Dincolo de Iubire

foto: Radu Pop - photoDiArtis
design coperta: Enyedi Csaba

corectura: Mihai Curtean
Descrierea CIP a Bibliotecii NaNionale a Romniei
PORUMB, MARINELA
Dincolo de iubire / Marinela Porumb ;
ed.: George Cabas. - Sibiu : Anastasis, 2009
ISBN 978-606-8034-08-9
I. Cabas, George (ed.)
821.135.1-31
Tipar: S.C. TIPO-LIDANA S.R.L. Suceava
Comanda : 0740-137813
MARINELA PORUMB
Dincolo de
- roman iubire
EDITURA ANASTASIS
SIBIU 2009
Dincolo de iubire 5
Joc de oglinzi paralele
Sunt pictoriNa, iubesc lumina, culoarea, mi plac
florile, toate florile, dar mai ales trandafirii, mi plac pisicile
si cinii . n acest chip se autocaracterizeaza StefaniaFany, eroina romanului Dincolo de iubire al Marinelei
Porumb (nascuta la Petresti-Sebes, n 1951), ntr-una din
paginile cele mai sensibile ale carNii de faNa. Nu este, se pare,
singura imagine n oglinda a autoarei, reflectata n roman.
Ea nsasi artist plastic, pictoriNa (a se vedea n acest sens
Marinela Porumb
Catalog de expoziNie , Sebes, august
2005, un splendid album personal cu tablouri din ntreaga
sa creaNie, a pictoriNei iubitoare de lumina si flori), ca si
eroina carNii, ca si cealalta eroina a romanului, Sisi Rosu, n
oglinda careia se desfasoara viaNa n
Un joc de oglinzi , o descoperire de
sine si o redescoperire a memoriei afective, foarte bine
puse n scena, nct cu greu Ni vine sa crezi ca acest
roman reprezinta debutul propriu-zis al autoarei
(Marinela Porumb a mai
6 Marinela Porumb
publicat Gradina cu povesti , cu ilustraNii originale), un
joc tragic n care realitatea se mbina cu ficNiunea dupa cai
stiute pe de-a ntregul doar de autorul cvasiomniscient al
romanului. Un roman pursnge de dragoste, asa-zicnd, un
roman n care naraNiunea (ca si narativitatea!) nu are alt scop
dect de a pune n valoare, literara si umana, doua tragice
povesti de iubire :
Desigur, n acest cadru, nu se putea sa nu apara cu
pregnanNa si problema cuplului, de la cel tradiNional, Naranesc
( Sa fie om bun , zice la un moment dat buna Ana), la cel
rutinier si chiar dusmanos dintre soN si soNie (Lia-Arpad,
Stefania-Sabin), privit aproape ntotdeauna din perspectiva
femeii aflate n suferinNa, si pna la cel pasional
(..................), relaNie de asemenea privita din perspectiva si
n favoarea femeii care iubeste si sufera pentru asta si n
defavoarea barbatului care mbina nehotarrea cu
indiferenNa, poveste care se ncheie, asa cum i sta bine unei
adevarate povesti de dragoste, de la Tristan si Isolda si de la
Romeo si Julieta ncoace, n cel mai tragic mod cu putinNa,
n ideea ca iubirea si moartea sunt a filei doua feNe .

Pe de alta parte, mai trebuie remarcata, n aceasta scurta
prezentare, modernitatea romanului Marinelei Porumb (desi
autoarea nu este deloc interesata de aspectul tehnic , cum
nu este interesata nici de analiza psihologica, asa cum ne-am
fi putut astepta de la un autor de gen feminin, ntr-o lunga
si buna tradiNie a prozei noastre), n sensul ca naraNiunea nu
se desfasoara liniar, ci dupa o logica narativa si temporala
nuanNata, care reuseste sa menNina treaz interesul cititorului,
cu alte cuvinte, sa dea suspansului o nota distinctiva si
senzaNionalului (exista si un astfel de aspect n roman!),
Dincolo de iubire 7
una de verosimilitate. Parafraznd pe autoare (vocea fiind a
Stefaniei), ne ntrebam si noi, aici, ce se poate gasi dincolo
de iubire . Daca Marinela Porumb descopera ca, dupa
suferinNa si deznadejde, parafraznd pe Blaga,
................... ..............i , sa spunem ca se poate afla si
discursul despre aceasta, prin apel la memorie si ficNiune,
adica literatura de bun-simN, datatoare si ea de speranNa.
Ioan Radu Vacarescu
8 Marinela Porumb
Daca am nvaNa din greselile trecutului, am fi mai
nNelepNi, dar n-am cunoaste din iubire acordurile ei plapnde,
fiorii nceputului nelinistit, n-am cauta cu sufletul zbuciumat
privirile, gesturile, zmbetul care sa ne confirme ca am fost
alesi.
Daca nu am simNi miracolul iubirii, mplinirea ei, trairea
noastra ar fi pustie si zadarnica.
Iubirea e nesfrsita ca si viaNa si, tot ca ea, se desfasoara
ciclic. A o readuce napoi dupa ce s-a stins e ca si cum ai
cauta n cenusa mareNia copacului lovit de trasnet. Nici o
forNa nu-l va mai ntrupa cum a fost; va renaste n alt loc, n
alt timp, daca o samnNa luata de vnt va fi purtata ntr-un
pamnt prielnic.
Dincolo de iubire 9
Prolog
vei cauta iubirea mea mult timp dupa ce nu voi mai fi,
vei simNi rasuflarea-mi fierbinte,
cnd sufletul tau e cuprins de ngheN
si fiecare iubire a ta va fi rasaritul apusului nostru
,,Astazi sunt plecata departe cu gndurile, cu toate
trairile. Ma eliberez de tot ce ma nconjoara caut n
fiecare clipa o marunta vesnicie
,,Ieri am facut o ncercare, a fost o regizare perfecta.
Voiam sa-l descopar, sa-mi dau seama de starea lui
sufleteasca, sa-l iau ca pe un trandafir, sa rup petala cu
petala, pna voi ajunge n pocalul cu stamine aurii, n inima
lui, sa vad ce ascunde sub aerul att de sigur si ngmfat.
BinenNeles, a fost o toana de-a mea, nici nu stiu de ce am
facut jocul acesta, de fapt nu voiam sa descopar cu adevarat
ce am aflat, dar ma amuza. Nu era din partea mea nici
macar curiozitate, mi place sa urmaresc caractere, mi
place sa le patrund, sa nNeleg ct si ce poate ascunde un
om. Dar el, pentru mine, nu este orice om. E omul care mia
adus dragostea, stapnul de pna acum al cugetului si
inimii mele
,,O colega l caracterizase, odata, astfel: e capabil
sa iubeasca orice femeie, depinde de starea lui sufleteasca
de moment pentru ca sa-si ndrepte privirile spre una sau
alta din noi, pastreaza ceva n el din ipocrizia si falsitatea
cavalerilor care practicau dragostea de dragul dragostei.

10 Marinela Porumb
Sa fie oare adevarat ca iubirea lui pentru mine a fost doar o
iluzie pe care am trait-o singura?
Sentimentele vin din afara noastra; atunci cnd
credem ca le putem influenNa, un gest, un cuvnt le schimba
cursul .
,,Credeam ca e nceputul si asteptam plina de speranNa
urmarea, prea fericita mi se parea ca, de as fi, e semn rau
fiinNa mi era inundata de bucurie; simNeam un foc ce ma
cuprindea si fiecare nerv fremata n mine .
,,Dintr-o mulNime de cristale ma simNeam alcatuita si
doar cnd l zaream, o adiere le facea sa vibreze, tremurau
cu licariri ascunse si-mi era teama ca se vor sparge n mii
de farme la atingerea lui. Astazi, cristalele stau nemiscate,
parca un suflu ngheNat le-ar fi oprit. E nepasarea mea cu
renunNari de gheaNa .
,,Mi-am simNit iubirea curata, purificata, trecuta printrun
purgatoriu de principii, de reguli si convenNii, zbuciumul
meu launtric era acum mai intens, pentru ca dragostea lui
mi se prefira ca nisipul printre degete. Niciodata statornica,
niciodata palpabila .
,,O lumina alba inunda curtea. Reflexe de lumina se
strecoara printre copacii desfrunziNi. Am o senzaNie de
apasare, de nemplinire. Vinovata va fi primavara asta care
nu se mai hotaraste sa vina! Mi-e dor de o raza care sa ma
ncalzeasca. Mi-e dor de el. Ma zgudui n realitatea mea
dureroasa, ma trezesc si revin Pentru a cta oara? Totul e
att de inutil Chiar si viaNa. Si zbuciumul .
lin cu palmele amndoua caietul cuprins ntr-o
nvelitoare maro, veche, din piele de viNel, cu un model
gofrat pe ambele feNe, reprezentnd frunze si flori stilizate,
ncadrate n forme geometrice, asemanatoare inscripNiilor
sculptate n piatra de pe mormintele strabune. Interiorul
capitonat cu matase oliv a fost cusut de coperta cu o
Dincolo de iubire 11
panglica verde, ngusta, devenita att de fragila n timp,
casanta. Pielea copertei, de cea mai buna calitate, s-a ros
si este crapata la colNuri si pe cotor, acolo unde minile au
cuprins-o mai mult. Caietul din interior are copertele din
carton subNire, albastru, decolorat, prinse cu o agrafa din
srma gri, n partea superioara, sa nu se mprastie foile;
capsele care le-au Ninut strnse la un loc au ruginit de mult si
s-au pierdut. Foile de hrtie, friabile, par aripile unor fluturi
prin fragilitatea delicata care le compune, sunt zdrenNuite pe
margini, patate de lacrimi si sterse de amprentele degetelor
care le-au rasfoit. l privesc cu respect si piosenie, nu pot sa
nu ma gndesc la ct de efemere sunt toate n viaNa si ct de
nefiresc este ca lucrurile sa dainuie mai mult dect oamenii.
Nefiresc si bine ornduit. Daca n-ar fi asa, Elizabeth ar fi luat
pentru totdeauna n mormnt taina iubirii ei.
De cnd l-am primit, l-am luat de nenumarate ori
n mna, l-am rasfoit, am citit fragmente din el, dar n-am
avut taria sa-l parcurg pna la capat. Aveam presentimentul
ca ultimile zile din viaNa unei fete frumoase si talentate,
studenta la Belle Arte, care s-a sinucis din dragoste, poarta
n ele zbuciumul profund, taina vieNii si a morNii.
Dragostea e adeseori puntea dintre viaNa si moarte.
Fiecare din noi purtam n suflet un secret, care dezvaluit
la momentul potrivit ne poate schimba soarta, ne poate face
sa traim marea iubire sau marea dezamagire. Nedestainuit,

l vom duce viaNa ntreaga ca pe o povara, nvaluit n regret
ca la momentul potrivit n-am avut curajul sa-l mpartasim.
Jurnalul lui Elizabeth Rosu mi-a dat putere sa lupt pentru
dragostea mea, sa o scot la lumina. Chiar n dupa-amiaza
acestei zile.
1 2 Marinela Porumb
,,Istoria nu se poate repeta niciodata
Voltaire
,,Omul se repeta totdeauna
Tucidide
I
Imens glob stralucitor, soarele se apropie de apus
nrosind cerul n nuanNe ruginii nvolburate, ca paleta unui
pictor modernist, agitat si nempacat cu sine si cu arta.
Ultimele lui raze poleiesc cu galben, portocaliu si ocru
frunzele plopilor aliniaNi ntr-o perspectiva iluzorie, la
marginea drumului, pna departe, unde, mici si nehotarte,
casele din Lancram si ridica cusmele de sindrila ale surilor
peste linia ferata, sa priveasca cmpurile ntinse de varza
Pata mare de lumina se ngusteaza treptat, ca o gura uriasa
ce aspira si se retrage dincolo de linia orizontului. Norii se
aduna, gonind lumina n zmbetul subNiat al asfinNitului; din
spate, caii nevazuNi ai amurgului trag peste oras perdeaua
nopNii
Pe frunte simt broboane mici, picaturi reci si nu stiu
daca sunt de ploaie sau de emoNie stiu ce trebuie sa-i
spun, mi repet n gnd si construiesc scenarii, caut cuvinte
potrivite, adun n ele toata dragostea, sa nu-l ranesc
dincolo de adevarul acesta, nu mai este cale de ntoarcere,
orice decizie e definitiva si iremediabila Sunt hotarta sa-l
astept astazi, sa-i spun gndurile ce mi se preling pe frunte
n seara nfrigurata
Vitrinele n care ma oglindesc sunt prafuite, poze
decolorate de soare umplu cu un calup de imagini rafturile
14 Marinela Porumb
goale. Tresar si ma ntorc, nu vreau sa fac nici o asociere cu
sentimentele mele.
Pasii mei erau fermi si hotarNi cnd am iesit sa-l
ntmpin n drumul pe care se ntorcea acasa de la serviciu.
Eram sigura ca voi gasi cuvintele potrivite. Ca i voi spune
acel secret ce o sa ne schimbe viaNa. Va lua hotarrea pe care
o astept. Daca nu as avea speranNa ca se va bucura si va fi
alaturi de mine de ce i-as mai spune? Toate planurile noastre
de viitor depind de seara asta.
- Da, iubito, ce mult ma bucur! Mine Ni strngi toate
lucrurile, toate marunNisurile tale si vii la mine! Te muNi
la mine, pna voi reusi sa gasesc serviciu n alta parte, sa
plecam din oras.
- Ce o sa spuna mama, colegele de serviciu?
- Nu te gndi la nimeni si nimic, gndeste-te doar la
noi! Ce bucurie mi-ai facut!
- Chiar te bucuri? Stii, mi era teama sa Ni spun
- Nu ma cunosti, Stefania? li-am spus doar de attea
ori ce mult nsemni tu pentru mine si ct te iubesc, iar acum
cu att mai mult
- Uita-te, proasto, pe unde mergi! Ca de trei ore te
nvrtesti pe aici, ncurcnd oamenii! se zburleste salbatic la
mine o femeie grasa, cu doua sacose grele si un copil agaNat
de fuste
S-a nserat, pe stlpul din colNul blocului cu libraria la
parter plpie anemic un neon albastru. Ca ntr-o strafulgerare,
privesc dezmeticita din visare forfota ce ma nconjoara si nu
nNeleg ce caut eu pe strada, de ce ma lovesc de trecatori,
oamenii trec grabiNi pe lnga mine, nu-i recunosc, acelasi
cartier, aceleasi feNe obosite. Sau poate eu sunt o umbra? Ce
sunt eu? Ce fac de attea ore aici? Am casa, am familie, ce
fac? Ma cuprinde frica si ndoiala daca plec acum, cnd
o sa-i mai spun? Dar daca nu va veni? O tristeNe plina
de neliniste ma nfioara! Unde mi-e curajul, hotarrea cu
care am venit? Pasii mei tot mai sovaielnici se ratacesc ca
si gndurile mele! 5 minute, doar 5 minute mai stau
numar pna la 100 sau mai bine pna la 1000 att, pna
la 3000 si plec.
,,- Astazi am o surpriza pentru tine, dragul meu!
- Numai surprize placute mi faci, iubito! Spune-mi mai
repede!
- E adevarat ca s-a ntmplat neasteptat, dar sunt att de
fericita! As vrea sa ghicesti!
- N-ar fi mai bine sa mergem la mine si acolo sa
sarbatorim surpriza? Am un vin negru, vechi, de care Ni
place Nie!
- Doar daca ai si suc de mango ar fi perfect!
- BinenNeles, fata mea draga, tot ce-Ni doresti se va
mplini!
S-au aprins luminile la ferestrele blocurilor rnd pe
rnd. Strada este aproape pustie. Stau ghemuita la colNul
blocului, sub streasina si ma feresc de stropii reci de ploaie.
n asteptare, emoNia ntlnirii se stinge ncet, nu mai
simt pulsul lovind sacadat n tmple, ma cuprinde o tristeNe
ca o premoniNie Sprijinita de vitrina rece, simt un fior ce
mi aluneca ncet pe sira spinarii. Mi-au amorNit si picioarele.
Tot schimb poziNia corpului ca sa ma susNin n echilibru. Nu
mai visez. N-am putere sa plec, mi-e frig sa mai ramn
Ma ntorc ncet spre neon si ncremenesc speriata,
izbita de realitate. Eram cu faNa n lumina, prea multa
lumina n contrast cu ntunericul din mine si-n prima clipa
m-a uluit expresia lui straina, absenta, privirea pierduta, faNa
palida, nerasa. Se opreste brusc naintea mea, dar nu, nu
ma priveste, se uita prin mine, dincolo de fiinNa mea si numi
simte emoNia. Brusc, am nNeles ca ma aruncase undeva
departe, acolo unde nu ma mai putea ajunge, dincolo de
16 Marinela Porumb
iubire, durere sau disperare, ca ma ratacise dincolo de fiinNa
si gndurile lui.
Uimita de raceala lui nu am putere sa ma agaN de el si sa-l
ntreb ,, Ce e cu tine? ce ai? ce s-a ntmplat? de ce? O
senzaNie de sufocare ma cuprinde, cuvintele mi se opresc pe
buze, nghit n sec, nu mai am aer, pumnii mi se nclesteaza
si unghiile patrund adnc n carne. Nu simt durerea, nu
acolo, n pumnii mici, cnd adunaNi, cnd razvratiNi, o simt
n tot corpul, calda, n valuri si ma mbujorez de spaima cnd
lacrimile mi nceNoseaza privirea: sa nu plng, sa nu plng,
nu vreau sa ma vada plngnd!
Simt, n clipa asta, ca dintr-o data nu mai exist, ca mam
volatilizat asa, ca un abur, ca o adiere Cum sa-mi
explic de ce sau cnd a fost nceputul acestui sfrsit? Nici
nu stiu ce mi-a spus, n-am auzit si n-am reNinut nimic, iam
vazut doar buzele miscndu-se, cred ca mi vorbea, dar

asta a venit dupa ce m-am rupt de realitate, de el, atunci
cnd eram suspendata n privirea lui straina, pustie si n-am
nNeles nimic Nu m-a strns la piept cum obisnuia, braNele
i stateau nfundate pna la coate n buzunare, prezenNa mea
parea sa l irite, parca eram deodata un obstacol n calea lui,
ca un sunet hrsit ce-Ni zgrie timpanul cnd vrei sa asculNi
muzica.
- Astazi s-a pronunNat divorNul! Sunt liber, sunt liber
S-a ndepartat ncet, lasndu-ma uluita si speriata, cnd
de pe buzele mele un scncet soptit s-a stins: Vom avea un
copil sunt nsarcinata .
Se razvratea n mine neputinNa si umilirea si-am vrut
sa l prind din urma si sa-l ntreb ,,Dar eu? Unde sunt eu?
Unde e locul meu n viaNa ta? Cum ai fi trecut fara mine
prin amaraciunea divorNului tau? poate faci o confuzie, eu
nu sunt soNia ta, nu de mine ai divorNat, eu sunt iubita ta
promisiunile tale, toate juramintele de iubire Acum esti
liber?
Eram att de uluita de tot ce mi se ntmpla ca n-am avut
puterea nici sa-l privesc cum se departa cu minile nfipte
adnc n buzunare, cu fruntea sus, eliberat de o casnicie si
scapat de o dragoste, se ndeparta spre viitorul lui din care
credea ca viaNa m-a dat la o parte pentru totdeauna.
Nu mai simNeam nimic, asteptarea mi ngheNase
simNurile iar frigul ma amorNise. Doar gndurile, gndurile
se zbuciumau nelinistite. Mergeam ncet, fara sa stiu ncotro,
nu mai avea nici o importanNa. Oricum, n final ma voi
duce acasa; inconstient, involuntar, pasii ma vor purta spre
adapostul si temniNa de fiecare zi a vieNii mele.
Lacrimile mi curgeau pe obraji, efortul de a le ndeparta
mi se parea inutil. La colNurile buzelor le simNeam gustul
sarat, umed-acrisor. Suvoi fara oprire, ele izvorau dintro
ntristare adnca, din sufletul meu sfsiat de ndoieli si
neputinNa.
Nici o durere traita pna acum nu mi se parea mai
profunda, mai sfsietoare dect suferinNa din iubire. ncercam
sa ma ncurajez, sa ma mai amagesc ca poate vreodata,
ntr-una din zecile de primaveri ce vor veni, voi ntlni alta
dragoste. Va fi o alta iubire, sigur diferita de cea care astazi
mi provoca atta suferinNa.
Pentru ca fiecare iubire este unica si irepetabila. Si
fiecare om va ntlni, de-a lungul vieNii sale, una sau mai
multe iubiri, dupa ct sufletul lui este dispus sa ofere sau sa
primeasca.
Imaginea mea despre viaNa mi se conturase cnd
priveam un tablou n ulei, din sufrageria Ilonei. Era un
tablou vechi, realizat n tuse mari, pastoase, culoarea era
densa, ndrazneaNa, nvolburata. Reprezenta un drum ce se
pierdea n zare spre linia orizontului, strajuit pe ambele parNi
de copaci batrni, ntr-o bogata paleta coloristica autumnala.
18 Marinela Porumb
Asa mi imaginam calatoria mea n lumea aceasta, ca un
drum lung si nesfrsit, unde ar fi trebuit sa-mi iasa n cale
dragostea, omul pe care l-as fi iubit mereu.
Oriunde poNi ntlni dragostea, ea poate aparea din
cele mai imprevizibile locuri, se afla peste tot, cum spunea
buna Ana: ,,nu stii la drum cu cine te ntlnesti . Nu stiam
cum, cnd si n ce mprejurari ne-am fi ntlnit, sunt atNia
oameni cu care vii n contact, n diverse situaNii, i vezi

