Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA CRETIN

,,DIMITRIE CANTEMIR
BUCURETI

FACULTATEA DE MANAGEMENT
TURISTIC I COMERCIAL

BURSE INTERNAIONALE DE MRFURI

PROIECT:

Marile crash-uri bursiere din istorie

Anul II / Seria A
Grupa 204
Iorga Teofil

O cdere de 10 - 20% pe piaa bursier este comparat de majoritatea


investitorilor cu o apocalips. i asta pentru c muli au uitat se pare de
marile
crahuri
din
anii
30.
Fiecare burs important din lume, pe lng momentele de glorie, a avut parte i
de prbuiri spectaculoase. Chiar dac nu exist o definiie precis a crahului
bursier n pia, se vorbete despre acest fenomen n momentul n care scderea
preurilor depaete 20% i dureaz mai multe zile consecutiv. Prin astfel de
situaii au trecut mai toate bursele importante, nc din cele mai vechi timpuri.

Mania lalelelor din secolul XVII


n timp ce criza economic actual a lovit extrem de multe ri, unele chiar
extrem de puternice, istoria ne arat c, de-a lungul timpului, au existat crize cel
puin bizare.
Una din ele a avut la baz o bul speculativ a secolului XVII prin care
laleaua a ajuns la un pre de cateva ori mai mare dect cel al pieei. Totul s-a
ntamplat dup ce laleaua a fost introdus n Europa, din Imperiul Otoman.
La acea vreme, botanistul olandez Charles de
l'Ecluse a primit de la mpratul romanogerman Ferdinand I o colecie de bulbi de lalea,
care erau la rndul lor primii n dar de la
sultanul Suleiman.

Figura 1 - Mania lalelelor din secolul


XVII

Charles de l'Ecluse a reuit s arate c laleaua


se putea acomoda n climatul olandez. Fiind un
produs rar ntalnit, aceste flori devin foarte
dorite de populaie. ns cum lalelele au un
anumit sezon n care nfloresc, la acea vreme
exista o concuren foarte mare ntre
cumprtori, astfel nct s-au ajuns la preuri
exorbitante.

Una din cele mai profitabile afaceri ale vremii

Lalele au nceput treptat s devin chiar un lux. Dac salariul unui artizan
n acele vremuri era de 300 de guldeni, iar o lalea costa pn la 2.500 de guldeni,
suma din care se puteau cumpra 240 de butoaie cu gru. La un moment dat, n
1635, cineva a cumparat 40 de lalele pentru 100.000 de guldeni.
n cartea lui Charles Mackay apare urmtoarea tranzacie. Pentru un bulb
de "Viceroy", un tip de lalea mai des ntlnit, au fost date urmtoarele bunuri: 48

de butoaie de gru, 96 de butoaie de secar, patru boi, opt porci, 12 oi, dou
butoaie cu vin, 1.000 de litri de bere i dou tone de unt, totaliznd n jur de
2.000 de guldeni.
Popularitatea n cretere a lalelei a atras n aceast afacere ntreaga
naiune, toate paturile societii fiind implicate n creterea i comerul cu
aceast floare.

Speculatorii i creterea artificial a preului

n 1634, n parte ca urmare a cererii de lalele din partea francez,


speculatorii au nceput s intre pe pia. n 1636, comercianii olandezi vindeau i
cumprau contracte pentru bulbii de sfrit de sezon, implementnd o pia de
tip futures.
n acelai an, lalelele erau tranzacionate pe bursele diferitelor orae, ncurajnd
populaia s susin aceast afacere. Oamenii i vindeau posesiunile pentru a
specula piaa. O ofert de acest gen a fost pentru un bulb din rarul gen. Semper
Augustus, cand au fost dai la schimb 49.000 de metri ptrai de teren.
La nceput, multe persoane s-au mbogit, dar curnd situaia a luat o alt
ntorstur.

