`turile. Mi-am amintit de pozele care au ap`rut
ieri prin toate ziarele, dup` ce c[tigase nu [tiu de premiu
din industria vinurilor. |n majoritatea fotografiilor p`rea
foarte interesat de o anumit` brunet` care-i d`duse cu
mnu]ele ei premiul `la tmpit. Apoi mi-am amintit unde
o mai v`zusem tocmai pe bruneta aia! La premiera de la
oper`, fire[te, \n aceea[i sear` cnd Vic m-a l`sat cu ochii-n
soare! Nu ascult niciodat` cnd Vic [i tat`l meu discut`
afaceri m` plictise[te \ngrozitor dar \n ultima vreme
i-am cam auzit repetnd numele D'Asti, a[a c`-`-`...
Zmbi, \ncntat` de propria-i de[tept`ciune.
Asear`, \n timp ce-l a[teptam degeaba pe Vic, i-am
telefonat tat`lui meu [i am scos de la el informa]ia c`
familia D'Asti locuie[te \n Sonoma iar restul a fost un
fleac. Nu mi-a fost greu s` pricep c` Vic \ncerca s` te
ademeneasc` \ntr-o mic` aventur` torid`, Laura. Cum
spuneam, \i cunosc n`ravurile [i [tiu ct de conving`tor
poate fi, [i pe plan profesional, [i personal...
A[a c` ai sunat azi-diminea]` [i ai vorbit cu ramolita
de soacr`-mea...
Ramolita de soacr`-ta a fost o adev`rat` min` de
informa]ii.
VINUL IUBIRII
133
A[a c` te-ai repezit aici, hot`rt` s` faci o scen` de

isterie. Regret c` te dezam`gesc, dar Vic m-a l`sat la
poart`. {i nu te gr`bi s` tragi concluzii oricum nu \ncerc
c` m` ascund de nimeni dar n-am vrut dect s` fiu pu]in
singur`.
Totu[i, prefer` s` nu m`rturiseasc` adev`rul despre
vnzarea vin`riei. Referirea lui Carole la puterea de
convingere a lui Vic, pe plan profesional [i personal,
lovise prea aproape de ]int`.
}i-ai pierdut vremea de poman` venind aici s` m` vezi.
N-a[ prea crede, replic` surprinz`tor Carole. Poate e
mai bine c` nu l-am g`sit pe Vic, la urma urmei. Nu v`d
de ce n-am putea rezolva \ncurc`tura asta \ntr-o manier`
civilizat`.
Ce tot vorbe[ti?
Nervoas`, Laura se ridic` [i se duse la fereastra dinspre
atelierele vin`riei. Cl`dirile care g`zduiau pivni]ele se
vedeau \n dep`rtare. |[i aminti c` Tina [i Matt continuau
s` munceasc` acolo din r`sputeri.
|n regul`, Laura D'Asti, relu` Carole, pe un ton complet schimbat. N-am s` mai fiu subtil` [i-am s` ]i-o spun
clar. Vic n-are \ncotro, s-a n`scut cu o biochimie care
poate s` se vre pe sub pielea femeilor, mncndu-le
\ngrozitor. Nu mai face mutra asta \n]epat`, [tii al naibii
de bine la ce m` refer! Pn` acum, l-am putut p`stra, dar
mai [tiu [i c` s-a n`scut cu un sistem de auto-ap`rare. |nc`
n-ai aflat c` e alergic la c`s`torie?
134
FRANCES FLORES
Pentru prima oar`, \[i cobor\ un moment garda.

Mi-am c`lcat mndria \n picioare [i, de cteva ori,
m-am pref`cut c` nu vedeam. |n cazul tù, \ns`, lucrurile
se schimb`. |mi creezi probleme serioase.
|[i deschise po[eta [i scoase un carnet de cecuri mic,
plat, cu scoar]e din piele de vi]el. Semnnd un cec \n alb,
\l rupse [i-l puse pe mas`, lng` Laura.
Nu [tiu dac` vei fi silit` sau nu s` vinzi ferma asta
nes`rat` m` doare-n cot, crede-m` dar [tiu c` nici o
femeie n-a avut vreodat` destui bani. Fii cu cap, iubito.
{tiu cte parale face Vic, a[a c` nu te sfii s` completezi aici
o sum` gras`, cu multe zerouri. Sigur c`, \n schimb,
a[tept s` te achi]i. {tii ce \nseamn` asta, nu? S` nu-l mai
vezi niciodat`, nimic mai simplu!
Laura nu se atinse de cec. |l privi ca pe o lighioan` gata
s` sar` de pe mas` [i s-o mu[te.
De ce?
|ntrebarea aproape o [oc` pe Carole.
De ce te \njose[ti a[a pentru un om care nu te
iube[te? A, nu, protest` Laura, nel`sndu-i timp s` intervin`, [tiu c` nu te iube[te! {i nici tu nu-l iube[ti.
|nh`]` cecul \n alb de pe mas`, \l f`cu ghemotoc
\n pumn, apoi i-l arunc` din r`sputeri lui Carole \n
fa]`.
Altfel, nu l-ai umili a[a!
Hrtia rico[` din obrazul femeii, c`zndu-i \n poal`.
Carole o l`s` acolo.
VINUL IUBIRII
135
S`-l iubesc? Dar n-am spus nimic despre iubire.