ntmplator, oameni din care as fi avut posibilitatea sa aleg
sau sa fiu aleasa. Doar unul. Unul singur, cu care as fi avut
visuri comune, idealuri, gnduri, l-as fi completat si m-ar
fi ntregit, ar fi fost jumatatea mea. Pentru echilibru. Doua
jumataNi perfecte ale aceluiasi fruct. Nu ma vedeam nicicnd
o feliuNa din viaNa cuiva.
Am fi urcat apoi n tot ce realizam, ca pe o scara, o
treapta el, o treapta eu, viaNa noastra ar fi fost ca un imens joc
de puzzle n care fiecare mai gasea o piesa cu care completa
varietatea.
Unul singur ar fi fost omul lnga care mi-as fi dorit sa
mbatrnesc. Acum, ca dragostea era gasita, puteam face
toate celelalte lucruri care numai din dragoste se pot face:
sa avem mulNi copii, sa-i crestem, sa ne construim o casa, sa
am o camera numai a mea n care sa-mi amenajez un atelier
de pictura, sa sadim o livada de pomi fructiferi ,,cu toate
poamele pamntului , aidoma minunatei gradini a batrnului
Hada, n care priveam printre scndurile nalte ale gardului
si nghiNeam n sec, cu mare pofta, cnd eram copii.
n concedii sa mergem n excursii la Paris si Roma,
sa vizitez marile muzee, sa pictez, sa cnt la chitara, sa
patinez, sa schiez, sa sar cu parasuta, sa conduc o masina
Nu neaparat n ordinea asta, dar n fiecare zi a vieNii mele
sa ma trezesc dimineaNa cu capul pe braNul barbatului meu,
care mi-ar fi dat siguranNa si certitudinea unei vieNi lipsite
de griji materiale, dar bogata n trairi si evenimente, si-ar
fi asumat jumatate din responsabilitaNi. Un barbat care sa ia
hotarrile importante ale vieNii noastre, pe care sa l astept
cu nerabdare, bucuroasa, oferindu-i bunataNi gatite de mine,
savuroase si apetisante, ncercnd mereu alte reNete culinare,
care sa-l ncnte. Sa se nfrupte cu pofta si sa-mi spuna
,,sarut-mna pentru masa . Sa-mi ofere flori de ziua mea, sa
iesim seara la un restaurant unde sa dansam asa cum i-am
vazut pe parinNii mei...sa nu ma njure, sa nu ma loveasca.
Sa fie om bun.
,,Buna, l-ai iubit pe mosu`? De ce l-ai luat de barbat?
o iscodeam pe buna Ana cnd ncepuse sa ma intereseze
povestea dragostei. ,,A fost om bun, diceia l-am luat. A fost
om bun toata viaNa lui . Sa fie om bun.
Iubirea intrase n sufletul meu nainte de a o cunoaste.
O construiam cu fiecare carte pe care o citeam. Pna la un
punct, destinul meu si al mamei mele s-au asemanat foarte
mult. Fiecare din noi strngea ceva, avea un ideal: mama
mea strngea ban cu ban, cu eforturi si renunNari ca sa
cumpere o casa, o casa mare si frumoasa asa cum erau cele
n care, copil fiind, intra numai n bucatarie, sa lase laptele
n cratiNa de pe masa. N-a facut scoala, dar a luptat n viaNa
pentru visul ei. Eu? Eu am citit, am adunat carte cu carte,
destin cu destin si mi-am construit vise. Fiecare poveste de
dragoste putea fi povestea mea. Daca fiecare carte citita ar fi
o caramida, casa mea ar fi ntrecut-o mult n mareNie pe cea
a mamei mele.
Am omis un lucru: carNile erau mprumutate si se
ntorceau acolo unde le era locul, n biblioteci. Nu erau ale
mele, cum nici dragostea din ele nu era traita de mine, cum
nici un barbat din ele nu ma iubea pe mine si nu ramnea cu
mine n final. Erau iubirile altor femei. Jocul altor barbaNi.
Cnd pierd o iubire, mi se pare ca s-a sfrsit lumea si
20 Marinela Porumb
ntr-adevar se sfrseste o lume. Jocul meu de puzzle pe care
l-am nceput cu un barbat. O parte din sufletul meu l va lua
cu el. O parte din el ramne n mine. Frnturi de imagini si
sentimente. Ma simt incapabila sa merg mai departe, nu mi
pot reveni n totalitate sa mi continui viaNa ca si cum nimic
nu s-ar fi ntmplat. De unde sa plec mai departe? Din locul
n care l-am ntlnit sau de unde ne-am desparNit? PrezenNa lui
persista, l port n suflet si n gnd, n subconstient si n vis.
Nu pot nlocui ceea ce am pierdut, pierdut definitiv ramne.
Toate acele detalii, gesturi si lucruri marunte, zmbetul lui
si felul cum si nclina capul cnd ma privea printre genele
lungi, tandreNea minii cnd mi rasucea o suviNa de par, felul
unic n care soptea numele meu
Uneori stiu ce provoaca desparNirea, alteori nu, ma ia pe
nepregatite, ca un cutremur la care asist neputincioasa.
Dragostea mea a ramas. Dragostea lui s-a stins. Nu mia
spus de ce. mi pierd zilele si nopNile cautnd explicaNii
care nu vin de nicaieri si ma invinovaNesc degeaba, stiu ca
nu am gresit cu nimic.
Dragostea mea e neschimbata, vrtejul strnit de
plecarea lui neasteptata i-a dat un suflu nou, ma arde, ma
prjoleste ca un foc mistuitor. Trec prin stari confuze, ma
ntorc mereu n trecut, ma agaN cu disperare de imagini dragi,
de amintiri, as vrea sa-l uit, dar nu alung nici un gnd ce mi-l
aduce aproape. Retraiesc intens, dureros, fericirea pierduta,
mult mai intens dect atunci cnd mi era daruita.
Nu mai stiu daca m-a iubit sau a avut nevoie de
sentimentele mele pentru a se echilibra. A fost ranit de o alta
femeie Prin mine si-a mplinit razbunarea
II
Stefania intra n holul ngust al apartamentului, aprinse
lumina de veghe, se sprijini cu spatele de usa si ramase asa
minute n sir, fara sa se gndeasca la nimic. Era unul din
acele momente cnd nu mai exista nici cer, nici pamnt.
Se simNi ncorsetata n durere ca ntr-un bulgare de gheaNa.
RespiraNia ei, un adnc suspin, sacadat, gtuit.
,,Nu me uit n oglinda, nu me uit si aminti de vorbele
batrnei doamne Rezi si se apleca sa-si aranjeze pantofii pe
care i aruncase din picioare. Era un pretext sa nu-si vada
faNa n oglinda din hol. Ofta si tremura. De frig? De teama?
De durere? Se afla din nou la o rascruce fara sa aiba dreptul
de a alege.
Parca m-as fi nascut ,,La Cruci , pe Plai, acolo unde
se ntretaie n patru drumurile! Toata viaNa mea e o rascruce!
Nu pot alege pentru mine ce cale sa urmez! AlNii decid si eu
trebuie sa ma conformez! Sunt ncatusata n casnicia asta si
nu ma pot elibera, n-am nici o sansa de scapare precum Rezi
din casa domnului Rosu!... Ce fac acum? Cum voi trai mai
departe?...
Ar fi vrut sa-si poata descuia poarta lacrimilor si sa
plnga pentru toate nemplinirile. Sa se elibereze de povara
grea ce i apasa sufletul ca sa mearga mai departe. Dar se
simNea mpietrita. Construise toata dupa-amiaza, ct l
asteptase pe Rudolf, tot felul de scenarii, nsa nici unul nu se
dovedise apropiat de realitate. Nici o clipa nu si imaginase
ca ,,omul ei drag ar lasa-o n drum singura. Abandonata.
Uitata. Se simNea ca o manusa pierduta, primavara, dupa ce
n iarna geroasa ncalzise mna ngheNata.
22 Marinela Porumb
Ce ar fi facut Lia, mama ei daca ar fi fost acum aici?
Un ceai din flori de tei, cald, dulce si aromat; ar fi nvelit
becul cu hrtie albastra, din cea groasa pe care o folosea sa-i
nveleasca caietele de scoala. Lumina filtrata, difuza, ar fi
linistit-o. De unde stia Lia trucul acesta? Doar habar nu avea
de legile culorilor!
Stefania se aseza n fotoliul comod, cu o ceasca de ceai
fierbinte n palmele facute caus, cu picioarele strnse sub
ea si se acoperi cu patura de lna. O scutura un frison si se
gndi ca nu e de mirare sa fi racit n toata dupa-amiaza de
asteptare. Acum avea n faNa o noapte lunga, n care nu va
putea dormi. Multe, multe gnduri se cereau puse n ordine
si deslusite. Trebuia sa nNeleaga cum a ajuns aici?
Ar fi avut nevoie de o prietena cu care sa discute si sa
ia o decizie nNeleapta, de un sfat ca sa-si organizeze viaNa
mai departe. Evalua relaNiile cu cei din jur si constata cu
uimire ca nu se putea baza pe nimeni, prieteniile ei erau ca
feliile de tort: multe, dulci si usoare. Mariei stia ca nu-i poate
mpartasi un secret, imediat ar fi povestit mai departe. Cu
Ligia discuta despre literatura si pictura. Ligia si descoperise
o pasiune pentru culoare si dorise sa nveNe pictura n ulei pe
sticla, ca sa picteze icoane. Ligiei n-ar fi putut sa-i spuna
de legatura cu Rudolf. Petrecuse trei ani la o manastire, era
foarte credincioasa si sfatul ei n-ar fi fost imparNial, avnd
n vedere nu situaNia de fapt, ci mai degraba preceptele
religioase. LenuNa, Magda si Ani erau foste prietene care
locuiau pe strada copilariei si mai degraba s-ar fi bucurat de
necazul Stefaniei, desi ar fi compatimit-o n faNa.
Nu, nu erau timpuri n care sa ceri sfatul unei prietene
n legatura cu faptul ca vrei sa faci un avort, daca nu voiai sa
risti ca n cteva ore sa fi vizitata de un ofiNer de la securitate,
sa fii invitata la Circa Sanitara, sa te nregistrezi si apoi sa te
monitorizeze pna la nastere.
n cercul ei de cunostinNe erau mai mulNi informatori
pe metru patrat dect credea ca si poate imagina. Colegi de
serviciu, vecini, prietene. Sau poate era doar teama ca ochiul
si urechea securitaNii vegheau neadormite, supraveghindu-te
sa nu te abaNi de la reguli impuse, sa nu te ratacesti de turma;
(nu ca o oiNa prostuNa pe care bunul Dumnezeu are rabdarea
sa o astepte, sa-si gaseasca calea si sa se ndrepte) ca un
caNel care prin latratul lui sfios ar mai strni si alNi cini, s-ar
aduna poate n haite
Sa-i spuna mamei? n nici un caz. Parerile Liei despre
relaNia mama
fiica nu avansara si nu se schimbara n
decursul anilor, erau identice cu cele dintre ea si buna Ana.
DiscuNiile despre sex au fost ntotdeauna tabu ntre ele, iar
Stefania a primit o educaNie att de severa nct nici macar
curiozitaNi n acest domeniu nu avea. Cum sa i spuna ca
poarta copilul altui barbat? Al unui barbat care nici nu stie
ca ea e nsarcinata si a parasit-o.
- Ai facut tu ceva, altfel nu pleca el! Pe mine nu ma
duci cu vorbe! Ce-ai facut, sa-mi spui imediat! Pe Stefania
o pufni rsul imaginndu-si reacNia mamei. Lia ar fi fost mai
interesata de comportarea ei dect de faptul ca a fost parasita
si acum sufera.
Poate o va ntreba pe NuNi, va merge pna la ea n
laborator, la Combinat sau mai bine acasa, sa discute asa
ca ntre femei, cum ar putea scapa de sarcina. Verisoara ei
e discreta, s-au nNeles bine cnd erau copii, nu-i va face

probleme.
Ct de simple ar fi fost lucrurile daca Rudolf si-ar fi
respectat promisiunile, daca vorbele lui n-ar fi fost doar
cuvinte nflacarate, care s-au risipit ca nisipul luat de val.
E adevarat ca nu discutasera niciodata posibilitatea unei
sarcini, toate planurile lor ncepeau sa se contureze ndata
ce divorNul lui s-ar fi pronunNat.
24 Marinela Porumb
Daca ar fi reusit macar sa-i spuna ca vor avea un copil,
altfel ar fi fost reacNia lui, nu, nu ar fi parasit-o.
- mi voi gasi serviciu pe alt santier, iar tu, Stefania, o
vei lua pe Claudia si vom ncepe o viaNa noua!
- Va fi greu pentru mine cu transferul, voi pierde
titularizarea n nvaNamnt, dar voi gasi altceva de lucru, ca
suplinitoare, nvaNatoare, educatoare, mi place sa lucrez cu
copiii! Pot face si alte meserii daca e nevoie, important este
sa fim mpreuna!
- Vom fi, iubirea mea, vom fi! o asigurase Rudolf
nvelind-o n suba mare, miNoasa, de santier, strngnd-o la
pieptul lui puternic, mai sa o frnga.
- Mi-e teama, Rudolf, mi se pare att de departe ziua
cnd vom fi fericiNi cu adevarat! Sa fiu si eu libera, asta
mi doresc mai mult dect orice. Eu n-am fost niciodata
independenta, sa pot decide ceva pentru mine. Mama m-a
coplesit att de mult cu grija ei, cu dorinNa de a ma proteja n
exces, nct atunci cnd a renunNat brusc la a se mai interesa
de mine, m-am simNit derutata, ca o pasare fara aripi n
pragul iernii si-am cautat protecNie n singurul loc unde mi
s-a oferit, fara sa analizez lucrurile. M-am lasat purtata de
grija unui adapost, de ideea ca daca nu ma voi marita atunci,
nimeni nu ma va mai lua. Terminasem facultatea, luasem
repartiNia n oras, nu aveam unde locui, am stat n gazda
pentru o scurta perioada de timp. A fost o experienNa trista.
Nu mai aveam nici un loc unde as fi putut sa ma retrag, nu
aveam cu cine sa ma sfatuiesc. Mamei i convenea casatoria
mea, nu mai avea timp si nici posibilitatea de a se ocupa
de mine. Aveam douazeci si unu de ani, nici nu ntlnisem
dragostea adevarata.
- Acum crezi ca ai ntlnit iubirea adevarata?
- Asa cred, altfel nu as fi aici cu tine.
- N-ar fi mai bine sa ncerci sa divorNezi?
- Am vorbit cu Sabin, nu vrea sa auda. E de acord doar
sa plec si sa i las lui apartamentul si toate lucrurile, pentru
care eu am muncit si nca platesc rate. Sa plec din localitate.
Eu nu pot pleca, unde si n ce condiNii sa plec cu un copil?
Nu cunosc pe nimeni care sa ma ajute o perioada. Iar cu
serviciul meu e imposibil sa gasesc repede altceva. Pierd
titulatura si pe urma fac naveta n cine stie ce sat departat,
iar cu fetiNa ce se ntmpla, cine o ngrijeste n acest timp?
Adevarul este ca mi lipseste curajul, nu stiu ce as putea face
si nimeni nu mi spune, nu ma susNine. O astfel de decizie nu
o poNi lua daca nu ai pe cineva alaturi sa te sprijine, sa stii ca
nu esti singur. Pe nimeni nu intereseaza soarta mea.
Stefania nu-i spuse care era atitudinea soNului ei si nici
nu i se plnsese vreodata. Pentru ca nu avea cui da socoteala
de purtarea lui faNa de ea, limitele bunei cuviinNe fusesera
trecute de mult. Daca ar fi avut un tata sau un frate care
sa o apere, desigur agresivitatea lui Sabin s-ar fi retras n
carapacea lui si ar fi fost tratata cel puNin cu respect.

- Pna n vara, gata cu divorNul meu si tu trebuie sa
termini trimestrul scolar! Apoi nu ne sta nimic n cale!
Stefania rse ca sa-si ascunda stnjeneala de a nu-i da
crezare. n sufletul ei parca trecea un abur rece si nu nNelegea
de ce. Ar fi trebuit sa fie ncrezatoare, fericita.
Prea ar fi fost simplu. Dar stia ca n viaNa nu poNi avea
parte de lucruri dobndite usor, nu n familia ei. Ca sa fii
fericit, trebuie sa platesti cu lacrimi, cu durere, cu renunNari,
trebuie sa dai ceva n schimb. Care va fi preNul iubirii, cum
va plati fericirea de a-l fi iubit pe Rudolf?
*****
Stefania parea o fiinNa ciudata, asa cum sunt toNi artistii,
cu acea detasare de realitate, evenimente, ntmplari,
cu privirea mai mult spre lumea ei interioara, adnca,
26 Marinela Porumb
neprevazuta, mereu n schimbare. Frumoasa, linistita,
prietenoasa, talentata, soarta o nzestrase cu multe calitaNi,
viaNa parea ca trece pe lnga ea si o rasfaNa ca pe un copil
preferat. Dar rsul cristalin ascundea taceri si nelinisti. Nu
vorbea despre ea, despre familia ei. Despre cele doua familii
ale ei. Despre cele 3 mame si despre Sisi pentru ca
nici acum, dupa atNia ani nu i era clar cine era, care era de
fapt familia ei adevarata si daca radacinile ei nu sunt bine
nfipte n familie, nu se putea raporta la o lume. Ca un pom
sadit, rasadit si mutat din loc n loc, la lumina sau la umbra,
Stefania ncerca sentimentul dualitaNii. Cunoscuse pe rnd
saracia si bogaNia, fusese admirata si alungata, iubita si uitata.
,,Uitata adesea n copilarie, lnga teracota din faianNa crem,
n fotoliul mare din piele maro, de taur, cu Ninte de alama
aurii, sclipind n semintuneric ca ochii de lup n necuprinsul
padurii . Ca si cnd destinul se juca cu ea oferindu-i mereu
doua posibilitaNi, doua variante ca sa o ncurce, sa nu stie ce
sa aleaga.
Mult timp nu a stiut unde sa se raporteze. La familia
Szabo, care statea cu chirie n doua camaruNe mici, ntro
curte cu mulNi chiriasi, multe camere si multe usi ce se
deschideau toate pentru a scoate afara o tristeNe saracacioasa
n spaNiul strmt al curNii, ,,fleostarit cu piatra de ru si cu
un sanN ngust pe mijloc, sa curga ,,zoaiele si apa de ploaie
n prul din faNa casei sau la familia Rosu, ce locuia ntr-o
vila mare, boiereasca, cu camere nalte, teracote masive din
cahle pastelat smalNuite, pian, acuarele si uleiuri pe pnza, cu
vitrine pline de cristaluri, porNelanuri fine si carNi minunate,
covoare persane originale, perdele din borangic fin, draperii
bogate, din brocart. Stefania se ascundea si se juca n raiul
acestor comori ca n pestera fermecata a lui Aladin, atunci
cnd mama ei o ajuta pe doamna Rezi n gospodarie.
III
Domnul Rosu fusese ofiNer n tinereNe. Barbat chipes,
cu mustaNa neagra rasucita ca cea de husar, cu ten masliniu
si ochi scnteietori, cu par negru bogat, pieptanat cu carare
la mijloc si ondulat natural, a stat n capitala Imperiului doar
un an, suficient timp pentru a-si pune n valoare farmecele.
EducaNia primita de la o guvernanta nemNoaica de la care
nvaNase sa vorbeasca perfect germana se desavrsise cu
alNi profesori, de muzica, echitaNie, dans. Frumos, sarmant,
cuceritor, atragea privirile tinerelor n sala de bal, la patinaj,
cstiga dragostea, simpatia, bunavoinNa, admiraNia, provoca
zmbete suave si suspine nabusite discret. Cu un tata mic

bancher n Nara, situaNia lui financiara nu era de neglijat,
dar nici pe departe de acceptat n nalta societate pe care o
frecventa si unde se dorea infiltrat statornic. Cariera tnarului
se sfrsise odata cu ncheierea primului razboi mondial,
cnd ntoarcerea lui n Nara a devenit iminenta nainte ca
staruinNele lui sa se materializeze avantajos si sa convinga.
La ntoarcerea din Viena a cumparat nu numai suveniruri,
mobila neagra din lemn de esenNa rara cu trandafiri sculptaNi
ci si oglinzi de cristal, covoare, tablouri. Cea mai importanta
achiziNie era nsa frumoasa Rezi, fiica rasfaNata, alintata si
iubita a unui procuror vienez. Dragostea ei nebuna pentru un
tnar crai de pe pamnturi transilvane n-a nduiosat inimile
parinNilor. DiferenNa mare de vrsta, zece ani n defavoarea
fetei, care mplinise treizeci si unu de ani si nu se hotarse sa
faca o alegere potrivita, i-a dezamagit pe parinNii ce vedeau
n tnarul romn de numai douazeci si unu de ani un vnator
de zestre si de poziNie n nalta societate.
28 Marinela Porumb
Frumoasa vieneza a plecat n calatoria ei spre Romnia,
renegata si dezmostenita de familie, aducnd ca zestre doar
un colier de opal la gtul delicat si nepreNuita amintire,
proiectul unei catedrale pe care fratele ei, viitor arhitect o
susNinuse ca lucrare de diploma la absolvirea studiilor.
Ajuns n Nara, tnarul ocupa o funcNie de inspector
bancar pentru judeNele Alba si Mures. n timp, temerile si
nencrederea procurorului vienez n seriozitatea domnului
Rosu se dovedira adevarate. Odata cucerita, frumoasa
vieneza nu mai era dect o dragoste statornica, nradacinata
n casa si curtea lui definitiv. TinereNea navalnica abia acum
nflorea si firea lui iubareaNa i dadea ghes spre noi cuceriri.
Multe vor fi fost iubirile n anii cnd vieneza si ascundea
cu teama primele riduri, iar dorinNele lui se ntorceau spre
tinerele domnisoare. Poate lucrurile ar fi ramas neschimbate
si Rezi si-ar fi pastrat locul de singura doamna Rosu daca
frumosul inspector bancar n-ar fi fost prins n mreje si
subjugat definitiv de Ilona.
n deplasarile lui la Tg. Mures, domnul Rosu se ncurcase
cu o unguroaica pogana, cu un trup masiv, cu spatele ca de
elefant, una cu sezutul, de parca Dumnezeu ncepuse sa l
modeleze si n marea Lui bunatate se razgndise brusc cnd
i intuise destinul, lasndu-l neterminat. Pe ct de delicata
si fina era Rezi, pe att de grosiera si necioplita parea
Ilona. Era cu cinci ani mai tnara dect domnul Rosu si cu
cincisprezece dect Rezi. TinereNea era, la o prima vedere
singurul ei atu. N-avea educaNie, cultura, maniere, nu era
frumoasa, nu avea avere.
Necunoscute sunt caile iubirii! Domnul Rosu a ales
sa traiasca mpreuna cu cele doua femei, n casa mare,
boiereasca, construita n 1917 de sora poetului Lucian Blaga,
LetiNia, pe care o cumparase de la aceasta la ntoarcerea n
Nara, n 1920.
Rezi avea n gesturi si priviri acea blndeNe si bunatate
care se cultiva o data cu educaNia ntr-un pension. Zmbetul
ei calm, graNia miscarilor, tacerea, acceptarea tuturor
situaNiilor i dadeau o aura de sfnta. Acum, ca vremurile se
schimbasera, fara alternativa de a se mai ntoarce n Austria,
(nu mai avea familie, parinNii se stinsesera din viaNa, de la
fratele ei nu mai primise de mult nici o veste), lipsita de
mijloace materiale, era incapabila sa protesteze.

Ct a fost iubire si ct suferinNa, durere si iertare n
femeia care-si sacrificase parinNii, fratele, poziNia sociala,
prietenii, toate legaturile cu locurile natale, pentru o dragoste
efemera? Ce supliciu si ce pedeapsa divina sa traiasca ntro
Nara straina, unde nu cunostea limba si obiceiurile, legata
pna n cele mai mici detalii de viaNa omului iubit, prin el si
alaturi de el cu alta femeie, mult inferioara ei, dar ridicata si
cinstita de dragostea lui pacatoasa? Ce l-a facut pe domnul
Rosu sa aleaga o femeie urta, fara educaNie si s-o aduca
n aceeasi casa de unde nu o putea alunga pe cealalta? Ct
din fiinNa unui barbat se ndreapta spre lumina si ct spre
ntuneric?
La cteva luni de la instalarea Ilonei n casa, n 1938,
aceasta i-a nascut domnului Rosu o fetiNa, Elizabeth, pe care
o alintau cu apelativul la moda Sisi. Delicata si frumoasa ca
doamna Rezi. De parca n timpul sarcinii o privise intens pe
rivala ei si imprimase trasaturile acesteia n mica odrasla.
Destinul nu definitivase nca jocul lui cinic cnd a nzestrat
fetiNa cu daruri alese: nNelepciune, sensibilitate, talent n
muzica si pictura.
Poate din acel sentiment de mila pe care copiii l nutresc
cnd simt o fiinNa neajutorata, nedreptaNita, sentiment ce se
transforma n dragoste profunda, Sisi o iubea pe Rezi ca pe
o mama adevarata. Sentimentul culpabilitaNii o coplesise de
timpuriu, si imagina ca este singura vinovata de legatura
30 Marinela Porumb
tatalui ei cu Ilona si o trata pe aceasta cu o raceala dureroasa
sau cu indiferenNa. Se nchidea, astfel, un cerc.
ntmplarile ce au urmat i-au luat pe nepregatite pe
domnul Rosu si pe Ilona.
Sisi era studenta la Belle-Arte, n primul an si se
ndragostise. Avea saptesprezece ani. Iubea un tnar asistent
cu pletele negre lasate pe umeri, puNin soioase, cu o esarfa
gri ce nu Ninea cont de anotimp, nfasurata n jurul gtului,
ca apoi sa fluture n bataia vntului, n ritm cu pasul lui
saltat. Pictor nca nenNeles, n continua cautare de stil, cu o
concepNie proprie despre arta si un limbaj singular, aspirnd
sa ajunga un nume de rezonanNa n pictura romneasca, visa
la o bursa n strainatate care sa-i aduca consacrarea prin
participarea la expoziNii internaNionale. Avea toate calitaNile,
doar un ,,mic defect : era nsurat si nu dovedea nici o intenNie
sa divorNeze. Cariera lui universitara se baza pe casatoria cu
fiica decanului.
Furtuna din casa domnului Rosu mparNea pentru prima
oara familia n doua tabere vadit dusmane. Lupta era inegala,
pe de o parte domnul Rosu si Ilona, parinNi lucizi, de cealalta
parte Sisi, aparndu-si iubirea, era susNinuta doar de palida
ncercare de mpotrivire pe care vieneza o afisa, speriata de
ndrazneala tinerei care se lupta pentru mplinirea dragostei,
asa cum altadata si ea avusese curajul sa o faca.
Doar condiNiile erau altele, tnarul nu era pe aproape sa
o rapeasca pe Sisi, oferindu-i un inel de logodna, fata lupta
pentru o iubire interzisa, pentru rolul de amanta.
Ilona strnsese din casnicie multe frustrari, sentimente
refulate, nemulNumiri si invidii. n opinia ei, vinovata nu
era dect frumoasa vieneza care de atNia ani nu eliberase
locul din casa, poate uneori nici din inima domnului Rosu,
iar pe deasupra revarsa asupra fetei sentimente materne de
care Ilona nu era capabila. Lovind n Sisi, dintr-o data Ilona