Spargerea bulei i criza economic olandez

Oamenii cumprau la preuri din ce n ce mai mari bulbii, urmnd s i


vnd pentru profit. ns acest mecanism funciona numai dac cineva era dispus
s plteasc o sum aa de mare. n februarie 1637, comercianii s-au trezit c
nu pot gsi noi cumprtori care s achiziioneze bulbii.
Imediat, cererea pentru lalele a sczut dramatic, preurile de asemenea, iar astfel
bula speculativ s-a spart. Acum situaia era mprit n dou tabere: fie erau
comerciani care aveau contracte prin care s cumpere lalele la preuri de zece
ori mai mari dect cel normal, fie erau n posesia unor bulbi care valorau infim
fa de preul pltit.
Panicai, oamenii au cerut ajutorul guvernului, care a declarat nule contractele,
dar numai cu plata unei taxe de 10% din valoarea iniial.
ns foarte muli olandezi i-au pierdut aproape ntreg avutul i, dei alte manii
asemanatoare au fost prezente n Europa acelei vremi, numai n Olanda spectrul
a fost att de larg. Ulterior, economia olandez a intrat ntr-o criz ce a mai durat
caiva ani.

Vinerea neagr 1869


Vinerea neagr, 24 septembrie 1869, a fost cauzat de eforturile a doi
speculatori, Jay Gould i James Fisk, n a ngenunchea New York Gold Exchange
pe piaa aurlui. A fost unul dintre scandalurile care au subminat stabilitatea
preedeniei lui Ulysses S. Grant.
n timpul erei de reconstrucie,
dup Rzboiul Civil American,
guvernul Statelor Unite a emis o
cantitate mare de datorii publice
pentru finanarea construciei.
Aceastea au inclus emiterea
bancnotelor verzi (greenbacks)
fiat, nesusinute de aur, dar se
cereau s fie acceptate pentru
plata
datoriei
federale.
n
general, se credea c guvernul
SUA ar rscumpra n cele din
urm
"bancnotele
verzi"
(greenbacks) cu aur. n 1869, un
grup de speculatori, condus de
James Fisk i Jay Gould, a cutat
s profite de acest lucru prin a
Figura 2 - Fotografie a tablei in Camera de Aur New York,
ncoli piaa de aur. Gould i Fisk
24 septembrie 1869, artnd colapsul preului aurului.
au
recrutat
mai
nti
pe
cumnatul lui Grant, un finanator pe nume Abel Corbin. Ei s-au folosit de Corbin
pentru a ajunge mai aproape de Grant n situaii sociale, unde s-ar contrazice
asupra vnzrii de aur a guvernului, iar Corbin ar sprijini argumentele lor. Corbin
l-a convins pe Grant s numeasc pe generalul Daniel Butterfield, n calitate de
trezorier adjunct al Statelor Unite. Butterfield a fost de acord s dea ponturi
oamenilor cnd guvernul inteniona s vnd aur.
n vara trzie a anului 1869, Gould a nceput s cumpere cantiti mari de
aur. Nu a vndut niciodat acest aur. Acest lucru a cauzat creterea preurilor i
prbuirea stocurilor. Dupa ce Grant i-a dat seama ce s-a ntmplat, guvernul
federal a vandut 4 milioane $ n aur. La 20 septembrie 1869 Gould i Fisk au
nceput tezaurizarea aurului, conducnd la un pre mai mare. La data de 24