Atunci de ce te zba]i a[a ca s`-l p`strezi?
Carole lu` cecul, cl`tinnd din cap ne\ncrez`toare.
Sigur n-ai s` te r`zgnde[ti? {i nu mai face a[a pe
moralista. Nu e[ti prima juc`rie a lui Vic pe care-am pl`tit-o
ca s` dispar`, [i n-ai s` fii nici ultima. Ai nevoie de bani [i,
sincer` s` fiu, se va plictisi de tine destul de curnd. Nu e
de nasul tù.
Probabil c` Laurei i se citea dezgustul pe fa]`, c`ci
Carole ridic` din umeri [i \ndes` cecul la loc \n po[et`.
Am s`-]i spun de ce \l vreau numai pentru mine,
[opti ea cu voce r`gu[it`. Pentru sex. {i s` [tii c` reu[esc
s`-l satisfac bine...
Ultima dat` cnd o v`zuse pe Carole, Laura o auzise pe
Lucy spunnd: pe sub toate sclipiciurile ei, Carole
Canova nu e dect o dr`gu]`, normal` [i banal` nimfoman`. {i, doar cu cteva ore \n urm`, Vic \nsu[i m`rturisise: m-a intrigat un timp, cu unele dintre talentele ei
neobi[nuite. Ct de trist! Toat` furia \i secase [i era
recunosc`toare c` nu se mai sim]ea superioar`.
S` nu-mi spui c` te-ai \ndr`gostit de el! o acuz`
Carole, ghicindu-i gndurile. Ar \nsemna c` m-am \n[elat.
Nu e[ti numai proast`, e[ti [i nebun`!
S`ri de pe scaun, apropiindu-se de Laura.
{tiu c` e fermec`tor [i irezistibil, dar nu-i l`sa talentele de amant s`-]i suceasc` min]ile. Ce-a f`cut, rse ea, cu
un sunet antipatic, ]i-a servit tratamentul sicilian complet,
136
FRANCES FLORES
cu tot cu cafenea, lumn`ri [i vin de cas`? Sau a fost mai

exotic [i nebunatic pe ascunz`toarea de pe coast`, \n
vuietul vntului...?
Taci din gur`!
O gur` pe care Laurei tare i-ar mai fi pl`cut s-o
crpeasc`.
|n interesul tù propriu, taci! M-am s`turat de toate
minciunile tale despre el, [i de tine m-am s`turat! Ai [tiut
s` g`se[ti intrarea \n casa mea, vei [ti s` g`se[ti [i ie[irea.
Imediat!
Laura?
De ct timp se afla acolo sora ei? se \ntreb` Laura,
r`sucindu-se \n loc. Matt era lng` Tina, iar cu ei se mai
afla un strìn. Acesta p`rea cel mai surprins. Dar nu pe
Laura o privea, ci pe Carole. Descump`nit`, Laura spuse
primul lucru care-i trecu prin minte:
Tocmai voiam s` te caut, Tina. {i pe tine, Matt.
Ocoli masa, ignornd-o pe Carole care le \ntorsese
tuturor spatele, b`]oas`, privind pe fereastr`.
Haide]i afar`, \i chem` Laura. Am ceva serios s` v`
spun.
Dar cine era acel strìn? Doar nu le putea spune \n fa]a
altora c` se hot`rse s` vnd` vin`ria!
Tina se uita cu gura c`scat`, [i la Laura [i la
Carole. |nainte de a spune ceva, Matt o atinse u[or
pe bra].
Un moment, Tina. S`-i explic Laurei totul, bine?
VINUL IUBIRII
137
Carole r`mase la fereastr`, \ncremenit` ca o statuie de

marmur`. Necunoscutul st`tea la fel de nemi[cat. Laura fu
nevoit` s` sugereze, diplomatic:
N-am putea s` mai a[tept`m?
Regret, nu se poate, replic` ferm Matt. Tina [i cu
mine ne-am stors creierii \nc` din zori cùtnd o cale de
a ]ine vinul \n suspensie, dar n-am g`sit dect un zero ct
toate zilele.
|mi pare rù, ar fi trebuit s` v` spun...
Laura ezit`. Fusese ct pe ce s` fac` o gaf`
cumplit`.
Adic`, s` v` ajut...
Tot nu conta, Laura. N-ai fi schimbat cu nimic rezultatele.
Insisten]a lui Matt era contagioas`.
Spune-mi, \i ceru Laura, ce s-a \ntmplat cu vinul?
Trebuie s`-l \mbuteliem imediat, altfel \l pierdem.
Alt` cale nu exist`, crede-m`.
Dar nu-i adev`rat!...
Fu ct pe ce s` pronun]e numele lui Vic.
Mi... mi s-a spus c` poate fi ]inut mai multe zile \n
starea asta critic`.
Numai cu ajutorul unor echipamente speciale.
Esen]a vinului a atins punctul de vrf, Laura. Dac` \l
neglij`m acum, \n veci n-o s` mai putem produce ceva
att de fin ca Ochiul {oimului. Sigur, vom avea un vin de
prima calitate, dar nu va fi suprem. Nu \n]elegi?
138
FRANCES FLORES
E[ti convins, Matt?

Matt se \ntoarse spre necunoscut.
Dac` nu m` crezi, \ntreab`-l pe Bill Hoyt. E cel mai
bun expert chimist \n domeniu pe care-l cunosc. Tina [i
cu mine ne-am hot`rt s`-i cerem sfatul, azi-diminea]`.
Spune-i, Bill.
A[a este, domni[oar` D'Asti.
|n timp de Bill Hoyt confirma teoria lui Matt, Laura
profit` de ocazie pentru a-l studia mai atent`. Col]uros,
dar nu lipsit de atrac]ie, avea aerul unui om competent [i
demn de \ncredere.
Dup` p`rerea mea, folosind vechile metode, ar trebui s` \ncepe]i opera]iunile imediat. V` ajut ct pot,
domni[oar` D'Asti. S-ar putea s` nu salv`m toat` cantitatea, dar...
Dar m`car o parte tot o putem salva! interveni Tina.
Surioar`, ce-i cu tine? De ce ezi]i?
Da, ave]i dreptate. |]i mul]umesc, Bill.
Se hot`rse. {tia c` nu mai putea a[tepta ajutorul lui
Vic, dac` voia s` salveze vinul la calitatea suprem`.
Atunci, s` mergem \nainte.
Cu un strig`t fericit, Tina \[i arunc` bra]ele pe dup`
umerii lui Matt.
Trebuie s` vorbim cu to]i agricultorii din Sonoma,
spuse acesta. Sunt sigur c` nu vom duce lips` de voluntari.
De-a lungul anilor, familia D'Asti ajutase mul]i localnici
ajun[i la ananghie. Aveau s` primeasc` un sprijin generos.
VINUL IUBIRII
139
Putem \ncepe disear`, lucrnd zi [i noapte, dac` e necesar.