si descatusa toata furia care s-ar fi revarsat asupra vienezei
daca aceasta ar fi ripostat ntmplator.
Sisi trebuia sa fie pedepsita, sa reflecteze asupra
comportarii ei nechibzuite. Cei doi au decis sa fie nchisa
n camera dintre spalatorie si bucatarie, o camera goala, de
1,5 m / 2 m, cu pardoseala din ciment gri petrol, prevazuta a
fi camara sau baie, dar nca fara o utilitate precisa. Camera
racoroasa se mobila cu un scaun, iar Sisi fu trimisa n sistem
de detenNie, pna n ziua cnd gndurile ei s-ar fi schimbat
si ar fi promis ca renunNa de buna voie sa se mai iubeasca cu
tnarul
Domnul Rosu si Ilona iesisera nvingatori prin ruperea
n doua a taberei adverse. Rezi se retrase n camera ei,
unde plnse ndelung si pe nfundate n batiste de borangic,
brodate cu monograma, asa cum facea de o viaNa, iar Sisi
si accepta pedeapsa cu fruntea sus, ca un condamnat. Ilona
nu cunostea desigur forNa si puterea pe care Ni-o da iubirea
interzisa la saptesprezece ani si nu stia ca Sisi ar fi preferat
sa moara dect sa-si nege iubirea.
Usa fara canat, zugravita n culorile camerei, se nchise
n urma ei. Foarfeca nevazuta a sorNii taia fragilul ombilic
ce o mai lega de parinNii care-si ngaduisera n viaNa sa calce
peste religie, morala, principii si i dadeau acum lecNii,
elogiau tocmai onoarea si virtutea pe care le sfidasera o viaNa
ntreaga.
Ilona si trase de lnga masa din bucatarie un scaun
si trupul masiv se abandona ostenit de lupta, ca o stnca
neclintita, ca un gardian necruNator, paznic nenduplecat. si
sprijini tmplele cu pumnii strnsi si coatele nfipte n tablia
mesei. Parul tuns drept, negru, pieptanat cu carare ntr-o
32 Marinela Porumb
parte se prelinse n faNa, peste pleoapele obosite.
Avea sa stea acolo ct va fi nevoie ca sa nfrnga
ncapaNnarea fetei, sa o nvinga pe Rezi care nu facea
niciodata declaraNii de razboi asa cum si-ar fi dorit Ilona.
Important era, n primul rnd, ca cele doua sa nu poata
comunica pentru a-si ntari forNele si a se consola reciproc.
Nu se ntmpla nimic. n camera plutea o liniste suspecta,
totul ncremenise n asteptare, particulele mici de praf din
raza de lumina amorNisera ntr-o ncordare nefireasca.
Trziu, cnd noaptea si trase valul ei de liniste si
ntuneric peste casa, Ilona se dezmeteci din picoteala cu
crcei la picioare si un junghi n coaste. Se ridica de pe
scaunul incomod si se duse la culcare schiopatnd, cuprinsa
de un sentiment de inutilitate si amaraciune: problemele nu
se rezolvau asa cum dorea n casa asta, pierdea chiar daca
era stapna!
Dar Rezi nu dormea. SimNise mai devreme un fior, o
durere intensa n inima ca un junghi, iar acum o Nintuia la
pat o moleseala apatica, de parca tot sngele i se scurgea
din vine. ncerca sa se ridice, credea ca viseaza, era unul din
acele cosmaruri cnd vrei sa alergi, dar stai paralizata pe loc,
fara sa poNi face un pas, n jurul tau e ceaNa, o pcla laptoasa
si umeda n care te afunzi si e tot mai ntuneric
Subconstientul o trage n lumina Lumina de la becul
de pe stlpul de vizavi intra prin crapaturile obloanelor.
Asculta Ninndu-si rasuflarea sforaiturile alternative din
dormitorul de dincolo de sufragerie, care razbat n linistea
nopNii pna la ea si abia apoi cuteaza sa se ridice din pat si
asa, pe bjbite, deschide usa si coboara cele doua trepte, n

bucatarie. De afara, nici o raza palida de luna nu contureaza
mobilierul. Doamne, ce noapte neagra!
I se pare o vesnicie pna mna dreapta simte clanNa
rece, umarul mpinge si usa se deschide, un pas, nca unul,
minile ca niste aripi mari de nger se ntind sa cuprinda,
flfie, se agita, pentru ca nu gasesc, se ntind mai departe
Picioarele se prind ca ntr-o plasa, n ceva lipicios, alunecos,
vscos, spaima o cuprinde, nu stie daca e realitate sau vis
si-n aceeasi clipa se mpiedica de ceva moale, prabusit la
picioarele ei. Nu mai are putere, se frnge ca o pasare ranita,
peste trupul fara vlaga, inert, contorsionat n nefiinNa
Asa le-a gasit laptareasa a doua zi dimineaNa, cnd a
deschis usa bucatariei, sa lase laptele din strachina ei mare
de lut. Nemiscate. mbraNisate. A scapat strachina din mini
si laptele s-a ntins peste sngele nchegat, prelingndu-se
ncet, acoperind si desfasurnd voal alb, de mireasa, n jurul
fetei.
IV
Stefania se apropie de fereastra si privi afara n noapte,
n golul imens si nesfrsit al cerului. Norii negri acopereau
stelele. Strada era cufundata n bezna, economia de curent
stinsese toate becurile. Era la fel de ntuneric ca si n sufletul
ei. Vechile ndoieli se apropiau viclene, i se strecurau n
minte ntinznd tentacule acaparatoare si perfide. Nimic nu
prevestise desparNirea de Rudolf, pur si simplu o lasase n
strada fara nici o explicaNie. Nici nu apucase sa-i spuna ca
era nsarcinata, ca vor avea un copil.
,,Claudia e la bunica Lia! E bine ca astazi sunt singura
sa-mi pot pune gndurile n ordine! Nu stiu ce ma mai
asteapta, ce hotarre voi lua dupa noaptea asta lunga! Dar
stiu cel puNin ce nu voi mai face: nu-l voi mai ntlni pe
Rudolf! se gndi si pentru scurt timp se simNi puternica, gata
sa faca faNa situaNiei complicate, asa cum se simt majoritatea
34 Marinela Porumb
femeilor atunci cnd problema asta li se arunca n braNe
spre rezolvare, de parca au fost singurele care au declansato.
Doar de femeie depind de acum ncolo toate deciziile,
hotarrile, e libera sa delibereze orict, atitudinea adoptata
sa duca, n final, la nempovararea barbatului cu o grija
n plus, indiferent de preNul platit, cel mai adesea maxim,
nsasi viaNa ei. Stefania se gndi la toate astea absolvindul
pe Rudolf de orice urma de culpabilitate, ngaduinNa ce
deriva din inocenNa femeii ndragostite sau prea sensibile si
iertatoare.
Altfel si imaginase ea ziua cnd divorNul lui se va fi
pronunNat. Un divorN despre care nu stia mare lucru, pentru
ca Rudolf nu vorbea niciodata despre fosta lui soNie pe care
Fany nu o cunostea. Plecase din oras cu mult nainte ca ei
doi sa se ntlneasca! Odata povestise doar ca nu aveau copii
si se mbraca cu lucruri scumpe.
Stefania nu se simNi stnjenita. nvaNase sa fie eleganta cu
lucruri simple, de mult bun gust, frumoase, croite si tricotate
de ea sau de Lia, dupa modele pe care i le desena, pentru ca
era moda bluzelor de mohair si a fustelor imprimate. Avea
un corp frumos, chiar dupa nasterea Claudiei, era subNirica,
dar cu forme armonioase pe care le scotea bine n evidenNa
prin croiala ndrazneaNa a mbracamintei.
O sursa de venit consistent si constant erau creaNiile
ei vestimentare, podoabele, accesoriile. Aduceau o nota de

prospeNime si feminitate si se vindeau scump n Magazinele
Fondului Plastic. Migala, rabdarea, spiritul artistic si
fantezia, toate acestea concurau la realizarea lor. Timp avea
suficient, dupa-amiezile, vacanNele, majoritatea zilelor era
singura acasa si i facea placere sa munceasca. Cu banii
cstigaNi astfel, daca ar fi reusit sa i strnga, si-ar fi putut lua
n scurt timp o masina, dar Sabin, n trecerea lui pe acasa,
considera ca nu este necesar si i prefira printre degetele lui
agile cu usurinNa. Ce mai economisea se cheltuia pe jucariile
Claudiei, pe carNi, pensule si pnze pentru pictura.
Cu Rudolf nu se ntlnea foarte des, uneori trecea cte
o saptamna fara sa se vada, mai ales n perioada asta cnd
el avea foarte mult de lucru pe santier. De fiecare data venea
mai bucuros sa o regaseasca, mai dornic sa o strnga n braNe.
i cunostea programul si o astepta pe straduNa din spatele
Liceului de Arta, n serile cnd lucra n atelierul de pictura
si vedea lumina aprinsa. Arunca cu pietricele n geam, ca un
student ndragostit.
Rudolf era un barbat chipes, cu parul negru ondulat, ten
masliniu, ochi caprui cu pete de chihlimbar si ape verzui,
umbriNi de gene lungi. Purta blugi si tricouri ce i dadeau un
aer tineresc, lejer si ndrazneN, conturnd un corp atletic.
Tresari la amintirea minilor lui mari si puternice care
i cuprindeau mijlocul cu usurinNa si o strngeau ca ntr-o
menghina, facnd-o sa-si piarda rasuflarea pentru o clipa. i
lipseau mngierile lui calde, bataia inimii lui lnga a ei, n
ritm galopant, ca doua ciocane pneumatice ce vor sa sparga
barierele materiale ale corpului si sa palpite n una singura,
o inima mare, una singura, calda si nemuritoare Atingerea
trupului ei de al lui, senzaNia de abandonare n propria fiinNa
ce aluneca si pluteste, imateriala. Alunga cu nversunare
imaginea omului ce i tulbura zilele si i ravasea nopNile de
singuratate: ,,Trebuie sa mi-l scot din gnd si suflet pentru
totdeauna, am nevoie mai mult ca oricnd, Doamne, de
ajutorul tau, sa ma pot desprinde de el, sa vad ce fac cu viaNa
mea!
Scoase din sertarul comodei caietul cu scoarNe maro,
din piele fina, stanNata cu un model gofrat, pe care l primise
de la Rezi, la cea de-a a cincisprezecea aniversare si n
care notase, ani la rnd, evenimentele mai importante ale
vieNii ei. SimNi tentaNia sa l rasfoiasca, sa reciteasca pasaje
36 Marinela Porumb
care i aminteau de Rudolf, sa-l aduca lnga ea macar prin
intermediul unor imagini reproiectate.
Constienta de vulnerabilitatea ei, nNelese ca trebuie
sa-si ndrepte gndurile n alta parte, sa nu ajunga pe acel
povrnis de unde nu se mai putea ntoarce ca Sisi. Si
poate mine va gasi o rezolvare: noaptea toate pisicile sunt
negre , cum spunea buna Ana cu nNelepciunea ei blnda
,,mine, gndurile tale se vor albi sub lumina soarelui .
Deschise caietul la o fila noua si ncepu sa scrie:
,,Dumnezeu m-a supus la multe ncercari, viaNa mea a
fost agitata si complicata, am luat-o iar si iar de la capat ca
si cum as fi Nesut o pnza de paianjen n care ma nclceam
mereu. mi spuneam uneori ca Dumnezeu nu ma iubeste
- netrebnica blasfemie -, azi nNeleg ca iubirea Lui pentru
mine a fost imensa, m-a ncercat n nenumarate feluri. Mi-a
dat dorinNa si nevoia de a cauta dragostea, mi-a scos iubiri
n cale si mi le-a pierdut stiind ca le voi cauta mereu, m-a

facut sa traiesc, sa simt, sa vad ce este dincolo de iubire, sa
ngenunchez n disperare, sa cad pna aproape de moarte,
ca sa ma agaN de lumina, cu voinNa si speranNa sa caut alt
nceput. Ct de simpla, linistita si monotona mi-ar fi fost
viaNa daca as fi ntlnit un om bun, sa avem o familie cu
cNiva copii, sa ne iubim si sa mbatrnim mpreuna. Cum
ar fi fost viaNa mea daca n-as fi trait concomitent n cele
doua familii, ca sa pot face o comparaNie si sa-mi doresc
o alternativa mai buna? ncerc sa-mi amintesc dimineaNa
cnd soarta desfasura ghemul destinului meu si mi-a aruncat
capatul firului. Drumul spre casa familiei Rosu.
*****
Anul 1960
Maro. Usa grea, din scndura masiva, ce se deschidea
spre curte era maro. Vopseaua se scorojise pe dinafara si se
bombase n basici inestetice, ce se spargeau pocnind sub
degeNelul Stefaniei.
- Fany, Ni-am spus de attea ori sa nu mai cojesti usa.
Daca te vede proprietareasa, ne pune sa-i platim vopsitul.
Ne-am nNeles? Cu tine vorbesc. Esti mare, ai patru ani si
jumatate, asculta-ma, i sopti Lia aplecndu-se sa ascunda
cheia sub stergatoarea de picioare mpletita din panusi de
porumb.
Stefania mai apasa o alta basica ce pocni sub degetul ei
nrosit de frig si se sparse n foiNe subNiri, dezvelind culoarea
mai veche a lemnului.
Maro era si paltonul Liei, cu gulerul rotunjit, usor
demodat, caciuliNa si manusile cu un deget crosetate de ea,
din lna vopsita la Marian, pe strada Calarasi. O luase si pe
Stefania cnd dusese lna la vopsit.
Casa scunda, cu doua ferestre mari, se ngropa sub
nalNarea drumului si statea grbovita ca un om batrn.
Poarta nalta de trei metri nu lasa nici o privire sa patrunda
n curte, orice crapatura fusese aprig astupata cu chit, pentru
ca Marian avea multe de ascuns fiscului.
Din zidul porNii iesea un belN de srma rasucita, n care
Ni agaNai degetul si trageai. Asteptai. i simNeai privirea
iscoditoare prin spintecaturile orizontale ale obloanelor din
lemn de la prima fereastra, auzeai fsitul perdelei.
Mai trecea o vreme pna pasii lui grabiNi ca alergarea
unui balerin se opreau n spatele porNii, ivarul era tras si
calea deschisa.
Daca nu te cunostea, nu aveai nici o sansa sa patrunzi n
38 Marinela Porumb
curtea mica, nconjurata de ziduri nalte, aparatoare, pavaza
mpotriva curiozitaNii vecinilor.
Privite de jos n sus, sulurile mari de lna vopsita, ca
niste colaci imensi, stateau ntinse la zvntat pe pari lungi,
orizontali, de parca curcubeul rasucise pe cer valatuci de
nori din culorile sale.
Marian le pofti ntr-un soi de bucatarioara mica, unde
se nghesuira toNi trei pe lnga o masuNa cu o faNa de musama
roasa si un cntar cu doua talere. Puse lna n unul din ele,
iar pe celalalt l cumpani cu greutaNi pna cnd ciocurile de
metal ale celor doua talere se echilibrara. Nota ceva ntrun
caiet patat, se apleca si scoase de sub masa o legatura
zdravana de care atrnau sute de fire colorate n toate
nuanNele curcubeului si Lia alese o nuanNa placuta de ocru,
care sa se potriveasca la paltonul ei.

- Cnd lna va fi gata vopsita, oricum nu va arata asa
cum ne-am ales culoarea! i spuse Lia Stefaniei, dupa ce
iesira n strada. Si ne-o da umeda, ca sa traga la cntar
- Atunci de ce ne-a mai aratat toate culorile frumoase?
- Ca sa faca impresie!
Lia a avut dreptate. Cnd au ridicat sulul de lna,
Marian l vopsise maro! Lia i tricotase si Stefaniei o pereche
de manusi si un fular pe care i-l nnodase acum strns, sub
barbie, sa nu raceasca la gt.
- Nu-mi place maro! mi place galben si rosu! mi place
rochia ta, mami, cea gri cu flori de cmp! Cu albastrele, maci
si margarete!
- Da, ct de frig e acum, ce bine mi-ar sta n rochia aia
de vara! rse Lia si nchise n urma lor poarta care scrNi
prelung. Aerul rece al dimineNii le musca obrajii cu minusculii
dinNisori ngheNaNi ai gerului, ca niste piranha feroce. Porni
grabita pe strada, la vale.
- Misca-te mai repede sau te ntorci acasa! E prima zi
de lucru astazi, nu vreau sa ntrziem, doamna Rezi este
austriaca si Nine mult la punctualitate, o zori Lia simNind
ezitarea din mersul fetiNei.
Stefania alerga ncercnd sa Nina pasul cu mama ei
si aproape se mpiedica n paltonasul maro, prea lung, cu
cteva numere mai mare, ca sa l poarte cNiva ani la rnd.
Cheltuiala cu unul nou n anii urmatori sa se taie de pe
lista.
- Minile Nine-le n buzunare, sa nu-Ni ngheNe, daca nu
vrei sa-Ni pui manusile si mergi pe urmele mele! o sfatui Lia
cnd trecura prin dreptul unor gradini, unde zapada asternuta
de aseara, viscolita, le ngreuna mersul, ajungndu-i fetiNei
pna la genunchi.
Stefania si aminti ce uitase sa-i spuna mamei: ca snurul
cu care erau legate manusile pe dupa gt si trecut prin mneci
sa nu le piarda era prea scurt si minile nu-i mai intrau n
manusi. Crescuse.
Ferestrele cu obloanele din lemn trase ca niste pleoape
imense, cosurile de fum adormite, casele purtnd cusme
albe si pufoase de omat, toate picoteau tacute n nemiscarea
lor. Becurile de pe stlpi luminau din loc n loc, aprinznd
scnteieri n zapada ngheNata. n lumina lor slaba se desluseau
fulgi de zapada dansnd usor. Treptat, umbrele se topeau n
lumina difuza a zorilor. si pierdeau ncet misterul.
nainta pasind pe urmele lasate n zapada de pasii grabiNi
ai Liei. De cteva ori aluneca pe gheNusul de sub zapada si se
poticni, mai-mai sa cada. Ar fi vrut sa rda si sa se bucure,
dar simNea o asprime n glasul mamei. Era agitata, mult prea
tulburata ca sa si ascunda emoNiile.
- Mergem la o familie bogata, ai grija cum te porNi! Sa
fii cuminte si sa nu ma faci de rusine! Daca nu te porNi bine
nu te mai iau a doua oara, vei sta acasa singura, toata ziua!
- Ma port bine, mama! o asigura Stefania cu ndoiala
40 Marinela Porumb
n glas.
- Sa stai ntr-un loc si sa nu pui ntrebari! li-am luat si
papusa!
- Nu ma joc cu papusa! Nu are mini, nici picioare!
Lia se opri n loc si o privi mustrator. Stefania ar fi
vrut sa adauge toate defectele papusii, dar ntlnind privirea
mamei se opri si scoase doar un oftat slab, care aduse un

compromis:
- Daca te grabesti, avem timp sa stam cinci minute si ne
uitam la papusile din vitrina librariei!
Ochii Stefaniei scnteiara! Vitrina librariei! Basmul
frumos al copilariei! Printre carNile asezate astfel ca toate
titlurile sa se vada, erau jucarii pe care nici nu-si imagina ca
le-ar putea atinge vreodata!
IuNira pasii. Cnd intrara pe strada principala, vntul
si schimba direcNia si fulgii mari de zapada se prindeau pe
paltonasul ei subNire, se asterneau pe faNa, pe ochi, pe buze.
Atingerea lor i dadeau fiori reci.
Erau doar ele doua singure pe strada, n dimineaNa
ngheNata, doua mogldeNe maro, luptnd cu frigul, zapada
si viscolul.
Se apropiau de librarie.
- nchide ochii, Fany, si da-mi mnuNa! Haide!
Era un joc al lor ce anticipa surpriza.
Asteptare. EmoNie. Neliniste.
- Acum poNi sa-i deschizi! o anunNa Lia oprindu-se n
faNa vitrinei. Stefania nu ndrazni.
- Hai, ca nu avem timp de stat degeaba! o scutura de
mna mama ei.
Deschise ochii ncet
- Ooo! Mama! Ooo!
SimNi ca n faNa ochilor ei se deschise paradisul! Privirea
alerga si nu putea cuprinde toate culorile, toate imaginile,
toate minunile, fermecatele carNi cu povesti, papusile ai
caror ochi clipeau si se nchideau, papusi cu par de matase,
lung, crlionNat, cu mini si picioare, cu rochii adevarate din
dantele, tiul, brocart si catifea brodata!
n mijlocul vitrinei, pe un disc ce se rotea si cnta un
vals, era asezata o papusa mare, cu rochie lunga, de matase
verde, pe un jupon de dantela nfoiat, cu parul blond,
crlionNat, prins n panglici aurii. Dansa si se nvrtea odata
cu discul.
si lipi nasucul crn de vitrina rece si ncremeni acolo,
ntr-o uimire care i oprea respiraNia!
- Haide, ca devenim curnd oameni de zapada! o trezi
Lia din visare. Mai avem de mers nca atta drum.
Stefania lua cu ea n suflet ct putea reNine mai mult
din frumuseNile vazute. Se ndeparta de vitrina stralucitoare,
trasa de mna ferma a mamei, mergnd de-a-doaselea,
privind si lasnd n urma bucuria acelei dimineNi.
- O voi ajuta pe doamna Rezi n gospodarie! si continua
gndurile cu voce tare Lia. E o doamna din Viena, fiica unui
procuror, este foarte educata, o femeie stilata. As vrea sa
nveNi multe de la ea. Vezi cum vorbeste, cum mannca!...
Sa casti bine ochii la tot ce face, ai doar de nvaNat... Sa fii
cuminte pna lucrez eu, sa nu-mi faci probleme! Stii ca avem
nevoie de banii astia!
O privi pe Stefania cum mergea tacuta si linistita,
mbujorata de frigul dimineNii si i se facu mila de ea.
- Daca lucrurile merg bine, smbata ne vom face o
bucurie: eu merg sa vad un film indian la cinematograf,
ruleaza ,,Vagabondul cu Raj Kapoor, iar tu ma astepNi
cuminte si Ni aduc o prajitura de cofetarie!
Oferta uimitoare! Stefania nu mncase niciodata o
prajitura de cofetarie, din blat de pandispan, umpluta cu
crema de unt si cacao, peste care se turna o glazura de

42 Marinela Porumb
ciocolata adevarata, garnisita cu un moN rasucit de crema
deasupra! O bucaNica de tort de 5/5 cm, nsiropata, dulce,
un vis gustativ delicios, asezata pe o foiNa de hrtie fina,
rotunda, plisata. Va putea pastra rozeta de hrtie mult timp,
pe pervazul ferestrei. Cnd o va privi, si va aminti si gustul
minunat al prajiturii.
*****
Spre strada, ferestrele nalte fusesera captusite cu paturi
batute n cuie pe obloanele din lemn. Asta s-a ntmplat
imediat dupa ce Sisi plecase dintre cei vii, cnd lumina parea
o impietate n casa cernita de durere. Nu le mai deschise
nimeni de atunci. Odata, ncercase Stefania, dar praful era
att de dens, gros, tors n pnze de paianjeni, Nesut n cuiburi,
o alta patura, care se destrama n pulberi negre la cea mai
usoara miscare. nchise fereastra speriata, nvaluita n nori
de praf (ca un hornar din cei cu perie de srma rasucita ntrun
cerc, pe umar, ce curaNau cosurile caselor de funingine).
Stefania o urmarea pe Rezi cum se misca prin casa,
plutind, nfasurata n capotul ei de molton visiniu. Se oprise
n dreptul ferestrei, si privea cu tristeNe minile tremurnde,
descarnate, cu pielea ca de hrtie creponata, stropita cu pete
maronii si gtul gros, cu doua perechi de gusi; simNea pentru
ea compasiune.
- Nu me uit n oglinda, nu me uit! Ce mini frumoase
avut, ce gt subNire! Nu me mai uit! - oglinda devenise
dusmanul cel mai mare, acum cnd ntre ea si Ilona se
stabilise o armonie nselatoare si indiferenta. Nu mai aveau
nimic de mparNit, nimic de transat, nimic de iubit.
Se apropie de fetiNa care statea cuminte pe scaunul prea
nalt si-si legana piciorusele ncalNate cu ciorapi albi, crosetaNi
din jurubiNe de aNa. Avea o rochiNa cu volanase albastre. Parul
blond, tuns drept, se ondula singur dupa ce fusese rasucit
ntr-o bucla cu o funda albastra, prinsa de o agrafa mica de
metal, n crestetul capului - cum cerea moda vremii. Ochii ei
albastri cu irizari verzui o urmareau iscoditor.
- Fany, vrei desenezi?
Stefania aproba din cap. Rezi se ndrepta spre dulapul
roz cu sertarase, deschise cteva din ele si scoase mai multe
creioane colorate si niste caiete de desen. Le rasfoi, apoi
alese unul gol si i-l ntinse.
- Ce vrei tu desenezi?
- Nu stiu, n-am desenat niciodata. N-am avut creioane.
Dar mi plac culorile si le stiu numele: rosu, portocaliu,
verde, galben, albastru mi plac, negru si maro nu mi plac!
Se ntinse deasupra mesei si ndeparta cu un gest hotart
cele doua culori pe care era decisa sa nu le foloseasca.
Rezi s-a aplecat cu rabdare si gingasie asupra ei si i-a
dat primele noNiuni de desen. I-a deschis o usa prin care a
intrat ntr-o lume diferita, ngaduita doar celor nzestraNi si
sensibili, care percep realitatea ntr-o alta forma, conceputa
din linii si volume, din pete de culori n sute de nuanNe.
DiferenNa dintre un om obisnuit si un pictor este aproape ca
dintre un orb si un vazator. Ca Marian si sculul lui de lna
colorata n sute de nuanNe! ViaNa pictorului este bogata n
forme, culori, sentimente si trairi pe care oamenii obisnuiNi
nu pot sa le vada si sa le simta, lor nu li se descopera aceasta
creaNie miraculoasa, nu au sensibilitatea de a o percepe si nici
darul de a o reda. Lumea culorilor e complexa si necuprinsa,