septembrie, prima de pe un aur Double Eagle (reprezentnd 0.9675 uncii (30,09


g) de lingouri de aur la 20 $) a fost de 30 la sut mai mare dect atunci cnd
Grant a preluat mandatul. Dar cnd aurul guvernamental a lovit pe pia, prima
sczut n cteva minute. Investitorii s-au repezit s-i vnd participaiile lor, i
muli dintre ei, inclusiv Corbin, au fost ruinai. Fisk i Gould au scpat de daune
financiare semnificative.
Ancheta ulterioar a Congresului a fost prezidat de James A. Garfield.
Ancheta a fost pretinsa pe de o parte ca fiind limitata, deoarece Virginia Corbin i
Prima Doamna Julia Grant nu li s-a permis s depun mrturie. Biograful lui
Garfield, Alan Peskin, cu toate acestea, susine c ancheta a fost destul de
aprofundat. Butterfield a demisionat de la Trezoreria SUA. Henry Adams, care
credea c preedintele Ulysses S. Grant a tolerat, a ncurajat i poate chiar a
participat la corupie i escrocherii, l-a atacat pe Grant ntr-un articol n 1870
intitulat The New York Gold Conspiracy (Conspiraia New York Gold). Implicarea
suspect a lui Grant a condus, de asemenea, ca preedenia lui s fie numit Era
Furturilor Bune (the Era of Good Stealings).
Cu toate c Grant nu a fost direct implicat n scandal, asocierea sa
personal cu Gould i Fisk a influentat incercarea lor de a manipula piaa de aur.
De asemenea, scopul lui Grant de a elibera aur, ca rspuns la creterea preului
aurului a fost n sine o manipulare a pieei. Grant a refuzat personal s asculte
planul ambiios a lui Gould de a ncoli piea aurului, din moment ce schema nu a
fost anunat public, dar nu a putut fi de ncredere. Gould a promovat planul spre
Grant ca un mijloc de a ajuta fermierii s vnd o darnic recolta de gru n
Europa.

Marea criz economic 1929


Marea criz economic a fost perioada crizei lumii capitaliste datorat
supraproduciei, ntre anii 1929-1933, caracterizat printr-o scdere dramatic a
activitii economice mondiale. Primele semne ale crizei s-au manifestat nc din
anul 1928.
nceputul marii crize economice n Statele Unite este de obicei asociat cu
prbuirea bursei de aciuni din ziua de mari (aa-numita Marea neagr) 29
octombrie 1929. Criza economic a avut efecte devastatoare, att n rile
puternic industrializate, ct i n cele mai puin dezvoltate, ale cror economii
depindeau n cea mai mare msur de exporturile de materii prime. Nivelul
comerului mondial a sczut rapid, la fel cum au sczut de altfel i veniturile
personale, veniturile bugetare i profitul din afaceri. Oraele din ntreaga lume au
suferit puternic de pe urma crizei, n special cele care depindeau de industria
grea. Activitatea n construcii a fost practic oprit. Zonele rurale au suferit de pe
urma scderii preurilor mrfurilor agricole cu 40 60%. Mineritul i exploatarea
lemnului au avut probabil cea mai dramatic scdere, deoarece cererea sczuse
puternic iar alternativele de reangajare a muncitorilor mineri sau forestieri n alte
sectoare erau cele mai reduse.

Marea depresiune economic n diferite ri ale globului s-a ncheiat n


momente diferite. n majoritatea rilor au fost concepute programe de refacere
i cele mai multe au trecut prin diferite transformri politice, care le-au mpins
spre extremele dreapt sau stng. Societile bazate pe democraia liberal au
ieit puternic slbite din criz i dictatori, precum Adolf Hitler au ajuns la
conducerea unora dintre cele mai puternice state i au pregtit condiiile politicomilitare pentru declanarea n 1939 a celui de-al Doilea Rzboi Mondial.

Motivele Marii crize economice

Odat cu terminarea Primului Rzboi Mondial relaiile economice naionale


i internaionale s-au confruntat cu probleme ca:

dispariia unor resurse umane i de producie,


emiterea banilor fr acoperire,
haos n relaiile economice,
supraproducie/respectiv scderea dramatic a cererii i
speculaii la burs

astfel c a aprut o criz economic mondial.


Ca urmare a crizei economice, a crescut inflaia i omajul, respectiv a
aprut penuria produselor de larg consum. Motivele Marii crize economice sunt
disputate de economiti, existnd mai multe teorii: teoria keynesian, teoria
monetarist, teoria marxist, teoria colii austriece, teoria ocului creterii
produciei (creterea masiv a productivitii datorit electrificrii) etc.