O sun pe Lucy, spuse Tina, f`r` a da drumul minii
lui Matt. Poate ne d` [i ea o mn` de ajutor.
Laura, molipsit` de entuziasmul ei, le zmbi. |ns` continua s` aib` o nedumerire.
|]i sunt foarte recunosc`toare, Bill, dar a[ dori s` [tiu
de ce faci asta pentru mine.
Specialistul r`spunse chibzuit:
Ie[irea acestei produc]ii va fi un moment unic \n istoria vinului. A[ dori s` se re]in` c` am jucat [i eu un mic
rol. Nimic mai simplu, domni[oar` D'Asti.
|n t`cerea tensionat` care urm` acestei declara]ii sincere,
vocea guturat` a lui Carole Canova c`zu ca o blasfemie:
A, nu, Bill Hoyt, nu-i deloc att de simplu.
Captivat` de noul proiect, Laura uitase cu totul de ea.
Privi uimit` cum Carole \[i lu` po[eta [i se repezi spre
u[`, unde se opri \n fa]a lui Bill.
Ai a[teptat mult ca s` i-o pl`te[ti tat`lui meu, nu-i a[a?
R`zbunare! Asta vrei, Bill? Sau doar s` m` love[ti pe mine?
Niciodat` n-am vrut s` te lovesc, Carole.
Nu min]i!
|i mai arunc` o ultim` privire, mai-mai s`-l sf[ie, [i ie[i.
Tina era uluit`; Matt p`rea [i el destul de [ocat. Cea
dinti \[i reveni Laura.
Mi s-a spus c` e[ti un bun chimist [i tocmai mi-ai
explicat c` respec]i realiz`rile familiei mele, \i spuse ea lui
Bill. Dar ceea ce m` intereseaz` de fapt este: cine e[ti?
140
FRANCES FLORES
Laura, interveni insistent Matt, sora ta mi-a spus

despre planul murdar al lui Canova de a te cump`ra. M`
bucur c` l-ai trimis la dracu', [i pe el [i pe Vic Remo.
Oricum, i-am cerut lui Bill ajutorul. Am \ncredere [i \n
competen]a lui, [i \n el ca om.
Ironia cuvintelor lui despre Canova [i Vic o f`cu pe
Laura s` se crispeze, dar nu era momentul s`-i
m`rturiseasc` adev`rul. Bill Hoyt continua s` ascund` un
mister, iar Laurei nu-i pl`ceau deloc misterele.
Pot avea [i eu \ncredere \n tine, Bill?
Sper c` da, mai ales dup` ce-]i voi spune c` \mi pun
\n joc [i slujba, [i cariera, oferindu-mi serviciile \n acest
proiect. Sunt chimistul principal al lui Ricardo Canova.
Laura se uit` de la Bill la Matt, apoi la Tina [i din nou
la Bill. Cu to]ii p`reau s`-[i ]in` respira]ia.
Importan]a acestei produc]ii nu e singura cauz` pentru care \l sfidezi pe Canova, nu-i a[a?
|ntr-adev`r, recunoscu el. Canova a avut nevoie de
priceperea mea, [i mi-a pl`cut s` lucrez pentru el. Am [i
o socoteal` veche de achitat, recunosc, dar de asta am s`
m` ocup mai trziu. Crede-m` pe cuvnt, domni[oar`
D'Asti, n-are nici o leg`tur` una cu alta.
Laura \l credea.
|ncrederea lui Matt e singura garan]ie de care am
nevoie. Haide]i, s` ne-apuc`m de treab`!
Capitolul 8
Vic era epuizat, dar [i entuziasmat de ceea ce reu[ise s`
realizeze pentru Laura. Aplecndu-se peste birou, scoase
din buzunar contractul. Luptase din greu ca s` ob]in`
toate concesiile: Laura urma s`-[i p`streze casa, se
men]ineau to]i angaja]ii actuali, iar vin`ria avea s` se
numeasc` \n continuare D'Asti. Un alt avantaj era un cont
de depozit pentru studiile Tinei. Da, Laura avea s` fie
mul]umit`. |ntinse mna spre telefon.
Vic, iubitule! Ce faci? Ore \n [ir te-am a[teptat!
U[a dormitorului era \ntredeschis`, iar Vic o \mpinse
pn` la cap`t. Pe mocheta alb` se \ntindea o dr` de haine
aruncate o fust` de m`tase, o bluz`, un pantof de piele,
un sutien sub]ire de dantel` [i, \n mijlocul \nv`lm`[elii,
un [irag de perle. Carole, tol`nit` pe pat, le mi[ca alene
cu degetele de la picior.
142
FRANCES FLORES
Unde-ai fost toat` ziua?

La birou. M` crezi sau nu, unii dintre noi mai [i
muncesc ca s` aib` din ce trì. {i mai scute[te-m`, \ncepi
s` vorbe[ti ca o nevast`.
|nghi]indu-[i replica veninoas` pe care i-o provocase
sarcasmul lui, Carole \l privi cum se dezbr`ca.
Sunt dispus` s` te iert, de[i te por]i mizerabil cu
mine, iubitule... [opti ea, pe un ton destul de serios.
Ct ai de gnd s` mai continui jocul `sta prostesc?
Nu cred c` e un joc.
Nici eu. M-am s`turat de tot teatrul tù, Carole. }i-am
spus de la \nceput c` nu-i dau nici o [ans`, iar acum o
repet: s-a terminat.
Nu-mi place s` fiu expediat` ca o boarf` de dou` parale, Vic!
Termin`.
Vic era calm; repetaser` de prea multe ori scena.
Carole se ridic` \n capul oaselor, \nnebunit`.
Ce-ai vrea s` fac acum? O plec`ciune gra]ioas`,
spunnd mii se mul]umiri pentru tot, iubi]el? Ce-a[tep]i
de la mine? ridic` ea tonul, cu voce ascu]it`.
N-ai \n]eles nimic, Carole. Efectiv, nu mai a[tept
nimic de la tine.
R`ceala din glasul lui o f`cu \n sfr[it s`-[i piard` controlul.
Canalie!
Dac` mizase pe o reac]ie, Carole avu o crunt`
dezam`gire. Singurul r`spuns fu plesnetul rapid al apei
pe pardoseala de marmur` a du[ului.
VINUL IUBIRII
143
Furia i se \nte]ea. Dup` ce du[ul se opri, \ncepu