poNi patrunde n ea ca ntr-un univers. Cum sa o nNeleaga
cel ne-ales? Cum sa nNeleaga orbul ce e lumina, surdul ce e
muzica? Cum sa o perceapa?
Omul obisnuit nu este forNat niciodata de viaNa, de
constiinNa sau de normele sociale sa urce n sferele nalte
ale creaNiei. Dar artistul este obligat sa se coboare n lumea
obisnuita si sa traiasca dupa normele si regulile impuse de
44 Marinela Porumb
cei mulNi. E dificil sa traiesti ntr-o singura lume, dar n doua
lumi paralele, care se ntretaie si se amesteca?
Darul creaNiei este o particica din harul divin cu care
Dumnezeu ne nzestreaza, dar fara munca acesta se pierde
ca orice dar pe care nu stim sa-l preNuim .
V
Lia, femeia tnara care o ajuta n gospodarie pe Rezi,
o aducea cu ea si pe Stefania, fetiNa ei de patru ani, ca sa nu
o lase singura acasa. Celor doua femei le era draga. Nu le
ncalca teritoriul bine marcat n ani de convieNuire comuna
si nici curiozitaNi exagerate de copil rasfaNat nu avea. Intra n
casa mare ca ntr-un sanctuar, cu respect, nu atingea nimic
din minunile pe care privirea ei le cuprindea. Se temea
ca daca ar fi spart sau lovit ceva, ar fi fost exclusa pentru
totdeauna din casa domnului Rosu.
Mama Stefaniei era o femeie miniona si sprintena, cu
ochii mari, caprui si faNa numai zmbet. Rsul ei plin de
voiosie i dadea un aer copilaresc si inocent, probabil si n
somn zmbea, nu pentru ca greutaNile ar fi fost inexistente
sau ar fi ocolit-o, asa i se parea ei, totul prilej de gluma si
buna dispoziNie. FetiNa, cu un ascuNit simN de observaNie,
credea ca veselia Liei nu era pe placul Ilonei cea sumbra, se
simNea intimidata si rusinata, ca si cnd mama ei ar fi trebuit
sa pastreze o atitudine de duiosie, de smerenie, de respect a
unei tristeNi pioase pe care o simNea plutind n casa.
Fata se nsela, cele doua femei nu ar fi renunNat la
ajutorul Liei, care era harnica si nu le lua bani mulNi, acum
ca vremurile erau mai grele de cnd venisera comunistii la
putere si rezervele lor financiare se mpuNinasera. Asul Liei
era nsa Stefania, linistita si tacuta, le amintea de Sisi, cu
parul lung, blond-auriu, strns cu o funda mare, albastra, n
crestetul capului, cu creioanele ei colorate si nelipsitul caiet
de desen.
La fel ca Sisi, Stefania se atasase mai mult de Rezi,
copiii judeca oamenii din priviri, dupa gesturi, atitudini.
FrumuseNea e legata de bunatate, de dragoste, de caldura, de
un ton calm si o mngiere, de braNele ntinse care te cheama
n mbraNisare, de bataile inimii atunci cnd simNi caldura
dulce si mirosul unui trup apropiat.
Ilona nu stia sa daruie afecNiune, sa alinte, sa mngie.
Aparea intempestiv n pragul usii de la bucatarie, cu trupul ei
masiv obturnd lumina. Camera se ntuneca pe neasteptate.
Se oprea sa se priveasca n oglinda dintre cele doua usi.
Ilona n-a fost frumoasa nici n tinereNe, se privise atunci
cum se privea si acum, cu aceeasi nepasare. Oglinda nu-i
era nici prieten, nici dusman. Era doar un pretext de a-si
anunNa existenNa. Intuindu-i prezenNa, ca un nor, Stefania se
retragea n sufragerie, se aseza n fotoliul mare, de piele,
lnga teracota de faianNa crem si ncerca sa-si obisnuiasca
pupilele cu semintunericul.
Sufrageria facea legatura ntre cele doua dormitoare,

camera Ilonei avea intrarea din curte, daca urcai sase
scari ample cu balustrada generoasa, cea a vienezei din
bucatarie.
Casa era n forma literei U, cu cele doua braNe egale
daca ar fi sa adaugam la unul din ele frumoasa filigorie din
lemn, vopsita verde, mbracata n trandafiri caNaratori, rosii
si intrarea n pivniNa, ncadrata ca si filigoria cu un grilaj
din lemn traforat si prevazuta cu o poliNa lunga, unde se
nsirau vara ghivecele de cactusi ce-si asteptau acea unica zi
a nfloririi. Alaturi, cu intrare din curte, era camera unde se
spalau si se calcau rufele.
46 Marinela Porumb
Bucataria cu o fereastra nalta se afla n fundul curNii, pe
latura mica a literei U, urcai trei scari si deschideai nti usa
grea din lemn, vopsita verde pe dinafara n straturi groase,
consecutive. Acolo, ntre cele doua usi ntlneai realitatea,
oglinda n care Rezi nu se mai uita de foarte mulNi ani, dar
care prindea n apa ei de cristal imaginile celor ce treceau
pragul casei, surprinzndu-i cu claritatea neiertatoare.
Cea de a doua usa cu geamuri de sticla mari, vopsita
alba, ca de altfel toata lemnaria casei, deschidea intrarea n
bucataria luminoasa, ncalzita iarna cu ,,doba de rumegus ,
combustibil ieftin si sanatos, raspndind placutul miros
de lemn ncins. Pe soba Vesta cu trei ochiuri si cuptor, n
cratiNe smalNuite sau tavi negre din tabla arsa, mbietoare
bucate dupa reNete unguresti si germane impregnau aerul
cu aromele lor si stimulau sensibilitatea papilelor gustative,
strnind poftele culinare.
Dincolo de fereastra bucatariei ce dadea spre curte, n
dreapta era usa fara canaturi, zugravita n culori de huma cu
rol, intrare perceptibila doar prin clanNa. Usa prin care intrase
Sisi si le daduse o lecNie de iubire, de viaNa si de moarte.
Acum statea ferecata, iar cheia se pierduse pe undeva, nu se
stie pe unde, oricum nimeni nu dorea sa intre acolo. Numai
Stefania. Ca tot ce era interzis i incita curiozitatea de copil.
Privea prin gaura cheii si nu nNelegea de ce e ncuiata o
camera goala, cu pardoseala vopsita rosie. Ce mister putea
ascunde? Era ca n povestea TinereNe fara batrneNe si
viaNa fara de moarte unde Fat Frumos putea intra n toate
camerele, n una singura nu!
si dorea sa patrunda acolo unde era interzis, doar
nu degeaba era ncuiata usa! Pasii pe care i auzea venind
sau umbra Ilonei n cadrul usii de la bucatarie o faceau pe
Stefania sa se refugieze n sufragerie, n braNele fotoliului
mare, din lemn negru de mahon, pe pielea rece de animal
Nintuita cu bumbi din alama aurie.
Daca obloanele mari din lemn de la usa dormitorului
Ilonei erau deschise, suficienta lumina revarsa contur si
culoare obiectelor din jur, n sufragerie. Pielea rece, ca de
sarpe, a scaunului i dadea fiori Stefaniei. Nu-i placeau nici
picioarele curbate, terminate n gheare de animal. Si atunci,
n plictiseala zburdalniciei de copil, privirea se oprea pe
picturile ncadrate n rame sculptate si nvelite n foiNa de
aur, ce tapetau pereNii. n contrast cu mobila neagra, sobra,
culorile din tablouri i deschideau o lume noua, ca o carte de
povesti. Avea timp destul sa-si imagineze orice. Nascocea
povesti despre fiecare tablou, pna simNea cum pleoapele
grele de somn se nchid si aluneca usor n vise colorate.
Trziu, simNea cum Rezi o nveleste, o ridica n braNe si o

culca n patul ei mare si pufos.
n astfel de seri, Stefania ramnea sa doarma n casa
domnului Rosu. DimineaNa, o trezea aroma cafelei cu lapte,
a chiflelor proaspat scoase din cuptor, rumene. Rezi le taia n
doua, pe orizontala, le ungea cu unt si dulceaNa din petale de
trandafiri sau din boabe de struguri verzui, stafidiNi, le aseza
apoi cu grija pe o farfurioara delicata din porNelan fin de
Meissen, pe care asternuse un diafan servet brodat. O servea
la pat. n camera era cald. Din dulapuri razbatea un discret
parfum de levanNica, atunci cnd vieneza deschidea usile sa
caute ceva n ele.
Era diferenNa att de mare ntre cele doua case, ntre cele
doua lumi, nct Stefania adormea tot mai des n fotoliul de
piele. Nu-si dorea sa se ntoarca n bucataria mica, cu o masa
si o dormeza nghesuita lnga soba de fonta abia dezmorNita,
unde dimineaNa o astepta un ceai si o felie de pine neagra cu
marmelada de mere (macinate cu coji, adeseori si smburi),
ieftina, ,,din lada , prezentata n calupuri mari n aprozar, din
care se taia cu o spatula de lemn dreptunghiuri mai subNiri
48 Marinela Porumb
sau mai groase, dupa cum era portmoneul cumparatorului.
Alta varianta mai era si pinea prajita unsa cu untura, un
strugure, un mar.
Stefania stia ca parinNii fac sacrificii sa cumpere o casa,
sa nu mai locuiasca cu chirie. O vazuse pe mama ei ntrebnd
pe la porNile fabricilor unde se faceau angajari, cautnd un
loc de munca mai bine platit.
Lia se angaja la fabrica de confecNii, unde se lucra pe
trei schimburi. Comenzile pentru export erau foarte mari si
orele suplimentare se plateau bine, mai ales pentru schimbul
de noapte.
Stefania a ramas sa doarma n casa domnului Rosu, ca sa
nu se sperie noaptea singura acasa daca s-ar trezi din somn,
iar n schimbul acestui favor, mama ei ar fi gatit duminica
pentru acestia. si amintea de acele vremuri cu multa duiosie
dar si cu nedumerire, erau atitudini vizavi de ea ale celor
din preajma pe care nu reusea sa le nNeleaga. Descoperea n
jurul ei o fiinNa noua, barbatul si reacNia lui faNa de uluitoarea
dezvaluire: din minunatul boboc de copil va nflori n curnd
femeia.
Era ntr-o smbata seara. n camera mirosea a cartofi
fierNi. Ilona, asezata la masa din bucatarie, strapungea cte
un cartof cu dinNii ascuNiNi ai furculiNei si-l ridica n lumina,
sa-l vada mai bine. Lama lucioasa a cuNitului bont, cu mner
din corn de cerb, aluneca pe suprafaNa cartofului desprinznd
pieliNa subNire, maronie. Cojile se strngeau gramada n
cratiNa de tuci.
Numara n soapta, cte doi pentru fiecare persoana, i
taie rondele pe un fund de lemn si i rostogoli pe platoul oval.
Un praf de sare prefira deasupra, cu trei degete. Din cana
albastra de porNelan smalNuit, ndeparta cu vrful cuNitului
coaja de smntna aurie, pufoasa si turna suvoi gros peste
cartofii aburinzi. Aroma patrunjelului tocat desavrsi opera
culinara a Ilonei.
Stefania nchise caietul de desen, strnse creioanele
colorate si le aseza n cutia lor.
Rezi mpacheta materialul pepit la care lucrase toata
dupa-amiaza, o privi pe fetiNa si se apropie de ea cu un
zmbet cald:
- Acum raceste mncare! Dupa mncam probezi
rochie!
- HaideNi la masa! Cina este gata! anunNa Ilona solemn,
aseznd patru farfurioare si patru tacmuri pe faNa alba de
masa, brodata cu garoafe n carouri ajurate.
Domnul Rosu sterse cu un servet uzat sticla prafuita
de un litru pe care o adusese mai devreme din pivniNa, o
prinse ntre picioare si desfacu sfoara ce strngea crpa si
celofanul. Scoase dopul, un pocnet usor, un sunet ca cel de
la o sticla de sampanie. Berea aurie se revarsa n pahare,
umplnd bucataria cu aroma de malN si hamei.
Pentru Stefania, Ilona turna doua degete sirop de zmeura
ntr-un pahar si-l acoperi cu apa. Amesteca cu linguriNa pna
lichidul se tulbura zmeuriu, uniform si aseza paharul pe o
farfurioara sa nu se pateze faNa de masa.
- Stefania, se cade sa mannci tot din farfurie! Esti tare
slabuNa! mormai Ilona stergnd apasat ultimele ramasiNe de
smntna cu un miez de pine.
- Nu mi-e foame! ofta, rascolind cu furculiNa cartofii.
- Cnd termini din farfurie tot, primesti darurile! nu se
ndupleca Ilona.
- CNi ani ai? ntreba domnul Rosu si-si sterse cu un
servet spuma de bere de pe mustaNa argintie.
- Doisprezece, zmbi ncntata ca era centrul atenNiei.
- La mulNi ani! Sa cresti mare si cuminte!
Stefania despaturi rochiNa pepit alb cu negru si mngie
50 Marinela Porumb
stofa subNire. Gulerasul rotund era tivit cu danteluNa alba,
fina, iar n faNa se deschidea cu zece nasturasi mici, mbracaNi
n material pepit. Talia era marcata cu o cusatura ce cobora
perfect pe soldurile ei subNiri, nca neformate. Cnd mbraca
rochia, parul blond i se desprinse din legatura de elastic si se
mprastie pe umeri, cteva suviNe rebele ncadrndu-i obrajii
mpurpuraNi de emoNie.
- Esti frumoasa, Fany, o sa fii si mai frumoasa cnd vei
fi mare! zmbi domnul Rosu ca un fin cunoscator ce era,
nconjurnd-o cu privirea lui ascuNita si inteligenta.
De la Ilona primise o rochiNa verde, cu flori albe, de
vara, simpla, decorata cu volane n jurul decolteului, iar de
la domnul Rosu, o mapa de plicuri cu hrtie colorata roz,
imprimata cu floricele mici n colNuri.
- As vrea mine sa-i arat mamei darurile! ndrazni sa le
ceara ca pe un favor, mbujorata.
- BinenNeles, ncuviinNa Ilona.
Stefania astepta nerabdatoare dimineaNa sa-i arate
mamei cadourile primite, mai ales rochiNa pepit. Stia ca
mama ei cumparase materialul si l adusese doamnei Rezi sa
l coasa, dupa un model ce l-au ales amndoua dintr-o revista
ungureasca de-a Ilonei. Bucuria ei mare trebuia mpartasita,
niciodata nu mai avusese o rochie att de frumoasa, de
domnisoara. si mai dorea sa se vada n oglinda mare de pe
usa dulapului albastru din camera, sa se priveasca din toate
unghiurile, din faNa, dintr-o parte, din spate, sa nNeleaga
privirile admirative ale celor trei din familia Rosu.
Poarta de la strada se deschise cu un hrsit metalic si
arcul de sus o trase la loc n tocul ei, imediat ce patrunse n
curte.
n dreapta, mai nalta cu cinci scari, ca o catedra pe
podium se nalNa casa proprietarilor cu doua ferestre spre
strada si un cerdac acoperit n dreptul bucatariei.
De o parte si de cealalta a curNii, camerele scunde,
ocupate de chiriasi. n spate, dupa un gard de srma, cteva
soproane de lemne din scnduri gri, batute de ploi, acoperite
cu hrtie gudronata, desparNeau curtea de gradina mica de
zarzavat. Un visin ncarcat peste puterile lui cu margelele
visinii ale fructelor colora colNul cenusiu.
Pe banca de lnga fntna, tatal ei cu o sticla de vin
n faNa, doua pahare pe masa si proprietareasa alaturi, rdea
dndu-si capul pe spate si dezvelind o dantura sanatoasa.
- Sarut mna!
- Servus, Fany! zmbi tanti Vetuca, stnjenita.
Arpad se ntoarse cu faNa rosie si deodata nu mai avu
aerul ca se simte n largul lui. Mna-i plinuNa batea darabana
pe scndura mesei, cu degetele ncordate.
Fata trecu repede pe lnga ei si intra n bucatarie, apoi n
camera scunda, ntunecoasa, orientata cu cele doua ferestre
mici spre nord, cu perspectiva asupra ntregii curNi, de la
poarta pna la soproanele de lemne din spate.
Dulapul albastru, un pat cu tabliile din lemn si o masa
cu patru scaune de aceeasi culoare umpleau camera mica,
lasnd doar puNin spaNiu n faNa oglinzii de pe usa dulapului,
att ct presul din zdrenNe colorate Nesut iarna de buna Ana
la razboi, sa se poata ntinde nestingherit.
Scoase rochia pepit din plasa crosetata si o ntinse pe
marginea scaunului, mngind-o usor, sa ndrepte cutele
sifonate. si cufunda faNa n moliciunea materialului si aspira
cu nesaN mirosul de Nesatura noua, netezita cu fierul de calcat,
proaspata.
Barbatul se ridica alene, dadu vinul pe gt, lasa paharul
gol pe masa, lua sticla si se ndrepta si el spre casa, fara nici
un chef.
l observa de dupa perdea cum strabate curtea cu pasul
52 Marinela Porumb
apasat, mormaind nemulNumit, lovind cteva pietricele cu
vrful pantofului si mprastiindu-le n toate direcNiile.
- Ai mai venit pe acasa? suiera nchiznd usa n urma
lui.
Bucuria Stefaniei se deconecta cu o tresarire cnd
percepu arNagul din vocea tatalui. l cerceta speriata:
- Unde-i mama? Nu s-a ntors de la piaNa?
- Treaba ei! Da` tu ce rochie ai pe tine?
- Am primit-o de ziua mea! Ieri a fost ziua mea!
Se privi n oglinda: bucuria nmuguri din nou si nflori n
bujorii din obraji! si desfacu parul prins n elastic n vrful
capului si-l lasa sa se reverse pe spate, pna la bru. Din
oglinda nu o mai privea un copil, constientiza schimbarea
din trasaturile ei, din fermitatea liniilor, din Ninuta. Corpul
delicat prindea contur, snii se rotunjeau obraznic sub
croiala ntinsa a rochiei. Nu stia daca sa se rusineze sau sa
se bucure!
- Nu te mai hlizi n oglinda, ca esti frumoasa! auzi
glasul tatalui n spatele ei si nu distinse ironia fina Poate
descoperise si el maturizarea copilului... si aminti replica
domnului Rosu si inconstient, ca o confirmare, i se paru
firesc sa o mpartaseasca:
- Sunt frumoasa si ma mai fac!
Palma grea veni ca o lovitura de trasnet, o rasuci si o
izbi de colNul mesei, proiectnd-o n oglinda. SimNi ca toata
lumea se nvrteste n jurul ei, fluidul cald si rosu Nsni din

nas si i stropi rochia cu flori mici, sngerii. Cazu n genunchi
si ncepu sa plnga n hohote, ferind cu minile poala rochiei
de prapad.
Se ntreba de unde aversiunea tatalui pentru ea, de ce
nu o lasa sa se bucure de nimic, de ce fiecare mica bucurie
trebuie sa o plateasca cu lacrimi. De ce o uraste? De ce o
bate pentru orice vorba, daca raspunde sau nu? Ce are cu ea
de nimic nu e bine, orisict s-ar stradui sa i intre n voie?
Stefania se schimba cu o rochie mai veche din dulap, se
duse la fntna, si spala poala rochiei patate cu apa rece si
o ntinse pe sfoara, n curte, la uscat.
Lia nca nu se ntorsese de la piaNa, probabil intrase la
vreo prietena pentru o trataNie, o farfurioara cu dulceaNa si
un pahar cu apa, dar mai mult pentru povestile si glumele
care-i luminau chipul. si lua puterea din ele, erau parte
indispensabila a vieNii ei.
Nu-i era drag sa ajunga ntr-un loc unde scandalul si
furtuna izbucneau din te miri ce.
Dupa vreo ora, cnd intra n curte, era ncarcata cu
doua sacose mari, pline de cumparaturi. Deschise poarta cu
piciorul, intra, astepta sa se apropie si o izbi cu spatele sa se
nchida, ca avea minile ocupate. Se ndrepta spre bucatarie.
Stefania auzi poarta, ascunse cartea pe care o citea sub raftul
cu scule din sopron si iesi afara n curte. Lua rochia de pe
sfoara, o mototoli si o acoperi cu un ziar, ntr-un cos: mine
o voi calca cnd sunt singura acasa si o pun n dulap . Intra
n bucatarie si o saruta pe mama ei pe obraz.
- S-a ntmplat ceva? ntreba Lia simNind tensiunea din
aer. Parca ai ochii rosii! Ai plns?
- Nu, sopti Stefania, am asezat lemnele taiate n sopron.
Mi-a intrat praf n ochi.
Nu avea rost sa mai iste un scandal n casa, era duminica,
sa fie liniste.
VI
Casa pe care a cumparat-o Lia pe strada Florilor la nr.
28, de la administratorul unei carmangerii, Sprnjan Onisie,
54 Marinela Porumb
era mica: doua camere, o curte de gaini, coteNe de porci, de
pasari, o gradina cu viNa de vie si pomi fructiferi. Dupa ce
a platit-o si au semnat actele, Lia a primit cheia si s-au dus
fericiNi s-o ia n primire. Ceea ce au gasit nu mai semana deloc
cu ceea ce cumparasera. Sprnjan vandalizase casa, luase
tot ce se putea. Gradina si curtea nu mai aveau pomi, parte
din viNa de vie fusese scoasa si mutata la noua casa ce si-o
construia acesta pe strada Viitorului. A demontat teracotele,
a scos prizele si duliile de la becuri, un gard pentru scndura,
tot ce i se paruse lui Sprnjan ca ar fi necesar n noua lui
construcNie. Lia nti a plns vaznd nselaciunea, apoi s-a
dus sa-i ceara socoteala. Acesta a repezit-o:
- Scrie n contract cNi pomi au fost?
- Nu scrie nu se scrie nimeni nu scrie , dar am
vazut eu meri, peri, un gutui, erau tineri, pe rod
- Scrie ca au fost teracote, prize, ntrerupatoare, lampi?
- Nu, dar orice casa are astea
- Uite ca asta nu le are si daca nu scrie, da-ma n
judecata si dovedeste ca le-a avut, daca ai martori
De unde martori? Lia cumparase o casa cu tot ce se
afla n ea, mai puNin lucrurile mobile, nu se dusese sa-i faca
inventar cu o comisie
ViaNa lui Arpad nu se schimba cu nimic prin
achiziNionarea noului imobil. Tot asa venea acasa, o data sau
de doua ori pe saptamna, de pe o zi pe cealalta. n rest,
viaNa lui se desfasura cu prietenii la vnatoare, la pescuit
sau la crciuma. Nu avea nici o responsabilitate, nici o grija.
Era ca un flacau liber, ca un greier care nici macar nu cnta,
singurul lui aport erau banii de salariu pe care Lia i ridica
regulat, din care Arpad revendica o parte importanta pentru
cheltuielile lui.
Pentru Stefania si mama ei ncepea o viaNa noua. O viaNa
care n loc sa le apropie, le ndeparta pe una de cealalta,
pentru ca idealurile lor erau diferite. Lia cumpara porci,
gaini, pui si gste, cu care umplu cea de a doua ngraditura
a curNii.
Lucra la fabrica n schimb, 12 ore cu 24 libere. Cnd nu
era la lucru, mergea n Lancram si si ajuta mama, la munca
cmpului. Cei doi boi, Misca si Mojar, carau toamna mai
multe care ncarcate, pe strada Florilor, la nr. 28, cu porumb,
gru, varza, cartofi.
Doar ca Lia nu putea fi n doua parNi consecutiv. Arpad
n-avea nici o intenNie sa si schimbe viaNa, lui i era foarte
bine asa, de ce s-ar fi implicat? Mai ramnea Stefania,
care treptat prelua toate responsabilitaNile de peste zi ale
gospodariei. DimineNile erau ocupate cu scoala. De la ora
unu ncepea corvoada.
GaleNile cu laturi, sacul de porumb sau gru asteptau
pregatite, n sopron. SlabuNa, nu le putea ridica si atunci
facea multe drumuri cu o oala de doi litri, ca sa-i sature pe
toNi.
Puii erau eliberaNi din cutiile de lemn n Narcurile de
srma si trebuiau supravegheaNi mpotriva uliului sau a
Narcii.
Stefania si lua o carte si scaunelul de pescuit cu trei
picioare al tatalui ei si se aseza n colNul casei, la umbra, de
unde putea vedea toata curtea. Biblioteca era n drumul ei
cnd se ntorcea de la scoala, precum crciuma n drumul
lui Arpad.
Spre seara, cnd suna sirena fabricilor la ora sase pauza
de masa, Stefania trebuia din nou sa hraneasca pasarile,
porcii si puii si sa i adape. Mai era si apa ce trebuia scoasa
din fntna cu cumpana. Nu se apleca prea tare peste olanul
de ciment, facea vnt cumpanii sa se ncline galeata si sa
se umple cu apa. Daca era prea plina cnd o tragea sus si o
56 Marinela Porumb
ridica se varsa pe ea, udnd-o pna la piele, daca era prea
puNina, parul cumpenei o salta prea sus si o legana sa nu o
poata prinde - parca jucndu-se cu ea.
Lia se ntorcea frnta de oboseala seara, zmbetul de
pe faNa ei frumoasa disparuse, mai spala niste rufe, facea de
mncare pe a doua zi si adormea istovita, ca dimineaNa sa o
ia de la capat.
Pe Rezi o vedea smbata si duminica, sub pretextul
orelor de desen, dar mai ales cnd Arpad venea acasa.
Stefania a nNeles ca e mai bine sa nu-i iasa n drum, ca sa
nu aiba motiv de glceava. Mai ales cnd era baut si cauta
scandalul cu lumnarea .
*****
Ferestrele nalte ale clasei a V a B aveau perdeluNe din
diftin alb, ntinse pe sfoara si prinse n cuisoare acoperind

ochiurile de jos. Din tavan atrna pe un cablu o dulie cu un
bec de 60 de waNi ce raspndea o lumina galbuie, sporind
umbrele si estompnd lumina ce venea de afara. Clasa parea
mai ntunecoasa, zugravita cu huma n siena naturala. Doua
rnduri de banci cu pupitre o strabateau de la un capat la
altul, nghesuind n peretele cu tabla mare, podiumul pe care
trona catedra masiva. Pe partea opusa celor trei ferestre,
spaNiul ngust de trecere era strangulat la mijloc aproape n
ntregime de teracota Naraneasca, din cahle maro simple,
smalNuite.
ClanNa slabita a usii scapa din locasul ei zarul, care nu
se mai nchidea. Atrna neputincioasa si obosita.
Coridorul lung si strmt n care se deschidea usa
etala periculos, pe toata lungimea lui de patru metri cuiele
rasucite ale unui cuier improvizat pe o scndura. Iarna
folosea gramezilor de paltoane agaNate sau trntite deasupra,
acum nsa, ca venise vara, se dezvelea n toata goliciunea
lui oribila.
Dirigintele clasei, profesorul NeamNu Marin, rasfoia
catalogul n ultima ora de dirigenNie.
- Premiul nti, cu media zece si anul acesta, tot Stefania
Szabo. Felicitari, Stefania! Dupa festivitatea de premiere,
sa treci pe la cancelarie sa completezi un formular pentru
tabara de vara de la Blajeni. Avem cte un loc pentru fiecare
clasa, am vorbit cu mama ta la sedinNa cu parinNii si te-am
propus pe tine din clasa noastra. A fost de acord. Doar e
meritul tau.
Stefania se foi n penultima banca din rndul dinspre usa,
se ridica n picioare rosie ca racul la faNa si abia articula:
- Nu pot sa merg, tovarase diriginte!
- Cum nu poNi sa mergi? tuna glasul lui puternic, din
toata statura impunatoare de profesor de sport. Ma nfrunNi
tu pe mine? nchise catalogul si l trnti pe catedra.
Stefania tacea cu capul plecat.
- Nerecunoscatoareo! Capoaso! Stii cNi copii si-ar dori
sa fie n locul tau? Sa mearga ntr-o tabara gratuita? Deja am
predat lista cu numele! Te razgndesti cum ai chef? Esti o
capoasa!
n clasa se lasa o liniste adnca. Treizeci de perechi de
ochi o priveau atenNi. Pentru prima data Stefania nu avea un
raspuns la o ntrebare adresata de profesor. Sau poate avea,
dar nu-l putea spune, nu de faNa cu attea feNe uimite.
Ct de fericita am fost toata saptamna dupa ce mama
s-a ntors luni de la sedinNa cu parinNii! De la poarta mi-a
strigat:
- Dirigintele a avut numai cuvinte de lauda pentru tine!
M-a ntrebat n faNa tuturor daca sunt de acord sa te propuna
pentru tabara de vara! Cum sa nu fiu de acord? Sa fi vazut ce
faNa avea mama-sa lui Neli Cioran, a lui Angela Dicu!
Fericirea Liei ca fata ei e mai buna, mai apreciata dect
58 Marinela Porumb
a celorlalNi o facea sa exulte de bucurie. Nu era important
ca nvaNa bine - sau poate era, importanta pentru Lia era
comparaNia. Fara un termen de comparaNie, toate stradaniile
fetei nu aveau nici o valoare.
Aseara, dupa ce a nchis puii si a maturat curtea, Stefania
si-a calcat uniforma de pionier si cravata. Le-a asezat pe
scaun, frumos mpaturite ca pliurile fustei bleumarin sa nu se
sifoneze, apoi s-a dus sa le spuna parinNilor noapte buna .