Izbucnirea Marii crize economice. Marea neagr

Figura 3 - Lume adunat n faa


bursei de la Wall Street dup
crahul bancar din 1929

Crahul bancar de la bursa de pe Wall Street a avut


loc datorit speculaiilor din anii 1920 i a
nereglementrii sistemului bancar i bursier. Sute de
mii de americani investeau pe burs n aciuni dintre
care multe nu valorau sumele pentru ct se
tranzacionau. Muli dintre juctorii de pe burs
investeau bani mprumutai. Brokerii n mod regulat
i mprumutau clienii mici investitori cu mai mult de
dou treimi din valoarea aciunilor pe care le
cumprau clienii, astfel c peste 8,5 miliarde de
dolari erau contabilizai ca mprumuturi, valoare care
depea cantitatea de bani care circula n SUA pe
vremea aceea. Pentru faptul c valoarea nominal a
aciunilor cretea nencetat, acest lucru a ncurajat
lumea s investeasc, spernd c valoarea aciunilor
cumprate va crete, aducnd astfel ctiguri. Astfel
au aprut bulele speculative. Dup un vrf

nregistrat la 3 septembrie 1929 de 381.17, la 24 octombrie 1929 indicele Dow


Jones a sczut (s-au spart bulele speculative). Bursa era caracterizat prin faptul
c, datorit panicii, toat lumea dorea s-i vnd aciunile i foarte puini erau
dispui s cumpere aciuni, astfel c valoarea marii majoriti a aciunilor a
sczut dramatic.

Figura 4 - Indicele Dow Jones n industrie, n perioada 1928 1930.

Marea criz asiatic 1997

Economiile emergente din Asia au cunoscut o dezvoltare rapida la


inceputul anilor 90. Asa cum spunea Joseph Stiglitz, economist sef la Banca
Mondiala nici un alt model economic nu a oferit atat de mult, atator oameni,
intr-o perioada atat de scurta (Singh, 1998). Intr-un raport al Bancii Mondiale se
preciza cu cateva luni inainte de declansarea crizei ca tarile din Asia de Sud-Est
au cunoscut o crestere economica sanatoasa si puternica (9% in ultimii 10 ani),
reducand cu succes nivelul ratei de saracie in timp ce FMI vorbea despre
miracolul economic asiatic. Acest succes s-a bazat in ultima perioada pe
atragerea masiva a fluxurilor de capital, prin mentinerea unor rate a dobanzii
ridicate, iar indicatorii macroeconomici s-au imbunatatit (Figura 5).
Figura 5: Evolutia indicatorilor macroeconomici in tarile din Asia de Sud-Est

(Sursa: Baza de date a FMI International Financial Statistics)


O buna parte din aceste fluxuri de capital s-au dovedit a fi bani fierbinti
(hot money), ceea ce a facut ca economiile unor tari ca Tailanda, Coreea de Sud,
Malaezia, Indonezia si Filipine sa devina vulnerabile. Suprainvestitiile si
extinderea accelerata a sectorului privat au constituit un factor de vulnerabilitate
suplimentar. Economiile acestor state devenisera supraincalzite. De asemenea au
existat caracteristici particulare fiecarui stat care au contribuit la aparitia si
propagarea crizei financiare.