zumzetul aparatului de ras. Totu[i, Carole avu grij` s` se
fac` auzit` pn` \n baie, cnd spuse:
Azi am fost la Laura D'Asti!
Ce...?
Vic ap`ru \n u[`, strngnd prosopul \n pumn.
De ce?
Era gata s`-[i piard` calmul. Pentru prima dat`, Carole
sim]i c`-i era fric`. Nu trebuia ca Vic s` afle despre cec!
Ridicnd sfid`toare b`rbia, r`spunse:
Din curiozitate feminin`, nimic mai mult. {tiu c` ai o
rela]ie cu ea, iubitule, nu \ncerca s` negi.
De ce-a[ nega? replic` el, pe un ton binevoitor, dar
cu ochii plini de dispre]. Ce i-ai spus, Carole?
Nimic! |ns` scumpa ta Laura are s`-]i spun` cteva lucruri foarte
interesante. Era vorba s`-i cumperi ferma pentru tat`l meu, nu-i a[a?
Da.
A semnat contractul?
|nc` nu.
Dar a promis c-o va vinde?
Da.
Furia lui Vic amenin]a s` explodeze \n orice moment.
Carole \[i savura triumful.
Iubitule, m` tem c` v`duvioara noastr` e o escroac`.
|n prezen]a mea, a ordonat s` se \mbutelieze imediat un
vin cu totul special. Urgent [i \n mare secret. Vic,
scumpule, m` tem c` te trage \n piept!...
144
FRANCES FLORES
Reac]ia lui Vic fu cu totul alta dect cea a[teptat`. |n

locul furiei, pe chip i se ivi surprinderea, apoi \ngrijorarea. Ca [i cum Carole nici n-ar fi existat, scoase din
debara o pereche de blugi, apoi \[i lu` un pulov`r pe gt
[i se \nc`l]` rapid cu ni[te cizme de teren. Strig`tul ascu]it
al lui Carole \l ajunse \n u[`:
Unde te duci?
|nc` n-ai priceput? replic` el, f`r` nici o und` de
emo]ie. Cnd pleci, po]i l`sa cheia apartamentului pe
biroul meu. N-o s` mai ai nevoie de ea.
Dup` ce u[a se trnti, Carole abia reu[i s` nu arunce
cu ceva \n perete. Nu era momentul pentru istericale.
Trebuia s`-[i p`streze sngele rece.
Deci, totul se sfr[ise. Ce era de f`cut? {tia c` nu suporta s` r`mn` singur`.
R`spunsul, cnd \i veni \n minte, o nùci prin simplitatea lui. Lu` telefonul de pe noptier` [i form` num`rul
casei D'Asti, rugndu-se s` nu r`spund` Laura.
Avu noroc. Un glas necunoscut spuse:
Alo?
Slav` Domnului! Cu voce tremur`toare, [tiind c` nu
mai putea da \napoi, Carole ceru:
A[ dori s` vorbesc cu Bill Hoyt, v` rog.
Carole mi-a spus c` ai ordonat procesarea [i \mbutelierea vinului. De ce?
VINUL IUBIRII
145
Voiam s`-]i telefonez, dar am attea pe cap...

R`spunde-mi, Laura. De ce?
R`v`[it` [i frnt` de oboseal`, Laura se rezem` la pieptul lui.
Azi-diminea]`, Matt a f`cut o serie nou` de teste.
Vinul a ajuns la limit` [i va intra rapid \n declin. Nu mai
avem timp, Vic.
E[ti sigur` c` Matt are dreptate? \ntreb` el,
strngndu-i bra]ele ca \ntr-o menghin`. Dac` a gre[it,
cu echipamentele vechi de-aici ri[ti s` pierzi aproape tot
vinul. Nu m` intereseaz` c]i oameni v` vor ajuta, pur [i
simplu n-o s` mearg`.
|i d`du drumul.
|n trei zile, cu echipamente moderne, a[ fi putut
salva toat` cantitatea. Doar dac` nu cumva...
Avu \n]elepciunea s` nu vorbeasc` despre contract,
\ntrebnd-o \n schimb:
Te-ar r`zgndit \n leg`tur` cu vnzarea?
Nu, \n nici un caz, r`spunse ea, cu o privire vinovat`
peste um`r, spre pivni]`. Dar...
Dar \nc` nu i-ai spus Tinei, nici celorlal]i, a[a e?
N-am avut timp!
De ce n-o credea? Nu [tia prin ce chinuri trecea?
Oricum, testele lui Matt au fost confirmate de Bill
Hoyt.
De Hoyt? Chimistul lui Canova? Nu \n]eleg...
Fusese luat pe nepreg`tite [i nu-i pl`cea deloc.
146
FRANCES FLORES
Cum a ajuns Hoyt s` se amestece \n toat` povestea asta?

Matt i-a cerut sfatul, avnd \ncredere \n competen]a
lui. Iar Bill vrea s` ne ajute, chiar dac` asta-l va costa
slujba. N-ai s`-l alungi, nu-i a[a?
Crezi c` am dreptul?
Nici nu mai [tiu ce s` cred! To]i par s` \n]eleag`,
numai tu nu!
Laura!
Urmnd-o cu pa[i mari, Vic o ajunse din urm` \nainte
de a p`[i pe prima treapt`.
Nu m` intereseaz` dect fericirea ta. Dac` nu m`
crezi, plec chiar acum [i niciodat` n-am s` m` mai \ntorc.
Dar, dac` ai \ncredere \n mine, las`-m` s` fac [i eu un test
acum, scurt [i foarte simplu. Pot \ncepe imediat \mbutelierea [i-]i promit c` voi salva toat` cantitatea.
Dar cum, pentru numele lui Dumnezeu...?
Ai \ncredere-n mine. Cu o singur` condi]ie trebuie
s` dirijez \ntreaga opera]iune [i s` fiu singurul care va da
ordine.
De dou` zile, crama forfotea de activitate ca un stup de
albine. L`zile cu sticle acopereau acum doi pere]i, iar
Laura \ncepea s`-[i dea seama c` erau pe punctul de a
s`vr[i un miracol. Dup` ce-[i efectuase testul, Vic
declarase c` noul vin era chiar mai bun dect Ochiul
{oimului [i ar fi fost o crim` s` nu-l pun` pe loc la conservat.
VINUL IUBIRII
147
Soarele tocmai ajunsese la orizont, iar briza \nser`rii