- Tovarasul diriginte a zis sa va spun ca n tabara plecam
luni, la ora unu, nu la trei, cum a anunNat.
- Ce tabara? Nici o tabara!
Glasul hotart al lui Arpad o facu sa se opreasca n
prag. Pulsu-i galopa navalnic, speriat de ce presimNea ca va
urma:
- Pai a zis tovarasul diriginte ca merg n tabara gratis,
pentru rezultate bune la nvaNatura! bigui timida, dar cu
speranNa ca acel cuvnt ,,gratis l va ndupleca pe tatal ei.
- Eu te cresc si Ni dau sa mannci, tu faci ce zic eu!
striga tatal ei, din pat, ridicndu-se nervos n sezut. Te duci
sa pierzi vremea degeaba si acasa cine are grija de porci,
de gaini si de pui? Ca mai scot doua closti pui saptamna
viitoare!
Stefania se uita la mama ei si astepta un sprijin. O
credea alaturi de ea, i daduse acordul dirigintelui. Dar Lia
nu spuse nimic, de parca n-ar fi auzit ce se ntmpla. Victoria
ei n sedinNa cu parinNii, cnd fata a fost recunoscuta din nou
ca cea mai buna, era suficienta. Acum poate avea dreptate
Arpad, mai bine sa stea acasa si sa ajute n gospodarie.
Arpad era un barbat de statura mijlocie, avea treizeci
si noua de ani. Parul lui bogat, presat cu podul celor doua
palme cnd era nca umed si pieptanat meticulos peste cap
cu un pieptene mic, purtat n buzunarul de la piept, se usca
pastrnd doua valuri ondulate. Usor se arginta la tmple.
Cu ochii caprui si trasaturi fine ce ncepeau sa se umple
cu straturi de grasime, nca trecea drept un barbat frumos.
Probabil femeile l placeau si nici lui nu-i erau indiferente,
pentru ca Stefania si amintea cteva episoade (cu discuNii
ntrerupte brusc la apariNia ei) n care Lia i reprosa lui Arpad
legaturi cu alte femei. Chiar casa pe care o cumparase Lia
n graba, pe strada Florilor, a fost n urma unei altercaNii din
care proprietareasa Vetuca si Arpad au iesit cam sifonaNi.
Tatal Stefaniei lucra ca sef de formaNie la o ferma
viticola de stat, la cincisprezece km si si luase o locuinNa
cu chirie acolo. Acasa venea cam de doua ori pe saptamna,
miercurea si smbata, cnd nu era sezon de vnatoare. Daca
era, atunci trecea duminica seara sa lase n camara ofrandele
expediNiilor lui si sa-si mprospateze proviziile de mncare
si haine curate.
Luni dimineaNa, Stefania evita sa intre n camara
ngusta si racoroasa. Pe jos stateau ntinsi nefiresc de lungi,
legaNi cu o sfoara de labuNele din faNa, cu blaniNa ciuruita
de alice si nsngerata, iepurii morNi, mpuscaNi n ajun, de
Arpad. Nu aveau nici o vina dect ca s-au aflat si ei ntr-un
loc nepotrivit, n momentul cnd tatal ei ncarca pusca cu
alice si si astmpara setea lui de a lovi n fiinNe nevinovate.
Poate asa se simNea el puternic si mplinit ca barbat.
VII
Stefania a stat destul de mult n casa domnului Rosu ca
sa nNeleaga ca acolo nimeni nu aparNinea nimanui. Fiecare
din ei era singur. Nu aveau nici radacini, nici lastari tineri.
Ca si cnd se consumase si nceputul si sfrsitul. Nu se
60 Marinela Porumb
iubeau si nu se urau. Ea facea parte, ca si Rezi, dintr-un
decor necesar.
De aceea a fost foarte surprinsa cnd Rezi, n vacanNa
de primavara, i-a povestit ca domnul Rosu s-a gndit sa
vnda casa si sa se mute la Trgu Mures. Era o miscare

complet imprevizibila. Nici Stefania, nici Rezi nu au banuit
vreo clipa ca demonul din Ilona urzea si Nesea noi intrigi.
Sanatatea domnului Rosu era cam subreda n ultimul timp,
acuza dureri n piept, ameNeli, se apropia de saptezeci
si cinci de ani, devenise ursuz, tacut, nemulNumit. Ilona
sugerase ca la Trgu Mures ar fi mai usor de tratat sau cine
stie ce argumente numai de ea stiute au pus n miscare tot
mecanismul schimbarii.
Casa se anunNa de vnzare, iar doamna Lia care mai
strnsese ceva bani, vndu casa de pe strada Florilor, gradina
din Lancram - zestrea ei de fata - si se oferi sa o cumpere
daca vor cadea la nvoiala. Mai facu cteva mprumuturi,
mai ramase un an datoare si actele se perfectara rapid.
Se mai adauga mobila neagra de mahon, cu oglinzi de
cristal n forma de inima, candelabrul de cristal si un tablou
cu rama sculptata si mbracata n foiNa de aur, reprezentndo
pe Fecioara Maria si pruncul Isus pe un tron, ntr-o gradina
de trandafiri, cu doi ngeri n dreapta si n stnga. Era o
litografie, nu o pictura n ulei pe pnza. Aici Ilona o pacalise
pe Lia la preN. Aceasta nu se trguise, bucuroasa ca si vede
realizat un vis la care nu sperase dect n taina. Oricum, nu
avea noNiuni despre pictura si nu sesiza diferenNa.
n acea perioada, Stefania urma cursurile Liceului de
arta din Cluj, era n ultimul an si afla doar din scrisori despre
vrtejul strnit de punerea n fapt a vnzarii. Cnd se ntoarse
acasa n vacanNa de vara, evenimentele erau deja istorie, se
desfasurasera cu asemenea rapiditate nct Stefania se afla n
faNa lucrurilor mplinite. Tot ce trebuia dus la Trgu Mures
fusese transportat cu un camion, iar cei trei plecasera fara
sa-si ia macar ramas bun.
Pe masa din sufragerie a gasit un colet cu o scrisoare
de la Rezi, n care i promitea ca n vacanNa se vor ntlni la
ei. n colet mai erau doua acuarele pictate de Sisi, o natura
statica cu prune, nuci si pere, iar o alta, un cos cu pansele
mov. Incontestabil, Sisi ar fi devenit o mare pictoriNa. Cel de
al treilea tablou era catedrala pe care Rezi o adusese de la
Viena ca unica si nepreNuita amintire.
Fata avea pentru prima oara ntreaga casa la dispoziNie.
Pasii ei pe podelele visinii aveau ecou, usile scrNiau jalnic.
n sufragerie, chiar daca se pastra nca mobila neagra cu
trandafiri sculptaNi, pereNii despuiaNi de tablouri afisau pete
mari, decolorate. Fara covoare si fara mobila nghesuita, fara
oglinzi, haine si obiecte inutile strnse de-a lungul a zeci
de ani, un curent rece trecea prin usile larg deschise, ca si
cum toNi cei ce locuisera acolo erau vnt si adiere. Impresia
puternica era de pierdere definitiva.
Stefania se ndrepta spre camera de lnga bucatarie,
apasa clanNa si deschise usa interzisa atNia ani! si roti
privirea de la geamul mic, suspendat aproape de tavan, ca
o fereastra de celula, la tavanul nalt, la colNurile ncarcate
cu pnze de paianjeni. SenzaNia de claustrofobie, marcata
puternic de usa mascata n zid, ca si cnd orice legatura cu
exteriorul ar fi fost inexistenta, o coplesi. Pe jos, cimentul
rece era vopsit n rosu sngeriu, cu o vopsea groasa de ulei.
n aer plutea o tensiune si o nfrigurare pe care Stefania o
percepu ca un frison straniu.
- Mama, ce s-a ntmplat aici? E asa de frig si de ciudat!
Era att de speriata, de naucita ca nu-si mai gasea cuvintele.
Privirea se agaNa disperata de apariNia Liei n cadrul usii.

- Aici s-a sinucis Sisi. Si-a taiat venele de la mna cu un
cuNit de bucatarie. Rezi a gasit-o spre dimineaNa, cnd a venit
62 Marinela Porumb
fara stirea celorlalNi sa o vada.
- Mie mi-au spus ca Sisi a murit de astm. Ca a fost
bolnava.
- Asa spuneau ca sa acopere tragedia, ca sa-i dea o faNa
normala. Eu cred ca Sisi a trebuit sa plateasca pacatul lor.
Cine a mai auzit sa traiasca atNia ani cu doua femei ntr-o
casa!
- Acesta nu-i neaparat un pacat mama, depinde de
religie. Eu am citit
- Ba i pacat, cum sa nu fie?
Lia si facu doua rnduri de cruci.
- Am zis eu ca romanele alea nu sunt bune de nimic,
uite cum se strica lumea si ispasesc pacatul cei nevinovaNi!
Saraca fata avea 17 ani si s-a ndragostit de un om nsurat,
de un profesor de la facultate. Si ala n-a luat-o! N-or fi toNi
ca domnul Rosu sa-si ia doua neveste!
- Rezi mi-a povestit ca era foarte desteapta, a dat
examene pentru doi ani ntr-unul, la 17 ani era deja studenta,
a fost prima n clasa ei si la facultate!
- Era si frumoasa, profesorul a pus ochii pe ea!
- Si Rezi, cnd a gasit-o, n-a mai putut face nimic sa o
salveze?
- Nu, era moale ca o crpa. Tot sngele s-a scurs din
ea, pe ciment si Rezi a calcat pe ntuneric n sngele care
se nchega. Cnd si-a dat seama de grozavie a lesinat si ea.
Oricum, era prea trziu pentru Sisi.
- Dar de ce au vopsit pe jos n culoarea asta rosie ca
sngele?
- Dupa ce au gasit-o a mai stat pna dupa amiaza
pe ciment, cnd a venit un procuror de la Sibiu sa faca
formalitaNile. Abia spre seara au mbracat-o n rochie de
mireasa si au pregatit-o. Sngele s-a infiltrat n ciment
si orict l-au spalat, pata rosie a ramas. Au vopsit cu alta
culoare, dar pata iesea rosie la suprafaNa. Pna la urma, l-au
vopsit rosu ca sngele ei.
- Mi-e frig si am senzaNia ca simt prezenNa ei aici!
- Nu te mai gndi, a trecut foarte mult timp de atunci
vino afara, pe banca, la soare! Avem foarte mult de lucru si
trebuie sa ne grabim. Pna saptamna viitoare e necesar sa
ne mutam aici si sa eliberam casa cealalta.
Lia o cuprinse cu braNul pe dupa umeri, iesira n curte
si o sprijini sa se aseze pe banca. O privi cu dragoste si
tandreNe, apoi, ntr-un elan neasteptat, o strnse la piept. Era
bucuroasa si mulNumita, casa asta si fata ei meritau toate
sacrificiile, tot efortul, toate renunNarile, si traia n sfrsit
visul. Ochii i jucau n lacrimi, dar faNa i era scaldata n
lumina si fericire.
Obloanele de lemn dinspre strada au fost deschise,
paturile de praf ndepartate, casa zugravita n exterior si
interior.
Doamna Lia comandase un camion si cauta cNiva
oameni dispusi sa cstige un ban ajutnd la mutatul mobilei.
Pe fruntea ei frumoasa, broboane de sudoare i tradau
concentrarea si tensiunea. Arpad plecase de dimineaNa sa
cheme cNiva din prietenii lui sa-l ajute la mutat. S-a ntors
trziu, cnd ea si pierduse orice speranNa, tot singur si baut,

ncercnd sa-si aminteasca ce treaba a avut de s-a dus n
oras.
Lia nu l-a mai luat n seama, trebuia sa se descurce cu
mobila, covoarele si hainele adunate gramada, sa dirijeze
aranjarea lucrurilor n camionul hodorogit. Cei ce ncarcau
nu erau interesaNi ca toate sa ajunga n buna siguranNa si
nici impresionaNi de vocea unei femei care le comanda. Au
descarcat la noua locuinNa, si-au luat banii si au plecat spre
crciuma, lasnd-o pe Lia sa traga de mobile si sa le aseze
64 Marinela Porumb
singura ntr-un loc potrivit. Stefania se stradui sa o ajute si
n scurt timp casa se lumina si prinse viaNa.
n curtea domnului Rosu nu existau coteNe de porci si
gaini, iar Lia renunNa definitiv la vechile ei idei mai ales ca
Stefania nu mai era acasa n timpul anului, iar din pamnturi
mai vndusera.
Un visin lnga fntna cu lanN rasucit pe butuc,
manevrata facil de o roata, un prun si doi peri aduceau o
umbra usoara n straturile de gura leului, regina nopNii,
Ninii si crizanteme pitice. Printre pavajul cu pietre de ru se
ntindeau tentaculele verzi ale troscotului si ale florilor de
nisip multicolore.
ViNa de vie cu struguri negri, ananae, urca pe grilaje
de lemn albe ca si zugraveala, pe tot peretele, pna sus, la
streasina. Cnd soarele si oprea razele pe ciorchinii vineNii
cu bobul mare, aerul se mbalsama de mireasma strugurilor
copNi pna toamna trziu, la caderea primei zapezi.
Ziduri nalte de doi metri, din caramida, tencuite si
acoperite cu Nigla n forma de solzi, nconjurau curtea mica
pe cele trei laturi din vremea cnd mprejmuiau singura casa
rasarita ntre gradini.
Un sopron de lemne cu grilaj traforat n partea superioara
era singurul acaret gospodaresc sau am mai putea aminti
filigoria si casuNa cu acoperis de Nigla desparNita n cele doua
tronuri unde si mparatul merge pe jos. Din lemn geluit,
lacuit, cu covorase pe jos si pereNii tapetaNi de imagini, unul
cu glume si caricaturi din revista ,,Urzica , celalalt cu poze
si articole din revista ,,Cinema , actualizate la fiecare numar,
nct musafirii, dupa preferinNe, uitau ca au venit n vizita la
gazde, nu sa-si completeze lacunele artistice.
Lnga filigorie, un strat cu irisi albastri si crini
portocalii si proiectau florile ntr-o armonie complementara
pe fundalul de liane curgatoare al iederii cu frunze vesnic
verzi. De la portiNa de intrare n curte pna la scarile masive,
poteca avea dale de ciment pe lnga rondurile de flori.
Dupa plecarea precipitata a familiei Rosu, Stefania
a asteptat zadarnic o scrisoare de la Rezi. Nici o veste nu
venea, dar fata nu se nelinisti. Daca invitaNia ar fi sosit pentru
o vizita la Trgu Mures, economiile pe care le faceau tot
nu i-ar fi permis sa i dea curs. Mai aveau de platit mobila
neagra de sufragerie si ratele la banci.
Ca n toNi anii din urma, Lia depunea salariile la banca,
acum n contul domnului Rosu, pastrnd doar o mica parte
pentru cheltuieli absolut necesare. Pentru Arpad, Lia a
hotart ca e timpul sa vina si el acasa n fiecare seara ca un
om nsurat ce era de atNia ani. Mai auzise ea si un zvon cum
ca Arpad si Maria, contabila de la ferma, ar fi n relaNii foarte
apropiate si daca s-a ivit un post de magazioner la un depozit
de cherestea, decizia a fost luata, de voie, de nevoie.

VIII
Stefania s-a prezentat la concursul de admitere n
facultate dupa foarte multe discuNii cu parinNii ei. Arpad ar
fi vrut ca fata lui sa nu mai continue studiile, sa se angajeze
si sa se ntreNina singura. Lia si dorea ceva mai bun pentru
Fany si mult mai onorabila i se parea sa o vada profesoara
dect pictoriNa. n nici un caz pictoriNa! ,,Ai vazut ce a paNit
Sisi cu pictura ei? Am auzit ca la facultate studenNii picteaza
si oameni n pielea goala! Asta nu e meserie onorabila!
O ntrebasera si pe Rezi, care si spusese ferm parerea
ca Stefania trebuie sa faca o cariera pentru a nu depinde
de un barbat asa cum i se ntmplase ei. Sfatul si exemplul
viu, o greutate n plus pe talerul balanNei decise n favoarea
66 Marinela Porumb
studiilor. DiscuNia ncepuse de cnd Stefania frecventa
cursurile Liceului de Arta. Parerea vienezei ramase ca un
etalon pe care Stefania l folosea n sprijinul ei si dupa
plecarea acesteia.
n cele din urma, au ajuns la un compromis: Stefania sa
renunNe la ideea cu pictura si sa urmeze o facultate care la
absolvire i-ar fi adus o diploma de profesor. Putea sa fie si de
desen, daca tot i placea asa mult sa deseneze. Daca dorea sa
picteze, nu avea dect, n timpul liber sau duminica! Studiile
ar fi durat doar trei ani, iar cheltuielile erau mult mai mici.
CondiNia principala ar fi fost, desigur, obNinerea unei
burse, ceea ce se si ntmpla, dar cu un efort prea mare pentru
Stefania. EmoNia, stresul, epuizarea datorata concentrarii si
umezeala din salile ntunecoase ale atelierelor i afectara
grav sanatatea. Plapnda, s-a refacut greu si au trecut cteva
saptamni pna i-a revenit culoarea n obraji si tusea seaca
n-a mai chinuit-o. Lia i pregatea zilnic galbenus de ou frecat
cu zahar, miere de albine cu lapte si o obliga sa mannce des
ca sa prinda puteri si sa se nzdraveneasca.
Vara a trecut repede. Cu zapuseala zilelor lungi, cu arsiNa
si ploile ei repezi, a fost o vara obisnuita, fara evenimente.
*****
n prima zi de curs, asistenta profesorului de pictura le
prezenta materiile de studiu din cele doua semestre. Cel mai
mult timp era alocat probelor practice de atelier, unde vor
studia desenul si pictura cu eminentul profesor Paul Sava.
Trei zile pe saptamna, cte sase ore zilnic.
Stefania se bucura, acum putea sa deseneze si sa picteze
ct timp avea chef, altceva nimic nu era important. Primeau
culori, pensule, cartoane gata preparate pentru pictura,
sasiuri cu pnze, doar chef de lucru sa fie. Era emoNionata
si fericita.
Paul Sava, pictorul profesorul Paul Sava, Maestrul.
Categoric nu l cunostea. Nici numele nu i spunea nimic, l
vedea pentru prima oara: un barbat corpolent, ndesat, trecut
de patruzeci si cinci de ani. Sacoul nchis la culoare era prea
mic pentru burta n formare pe care nu o mai putea cuprinde,
nvelita ntr-un tricou cu dungi gri. Gri erau si pletele lui
tunse drept, mai jos de lobii urechilor, puNin soioase. Le
acoperea n permanenNa o basca ciudata, mare si rotunda,
emblematica pentru pictorii consacraNi. O esarfa cenusie se
rula n jurul gtului, ascunznd un nceput de gusa. Pleoapele
si ochii caprui, usor exoftalmici erau nconjuraNi de cearcane
maronii Nesute ntr-o reNea fina.
Privirea lui patrunzatoare i trecu pe toNi studenNii grupei

n evidenNa si starui asupra Stefaniei mai mult dect era
necesar. Se simNi puNin stnjenita. Ceva nedefinit o intriga si
o nelinistea n acelasi timp, ca si cnd undeva n subconstient
ncercau sa se ascunda secvenNe dintr-o alta viaNa, ca niste
fulgere ce brazdeaza n ntunericul nopNii cerul, departe, spre
rasarit, prea departe ca sa vada sau sa auda efectul lor.
Pentru primul semestru, programa de studiu prevedea
nsusirea desenului ca tehnica de lucru n creion si carbune
de lemn.
Pe sevaletele mari, plansetele din placaj susNineau coli
de hrtie nNepate n pioneze pe care prindeau contur temele
date: obiecte geometrice, naturi statice, portrete, nuduri,
compoziNii.
La sfrsitul fiecarei teme, urma analiza: toate lucrarile se
expuneau una lnga cealalta si fiecare, pe rnd, era cercetata
si evaluata att de studenNi ct si de profesor.
n primele saptamni, profesorul trecea foarte amabil si
corecta desenele studenNilor, ndreptnd erorile de execuNie.
n spatele ei se oprea si privea fara sa corecteze nimic. Uneori
l ntreba din priviri daca e bine si i facea semn aprobator,
68 Marinela Porumb
da, foarte bine si o ndemna sa continue.
La analiza, lucrarea era sugerata ca model n ce priveste
execuNia si exemplu de urmat pentru ceilalNi studenNi din
grupa. Stefania simNea ca prinde aripi.
Ce fericita ar fi fost si mama ei daca i-ar fi povestit ct
de mult i sunt apreciate lucrarile! Nu era nimic nepotrivit
sau jenant n munca lor.
Stefania desena cu pasiune si daruire. Se concentra
asupra redarii formelor, elimina detaliile neconcludente si
dadea intensitaNi diferite umbrelor, urmarind sa scoata ct
mai bine n evidenNa materialitatea obiectelor.
- Lucrezi foarte bine n carbune, observ ca Ni
construiesti imaginile pe o arhitectura bazata pe mbinari de
verticale si orizontale dupa un exigent ritm compoziNional
care nu afecteaza n final impresia de naturaleNe. Echilibrul
compoziNiei este de o surprinzatoare prospeNime, auzi
Stefania vocea grava a profesorului n spatele ei.
- Asa simt eu de cele mai multe ori ma las dusa de
val, sunt surprinsa si eu de efectele pe care le obNin, e ca si
cum mi s-ar impune din subconstient...
- Mostenesti din familie pe cineva talentat?
- Nu, zmbi Stefania, sunt oameni simpli...
- Vad ca Nii cont de evidentul echilibru, prin logica
strnsa a compoziNiei, care leaga obiectele ntr-o unitate
fireasca. Da, ai o personalitate puternica. Prin aceste
demarcari lineare imprimi caracter si autoritate desenului.
- As vrea sa desenez asa cum ne cereNi, dar mna mi
se pare adesea ca o ia naintea raNiunii , se scuza zmbind
timid.
- Ni place linia precisa, desenele nchegate, de o
limpezime cristalina. E bine asa! Ma intriga doar ca esti cu
un pas naintea mea, ca si cnd ai anticipa ce vreau sa Ni
predau
- mi pare rau, dar nu o fac intenNionat! se mbujora
Stefania la gndul ca poate l-a suparat. Nu mi pot imagina
nimic n alb-negru, griurile le simt colorate
- Se vede asta, pentru ca tu obNii o expresie, valoraNii,
intensitaNi numai din alb si negru, ceea ce e mai greu dect

daca ai obNine din culoare. Din gri de diferite intensitaNi
si negru, realizezi senzaNia de culoare. Aceste griuri
intermediare, trecerile ncete spre negru se bazeaza pe o
observaNie fina a detaliului.
- Simt ca desenul autonom nu ma preocupa, astept
sa mergem mai departe, acolo unde voi folosi desenul ca
o construcNie picturala solida si bine echilibrata, n care
vesmntul de culoare sa mbrace formele
- Foarte bine, foarte bine, doar ca aici ar trebui sa revii
asupra conturului - se apleca deasupra sevaletului nct
pletele lui i atinsera obrazul, iar cu mna dreapta i cuprinse
mna, pe dupa umeri ca o mbraNisare, creionnd o porNiune
din desen nesemnificativa.
Stefania se ncorda. Caldura din atelier facea ca
bluza subNire de matase sa i se lipeasca de corp. SimNea
mbraNisarea barbatului cum o cuprinde cu trupul lui masiv,
braNele puternice ca niste tentacule se ncrucisara n faNa
cnd sublinie cu un deget o umbra si i atinse ca din greseala
un sn cnd se retrase.
- Deja e mai bine! Ai nNeles?
Stefania ncuviinNa din cap, derutata.
Profesorul se ndrepta spre alt sevalet cu detasare si
indiferenNa, ca si cnd nimic nu s-ar fi ntmplat.
,,Nu, nu e mai bine! Nu e bine deloc! Ce vrea sa nsemne
atingerea lui? De ce m-a tulburat? se ntreba Stefania.
ClopoNelul suna imediat de parca nici el nu mai suporta
incertitudinea.
Iesi afara din atelier si se aseza pe banca cea mai
70 Marinela Porumb
departata. ,,Poate mi s-a parut - are dreptate mama, citesc
prea multe romane - ce gnduri mi mai trec prin minte?
O vreme orele decursera normal si profesorul i lasa sa
lucreze fara sa-i mai observe.
Era distrat si distant, ntrzia sau nu venea la ore si atunci,
timida, credincioasa si supusa, asistenta i supraveghea fara
sa intervina cu nimic. Stefania se linisti si desena cu multa
detasare si siguranNa.
Trecura la tema urmatoare si profesorul aparu plin de
nerv si voiosie. Exuberant, glumea, rdea, le explica, se
interesa, orele l preocupau:
- A picta nseamna a realiza nainte de toate o atmosfera
poetica, trebuie sa va extindeNi personalitatea fiecaruia asupra
subiectului, prin luarea n posesie a elementelor investigate,
reNinnd doar cele la care sensibilitatea voastra adera.
Gndurile, obsesiile, framntarile personale vor crea starea
sufleteasca, reprezentnd proiecNia vieNii voastre launtrice,
a atitudinii faNa de existenNa. Marele pictor Chardin spunea:
,,Faci pictura cu sentimente, nu cu culori
Nimic nu o ncuraja mai mult dect privirea aprobatoare
a profesorului cnd au nceput sa lucreze n culori de ulei.
SimNea ca asta va face toata viaNa, culorile erau iubirea ei
si nimeni nu-i putea lua bucuria asta. Se includea total n
pictura ei, muncind cu pasiune, angajata cu toata fiinNa, o
simNea ca o stare sufleteasca, ca o proiecNie a vieNii launtrice.
Culorile proaspete expuse pe paleta o emoNionau si i dadeau
acea stare de exaltare care precede actul creaNiei. O particica
din sufletul ei era culoare, o alta era vis.
IX
Se mai ntmpla ceva neobisnuit... l cunoscu pe