n Tailanda, desi cresterea economica atingea 10% iar investitorii continuau


sa investeasca, a aparut un deficit important al contului curent, inca din 1996.
Acesta a fost cauzat printre altele de o valoare adaugata redusa a exporturilor
acestei tari si de concurenta produselor chinezesti. In 1993 Tailanda a
infiintat Bangkok International Banking Facilities, un centru offshore cu scopul de
a atrage capitalurile straine si a concura Singapore. Dezechilibrele s-au acumulat
treptat iar autoritatile au intarziat sa intervina cu toate ca au fost avertizate de
FMI (Aghevli, 1999).
n Coreea, dezvoltarea industriei a avut loc prin aparitia marilor
conglomerate (Chaebols). Capitalurile private erau influentate insa in mare
masura de politica statului si existau in ultima perioada pierderi de
competitivitate. Sectorul bancar a finantat marile corporatii in expansiunea lor
agresiva, fara a acorda o atentie aparte calitatii creditelor. Multe din aceste
credite au devenit credite neperformante in pragul crizei financiare.
Malaezia reprezenta pana in 1997 o destinatie populara pentru investitii.
Investitiile de capital erau masive, astfel incat tranzactiile pe bursa din Malaezia
(KLSE) le depaseau uneori pe cele de pe pietele mult mai bine capitalizate.
Perspectivele de crestere erau pozitive iar datoria externa incepea sa scada. In
iunie, chiar inainte de aparitia crizei, Indonezia inregistra o inflatie scazuta si
avea un sector bancar solid. Un numar important de firme indoneziene se
imprumutasera insa in dolari americani, in conditiile in care rupia se apreciase
constant contra dolarului
O problema importanta in conditiile intrarilor masive de capital a fost
alegerea regimului de curs valutar. Aceste state aveau implementate in marea lor
majoritate regimuri de curs fixe peg-uri contra dolarului. Semnalul crizei a fost
dat de deprecierea brusca a monedelor tarilor respective (incepand cu baht-ul
thailandez). Bula financiara din Tailanda s-a spart la inceputul anului 1997
producand retrageri masive de capital. Banca centrala a incercat sa apere
moneda care a facut obiectul unor atacuri speculative pe 2 iulie 1997, dar fara
succes. Atacurile s-au declansat la mai putin de 24 ore dupa ce Marea Britanie a
anuntat cedarea Hong-Kong-ului in favoarea Chinei.
n acelasi timp monedele din Malaezia si Tawan au cunoscut atacuri
speculative. In Indonezia autoritatile monetare au decis largirea benzii de
fluctuatie a rupiah de la 8% la 12% pentru ca pe 14 august 1997 sa se treaca la o
flotare libera a cursului de schimb. Economia statului Singapore a intrat la randul
sau in recesiune iar autoritatile monetare au decis deprecierea monedei cu 20%
in vederea realizarii unei aterizari lente in urma socului. In Hong-Kong caderea
bursei a avut loc in octombrie 1997 iar autoritatile au decis sa vanda peste 80 de
miliarde de dolari pentru a mentine paritatea mondei.
Nimic nu a anuntat aceasta criza cu exceptia vulnerabilitatii financiare a
Tailandei. Agentiile de rating nu au prevazut acumularea dezechilibrelor si nici
aparitia turbulentelor care aveau sa se extinda apoi asupra Chinei si Japoniei, dar
si asupra altor state cum ar fi Rusia. Asa cum spunea Wyplosz (1998), criza a
aparut chiar daca fundamentele economice erau bune. Multi economisti au
considerat ca aceasta criza nu s-a datorat nici psihologiei pietei si nici cauzelor
tehnologice, ci relatiilor de creditare necorespunzatoare.
FMI a decis sa initieze un program de stabilizare de 40 miliarde dolari in
conditiile in care majoritatea acestor tari au dat dovada de politici fiscale solide.

Suportul financiar acordat de Fond a fost conditionat insa de implementarea unor


reforme prin asa numitele programe de ajustare structurala. Acestea aveau
menirea pe langa relansarea economiilor sa restaureze increderea in finantele
publice, sa protejeze valoarea monedei dar sa penalizeze totodata companiile
insolvabile.
Efectele macroeconomice ale crizei au fost importante. PIB-ul nominal al
tarilor care faceau parte din Association of Southeast Asian Nations (ASEAN)
exprimat in dolari, s-a redus cu 9,2 miliarde in 1997 si 218,2 miliarde in 1998.
Multe firme au intrat in faliment iar prima consecinta a fost cresterea ratei de
saracie in anii ce au urmat crizei.
Investitorii institutionali au devenit reticenti in a investi in tarile emergente
chiar si din ale parti ale Globului. Socul negativ a avut ca rezultat o reducere a
pretului petrolului la nivel mondial la 8$ / baril, afectand financiar tarile OPEC.
Aceasta reducere a pretului titeiului a contribuit la aparitia crizei din Rusia din
1998 care a cauzat la randul ei criza Long-Term Capital Management (LTCM), un
fond de investitii din Statele Unite. Dupa cum s-a spus, criza asiatica a facut sa
devina evident pentru oricine ca fluxurile internationale de capital sunt un
servitor bun, insa un stapan prost. (Cerna et al., 2008).