sufla pe deasupra solului. Laura se bucura c` ie[ise din
cram`, pentru a nu pierde momentul. Inspir` adnc,
plimbndu-se agale, cu bra]ul lui Vic pe dup` umeri.
Trecur` prin dreptul lucr`torilor la vie, ascultndu-le cntecele.
Am uitat s` te \ntreb despre contract. L-ai adus cu
tine, Vic?
Da, \l am \n ma[in`. Hai s`-l cite[ti, vrei?
Bine, dar nu pot suferi jargonul legal. Mai bine
descrie-mi-l tu.
Vic \i expuse toate concesiile pe care i le smulsese lui
Canova. Cnd \ncheie, Laura \l \mbr`]i[`, mai ales fiindc`
auzise c` putea s` p`streze casa.
|]i mul]umesc, dragul meu. O, te iubesc att de
mult!
Deodat`, lng` conac opri un furgon mare.
Asta ce-o mai fi?
Se apropiar` repede s` vad` mai bine. Spre marea ei
surprindere, Laura v`zu, pe portier`, sigla unei firme,
\nscris` cu mult` art` [i gust. Scria: Brut`ria Spandoni,
Sacramento.
Nu [tiam c` so]ul tù mai avea [i alte rude pe-aici,
coment` Vic.
Ba da, familia Spandoni e foarte numeroas`, murmur` Laura, nedumerit`. Dar nu i-am cunoscut [i nu
a[teptam nici o vizit`.
148
FRANCES FLORES
Enigma se rezolv` cnd pe u[a din fa]` ap`ru Donna

Evangelina, cobornd treptele ca un galion de r`zboi cu
toate pnzele sus, f`r` s` se uite nici la stnga nici la
dreapta, cu cte o valiz` \n fiecare mn`. Se trnti pe
scaunul din fa]` al furgonului, iar autovehiculul porni
\nainte ca Laura s`-[i fi dat seama prea bine ce se \ntmplase.
O, nu! N-o pot l`sa s` plece a[a...
Laura, iubito, stai lini[tit`. Mai bine nici c` se putea.
M-am purtat necuviincios cu ea, \ncerc` Laura s`-i
explice, sim]indu-se vinovat`. Iar acum, am silit-o s` plece
din cas`.
Nimeni n-o poate sili pe Donna Evangelina s` fac` un
lucru, dac` ea nu vrea. Sunt convins c` la rudele ei se va
sim]i foarte bine. Oricum, cu asta, toate fantomele trecutului au disp`rut.
Aceste cuvinte \[i f`cur` efectul.
Ai dreptate, Vic, n-a mai r`mas nici una, ]i-o jur.
Atunci, dovede[te. S` l`s`m orice altceva [i s` ne
gndim numai la noi.
Bine, am s`-ncerc.
Nu putea rezista rug`min]ilor lui. Efectiv, nu putea s`-i
refuze nimic!
Hai s` vedem contractul.
Ma[ina era parcat` \n acela[i loc unde Vic o l`sase cu
dou` zile \n urm`. Laura arunc` o privire peste contract,
apoi \l \mp`turi [i-l vr\ sub bra].
VINUL IUBIRII
149
Le voi spune tuturor, imediat ce termin`m de

\mbuteliat vinul.
Strig`tul lui Matt \i \ntrerupse, puternic [i limpede.
Repezindu-se amndoi spre cl`direa cramei, \l g`sir` \n
u[`, radiind de emo]ie.
Haide]i jos \n pivni]`, amndoi! Tot vinul e \n sticle!
Laurei abia dac`-i venea s` cread`. Chiar [i dup` ce o
v`zu pe Tina \nsemnnd ultima sticl`, r`mase cu impresia
c` totul era doar un vis.
Iubitule, \i [opti ea lui Vic, niciodat` n-am s`-]i pot
mul]umi, [tii asta.
Las`-mi pu]in timp, [i-am s` g`sesc eu o cale, replic`
el, zmbind.
|n ultimii doi ani, Lucy adunase cu migal` majoritatea
detaliilor [i [tia c` Vic era r`spunz`tor de schimbarea din
sufletul Laurei. Dup` ce-i adres` un semn discret de salut,
se \ntoarse spre prietena ei.
Ascult`, scumpete, \ntmpl`tor \l cunosc pe cel mai
bun litograf din California, lucreaz` pentru ziarul meu.
Ce-ar fi s`-]i fac` el eticheta, iar eu am s` ]i-o tip`resc, \n
condi]ii lux! De acord? Va fi darul meu pentru o fat`
grozav` ca tine!
Era un dar att de generos, \nct Laura nu-[i g`sea
cuvintele pentru a-i mul]umi, a[a c`-[i arunc` bra]ele pe
dup` gtul lui Lucy cuprinznd-o strns. Ar fi fost cel mai
emo]ionant moment, dar Bill Hoyt risipi toat` vraja cu
doar cteva cuvinte.
150
FRANCES FLORES
Dac` semnezi contractul pe care-l ]ii acum \n mn`,

domni[oar` D'Asti, nu vei mai avea nevoie de nici o
etichet`.
Ce vrei s` spui?
Imediat ce contractul va fi semnat, toate sticlele astea
vor porni spre uzina principal` a lui Ricardo Canova. |ntr-o
or`, toate vor purta eticheta Canova Gold, crede-m`!
A, nu, Bill, zmbi Laura, care \nc` nu \n]elegea toate
implica]iile cuvintelor lui. Nu \n]elegi. |n contract se
stipuleaz` c` tot vinul produs de podgoria asta va purta
eticheta D'Asti.
{tiu eu ce spun, replic` Bill, pe un ton se scuz`, dar
\n acela[i timp moroc`nos. Am v`zut cum au p`]it-o [i al]i
podgoreni care-[i vnduser` vin`riile lui Canova. Sigur, \n
contract poate scrie c` se va men]ine numele original, dar
avoca]ii care lucreaz` pentru Canova sunt cei mai mari
rechini, a[a c`-[i poate permite s` calce totul \n picioare.
Nimeni n-a c[tigat vreodat` un proces \mpotriva lui
Ricardo Canova! Dac` ]ine la o anumit` recolt`, \[i
trnte[te pe ea eticheta personal` [i nimeni nu mi[c`-n
front!
A[a e! strig` unul dintre fermieri.
Da, [i mie mi-a f`cut la fel! adùg` altul.
Pn` [i b`trnul Beppo se revoltase. Ridic` pumnul,
jurnd:
Eu n-am s` lucrez pentru Canova! Nimeni nu m`
poate sili s` muncesc pentru un ho], per un ladro!
VINUL IUBIRII
151
Cnd \n sfr[it vorbi [i el, Matt Moyer exprim` gndul