Valentin.
,,La nceputurile zbuciumate ale lumii, se povesteste n
miturile Elladei, ca Zeii puternici, tineri si frumosi care se
plictiseau acolo sus, n Olimp, au zamislit oamenii, iar cnd
s-au plictisit din nou, au creat dragostea. Din cnd n cnd,
olimpienii se mai pogoara n sufletele noastre si retraiesc n
noi iubirile nestinse. Asa se pare ca un zeu nastrusnic, un
eros sau doar un amoras zburdalnic avea chef de joaca cnd
i-a zarit pe Stefania si pe Valentin pe strazile Clujului. Si
le-a purtat pasii astfel ca s-au ntlnit la un colN de strada.
S-au privit si au trecut mai departe, ceva mai trziu la un
alt colN, n alta intersecNie se ntlneau din nou. Surprinsi,
si-au zmbit. A treia ntlnire n aceeasi zi nu mai era o
ntmplare, era chiar firul Ariadnei. S-au salutat mai mult
dect cu un zmbet, se stiau deja si s-au privit cu interes. Dar
nu s-au oprit. Destinul mai trebuia sa depene ghemul ca sa-i
aduca mpreuna.
Era ora sapte si treizeci de minute cnd Stefania se opri
n pragul usii deschise a cantinei. Coada nesfrsita din faNa
mesei de servit o descuraja. Nu avea nici o sansa mai repede
de un sfert de ora sa ajunga la rnd, iar pna la atelier, drumul
nu reusea sa-l faca n mai puNin de cincisprezece minute.
Nu putea sa ntrzie, profesorul era punctual si n afara
de faptul ca i s-ar fi facut observaNie nu dorea sa piarda
explicaNiile de la nceputul cursului.
Trecu repede cu vederea sirul de studenNi, dar nimeni
nu i se paru cunoscut. Tocmai cnd se hotar sa se ntoarca
72 Marinela Porumb
si sa plece, un baiat ce mpingea doua tavi i facu semn sa
se apropie.
- M-am gndit ca vei ntrzia si astazi, asa ca Ni-am
pastrat un loc n rnd, i spuse dupa ce ocupara cte un scaun
la masa.
- Sa nNeleg ca ,,esti cu ochii pe mine si stii ca ntrzii
de obicei? se arata surprinsa Stefania.
- Valentin - student la filologie, se recomanda si i
ntinse mna peste tavile de pe masa.
- Fany
Era un baiat nalt, subNirel, cu parul brunet des si
nvolburat, pieptanat cu carare la mijloc. Avea mini fine,
cu degete lungi, de intelectual. O frunte voluntara, cu
sprncene stufoase ce sugerau ambiNia si voinNa. Ochii negri,
patrunzatori, o cercetau insistent:
- Te-am vazut saptamna trecuta, la matineu, la opera.
Ai stat n faNa mea, te-am urmarit tot spectacolul
- Nu te-am observat! se scuza Stefania.
- Nici nu aveai cum, erai foarte concentrata la acNiunea
de pe scena. La cantina vad ca vii din doua n doua zile, iar
daca mai renunNi si atunci la masa, cnd mai mannci?
- Obsesia noastra cu silueta zmbi Stefania,
mpachetnd jumatate din micul dejun ntr-un serveNel
O
sa-l mannc n pauza!
- Mine dimineaNa Ni iau tava si te astept, se grabi
Valentin sa adauge, nainte ca Stefania sa dispara.
- Poimine! Mine nu vin.
Valentin si facu un obicei din a o astepta pe Stefania
la masa. Lua micul dejun si pentru ea, se aseza la cea mai
retrasa masa si astepta. Avea cu el ntotdeauna un caiet n
care nota tot felul de semne ciudate. l nchidea imediat cnd
aparea fata si se concentra asupra discuNiilor cu ea. Stefania,

mereu grabita, se simNea uneori jenata ca ceaiul se racea n
canile de porNelan.
- Ce scrii acolo? E un secret? l iscodi curioasa.
- Nicidecum. Deschise caietul la ultima pagina scrisa.
Stefania facu ochii mari:
- Dar asta e
- Japoneza! nvaN limba japoneza.
- Mi-ai spus ca faci engleza!
- Da, la facultate. n vara am fost translator din engleza
pentru un grup de japonezi. Am petrecut o luna cu ei si am
fost fascinat de tot ce reprezinta viaNa, istoria si cultura lor.
M-am decis sa nvaN japoneza si exersez scrierea lor. As vrea
sa calatoresc n Japonia. Sunt sigur ca voi ajunge acolo.
- Eu toata viaNa am fost obligata sa nvaN rusa.
Stefania rasfoi caietul fara sa nNeleaga absolut nimic,
erau semne ciudate ca pe stampele japoneze.
- Da-mi cteva detalii, nu pricep nimic din ce vad aici.
- Limba japoneza cuprinde n total 4 sisteme de scriere:
romanji, kanji, hiragana si katakana. Kanji sunt ideograme,
pictograme de origine chineza si sunt folosite pentru a
scrie: substantive, radacina verbelor si adjectivelor, nume
de locuri si persoane. Pictogramele kanji pot avea nNelesuri
diferite, depinde de ordinea n care sunt scrise alaturi de
alte pictograme. Deseori aceste pictograme sunt nsoNite de
caractere kana, mai mici, care apar deasupra lor. Aceste kana
se folosesc pentru a arata pronunNia corecta a pictogramelor
kanji si se numesc furigana. n scoala elementara japoneza
se nvaNa numai 1006 caractere de baza, sunt considerate
suficiente pentru a se citi. n viaNa cotidiana sunt folosiNi
frecvent 1945 de kanji, numiNi si joyo kanji, adica ideogramele
de baza. n prezent, sunt folosite n limba japoneza scrisa, n
stilul academic, 4000 de caractere.
- Tu cte kanji ai nvaNat?
74 Marinela Porumb
- Ma apropii de 1400.
- Mult Dar hiragana si katakana ce sunt?
- Hiragana e al doilea sistem de scriere japonez, format
din 48 de caractere!
- Parca nu erau destule celelalte!
- Hiragana sunt caractere care reprezinta sunete,
respectiv silabe. Hiragana si katakana reprezinta silabare
si nu un alfabet. Ele se disting prin faptul ca un caracter
hiragana nu se poate descompune n componente separate.
Grafic, cele doua silabare se aseamana, dar se disting prin
faptul ca hiragana au curbe mai rotunde, de o eleganNa mai
feminina, iar katakana sunt formate din linii drepte si cu
colNuri, avnd un aspect masculin.
- Mi se pare extrem de complicat. Cu ce ai nceput sa
nveNi?
- Eu am nceput sa nvaN hiragana, am continuat cu
katakana si acum sunt la kanji. Presupun ca asta este ordinea
buna de nvaNat, deoarece hiragana este principalul mod de
scriere, katakana se foloseste pentru cuvintele straine, iar
kanji-urile sunt foarte multe si voi tot nvaNa Dupa-amiaza
vreau sa fii aici, sa Ni arat ceva. La ora douazeci fix.
La ora stabilita, Valentin o astepta. Se plimbara o vreme
pe strazile aglomerate, aparent fara o destinaNie precisa, pna
cnd ajunsera n dreptul unei case scunde, n care se intra
urcnd doua trepte nalte. Sub cornisa avea o firma sau o

inscripNie. Stefania nu o observa.
- Intram aici, i spuse si deschise usa unui gang unde o
lumina difuza nvaluia holul lambrisat.
Stefania nu ndrazni. Se opri n prag. Nu-l cunostea pe
baiatul cu care venise, nu stia aproape nimic despre el, acum
se ntreba ce poate ascunde casa asta si de ce venise aici. i
trecura prin minte scenarii macabre.
- IntraNi sau doar blocaNi usa? se auzi n spatele ei vocea
unei femei.
Intrara. Dincolo de holul ngust era o camera desparNita
de mai multe paravane, fiecare cu cte o masuNa foarte joasa,
din lemn visiniu, nconjurata de perniNe.
La intrare, trebuia sa se descalNe si sa si puna n picioare
niste papucei din psla. Parchetul era lacuit.
- Pe jos ar fi trebuit sa fie ,,tatami tradiNonale ca n
casele japoneze de ceai, dar sunt foarte scumpe
Valentin o conduse n unul din acele separeuri, se
asezara pe cte o pernuNa, n genunchi: ,,musafirii si arata
respectul nauntru prin ngenunchieri .
Stefania privea fascinata peretele.
- Pictura de pe perete se numeste n japoneza kakemonu
si reprezinta, de obicei, un peisaj sau o caligrafie a unei
poezii (haiku). Aranjamentul floral ikebana este nelipsit de
la ceremonia ceaiului.
Muzica instrumentala n surdina picura acorduri noi,
necunoscute. Lumina blnda i nconjura ca un voal.
O fata mbracata ntr-un kimono brodat se apropie si
i ntreba ce vor sa serveasca. Valentin comanda ceai verde
Sencha.
- Ce kimono frumos, i sopti Stefania.
- Principiile ceremoniei cer participanNilor sa admire
doar camera, aranjamentul floral, dar niciodata kimonoul
celorlalNi, deoarece ei trebuie sa se detaseze de orice forma
de egoism.
- Nu stiu nimic despre ritualul ceremoniei ceaiului, am
auzit, dar nu stiu cum se desfasoara.
Valentin zmbi si continua:
- Ritualul ceremoniei ceaiului este o traire rafinata, care
necesita un deosebit simN estetic, iar atunci cnd este bine
stapnit, ajunge sa nu mai fie o simpla petrecere a timpului,
ci una din caile autocunoasterii. Este un mod de viaNa bazat
76 Marinela Porumb
pe cultul pentru frumos, este o taina a armoniei si a puritaNii,
este o arta sa ascunzi frumosul ca sa fie descoperit, sa lasi
doar sa se banuiasca ce nu ndraznesti sa destainui. Atmosfera
ceremoniei nu este religioasa, este una de caldura sufleteasca,
o cautare a odihnei si linistii, o detasare de cotidian, dar fara
ca aceasta sa implice o evadare din realitatea imediata. Toate
acestea ajuta la purificarea sufletului, la atingerea simplitaNii,
ofera o stare tonica, binefacatoare, ajungi la armonie si
liniste sufleteasca...
Stefania l privea surprinsa, cu o curiozitate greu
stapnita. ncurajat, Valentin continua:
- Finalitatea ceremoniei nu este sa bei ceai ci sa intri
pe drumul ceaiului (Sado - n japoneza). Drumul ceaiului
este arta de a ne domina mentalul, obligndu-l sa mediteze
la ceea ce este frumos n jurul nostru. Filozofia Zen a
influenNat ceremonia ceaiului, determinnd aranjarea florilor
din ceainarie ca si cum ele ar fi pe un cmp; vara se evoca

racoarea, iarna se evoca caldura. Ustensilele vechi sunt opere
de arta, iar culoarea lor nu este aleasa la ntmplare. ServeNelul
de sters trebuie sa fie alb imaculat. Gazda le aranjeaza. Ea
face multe gesturi graNioase, linistite, armonioase, pline de
calm interior, calculate, care pentru un necunoscator parca
nu se mai sfrsesc pna sa ajunga sa toarne ceaiul. De fapt,
tocmai pentru a da timp participanNilor sa-si goleasca mintea
de orice gnd si a o face sa mearga pe cai necunoscute. O
importanNa deosebita o prezinta felul de a saluta, de a se
aseza, de a turna ceaiul n cesti, felul n care se Nine ceasca,
cum se soarbe ceaiul din ea
Stefania asculta atenta. Abia ndrazni sa l ntrerupa:
- Ce este ,,Zen ?
- Zen este starea la care ajungi cnd uiNi de corp si
reusesti sa nu mai ai gnduri. Japonezii considera ca linistea
sufleteasca, regasirea eului se poate face numai ntr-un cadru
natural, cnd omul se apropie ct mai mult de natura, pna la
identificarea suprema, de aceea n timpul ceremoniei ceaiului
se priveste o floare, o pictura, o caligrafie, se ndreapta atenNia
asupra frumuseNii celor mai simple manifestari ale naturii,
cum ar fi: clipocitul apei, dogoarea focului de carbuni sau
ncearca sa-si imagineze cum florile de cires sunt rascolite
primavara de vnt conversaNia n camera n care se serveste
ceaiul se axeaza adesea si pe manifestarile forNei creative a
universului, prin ncercarea umana. Bucuria de a mparNi cu
cei din jur momentele de calm, de contemplare, de bunatate,
de liniste n vederea nfaptuirii unei armonii la care prin
simpla participare devii parte si simNi mareNia mplinirii
Fata n kimono se apropie cu un ceainic cu apa fierbinte,
un bol, o farfurioara cu fursecuri si un cos de bambus.
Stefania l privea pe Valentin cum se daruie pregatirii
ceaiului.
- Ceaiul verde japonez Sencha arata ca un manunchi ce
are n mijloc petale de trandafir, ce se desfac la contactul cu
apa precum o floare. Nu se foloseste apa fiarta, doar ncalzita
la 92 grade Celsius, deoarece se considera ca opareste si arde
frunza de ceai.
- Frunzele de ceai sunt speciale?
- FrunzuliNele din care se prepara ceaiul conNin uleiuri
eterice, cafeina, tanini, teofilina, care n cantitaNi moderate
au un efect tonic asupra organismului. Calitatea frunzelor de
ceai este evaluata n funcNie de poziNia lor pe tulpina.
Valentin turna ceaiul n bol si i-l ntinse:
- Vom bea pe rnd din el. Acum sorbi cteva picaturi si
mi faci complimente pentru gustul ceaiului.
Stefania bau puNin ceai si l privi zmbind:
- Are un gust inconfundabil, o aroma de flori proaspete!
Cum se spune ,, vis n japoneza?
- ,,Yume .
78 Marinela Porumb
- ,,Yume . Mi se pare ca visez, att de ireale par toate.
- Nu e dect o ceainarie japoneza! i tempera realist
elanul.
- Mie mi se pare ca e perfecta.
- Nici pe departe! E tot ce puteam sa-Ni ofer aici, n
oras.
- Oricum, cred ca au avut o iniNiativa laudabila...
- Ceremonia japoneza tradiNionala are loc n cladiri
anume ridicate n acest scop, care au totdeauna si gradini

splendide amenajate cu multa arta. ntr-o zi Ni voi oferi o
ceasca de ceai ntr-un cartier japonez, Ni promit.
- MulNumesc! zmbi Stefania nencrezatoare, dar atenta
sa nu destrame visul frumos pe care Valentin l Nesea pentru
ea.
Valentin nu spunea niciodata care era ideea sau planul
ce i trecea prin minte, iar Stefania nu stia la ce sa se mai
astepte din partea lui. I se parea ca are o comportare ciudata,
era surprinzator n tot ce-si propunea. Si tenace. Nu accepta
contrazicere.
Un pumn de pietricele se izbira de geamul camerei ca
un foc cu alice. Stefania tresari, se trezi din somn si asculta
atenta. Din nou acel zgomot, dar de data asta era realitate,
nu mai era vis. Cineva arunca, de jos, n geamul camerei
cu pietricele. Nu cu una-doua; un pumn ntreg. Stefania
se ridica din pat si aprinse lumina. O stinse din nou sa nusi
trezeasca colegele si se uita pe geam, jos, n strada. Era
Valentin. Deschise fereastra nedumerita si speriata.
- Coboara acum!
- Ce s-a ntmplat? l ntreba nelinistita. Stii ct e ora?
Patru dimineaNa!
- mbraca-te si coboara! Daca nu, te strig pe nume pna
cobori! Vocea lui era ferma si nu accepta contrazicere.
mbraca o pereche de pantaloni si o bluza tricotata, lua
din cuier o jacheta, nu stia ct poate fi de rece dimineaNa si
cobor scarile celor trei etaje. Portareasa moNaia n cabina ei,
fara sa o ia n seama. VigilenNa se arata doar la intrarea n
camin, de iesit puteai oricnd sa iesi fara nici o problema.
Valentin i nconjura umerii cu braNul lui si i spuse:
- Trebuie sa vezi ceva. Ne grabim, avem mult de mers!
- Nici nu s-a luminat de ziua
- Cnd se va lumina, noi trebuie sa fim ajunsi acolo
Stefania nu ntreba nimic. Stia deja ca nu putea scoate
de la el nici un cuvnt care sa i deconspire surpriza. Mergeau
tacuNi pe straduNele pustii, prin Clujul care nu se trezea nca
din somnul linistit al nopNii.
Trecura de facultatea de agronomie si acum erau la
marginea orasului, pe un deal. Padurea se ntindea nemiscata,
ntunecata, aruncnd umbre iluzorii. La poalele dealului, nu
departe de ei, crucile vechi ale unui cimitir, aplecate, obosite,
urme efemere ale trecerii n alt timp. O cucuvaie sageta cu
Nipatul ei noaptea. Fata se nfiora de frig, de teama
Valentin se opri. si dezbraca haina si ramase ntr-un
jerseu gri, destul de subNire. O asternu pe iarba mare, necosita,
la marginea drumului de Nara. Se auzeau greierii n cmp, cu
Niuitul lor bizar si mirosea a flori si a iarba proaspata. Roua
dimineNii si lua din caldura plantelor bobiNele minuscule.
- Stai jos!
Stefania se aseza, cu picioarele strnse sub ea. Aerul
racoros al nopNii o mprospata. O umbra de neliniste i
nviora simNurile, se ntreba ce va urma, de ce au venit pna
la capatul orasului nainte de revarsatul zorilor.
Valentin deschise plasa de plastic pe care o lasase n
iarba, scoase un termos si despacheta cu mare grija doua
cescuNe din porNelan fin japonez. Stefania le lua n palme
impresionata ct erau de usoare, fine, transparente, subNiri ca
80 Marinela Porumb
petalele florilor de cires.
Deschise capacul termosului, turna ceaiul fierbinte si se

aseza alaturi de ea pe haina ntinsa. Lua si el o cescuNa:
- Acum vom ntmpina soarele!
Departe, n zare, o geana de lumina colora n portocaliu
cerul, crescnd n intensitate. Sub ea, astrul zilei se nalNa
ncet, ca un glob stralucitor ce se trezeste si se ncarca din
propria lui energie datatoare de viaNa n timp ce ei sorbeau
din ceaiul fierbinte si aromat.
O mierla ridica n vazduh trilul ei de dragoste, o alta i
raspundea de departe.
- E cel mai frumos rasarit de soare pe care l-am vazut
vreodata, murmura Stefania.
SimNi cum buzele lui o ating usor, ca un vis.
Att. Un vis. ,,Yume .
Valentin i ntinse mna si o ajuta sa se ridice.
Lumina alba a dimineNii mprastia ncet misterul, umbra
nopNii devenea usoara si se ascundea n spatele copacilor,
imitndu-le forma
X
Profesorul se opri n faNa ferestrei din cancelarie care
dadea spre interiorul curNii si privi detasat grupul de studenNi
ce se adunasera gramada pe cele trei banci de sub castani.
,,n fiecare an e la fel - se gndi - sunt inocenNi si veseli,
vin plini de speranNe, unii dornici sa nveNe dar cei mai mulNi
nu au nici o pretenNie, nici de la ei, nici de la arta. Deseneaza
cu gndul aiurea, iar la final au o diploma si prind un post
de profesor la Nara. si rateaza singuri sansa cunoasterii, nu
vor sa patrunda mai departe de o imagine colorata ce li se
desfasoara n faNa ochilor. ToNi vin aici cu talent, cu pasiune,
sunt egali n nestiinNa, necunoastere. Munca, efortul depus,
concentrarea si transpiraNia fiecaruia n faNa sevaletului va
face diferenNa ntre ei n timp! Cei mai mulNi nu vor mai
picta niciodata dupa absolvire. Exista doua feluri de artisti:
cei ce picteaza pentru a face tablouri si cei ce picteaza pentru
a nvaNa sa picteze. Doi-trei vor rasari si dintre ei, care si
vor dedica viaNa artei vor merge mai departe, uite, cum e
baiatul marunNel din primul rnd. n pauza se ascunde dupa
sevalet si deseneaza furios, vrea sa se autodepaseasca. Sau
fata aceea blonda, Szabo Stefania! Ce foc mocneste n ea!
Lucreaza abandonndu-se total, e foarte talentata! Daca va
trece pragul dintre realitate si cunoastere prin interpretare va
tinde spre extazul creaNiei! Nimic nu-i va sta n cale, munca
n faNa sevaletului o va acapara pe viaNa!
Se ntoarse spre el n tinereNe se vedea posedat cu
aceeasi sete de cunoastere si dorinNa de a ajunge printre cei
mai buni, cu aceeasi aviditate de a nvaNa, de a simNi culoarea
si de a picta. Dar oare e destul? Este suficienta munca si
cautarea?
De la maestrul sau a deprins construcNia solida a
formelor, echilibrul compoziNional, folosirea unor tonuri
grave, cu scopul de a pune n valoare celelalte culori. A
muncit o vara ntreaga la Balcic, acolo unde s-au afirmat
multe valori ale picturii romnesti.
La primul vernisaj al expoziNiei, sala a fost goala, n-a
vndut nici un tablou. A lasat cteva gaj pentru plata chiriei
la sala de expoziNie. Celelalte le-a vndut pe nimic, la preNul
ramelor. nsingurat, plin de amaraciune, simNea cum i se
nchid n faNa toate caile. Nu mai avea putere sa lupte sa-si
duca mai departe nazuinNele artistice. Atunci a cunoscut-o
pe Mihaela s-au casatorit.