Crahul rusesc 1998

Criza financiara din Rusia (criza rublei) a izbucnit prin devalorizarea


brutala a rublei rusesti, in august 1998. Cauzele au fost si in acest caz
numeroase. Aparitie sa a fost influentata printre altele de contagiunea
internationala din acea perioada, ca urmare a crizei asiatice din 1997. Pe langa
scaderea mondiala a pretului materiilor prime, Rusia a inregistrat un declin al
productivitatii si un deficit fiscal cronic. Cresterea economica era la randul ei
afectata (Figura 6). La acestea s-a adaugat si costul imens al Razboiului din
Cecenia. Criza financiara a condus la aparitia unei crize economice prin
anuntarea de catre guvern a incapacitatii de plata a datoriei.
Figura 6: Evolutia cresterii economice din Rusia

(Sursa: OECD Factbook, 2007)


Structura pietelor financiare a favorizat la randul sau aparitia crizei.
Finantarea directa (market-based) era redusa comparativ cu cea realizata prin
intermediul bancilor iar piata obligatiunilor de stat era mult mai dezvoltata
comparativ cu ea a obligatiunilor private (Figura 7). Aceste observatii pun in
evidenta absenta istoricului creditarii intreprinderilor.

Figura 7: Sursele financiare ale bancilor din Federatia Rusa in iunie 1998

(Sursa: Mavrotas si Vinogradov (2007))


Alte observatii legate de sistemul financiar sunt (Mavrotas si Vinogradov,
2007): (a) intreprinderile sunt finantate in principal de catre banci, a caror sursa
de finantare sunt in special depozitele; (b) portofoliul de titluri al bancilor nu este
diversificat,
majoritatea
titlurilor
fiind
reprezentate
de
obligatiuni
guvernamentale.
Pe data de 13 august 1998 pietele financiare din Rusia au intrat in colaps
ca rezultat a temerilor investitorilor ca guvernul va proceda la devalorizarea
rublei si ca urmare a temerilor ca Rusia va intra in incapacitate de plata avand in
vedere evolutia rezervelor internationale. Preturile actiunilor au scazut dramatic,
cu pana la 65%, determinand autoritatile sa stopeze tranzactionarea titlurilor.
Pe data de 17 august Guvernul si Banca Centrala a Rusiei au efectuat o
declaratie comuna, prin care anuntau:

- largirea benzii de fluctuatie a rublei in raport cu dolarul de la 5,3-7,1


ruble/dolar la 6,0-9,5 ruble/dolar;
- datoria Rusiei denominata in moneda nationala va fi restructurata intro maniera ce va fi anuntata ulterior;
- un moratoriu temporar de 90 zile va fi impus asupra platilor anumitor
datorii ale bancilor, inclusiv datorii ce rezulta din contractele forward pe cursul de
schimb.
Banca centrala (CBRF) a intervenit in repetate randuri in august 1998
permitand bancilor sa utilizeze rezervele obligatorii pentru efectuarea platilor, a
oferit o stabilizare a creditelor in cazul bancilor cu probleme si a garantat
depozitele constituite la banca de stat Sberbank. In total banca centrala a
procedat la o crestere de sase ori a imprumuturilor catre bancile comerciale intrun interval de 10 luni incepand cu iunie 1998. Desi injectarea de lichiditate a fost
facuta inca inainte de declansarea crizei, turbulentele nu au putut fi evitate.
FMI si Banca Mondiala au intervenit si de aceasta data prin acordarea unui
sprijin financiar de 22,6 miliarde dolari care sa sprijine reformele si sa stabilizeze
pietele financiare prin operatiuni de swap asupra unui volum enorm de obligatiuni
guvernamentale (GKO) ajunse la scadenta, contra euroobligatiuni pe termen lung.
Reformele au avut un impact pozitiv. Se poate spune ca aceasta criza, spre
deosebire de cele precedente, a avut ca efect corectarea dezechilibrelor din
economie.
Efectele negative ale crizei au avut insa costuri importante, criza din Rusia
contribuind la declansarea altor episoade de turbulente. Begg subliniaza ca
efectele negative ale crizei din Rusia care a avut repercusiuni pronuntate in
cateva tari vecine, determinand scaderea tranzactiilor financiare si reducerea
cresterii PIB in Ungaria si Polonia, in primele luni ale anului 1999. Turbulentele
financiare din Rusia au reprezentat un test pentru piata financiara din tarile est
europene (Feldman si Watson, 2002).