c`ruia nimeni \nc` nu \ndr`znise s`-i dea glas:
Remo, ai [tiut tot timpul c` a[a avea s` se \ntmple,
nu?
E[ti nebun! se r`sti Vic. Nu [tiu ce se stipula \n celelalte contracte, dar [tiu ce scrie \n al Laurei, pentru c` eu
l-am scris. {i voi avea grij` s` fie respectat!
Nu te cred! Cred mai degrab` c` ai muncit ca un
sclav ca s` \mbuteliezi vinul `sta pentru Canova, nu pentru Laura! replic` Matt revoltat. Numai vinul l-ai vrut, pentru [eful tù!
|n ochii sì g`lbui ap`ruse o expresie stranie.
Sau asta, sau Canova te-a fraierit [i pe tine una din
dou`!
F`r` s` se uite spre Laura, care era gata s` le[ine, Vic
r`spunse:
Am s`-]i aduc toate dovezile de care ai nevoie!
Cnd Laura ridic` privirea, Vic ie[ise.
Unde s-a dus?
S` discute cu Canova, sunt sigur`.
Lucy era gata s` izbucneasc` \n plns, dar Laura nici nu
observ`. Vic. |n acel moment, pentru ea nu mai conta
dect Vic.
Stai! Iubitule, a[teapt`-m`! Vreau s` vin [i eu cu tine!
Capitolul 9
Biblioteca din casa Canova era prelung`, cu plafon
\nalt [i ferestre ct peretele, prin care se vedea panorama
uluitoare a golfului. Ricardo Canova st`tea \n picioare
lng` un splendid birou Empire, adncit \n lectura unei
hrtii pe care o ]inea \ntr-o mn` tremur`toare. Nu era
clar dac`-i observase sau nu. Rosti doar dou` cuvinte:
Bill Hoyt!
Vic atinse prevenitor mna Laurei, care-[i st`pni
exclama]ia. R`maser` lng` fereastr`, domina]i de propor]iile s`lii. Laura se minuna s` vad` ct de admirabil \[i
controla Vic nervii. |n ceea ce-l privea pe Canova, acesta
p`rea obsedat.
Bill Hoyt! S-a \ntors la el. Carole, vreau s` spun.
Trnti hrtia pe birou.
I-a dat mesajul `sta valetului [i a plecat de-acas`, acu'
o jum`tate de or`. F`r` bagaje, f`r` bijuterii, f`r` nimic!
VINUL IUBIRII
153
Cl`tin` din cap, cu buzele crispate, nevenindu-i s` cread`.

Crezusem c-am distrus rela]ia asta cu ani \n urm`. {i
uite c`, dintr-o dat`, trei so]i mai trziu, a ajuns la concluzia c` \nc` \l mai iube[te pe primul!
|nc` nu p`rea s` fie pe deplin con[tient de prezen]a
lor. Continu` pe acela[i ton:
Aveam atta nevoie de frumuse]ea ei \n casa asta, de
cnd m-a p`r`sit maic`-sa... {i \nc` mai am nevoie de ea...
|n sfr[it, capul lui Canova se ridic`, smucit.
Scuza]i-m`, eram preocupat de ceva.
Imediat, deveni calm [i atent.
Sunt foarte surprins s` te v`d aici, domni[oar` D'Asti,
dar fii binevenit`! |]i pot oferi ceva de bùt?
Nu, mul]umesc.
Mai degrab` s-ar fi \necat \nainte de a accepta ceva de
la el.
Nu? Dar m`car ia loc, bine?
Laura, care sim]ea c` i se tìau picioarele, se a[ez` pe
un scaun din apropiere.
{i pe tine m` bucur c` te v`d, Vic, de[i a[teptasem o
veste de la tine ieri.
Vinul D'Asti a atins punctul limit` mai devreme dect
ne a[teptaser`m.
{i ce m`suri ai luat? \ntreb` Canova, cu o und` de
nervozitate \n glas.
L-am salvat. Am lucrat patruzeci [i opt de ore nonstop, ca s`-l salvez pn` la ultima pic`tur`.
154
FRANCES FLORES
Pe chipul demn al lui Canova se \ntip`ri o expresie de

admira]ie sincer`.
Perfect! Trebuie c` ai muncit ca un maniac ca s`
instalezi toate acele echipamente \n cram`. O reu[it`
remarcabil`!
Am terminat totul, spuse Vic foarte r`spicat, f`r` a sta
s` explice c` nu folosise nici unul dintre echipamentele
lui Canova. Cu o singur` excep]ie: etichetarea.
Nici o problem`, prietene. De fapt, nu-]i bate capul
cu etichetele, zmbi acru Canova.
Cnd \ncep o treab`, \mi place s-o duc pn` la cap`t,
Canova, [tii bine asta.
Da, dar acum e altceva. De etichetare am s` m` ocup
personal, continu` Canova, netulburat [i sigur pe sine. Nu
cred c` ]i-am spus, dar inten]ionez ca pe ultima recolt` de
vin Andrea D'Asti s` aplic eticheta Canova Gold.
|n contract nu scria a[a.
|ncordarea din glasul lui Vic \l f`cu pe Canova s` ridice
privirea, dar f`cu un gest nep`s`tor, ca [i cum acest
detaliu ar fi fost prea ne\nsemnat pentru a-l discuta.
Tu ai un singur cusur, Vic e[ti prea cinstit, \i spuse
el serios. Ca s` te ap`r de tine \nsu]i, am fost nevoit s`-]i
ascund un lucru. |ntotdeauna, \n trecut, am g`sit cì de a
trece peste contracte. F`r` publicitate, f`r` scandaluri la
tribunal doar o sum` mare de bani pe sub mas`. Voi
onora toate clauzele din contractul D'Asti, cu excep]ia
etichetei. Acest vin \mi apar]ine mie.
VINUL IUBIRII
155
Canova era sub orice critic`! Laura nu mai putea s` tac`.