,,Eu as fi reusit daca nu aveam susNinerea necesara?
82 Marinela Porumb
Daca nu-mi deschideau usile salilor de expoziNii, daca nu-mi
strecurau lucrarile ntre cele mai bine cotate? Surprinzator,
criticii de arta ma descopereau, mi intuiau un viitor mareN si
ma recomandau calduros. Nu mncau si ei o bucata de pine
alba, nu simNeau generozitatea ncalzindu-le buzunarele?
Doar cu talent si munca nu devii faimos! Daca esti
orgolios, Ni umpli podul de tablouri, daca esti sarac, le vinzi
pe cNiva lei sa nu mori de foame si sfrsesti prin a face
picturi pe gustul celor care te platesc Compromisul face
parte din arta, Ni vinzi sufletul sa-Ni cumperi nemurirea,
pentru un strop de eternitate
n singuratatea mea, la ce mi foloseste?
Stefania percepu intensitatea privirii lui cum o cauta,
o gaseste si o nvaluie. Se ridica stnjenita si se ascunse n
spatele castanului, cuprinznd n palme tulpina brazdata de
ridurile scorojite ale scoarNei. Strnse copacul n braNe pna
cnd simNi ca i amorNesc minile si coaja aspra, zgrunNuroasa
i patrunde n palme:
,,Trebuie sa ma feresc de el, simt ca e un om periculos,
nu are gnduri bune. Cum zicea buna Ana? Ai grija la omul
spn si cu strunga! .
*****
Era ora sapte si un sfert dimineaNa cnd fetele coborau
grabite scarile caminului studenNesc.
Valentin o astepta pe banca. Avea n braNe un buchet de
trandafiri galbeni. Stefania se ndrepta spre el emoNionata.
- Sunt de ziua ta! MeriNi cei mai frumosi trandafiri!
- De unde i ai? se opri speriata. Nu cumva
- Ba da. I-am furat din faNa Primariei, azi noapte
Izbucnira n rs amndoi.
- Esti incredibil! Daca te prindea paza?
- Nici un paznic nu poate opri dragostea
Cu cteva zile n urma se plimbau prin parc:
- Ce flori Ni plac cel mai mult? o ntreba Valentin.
- Toate, chiar si cele mai nesemnificative, care cresc
neobservate pe cmp, prin iarba, sau pe marginea sanNurilor.
Toate florile mi plac.
- Dar dintre cele cultivate, care Ni sunt mai aproape de
suflet? insista el, privind-o cu atenNie. Spune-mi o singura
floare!
- Trandafirul.
- Hai sa gasim astazi cei mai frumosi trandafiri, sa Ni-i
ofer de ziua ta vorbesc asa, la figurat
Se plimbara pna seara trziu, prin toate parcurile
orasului, pe strazile cu rondouri de flori. Se oprira n faNa
Operei, la Catedrala, la cinema Republica, n parcul central.
Stefania era uimita sa descopere cte soiuri de trandafiri
exista, ce varietate de forme si culori.
- Cnd eram copil, ni s-a ntmplat odata sa nu avem
bani, nici macar de pine. Atunci locuiam pe strada Florilor,
nu stiu de ce i spuneau asa, singurele flori erau cteva fire
de portulaca, flori de piatra, pe care mama le sadise sub
fereastra de la strada. Pentru ele am spart ntr-o zi, cu coada
de la matura, capul unui baiat mai mare care ni le smulgea.
Aveam n curte, lnga usa de la intrare, un trandafir caNarator,
cu flori mari, rosii. Mama m-a ntrebat daca nu vreau sa merg
n piaNa sa vnd niste trandafiri, sa facem rost de bani. Mi-a

facut cteva buchete si ne-am asezat la marginea trgului.
Nu aveam bani de vama.
Oamenii treceau pe lnga noi si nu ne ntrebau nimic,
erau oameni simpli, de la Nara, care venisera sa vnda sau sa
cumpere ce le era necesar n gospodarie. Femeile de alaturi
vindeau cteva poame: mere si pere, asezate pe stergare
Nesute n casa, la razboi: ,,cinci la un leu .
- Ma uit puNin prin piaNa si pe urma plecam, mi-a zis
84 Marinela Porumb
mama dupa o vreme, dezamagita. Stai aici, ca ma ntorc
imediat.
Am simNit ca stau degeaba. M-am luat n urma ei si mam
asezat lnga o femeie ce vindea dantele, chiar n centrul
trgului, pe unde treceau nemNoaicele urmate de servitoare,
cu cosurile pline de cumparaturi. I-am vndut imediat. Mam
ntors la locul unde ma lasase mama, cu teama ca poate
ma cauta si nu ma gaseste. La puNin timp, a aparut:
- Unde Ni-s trandafirii din cos? m-a ntrebat surprinsa.
- I-am vndut, m-am dus n mijlocul trgului si i-au
cumparat nemNoaicele
Mama a numarat banii si i-a mparNit n doua: ,,jumatate
sunt ai tai, sa-Ni cumperi ce vrei
- Si ce Ni-ai cumparat?
- O posetuNa. Atunci doream sa ma fac domnisoara si
mireasa. Toate fetiNele viseaza sa devina mirese. Copilaria
n oraselul meu era marcata de spectacolul celor doua feluri
de alaiuri. Alaiul de nunta, cu mirele si mireasa n faNa si
lautari n urma trecnd pe jos de la biserica, pe marginea
strazii principale, spre celalalt capat al orasului, unde avea
loc ospaNul, ntr-o sala sau ntr-un cort improvizat la curte,
pe una din straduNele laterale. Mi se parea cel mai fantastic
spectacol cnd eram copil si alergam la sosea sa l privim.
Lumea strnsa pe marginea trotuarului aprecia si comenta
frumuseNea miresei, daca e tnara sau mai puNin, rochia
si trena ei, toaletele domnisoarelor de onoare, numarul
nuntasilor. La polul opus, exact n sens invers, de pe orice
strada laterala iesea n sosea si si continua drumul spre
biserica si cimitir, cu muzica sinistra de fanfara, n ritm lent,
sfsietor, alaiul mortuar condus de baieNi, preoNi si barbaNi n
faNa carului negru, decorat cu arabescuri argintii, tras de doi
cai albi, pe care era purtat cosciugul. Femeile veneau n urma,
Ninndu-se de braN, cte patru, dupa gradul de rudenie, relaNia
sociala, alte criterii. Aprecierea si importanNa persoanei ce
parasea lumea asta era data, de asemenea, de lungimea
cortegiului. Cel mai mult m-a impresionat alaiul de o tristeNe
covrsitoare, al unui sinucigas, compus din carul mortuar cu
cosciugul pe el, condus de vizitiu si urmat doar de un cine.
Fara fanfara, preoNi, oameni si flori.
Stefania tacu o vreme, cu gndurile ei, apoi se ntoarse
spre Valentin.
- Nu mi-ai spus nimic din copilaria ta, povesteste-mi
despre tine.
- N-am ntmplari la care sa mi doresc sa ma ntorc. Am
fost nfiat dintr-un orfelinat. ParinNii mei adoptivi locuiesc n
Timisoara. O umbra de tristeNe trecu pe faNa lui. Stefania o
sesiza si nu insista.
Se plimbara o vreme fara sa mai schimbe o vorba.
- Te-ai decis ce trandafiri Ni plac? vad ca nu esti
hotarta Ni mai dau o sansa ce zici de acestia?

Erau n faNa Primariei. Un rond mic, dreptunghiular,
cu zece tufe de trandafiri galbeni, ntre doi brazi argintii.
Bobocii si schimbau culoarea pe masura ce nfloreau, de la
portocaliu la galben crom intens, ca sa se deschida spre crem
galbui la nflorirea deplina. Petalele erau catifelate de parca
un puf s-ar fi asternut deasupra lor.
Stefania i privi uimita:
- Sunt cei mai frumosi! se entuziasma ncntata.
- Stiam eu ca acestia vor fi preferaNii tai, asa ca i-am
lasat la urma! Sunt toNi ai tai, primeste-i din partea mea!
Deschise braNele ntr-un semn de cuprindere si daruire
Acum, Valentin Ninea n braNe cel mai frumos buchet
de trandafiri, aceeasi trandafiri care i placusera Stefaniei.
Pentru el nimic nu era imposibil, nu existau riscuri, nu
existau bariere, era un om liber si un visator incurabil.
- Vrei sa ne plimbam cu barca?
86 Marinela Porumb
- Ai bani de barca? l ntreba Stefania mirata.
- Nu, dar ne vom plimba toata ziua! Vino sa vezi!
Parcul Mare se ntindea de la Teatrul Maghiar pna la
stadion, acoperind cu umbra stufoasa a castanilor batrni o
suprafaNa imensa de teren. n mijlocul lui, un lac nconjurat
de salcii batrne. Un pavilion adapostea restaurantul-gradina
de vara cu separeuri desparNite de grilaje din lemn albe.
Alaturi un ponton vopsit albastru ancora mai multe barci cu
vsle. Una cte una, barcile erau dezlegate si cele doua vsle
despicau apa n plimbari de cte: ,,o ora - douazeci lei , cum
scria si pe afisul de la intrare.
Se oprira la marginea lacului, sub un castan.
- Rami aici, pe banca. Vin sa te iau imediat, i spuse
Valentin si se ndrepta spre ponton. Discuta cteva minute
cu supraveghetorul, se urca ntr-o barca si se ndrepta spre
ea.
- Haide, urca, i spuse cnd trase barca la mal, n dreptul
bancii. Ne plimbam pna la ora nchiderii, opt ore.
- Cum ai obNinut barca? l ntreba Stefania, alunecnd
cu degetele pe suprafaNa lucioasa a apei.
- Contra unui serviciu. Sa-i anunN pe cei a caror plimbare
expira ca e timpul sa se ntoarca la mal, doar daca e nevoie.
De obicei, supraveghetorul fluiera, asa ca nu avem nici o
grija.
S-au plimbat ore ntregi Cnd s-au plictisit, Valentin
a oprit barca sub o salcie pletoasa de pe marginea lacului.
Crengile plngatoare si scaldau vrfurile ramurilor n apa
verzuie, oprind cercurile repetabile ale valurilor pornite din
ritmicitatea batailor de vsle...
- Am luat de dimineaNa doua sandviciuri de la cantina!
Daca mi refuzi invitaNia la restaurant.
- BinenNeles ca o refuz! Prefer sandviciurile. Cu ce
sunt?
- Cu marmelada! rse Valentin.
XI
Fara ca nimic sa prevesteasca schimbarea de atitudine,
Paul Sava se opri n spatele ei:
- Ai un par frumos, Stefania Szabo! Mna lui mare
porni de pe crestetul ei n jos, si rasfira degetele puternice
pe ceafa, i atinse gtul abia perceptibil, apoi se retrase.
Stefania, concentrata asupra lucrarii de pe sevalet, nu
observase ca era pauza si studenNii iesisera n curte. Atingerea

profesorului o nfiora si o nelinisti. Statea lnga ea si o privea
cum lucreaza. Se fstci, sngele i urca n obraji.
- Vino la atelierul meu particular din Someseni, dupamasa,
la ora 17. Stiu ca nu ai cursuri. Vii? o ntreba cu o voce
soptita, surprinzator de blnda
- Nu.
- De ce? se nedumeri.
- Nu stiu. Pur si simplu nu pot.
- Cum nu poNi? Ai un motiv?
- Da. Nu vreau sa vin. SpuneNi-mi aici si acum ce aveNi
de spus!
- Bine! Mai vedem! se ntoarse surescitat si pleca.
Trecusera aproape trei saptamni pna cnd Stefaniei
i se contura clar n minte ideea ca profesorul o ocoleste cu
ostentaNie. Se apropia de sevaletul ei, i privea lucrarea fara
sa faca nici un comentariu si se ndeparta tacut.
Se retragea o mare parte a orelor n nisa ferestrei,
lasndu-i sa lucreze singuri. De acolo, privirea lui grea o
studia. Nu era acea ntrebare si cercetare exterioara lipsita de
profunzime cu care si priveau studenNii modelul nemiscat de
88 Marinela Porumb
pe podium. Era o privire fixa, intensa, pofticioasa, o cautare
a liniilor ei de contur, o dezvelire de vesminte, se simNea ca
un fruct decojit cu ncetinitorul, caruia el i savura prguirea.
Dezbracata, torturata si umilita de gndurile lui.
Cauta la magazia atelierului un halat si l lua pe cel mai
lung. Bleumarin, din doc, avea pe poale urme n culori de
ulei sterse cu pensula, un nlocuitor de paleta n folosinNa
ndelungata. Liniile si petele se ntarisera ca o scoarNa,
pictura nonconformista. i ajungea pna aproape la glezne,
caznd lalu si diform.
- Ni imaginezi ct esti de sexy cnd lasi doar gleznele
dezvelite n pantofii tai rosii? i sopti profesorul n prima ora
de compoziNie. Trecuse la atac direct.
Stefania dadu din cap a negare si zmbetul ei atenua
tensiunea care i se citea pe faNa palida:
- Nu asta era intenNia mea cnd l-am ales. Vreau sa mi
protejez hainele.
- Hainele tale sunt n siguranNa, dar nu cred ca asta e
problema. Vreau sa vad mai mult dect m-ai lasat sa mi
imaginez!
O privi intens, ca pe o prada prinsa n capcana. i
anticipa reacNia si o savura cu placere. Stia ca nu are scapare,
dar i placea jocul, sa o vada cum se zbate, derutata, cautnd
ajutor
Stefania simNi cum pulsul o ia razna si fulgere i se
aprind n ochi, se ncrunta, dar se stapni sa-i dea o replica.
Profesorul, imperturbabil continua:
- Apropo mi place temperamentul la o femeie!
De fapt chiar aveam intenNia sa Ni fac portretul. Te astept la
atelierul meu rse dezvelindu-si dantura cu strunga ntre
dinNii de sus, vag ngalbeniNi de nicotina.
Pleca, facu cNiva pasi si se ntoarse cu un zmbet perfid
pe buzele pline:
- li-ai imaginat altceva?
Stefania se clatina sfrsita, cu nervii ntinsi la maxim.
,,Se joaca cu mine, ma sicaneaza .
De ce i casunase pe ea chiar nu putea nNelege, dar n
subconstient o idee se contura foarte clar: momentele de

acalmie trecusera. Paul Sava iesea la atac si cum se vedea,
era decis sa foloseasca cu viclenie toate tertipurile de care
dispunea si se folosea mai ales de puterea pe care i-o dadea
avantajul superioritaNii. O intimida. Depindea de el si nu era
constienta de acest lucru.
*****
- Dupa-masa vii cu mine la ore? o ntreba Valentin.
Am doua ore de engleza la un elev, n cartierul Andrei
Muresanu.
- Sigur, vin, astazi nu mai avem cursuri. mi iau blocul
de desen cu mine si fac crochiuri ct timp te astept n parcul
din faNa blocului.
i placea sa se plimbe prin cel mai frumos cartier din
Cluj. ntr-o seara, la nceputul prieteniei lor, Valentin o
chemase jos, la poarta. Tocmai venise de la biblioteca, era
obosita, abia astepta sa ajunga, sa faca un dus si sa doarma.
- Vii acum cu mine! insistase. Nu accept un refuz, nu
plec de aici pna nu vii!
Stefania l nsoNi, trecnd prin toate starile sufletesti:
contrariere, nemulNumire, indispoziNie, suparare. Valentin nu
spunea nimic. Nici macar nu i vorbea. Mergea tacut ca un
calator pornit la drum lung. Ajunsera pe Calea Turzii cnd
Stefania se opri n loc:
- Daca nu mi spui unde mergem, macar spune-mi ct
mai avem de mers!
- PoNi sa mai ai puNina rabdare? De ce vrei sa strici totul
acum?
90 Marinela Porumb
Stefania si nghiNi vorbele ce avea de gnd sa le mai
spuna si l urma tacuta.
Ocolira pe cteva straduNe si intrara ntr-un gang
ntunecos. Fata se opri din nou n loc. Era ntuneric bine.
Privi n urma ei si i se paru ca mai trecuse o data
pe acolo, parca mergeau n cerc. Se ratacisera? Uitase el
drumul? Vru sa se ntoarca, dar nu mai stia pe unde, habar
nu avea unde se afla!
Valentin mergea naintea ei, cu minile n buzunare. Ea
l urma tacuta: ,,suntem ca o familie de Nigani, el n faNa, eu
un pas n spatele lui. Ar fi rs daca n-ar fi fost asa speriata!
Pasira pe o carare, dupa un gard, iar baiatul ndeparta niste
crengi ce le mpiedicau drumul sa intre ntr-o gradina.
,,Doamne, n ce m-am bagat, se nspaimnta Stefania,
daca are de gnd sa ma violeze?
Valentin se opri brusc, iar Stefania, neasteptndu-se sa
aiba un obstacol n faNa, se izbi de spatele lui, destabilizndul.
Se ntoarse spre ea si o prinse n braNe:
- Priveste! Aici e!
Trandafiri, sute de trandafiri albi si rosii, pe arcade,
nconjurau o fntna arteziana pe toate cele patru laturi. Sub
arcadele ce pareau coplesite de bogaNia florilor patru banci
albe, din fier forjat.
Dinspre casa nu se auzea nici o miscare, luminile erau
stinse. Valentin o susNinu si se aseza pe o banca. Stateau
tacuNi, Ninndu-se de mna. Luna plina, rotunda si aurie poleia
cu razele ei luciul apei si lumina ghirlandele de trandafiri.
Taceau. Se auzea doar susurul artezienei si se simNea n aer
mireasma florilor. Greierii cntau n iarba.
- Ce dureroasa e atta frumuseNe! SimNi ca e prea mult sa
poNi cuprinde n suflet, ca e prea frumos sa poata fi adevarat!
Cnd ai descoperit gradina asta? l ntreba n soapta.

- Astazi dupa amiaza! Acum m-am ratacit un pic, nu
mai eram sigur, de asta a durat att. Mi-era teama ca n-o mai
gasesc. E si mai frumoasa n lumina lunii!
*****
Stefania si separa pensulele de culori si le aseza
meticulos, fiecare n locasul potrivit din cutia lor de lemn,
cu cheiNa, pe care o Ninea n poala.
Dezamagita si furioasa. Pe obraji i se prelingeau lacrimi
pe care le sterse cu mneca halatului. Era a treia oara cnd
profesorul o excludea de la analiza lucrarilor. O facea voit si
faNis, o ignora cu buna stiinNa, ca si cnd nu ar fi existat, sarea
peste lucrarea ei si daca un coleg o lua n discuNie, l deruta
cu o ntrebare bine Nintita, avnd ca obiect o alta lucrare.
Acum si facea de lucru la catedra cu niste planse, ceea
ce nu-i era n obicei, sa ramna dupa terminarea orelor.
Stefania l observa pe sub sprncenele strnse nervos.
Astepta o reacNie din partea lui, presimNea ca se apropie o
confruntare.
Se ridica sa plece mpreuna cu Dora, prietena si colega
ei de camera. Profesorul intui miscarea si o strapunse cu o
privire rece, distanta:
- Tu rami! Avem de discutat!
Trase aer adnc n piept si si continua acuzaNiile:
- Ce se ntmpla cu tine, Stefania Szabo, n ultimul
timp? Lucrarile tale sunt att de slabe ca nici nu merita luate
n discuNie! Ma dezamagesti!
Stefania l privi stupefiata de atacul dur, neasteptat, mai
facu doi pasi si se aseza pe un scaun. CeilalNi studenNi iesira
grabiNi, nchiznd usa n urma lor.
Ca mpinsa de
,,N-are dreptate, trebuie sa ma apar
un arc se ridica si-l nfrunta cu tot curajul de care era n
stare:
- Mie mi se par chiar foarte bune! Si colegilor la fel!
92 Marinela Porumb
Nu nNeleg. De cnd nu va plac? SpuneNi-mi ce e n neregula
si voi ncerca sa remediez! Sunt cteva saptamni de cnd
nu v-am mai auzit parerea, iar pe colegii mei i-aNi oprit cnd
doreau sa-si expuna un punct de vedere. Ma izolaNi fara
motiv! Daca nu ma nsel, cred ca alta este problema ce
urmariNi de fapt?
Profesorul schiNa un gest de satisfacNie si faNa lui maslinie
se lumina cu un zmbet ironic:
- Ei, asta e! Nu stii. Chiar nu stii? Naivitatea ta ma
surprinde Ai uitat ce te-am rugat
- Daca va referiNi la faptul ca n-am venit la atelierul
dumneavoastra
- li-a revenit memoria, constata sarcastic.
- Vreau sa va spun ca am mult de nvaNat, peste o
saptamna ncep examenele si trebuie neaparat sa mi pastrez
bursa. Fara ea, ar trebui sa renunN la studii Nu am nici
timp si nu sunt buna de model, nu pot sta nemiscata attea
ore, ncerca Stefania sa gaseasca o motivaNie.
- Deci ai nevoie de bursa vocea lui era domoala si
veninoasa.
- Sigur, nu se lasa Stefania descurajata.
- Atunci de ce ma superi? De ce ma enervezi?
Fata se uita la el cum ncepe sa se enerveze. Privirea ei
se fixa pe o vena albastra ce i se zbuciuma pe tmpla, dar nu
era n stare sa i raspunda.

- mi displace sa fiu rau cu tine! Dar pot fi si mai rau
Nici nu-Ni imaginezi
- Va cred si regret daca am gresit. Referitor la lucrari
ncerca Stefania sa abata discuNia n alta direcNie, pe un teren
unde nu mai simNea nisipuri miscatoare.
- Nu la lucrarile tale ma refer, cu ele e n ordine, sunt
foarte bune. Atitudinea ta faNa de mine nu o pot tolera!
IndiferenNa! Ce nu Ni-e clar?
Statura lui impozanta ncremenise n asteptare. Stefania
si dadu seama ca trebuie sa nfrunte adevarul, sa lamureasca
lucrurile odata pentru totdeauna, indiferent de urmari.
,,Indiferent de urmari? Nu, omul asta ma poate distruge,
deja a nceput sa o faca! E mai parsiv dect mi-am imaginat!
Cine m-ar crede daca as spune ca ma harNuieste? n clasa numi
adreseaza nici un cuvnt de parca nu as exista Cum sa
mai trag de timp Poate gasesc o soluNie .
O vazu prin fereastra deschisa pe secretara iesind din
cancelarie si discutnd ceva cu Dora, apoi ndreptndu-se
spre atelier
Usa atelierului se deschise brusc si n cadrul ei aparu
gfind secretara, l chema agitata si povestira cteva clipe.
- Trebuie sa plec acum. E ceva foarte important. Dar
noi doi n-am terminat discuNia se apropie de ea si i sopti
la ureche: o putem continua ntr-o dupa-amiaza, saptamna
viitoare
Trnti usa n urma lui. i auzi pasii grei, apasaNi, de om
hotart, cum se ndeparteaza spre cancelarie. Si mai trnti o
usa, departe ca un ecou...
Se aseza pe scaun si ramase pe gnduri. Privi sala
scunda, cu pereNii goi, zugraviNi cu huma si afumaNi n dreptul
teracotei. Mai jos, un mester nepriceput sau grabit vopsise
peste zugraveala, cu o vopsea de ulei, o bordura crem ce se
cojea acum pe alocuri, n fsii prelungi. Cele noua sevalete
din lemn, rasfirate n jurul podiumului, neclintite, murdare
si uzate susNineau pnzele albe ntinse pe sasiuri, pregatite
pentru urmatoarea lucrare. O draperie visinie, decolorata
si prafuita nchipuia o cortina, un separeu dupa care se
dezbraca modelul.
Podeaua era roasa de vreme, de pasii celor care
trecusera pe aici, noduroasa, crapata si cu capete de cuie
iesite, curioase. Culoarea naturala a scndurilor geluite nu
94 Marinela Porumb
se mai deosebea n nuanNa cu nimic de praful din curte.
Cladirea veche fusese han nainte de naNionalizare si
transformata n ateliere de pictura dupa anii 1950. Avea
forma literei L, cu cancelaria spre strada si lunga ct sa
adaposteasca cele cinci sali de clasa.
Ferestrele nalte, doua pentru fiecare atelier, formate
din cte sase ochiuri de sticla subNire cu reflexe de mica,
dadeau toate spre curte, ntr-un cerdac ce nconjura cladirea
pe toata lungimea ei.
Soarele nu intra niciodata pe ochiurile de geam n
interiorul atelierului, razele lui se opreau cel mult pe
scndurile vechi ale cerdacului, batute de ploi, cu vopseaua
att de coscovita si scorojita ca semanau mai degraba cu o
scoarNa batrna de copac.
Curtea mare, folosita altadata pentru odihnit si ntors
carele la han acum era pustie. Doi castani cuprindeau n
umbra lor mai multe banci din cadre de beton cu laNi de lemn
rindeluit deasupra, fara spatar. Iarba crescuse pe sub ele
dar numai cteva smocuri scapasera necalcate n picioare.
Buruienile pusesera stapnire pe fsia ngusta din umbra
gardului de scnduri nnegrite cu motorina si se mprastiau
razleNe pe lnga cerdacul nalt.
n cele din urma, Stefania iesi din atelier si se ndrepta
spre bancile de sub castani. Dora se ridica grabita, lasndusi
geanta si caietul de curs si i veni n ntmpinare:
- Ce voia profu`? De ce se tot ia de tine? o ntreba
privind-o ngrijorata, cu ochii ei mari, caprui. Parul lung,
saten deschis, pieptanat drept, desparNit cu carare la mijloc
n crestetul capului i ncadra obrajii si accentua impresia de
diafan pe care o avea toata nfaNisarea ei.
- Ei, ce voia? Sa merg la el la atelier, sa-mi picteze
portretul! se aseza pe banca scunda si cu vrful pantofului
trasa un semicerc n pietrisul aleii.
- De ce nu mergi? Eu m-as duce o ncuraja Dora, cu
naivitatea ei de copil.
- Nu cred ca vrea doar portretul. S-ar putea ca aceasta
formulare sa fie doar un pretext. Dupa asta vrea si nud si
stii tu ce mai urmeaza Ai o Nigara? o ruga Stefania nca
agasata si nelinistita.
Dora cauta n geanta ei din pnza de sac crem si scoase
un pachet de BT din care lua doua Nigari. O privi iscoditor.
,,Parca ar fi mama , se gndi Stefania.
- De cnd fumezi?
- De azi. Am mai fumat o data ntr-a opta, cnd am
fost ntr-o excursie la padure, cu clasa. Diriginta nu a venit,
nu stiu din ce motiv, iar noi, daca tot am plecat, ne-am dus
singuri. BaieNii au facut focul ntr-o vatra cu pietre si au
copt porumbul pe care l-au luat dintr-un lan. Cnd sa ne
ntoarcem, o colega, Lidia, si-a amintit ca are Nigari si ne-am
prostit. Nu mi-a placut, am tusit de credeam ca o sa mor, pe
urma am mncat iarba verde din pasune, sa nu ne miroasa
gura.
- Uite asa faci! Nu tragi fumul n piept! i explica
zmbind.
Stefania si lasa capul pe spate si sufla fumul n sus.
Ofta. Privi spre coroana copacului de deasupra:
- S-au scuturat florile de castan si nici n-am observat
cnd au nflorit!! Cnd eram n liceu mi placea sa ma plimb
pe sub castanii nfloriNi, era o strada lnga internat cu castani
batrni si din clasa i vedeam n fiecare primavara cum si
deschid lampioanele conice cu flori delicate
Tacura amndoua o vreme.
- La ce te gndesti? o ntreba Dora.
- Privesc coroana castanului, si-mi amintesc cnd
am desenat prima oara un copac cu frunze multe, multe,
suprapuse si doamna Rezi mi-a spus ntr-o limba romneasca
96 Marinela Porumb
stlcita, ca sa nNelegi redau corect: ,,Frunzisul unui copac
nu e niciodata att de compact nct sa nu vezi prin el cerul
albastru . ntotdeauna ma gndesc la cuvintele ei cnd pictez
un pom, sau cnd nu vad o iesire dintr-o situaNie delicata, ca
acum
- Era o femeie desteapta!
- Da. Nu mai stiu nimic de ea
Se simNea nca ncordata. Tensiunea acumulata n urma
discuNiei cu profesorul se risipea greu.