Criza economic mondial 2008


Criza economic mondial a nceput n luna decembrie 2007, moment
cnd pierderea ncrederii investitorilor americani n ipotecarea securitizat a
condus la o criz de lichiditi ce a determinat o injectare substanial de capital
n pieele financiare din partea Rezervei Federale americane, a Bncii Angliei i a
Bncii Centrale Europene. Indicele TED spread (ce descrie riscul de creditare
perceput n economia general) a srit n iulie 2007, a oscilat vreme de un an i
apoi a crescut din nou n septembrie 2008, atingnd valoarea record de 4,65% n
10 octombrie 2008. Criza s-a agravat n 2008, ntruct bursele de valori din lume
s-au prbuit sau au intrat ntr-o perioad de instabilitate acut. Un numr mare
de bnci, creditori i companii de asigurare au dat faliment n sptmnile ce au
urmat.

Prbuirea Administraiei Federale pentru Locuine (S.U.A.) este adesea


fcut responsabil pentru producerea crizei. ns vulnerabilitatea sistemului
financiar a fost provocat de contractele i operaiile financiare complicate i
supuse efectului de prghie, politica monetar a S.U.A. stabilind un pre neglijabil
pentru credit i astfel favoriznd o cot foarte ridicat a efectului de prghie i,
conform economistului american John Bellamy Foster, o hipertrofie a sectorului
financiar.
rile afectate drastic de criz au avut creteri semnificative ale salariului
minim, impuse prin legislaie:
Administraia SUA a emis Fair Minimum Wage Act of 2007, care a intrat n vigoare
n 25 mai 2007 i a prevzut creterea salariului minim n trei etape: - ncepnd
cu 24.07.2007 la 5,85$ pe or, - ncepnd cu 24.07.2008 la 6,55$ pe or, ncepnd cu 24.07.2009 la 7,25$ pe or.
Acelai efect poate fi observat i n rile europene, cele mai afectate ri fiind
exact acelea care au avut creteri semnificative ale salariului minim n anii
premergtori crizei.
Cea mai afectat ar de criza economic din U.E. este Letonia. Extrem de
interesant este c aceast ar a avut, n anii care au precedat criza, cea mai
mare cretere a salariilor minime din Uniunea European: 1) de la 1 ianuarie
2006 , la 128 Euro pe lun; 2) de la 1 septembrie 2006, la 170 Euro pe lun; 3) de
la 1 iulie 2007, la 227 Euro pe lun.
Rezultatul acestei creteri spectaculoase a fost apariia unei crize extrem de
puternice cu omaj ridicat.
Un alt exemplu concludent este Irlanda: 1) ncepnd cu 1 ianuarie 2007 salariul
minim a crescut de la 7,65 Euro pe or la 8,30 Euro pe or; 2) ncepnd cu 1 iulie
2007 salariul minim a crescut la 8,65 Euro pe or.
Consecina a fost creterea galopant a omajului ajungnd n scurt timp la
12,8%.
Spania, de asemenea una dintre rile cu o rat foarte mare a omajului, atingnd
un nivel de 20,5% n aprilie 2010 , a avut o cretere a salariului minim de la 490
Euro/lun n 2004 la 700 Euro/lun n 2008.
Pe de alt parte, singura ar din U.E. care a intrat n clasamentul rilor cel mai
puin afectate de criz este Suedia, una dintre cele 6 ri europene care nu au
salariu minim.

Bibliografie:

http://www.ziare.com/economie/criza-financiara/crize-economice-bizaremania-lalelelor-din-secolul-xvii-i-1084831
https://en.wikipedia.org/wiki/Black_Friday_(1869)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_criz%C4%83_economic%C4%83
http://www.qreferat.com/referate/economie/Criza-economicaasiatica146.php
http://www.qreferat.com/referate/economie/Criza-economica-rusa442.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Criza_Economic%C4%83_Mondial
%C4%83_(2008-prezent)