De ce trebuie s` fie a dumneavoastr` recolta
asta?
Sincer, nu cred c` vrei s` [tii r`spunsul la aceast`
\ntrebare, domni[oar` D'Asti, murmur` Canova, apropiindu-se de fereastr` pentru a privi spre golf. {tii, nu-mi
face nici o pl`cere s` te r`nesc.
Nu, nu pe Laura ai vrut s-o love[ti, interveni Vic,
\ncepnd s` \n]eleag` toat` povestea. Voiai s` dai \n
Andrea D'Asti, nu-i a[a? Chiar dac` bietul om a murit.
S` zicem c` voiam s` [terg o insult`.
Canova continua s` priveasc` luminile de jos.
Domni[oar` D'Asti, [tiai c` tat`l dumitale mi-ar cerut
un mare \mprumut \nainte de a muri?
Tat`l meu...?
Era imposibil!
Nu, n-am [tiut...
Canova oft`.
Ei bine, acum po]i s` afli totul. Sunt sigur c` avea o
disperat` nevoie de bani, altfel...
Altfel, nu s-ar fi \njosit s` apeleze la tine pentru un
\mprumut, complet` Vic, sarcastic.
Canova se \ntoarse spre el, dintr-o dat` nedumerit.
Cum spuneai, urm` Vic, e mai bine s` [tim toat`
povestea. Continu`.
Ochii lui Canova devenir` [i mai reci, \n timp ce se
\ncrunta.
156
FRANCES FLORES
Andrea D'Asti voia s` cumpere tractoare [i s`

\nlocuiasc` unele dintre pompele uzate din cl`diri.
Mna lui Vic se rezem` pe um`rul Laurei, ap`sat. Altfel,
tn`ra femeie nu [i-ar fi putut controla tremurul.
Da, aveam mare nevoie de pompe...
Cred c` i-am oferit o solu]ie foarte cinstit`. I-am spus
c`-i d`ruiesc banii, dac` se folose[te de influen]a [i reputa]ia lui pentru a m` ajuta s` c[tig Premiul Amici. Mi-a rs
\n nas.
Privi din nou pe fereastr`.
Cnd i-am oferit din nou banii \n dar, cu condi]ia
ca \n plus s`-mi vnd` vinul cel nou, despre care [tiam
c` avea s` se \nvecheasc` magnific, astfel \nct s`-mi
pot revendica premiul, a rs [i mai tare. Dar, continu`
el, nu f`r` o und` de mndrie, recolta a meritat
a[teptarea.
|[i \ng`dui s` rd` scurt.
Te pot asigura, draga mea domni[oar` D'Asti, c`
faima acestui vin va t`m`dui toate r`nile pe care mi le-a
pricinuit tat`l dumitale!
De ce s`-]i fie permis s` distrugi vie]ile unor
oameni pentru un premiu care \n afara industriei vinului nici m`car nu este cunoscut? Nu e drept! Ai tot ce
]i-ai putea dori! strig` Laura cu \nver[unare, privind \n
jur.
Am achizi]ionat foarte mult, draga mea, preciz`
Canova, revenind la birou; cuvintele respect, reputa]ie [i
VINUL IUBIRII
157
iubire pluteau \n aer, aproape audibile, ca [i cum ar fi fost

strigate cu furie. Celorlal]i le e foarte greu s` \n]eleag`
pasiunile secrete ale unui om.
V`zu felul cum o ]inea Vic pe Laura de umeri.
Pe unele dintre ale tale le-am [i ghicit, Vic.
{tiai totul despre via]a Laurei \nc` din prima zi cnd
mi-ai dat \ns`rcinarea asta, nu-i a[a?
Sigur c` da. {i a ie[it destul de frumos pentru toat`
lumea, nu e[ti de acord? Se vede clar c` ai c[tigat
adora]ia domni[oarei D'Asti, eu am ob]inut vinul, iar
]ie, prietene, \]i va reveni [i un supliment de prima
mn`. {i-acum, d`-mi contractul.
|ncet, Vic se apropie [i arunc` fascicula de hrtii
pe birou. |l privi pe Canova cum le desp`turea f`r`
grab` [i \ncepea s` caute \n partea de jos a fiec`rei
file.
N-ai s` g`se[ti ceea ce cau]i, murmur` Vic. Laura n-a
semnat contractul. Nu ai nici o palm` din p`mntul
D'Asti, iar eticheta ta nu va ap`rea pe nici o sticl` din
recolta asta.
St`pnirea de sine a lui Canova fu remarcabil`. Tocmai
i se refuzase un lucru la care rvnea de aproape patru ani,
dar totu[i nici nu tres`ri.
De ce te-ai r`zgndit, domni[oar` D'Asti? Ai condamnat vin`ria la moarte, [tii asta, nu-i a[a?
Prefer s` \nchid vin`ria pe veci, dect s` mai am de-a
face cu dumneata, replic` Laura, \n timp ce se ridica,
158
FRANCES FLORES
apropiindu-se gr`bit` de Vic. Slav` Domnului c` am aflat

adev`rul [i c` l-a aflat [i Vic \nainte de a semna contractul!
{tii, Vic, niciodat` nu m-am a[teptat s`-mi faci una ca
asta...
Chipul d`ltuit \n piatr` al lui Canova p`rea marcat de
o adnc` durere. Apoi, \ns`, ridic` din umeri.
Mare p`cat, zù a[a. O vin`rie excelent` [i o
carier` str`lucit` se vor duce de izbeli[te \n acela[i
timp, [i numai din cele mai proste[ti [i idioate
motive.
Nu ]i se pare c` e[ti cam prea pesimist? \ntreb` Vic,
batjocoritor. Nu despre cariera mea vorbesc, oricum a[ fi
aflat despre metodele tale ilegale \n afaceri, mai devreme
sau mai trziu, [i-atunci s-ar fi zis [i cu parteneriatul nostru. M-ai \nv`]at s` fiu necru]`tor, dar cred c` \n cele din
urm` te-a[ fi dezam`git, cu cinstea mea. Nu, \n leg`tur` cu
vin`ria cred c` e[ti pesimist.
|n sfr[it, autocontrolul \l p`r`si, iar urm`toarele
cuvinte fur` rostite cu aprindere:
|n via]a mea n-am muncit mai greu ca \n ultimele
dou` zile, [i niciodat` n-am fost mai fericit! Orice-am
realizat, am f`cut-o f`r` nici un cent din banii tì murdari
[i nimic din echipamentele tale afurisite! Vin`ria ar putea
fi salvat`, dac` cineva ar ]ine la ea \ndeajuns pentru a
investi timpul [i banii necesari ca s-o reorganizeze. Ce
p`rere ai, Laura?
VINUL IUBIRII
159
|i ridic` fa]a spre el, astfel \nct privirile li se \ntlnir`.

A[ dori s` \ncerc cu titlu permanent, desigur.
Nu a[ accepta o asemenea propunere, [opti ea,
atingndu-i gura cu buzele ei calde, o dat`, apoi \nc` o
dat`, dect tot cu titlu permanent.
Ajunseser` aproape de u[`, cnd auzir` glasul lui
Canova.
Cum ai reu[it, Vic?
R`m`sese \n picioare lng` birou, cu spatele drept [i
ochii ca de cremene.
Cum ai reu[it s` salvezi tot vinul \ntr-un timp att de
scurt, f`r` bani [i echipamente moderne?
Rsul lui Vic p`ru deplasat \n pustietatea maiestuoasei
biblioteci.
M` crezi sau nu am f`cut-o cu ajutorul oamenilor.
Te-ai mira s` vezi cte genuri diferite de oameni au venit
din toat` Napa-Sonoma ca s` ne ajute. {i nu [i-au frnt
[alele numai datorit` reputa]iei familiei D'Asti. Au f`cut-o
doar dintr-un sentiment profund, pe care ei \l numesc
fratellanza. Incidental, Canova, asta \nseamn` prietenie.
Laura ar fi putut adùga c` \nsemna [i iubire, dar [tia
c` tonul batjocoritor al lui Vic era de ajuns [i c` ultimul
sens al acelui cuvnt \i era rezervat \n primul rnd ei.
Sfr[it

Vinul Iubirii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vinul Iubirii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FRANCES FLORES

|n vie erau attea de f`cut. {i avea a[a de pu]in timp,

s` arate neguros, dar dintr-o dat` toate detaliile \nf`]i[`rii

|[i strnse \n cre[tet p`rul lung [i ar`miu, cu o

|[i impuse s` rosteasc` urm`toarele cuvinte cu cea mai

Beppo este practic o prezen]` permanent` aici, \n

b`trn lucr`tor la ferma D'Asti, [i totu[i nu manifestase

Strig`tul ascu]it al lui Beppo str`punse din nou t`cerea.

spirit diferit` parcursese acel drum, diminea]a. Atunci, Vic

bine cum se numea cauza: Londra. Canova ar fi trebuit

De ce a durat att de mult? \ntreb` ea. Veni]i aici, ne

A, nu, Bella e absolut unic`. Rasa ei e tradi]ional` \n

Dar nu-mi amintesc s`-]i fi cerut sfatul, domnule Remo.

Fii realist`. E evident c` ]ii foarte mult la via asta. Nu

Oricum, poftim cartea mea de vizit`. Dac` te

Dintr-o mi[care fluid`, dezinvolt`, Laura se ridic` \n picioare.

Tat`l dumitale a fost agricultor?

Bella, care o urmase tot timpul, amu[in` repede prin

Dac` Vic era con[tient de nuan]a batjocoritoare din

de ani, p`rea sfios ca un pu[tan de doisprezece, de[i

Ia s` vedem acum de mna asta, domnule Remo.

s` aib` b`nuieli, [i era foarte posibil ca \ntreaga situa]ie

N-am mai gustat vinul `sta dect o singur` dat`.

Dar vinul `sta nu l-a[ vinde nici moart`! E adev`rat

Este metoda noastr`, da! A[a producem vinuri de

Chiar dac` n-ar fi ajuns s` ]ipe unul la altul, plafoanele

Laura nu se sim]ea indignat` numai la adresa lui, ci [i

Era a patra premier` la care veneau \mpreun` de cnd

Donna Evangelina sfor`ia \n salon, ca de obicei. Tina

Ah, Lauretta, carissima! E Titina, piccolina! Come

|]i mul]umesc pentru compliment, Lucy, dar rochia

Nu-mi place [ampania, d`du Laura primul r`spuns

Mergeau gr`bite [i vorbeau \n [oapt`. Tina o apuc` pe

totdeauna primele dou` locuri din Loja {ase, iar Laura

Nici unul dintre ei nu p`rea s` mai fie con[tient de

Numai urlete [i chiuituri, de-]i vine s` te urci pe

A, sigur, o cunosc, spuse ea, \ntorcndu-se din nou

Astea-s doar brfe veninoase, precis, replic` Laura,

Respect? Admira]ie? Numai a[a ceva nu-i inspira Laurei

|ntr-o secund`, Tina ajunse \napoi la Laura [i Lucy, cu

Vic ridic` din umeri non[alant, exprimndu-[i clar

v`zu lucirea ironic` din ochi [i zmbetul care \ncepea s`-i

Nici nu m-a[ gndi s` plec...

E foarte u[or. Eu am [i uitat. Ziua de ieri n-a existat

Apropo, de la ce vine Vic?

Am ajuns. D`-mi voie s` te ajut.

Vic se trase pu]in \ntr-o parte, \njurnd \ncet. Din pia]`

Locul `sta \mi treze[te amintiri att de minunate...

nimeni nu p`rea s` observe cuplul \mbr`cat elegant care

Dar n-ai face-o, nu-i a[a?

Vic o conduse pe Laura la o mas` unde ardea o singur`

|n ochii lui se ivi o lic`rire irezistibil`, iar Laura se

fa]` se deschise, Laura avu \nc` o surpriz`. Peste tot lucea

Asta nu-i cafea, murmur` ea.

Carole Canova locuie[te [i ea aici, cu tine?

Vic \ntinse mna [i-i desf`cu catarama pantofului.

Niciodat` n-ai sim]it asta... sau asta... sau asta...!

s-o z`d`rasc`. Cu ct se ag`]a mai strns de Vic, cu

Buzele lui continuau s` stea \ngropate \n p`rul ei

despre Premiul Amici di Vino. Acum chiar am vorbit ca

Mda, am spus c` e[ti diferit`, Laura. N-am spus c`

Unde te-a dus Vic?

Nu te condamn s` ai [ters-o de la oper` cu Vic Remo,