- Te-ai linistit? o ntreba Dora. Mai vrei una?
Stefania clatina negativ din cap:
- Nu mai fumez sa nu mi se faca rau. Mi-e cam greaNa
dupa Nigara, ameNesc
- Asa e prima data. Pe urma ncepe sa Ni placa Daca nu
simNi nevoia, mai bine nu fuma Eu as vrea sa ma las
- Ma gndesc la discuNia din atelier. Nu stiu cum a
nceput totul si nu stiu cu ce l-am provocat. Din prima zi
m-a fixat cu privirea. Mi se pare un om nefericit, cu sufletul
zbuciumat, daca nu mi-ar fi teama, mi-ar fi mila de el
- Da-l naibii de prof, nu te mai gndi la el e artist,
cum poate sa fie? Eu mai fumez una si pe urma plecam
- Stam ct vrei, azi nu mai avem ore.
- Auzi, te-as ntreba ceva: tu ai vazut vreodata un barbat
gol?
Ochii caprui ai Dorei aruncara sclipiri de curiozitate.
- Nu! ntrebarea ta mi aminteste de un banc: ,,si ea
nuda, si el gol , nu-l mai stiu, ideea era ca un barbat nu poate
fi niciodata nud, doar gol.
- Vorbesc despre realitate. Eu am vazut doar n picturi
sau sculpturi.
- Dar GhiNa? GhiNa! L-am vazut pe GhiNa!
- GhiNa nu se socoteste! Nu se socoteste! chicoti Dora
si izbucni n rs, amintindu-si scena care facuse deliciul
atelierului.
- Nu se socoteste! GhiNa era ,,nud !
Stefania rse si ea, mai mult de hohotele molipsitoare
ale Dorei. n prima lor ora de studiu dupa model nud,
asistenta profesorului, o domnisoara batrna, venise nsoNita
de un tnar pe care l prezentase:
- El este GhiNa, noul nostru model. Urmatoarele doua
saptamni vom realiza, n culori de ulei, un studiu de nud pe
carton, aproape n marime naturala, iar GhiNa ne va poza.
n grupa erau sapte fete si doi baieNi. si pregatisera
cartoanele pe sevalet, culorile pe paleta, pensulele, uleiul
de in si asteptau sa nceapa lucrul. GhiNa se retrase dupa
paravanul visiniu sa se dezbrace. Aparu n cele din urma
n niste indispensabili largi, roz, cu flori, lungi pna la
genunchi. (Nou fiind, ori au uitat sa-i spuna ca trebuia sa
poarte un slip sumar, ori din proprie iniNiativa mbracase el
ce avea mai bun). AmuzaNi si presimNind ca momentul e unic,
irepetabil si se cere imortalizat, cNiva studenNi deja lucrau
cu srg, schiNnd febril pe tot cartonul indispensabili si flori
n interpretari abstracte, spre deliciul si hazul celorlalNi.
Derutata, asistenta care avea de respectat o programa si o
tema data, se agita sa i opreasca din actul ,,creaNiei lor ,
motivnd ca tema si modelul nu sunt concludente, iar pe
GhiNa ncerca sa-l convinga sa renunNe la indispensabili si sa
apara n faNa studenNilor n goliciunea lui fireasca.
Au cazut de acord n cele din urma sa gaseasca o crpa,
ceva cu care sa-i acopere partea esenNiala ce nu o dorea
expusa si pictata. Onoarea i fu data unei zdrenNe, prafuita
si rupta, cu care se stergea tabla. BaieNii o legara cu doua
sireturi si i ncropira un fel de slip protector. Toata agitaNia
dura aproape o ora, pna cnd GhiNa se urca pe podium, lua
poziNia indicata si ncremeni nemiscat pentru cinci ore, cu
pauze de cte zece minute ntre ele.
98 Marinela Porumb
ToNi ochii erau ndreptaNi spre model si spre indicatorul

de lemn cu care asistenta arata si explica diferenNele de
nuanNe ale pielii si cum trebuie tratate n culoare diversele
parNi anatomice. Cnd ajunse la ncheietura piciorului cu
abdomenul, fie din greseala sau poate din emoNie, domnisoara
batrna atinse acea parte sensibila si fina, gdilind-o. GhiNa
se ncorda, iar stranutul nabusit l zgudui n cteva rafale
scurte si exploda ntr-un hapciu rasunator, care desprinse
zdreanNa din legaturi si o propulsa ca dintr-un arc, dincolo de
podium. Iar GhiNa arata tuturor barbaNia lui spre imortalizare,
n culori Acum, daca tot fusese vazuta, nu mai avea rost
sa o acopere. SedinNa de studiu, un fiasco din punct de vedere
artistic, punctata pe tot parcursul ei de glume, bancuri si
jocuri de cuvinte, continua pna la schimbarea temei.
Rznd, Dora stinse Nigara n iarba, strivind-o cu
pantoful, si lua geanta de pe banca si se pregati de plecare.
- Sa mergem ca altfel nu mai ajungi la masa. Azi e
rndul tau, Fany!
- Nu mi-e foame, mai bine mergi tu! Stefania scoase din
poseta cartela de masa. Dora o lua si o strecura n geanta ei.
- Ni aduc un sandvici dintr-o felie de pine si ceva din
felul doi.
Amndoua aveau bursa, dar vindeau o cartela la
jumatate de preN, ca sa mai aiba un ban de cheltuiala pentru
un film, o carte, abonamentul la Opera sau o pereche de
ciorapi. Pe cealalta o mparNeau pe din doua: una servea
prnzul, cealalta dejunul si cina, alternativ. Fiecare din porNia
ei pastra o bucata pe care o aducea prietenei.
SenzaNia de incertitudine o urmari pe Stefania si a doua
zi dimineaNa. Soarele se ridicase deasupra copacilor din
parc si se oglindea n sticla transparenta a ferestrei. Din pat
se vedea cerul albastru, fara nori si departe, n zare, peste
acoperisurile caminelor studenNesti, ca o acuarela, orasul
estompat. nchise ochii, prelungind starea de somnolenNa,
amnnd intrarea n realitate.
- Vrei un ceai de menta? auzi vocea colegei de camera
cnd se foi n asternut si deschise ochii.
UNa se ridica de pe singurul scaun de la masa, cu o cana
de ceai n mna si veni lnga ea.
- E cald nca, poNi sa-l bei!
Stefania si aseza perna la spate, pe rama metalica a
patului, lua cana de porNelan cu ambele mini si sorbi cu
nghiNituri mici ceaiul de menta, dulce.
- MulNumesc! Ma simt mai bine. Fetele unde sunt?
- Dora si Rica sunt la cantina, Pusa si Jeni, la biblioteca,
mai au de desenat plansele la anatomie. O astept pe Rica sa
vina. Pe la zece, mergem si noi.
- Nu le-am auzit cnd au plecat! Aseara n-am putut
adormi pna trziu, am avut un somn agitat, cu multe vise
urte, abia spre dimineaNa m-am linistit. Ct e ora?
- Aproape noua. Azi e duminica, mai putem lenevi!
Peste o saptamna intram n sesiune si nu mai deosebim ziua
de noapte.
- Ce-Ni face hamsterul?
- E aici, sub pat, n cutie. Am adus-o nauntru imediat
dupa ce a plecat Pusa.
- E att de mic si fragil! l compatimi Stefania.
- Sa vezi ct e de dragalas! UNa si strnse cordonul n
jurul taliei, peste capotul negru cu flori mari, rosii, se apleca
si scoase de sub patul ei de lnga geam o cutie din carton

bej, o salta deasupra, o deschise si se ntoarse pe palme cu
un hamster mic, roscat, cu blaniNa scurta si deasa, cu ochi
aproape rosii. MustaNile lungi, albe, tremurau nelinistite si i
adulmecau mirosul pielii.
- SaracuNul, uite cum tremura!
100 Marinela Porumb
Stefania si ascunse un zmbet, amintindu-si cum Pusa
n fiecare seara nainte de a stinge lumina, n camasuNa ei
lunga de noapte, pe deasupra cu vestuNa de lna tricotata
n dungi colorate si cu bascuNa rosie pe vrful capului, n
papuci de casa, ps-ps, cu o sila nemasurata, lua cutia cu
hamsterul si o scotea afara, pe coridor. Prin cutia de carton,
mica vietate i simNea probabil pulsul la fel de accelerat. Era
ncremenit de spaima ca si Pusa. Daca ar fi facut cea mai
mica miscare, Pusa ar fi scapat cutia de carton si ar fi sarit n
pat, Nipnd ngrozita.
- Ma mbrac, trebuie sa apara si Rica! Vii si tu? o ntreba
UNa, n timp ce si aranja pulovarul negru peste bluza subNire,
din bumbac si fusta mini.
- Nici vorba! Mannc ceva si mai citesc la istoria artei.
- Cum arat? se rasuci UNa n faNa Stefaniei ca n faNa
unei oglinzi.
- Foarte bine! Ai picioare frumoase si-Ni vine bine fusta
scurta.
Pe hol se auzira pasi. n camera intra Dora si puse pe
masa doua sandviciuri mici, din feli de franzela, nvelite
ntr-un serveNel.
- HaideNi, fetelor, sa mncaNi! Am avut ochiuri la micul
dejun. UNa, daca vrei, poNi sa cobori. Rica te asteapta n faNa
caminului, pe banca, n-a mai urcat!
Imediat dupa ce UNa nchise usa n urma ei, Dora sari n
pat, lnga Stefania, nestapnindu-si curiozitatea:
- Spune-mi ce faci! Ce ai hotart? Te duci?
- Nu stiu, mi-e teama, i raspunse oftnd. M-am gndit
toata noaptea, nici n-am putut sa dorm din cauza gndurilor.
Pe termen scurt am luat o decizie: mine nu vin la atelier. Nam
nici o absenNa pna acum. Zici ca sunt bolnava.
- Nu poNi lipsi toata saptamna, trebuie sa ne predam
lucrarile pentru examen. Auzi, Ni spun ceva, dar mi promiNi
ca nu spui la nimeni? Nu vreau sa avem necazuri.
- Stii ca nu spun, dar daca n-ai ncredere, pastreaza tu
secretul! i raspunse Stefania, puNin jignita ca prietena ei nui
povesteste din prima, fara sa i mai ceara asigurari de taina.
Se ridica din pat si deschise dulapul sa se mbrace.
Dora fierbea de nerabdare.
- mi zici sau nu? o ntreba Stefania, scoNnd capul de
dupa usa dulapului, n fond la fel de curioasa, incitnd-o
astfel si mai mult.
- Mi-a spus cineva, nu-Ni spun cine, ca Tamara se duce
n fiecare saptamna la atelierul profesorului Geo Breazu si
se culca cu el, arunca Dora pe nerasuflate tot secretul.
n aer, particulele mici de praf vizibile n raza soarelui,
ce se agitau nelinistite, ncremenira instantaneu. Stefania, de
dupa usa dulapului, amuNi si ea, ntr-o tacere adnca.
- Ce zici? o iscodi acum, Dora, interesata de efectul
produs.
- Nu te cred! Tu fabulezi, ai nascocit asta ca sa ma simt
eu mai bine! Ni mulNumesc, dar nu mai amesteca pe nimeni
n povestea mea! i raspunse Fany nencrezatoare.

- Vrei sa Ni spun si ziua si ora la care Tamara merge
la atelierul pictorului? Ni spun si sa vad ce mai zici atunci!
se mbufna Dora si se ntoarse cu spatele, uitndu-se pe
fereastra jos, n faNa caminului.
- Bine. Spune-mi. Sunt numai ochi si urechi.
Dora se apropie si o privi printre gene, ca sa vada efectul
asupra Stefaniei:
- n fiecare saptamna, vineri, la ora 9.
Stefania se gndi o clipa:
- Nu se poate, pentru ca vineri avem cursul de limba
rusa.
- De cte saptamni nu a mai venit Tamara pe la curs?
Cursul de limba rusa nu era facultativ. Era obligatoriu,
102 Marinela Porumb
nsa notat cu calificative. Din toate grupele, profesoara
Katia abia reusise sa nscrie vreo zece studenNi. Ca sa i
rasplateasca pentru prezenNa pe cei cinci-sase care veneau n
fiecare saptamna, la ncheierea orelor i servea cu prajituri
facute de ea n casa, dintr-o cutie mica de carton, legata cu
panglica albastra.
- Ai dreptate, Dora, Tamara de multe saptamni pleaca
din camin, dar nu ajunge la curs, poate merge n alta parte
Chiar vinerea trecuta ne-a certat pentru ea profesoara, dar
n-am de unde sa stiu de ce n-a venit
- E adevarat ce Ni-am povestit, cine mi-a spus de la
Tamara stia, e o prietena de-a ei. S-au certat ieri, pentru un
ruj pe care i-l mprumutase si nu-l mai gasea...
- Halal prietena, ce sa spun! Sper ca n-ai discutat si tu
de mine cu prietena asta a Tamarei. Daca tot veni vorba
se arata ngrijorata Stefania, dar imediat regreta cuvintele
spuse:
- mi pare rau, Dora, nu ma ndoiesc de prietenia ta, dar
sunt asa de agitata si nelinistita! Ce sa fac, da-mi un sfat, tu
ce zici?
- Eu as zice sa te duci. Poate chiar vrea doar sa Ni faca
portretul! Si daca nu-Ni convine, pleci! concluziona ea.
- Daca intru n atelier la el, se presupune ca m-am dus
singura si de buna voie. Cum plec daca devine insistent? i
dau un pumn si-l dobor? Uite asa: Na! Poc! Poc! Stefania
mima o bataie n toata regula, ca un meci de box n care
Paul Sava ar fi fost facut cnocaut de ea. Dora rdea cu rsul
ei copilaresc, hazliu. SituaNia devenise hilara, caraghioasa si
fantastica, pentru ca nici una din ele, nici toate sase la un loc
nu ar fi putut sa-l doboare pe profesor. Prea era bine nfipt pe
picioarele lui si n funcNie.
*****
Pictorul Paul Sava lipsise toata saptamna. La atelier, l
nlocuise asistenta lui si tot ea strnse si lucrarile pentru a fi
notate de profesor. n ultima zi din semestru, Stefania rasufla
usurata. O prinse pe Dora de braN:
- Hai sa plecam mai repede, nu te mai ncurca atta n
crochiurile alea!
- De ce te grabesti asa? Acum gata, am terminat
semestrul, nu se mai ntmpla nimic Te-ai speriat degeaba,
nici macar nu a mai trecut pe la atelier
- Asa e, Dora, dar vezi tu... mi inspira teama, mai bine
sa stau departe de el. Si tata mi-a inspirat ntotdeauna frica.
Acasa ma tot uitam la ceas si ma bucuram ca sunt multe
ore pna venea de la lucru si dintr-o data parca manosele

o luau razna si aratau ora trei-treizeci. Si-mi era teama n
fiecare clipa ca aud poarta deschizndu-se si pasii mpleticiNi
apropiindu-se. Nu stiu cum ma temeam mai mult de el,
treaz sau beat, stiu doar ca nu voiam sa apara Si cu ct
trecea timpul, cu att temerea crestea si tresaream la orice
zgomot Poate se purta cu mine urt pentru ca mi simNea
atitudinea ostila sau el stie de ce.
- Stii cum se spunea, ca bataia e rupta din rai, absolut
necesara, dar pe noi, mama mai mult ne tragea de urechi sau
ne punea la colN. Tata, n schimb, nici macar nu ne certa.
- Mama, ct am fost copil, ma mai altoia cu coada de la
lingura de lemn, cu liniarul. Faceam tot felul de prostioare n
contra ei, dar pentru asta n-am avut niciodata resentimente,
stiam ca am fost vinovata, uneori le faceam chiar intenNionat.
ncercam lucruri pe care mi le interzicea, le provocam cnd
nu era acasa.
- Ce lucruri?
- Odata am organizat la noi n curte un spectacol de
104 Marinela Porumb
teatru. Au venit mulNi copii de pe strada, intrarea era un leu,
dar banii i-au luat Cornel si Nelu Zbrcea, doi baieNi din
vecini. E adevarat ca au muncit mai mult, au facut si scena, cu
scnduri din sopron, cortina din doua cearceafuri. Am jucat
o piesa de teatru cu cteva prietene, mai mult improvizaNie.
Pe mine ma interesa spectacolul ca atare. Mama era plecata
la sapa, tocmai n Valea Seaca si stiam ca nu vine dect
seara. Vremea n-a Ninut cu noi si a venit ploaia, piesa nu o
terminasem si ne-am mutat n casa, gramada, n cele doua
camere. Am avut asa un succes cu spectacolul, ca si alNi copii
au vrut sa participe, toNi aveau ceva de recitat sau interpretat,
eram pe rnd actori si spectatori. Pna cnd a aparut mama,
a intrat n curte si a dat cu ochii de scena. Ct era de obosita
si plouata, din doua salturi a fost n usa. A ncremenit si ea,
si noi, preN de cteva clipe, apoi presimNind vijelia, toNi s-au
bulucit sa iasa pe cealalta usa de la bucatarie. Eu am ramas
sa dau piept cu furtuna.
Alta data am facut foc de tabara n curte si s-au strns
toNi copiii de pe strada, am ars toate lemnele ce mai erau
taiate prin sopron. Mama zicea ca ar fi gatit o luna cu ele
Copiii se adunau ciopor la poarta noastra, iar cnd plecam
sau veneam de la scoala, era ntotdeauna o gramada care ma
nsoNea... Aveam pareri, sugestii si i atrageam n tot felul de
activitaNi, de jocuri.
- De atunci Ni placea competiNia!
- Da, mi treceau tot felul de idei prin minte si nu ma
limitam la att, le puneam si n practica cnd locuiam pe
strada Florilor. Acolo erau mulNi copii, parinNii plecau la
lucru toata ziua, nu ne supraveghea nimeni ntotdeauna
am simNit ca mama ma iubeste, mi cumpara lucrurile de
care aveam nevoie pe ascuns, sa nu vada tata, sa nu stie ca
cheltuie bani... El nu se bucura pentru mine sau mpreuna cu
mine cnd aveam ceva nou, se enerva, provoca un scandal,
cauta motiv de cearta. Apoi, cnd am mai crescut, a nceput
sa ma loveasca, sa ma umileasca ca si cnd n-ar fi trebuit sa
ridic niciodata fruntea spre lumina. Ma umilea mai ales de
faNa cu alNi copii, pentru nimicuri. mi era rusine ca mi-e
tata, ma deranja tot ce decurgea din zilnicele lui beNii. Ma
trata ca si pe un strain de care nu poate scapa, pe care nu-l
poate scoate afara din casa.

- Dar Valentin cum e? Si de el Ni-e teama?
- Valentin a aparut prea repede n viaNa mea. Nu pot
depasi rigidele norme convenNionale, sa ies din carapacea
n care sunt zidita. Am fost crescuta de trei femei. ntr-un
fel sau altul, nici una din ele nu a fost fericita. ConvenNiile
morale cu care sunt mbibata pna la refuz nu mi-au permis
niciodata sa ma apropii mai mult de un baiat.
- Mi se pare sensibil!
- Asa este. Iar eu nu pot concepe ca si un barbat ar
putea avea o viaNa afectiva intensa. Ca tacerea lui ar putea fi
manifestarea unor framntari launtrice.
n faNa atelierelor, Valentin o astepta deja. Era mbracat
cu o camasa albastra, usoara, de in, strnsa cu o curea neagra
n pantalonii gri din stofa fina, calcaNi la dunga. Avea o
statura frumoasa, dreapta, o Ninuta perfecta.
Starea de spirit a Stefaniei se schimba imediat ce simNi
mna calda cu degete lungi cum i cuprinde mijlocul. Mapa
grea, cu desene, trecu n cealalta mna a lui.
- Bine ca am predat astazi lucrarile, ma simt mult mai
relaxata. Am ales cele mai bune planse si desene, dar mai
am destule daca vrei sa le vezi. Mergem n parc, sa stam pe
o banca si sa le rasfoim?
- Nu cred ca arata mai bine vreunul din ele dect tine!
- Asa crezi tu, ca arat bine astazi? Doar sunt obosita
- ntotdeauna araNi bine. Nici n-ar fi de mirare cu corpul
frumos pe care l ai
106 Marinela Porumb
- Hei, hei, opreste-te! Astazi esti dispus sa faci
complimente! ncerca Stefania sa l tempereze.
- Nu fac complimente, observ cu mare atenNie detaliile
care te caracterizeaza
- Cum ar fi?
- Cum ar fi parul tau blond, aranjat ntotdeauna impecabil,
rochiile mini din matase imprimata, care Ni subliniaza talia
subNire si ma lasa sa-Ni admir picioarele frumoase n pantofi
foarte eleganNi.
- Mai bine spune-mi daca ai terminat cu examenele.
- Astazi a fost ultimul, am luat numai noua, dar sunt
foarte mulNumit. A fost dificil.
- Pentru mine este obligatoriu sa iau numai zece, altfel
nu mi pastrez bursa. n sesiune nu avem mult de nvaNat,
dar am avut tot timpul anului probele practice la care am
lucrat din greu. Departajarea la noi se face prin examenele
teoretice pentru ca la cele practice sunt numai note de noua
si zece.
Mergeau Ninndu-se de mna prin orasul aglomerat,
tineri, bucurosi, visatori, fericiNi, cnd Stefania avu
sentimentul acela ciudat de ,,prea bine, prea mult
De
parca dincolo de acel sentiment de bucurie si fericire, care a
atins apogeul nu va mai putea sa existe nimic
XII
La celelalte trei examene, Anatomie, Istoria artei si
Perspectiva, lua numai note de zece.
- Luni se afiseaza notele pentru probele practice! le
anunNa UNa vineri, cnd se ntoarsera de la ultimul examen.
- Eu plec mine acasa. Voi ramneNi pna luni? se
nelinisti Stefania. I-am anunNat pe ai mei ca merg cu trenul
de dupa-amiaza si vor fi foarte ngrijoraNi daca nu ma duc!
- Ramn eu la verisoara mea pna saptamna viitoare.

PuteNi pleca si suntem nNelese sa va sun marNi dimineaNa, la
ora zece, la oficiul postal si va spun ce note aNi luat! se oferi
Rica sa le informeze.
- Ne ntlnim la nti iunie, pentru practica de vara, la
Baia Mare!
Valentin o astepta pe banca, n parc. Se ridica si o
ntmpina fericit:
- Vrei sa ne plimbam astazi? Sa ne luam ramas bun de
la Cluj?
Stefania simNi cum inima ei se strnge, abia acum
constientiza ca mine pleaca si nu o sa-l mai vada pna n
toamna. Se obisnuise cu el, sa-l stie n preajma, sa o astepte
dimineaNa, sa-l ntlneasca n cele mai neasteptate locuri,
se obisnuise cu nelinistile lui, cu cautarile, cu dorinNa de a
descoperi si trai mereu lucruri noi. Se bucura cu intensitate
de cele mai neasteptate lucruri, de fiecare clipa traita, ca si
cum ar fi vrut sa nu-i scape nimic.
- Ce vei face toata vara?
- Citesc, nvaN, ma gndesc la tine, Ni scriu n iulie
merg ntr-o tabara la Orsova Dupa aceea, nu mai stiu
Ratacira pe strazi, Ninndu-se de mna, urcara sus pe
cetaNuie, se asezara pe o banca. Stateau privind n noapte cum
rnd pe rnd se sting luminile ferestrelor, cum se potoleste
zgomotul orasului. Deasupra lor, stelele sclipeau ca miliarde
de artificii, pe bolta imensa a cerului.
- Acum, aici, n aceasta noapte, privind nemarginirea
bolNii ceresti, mi se pare ca viaNa noastra, iubirea, e nesfrsita
ca si universul. Poate si noi suntem tot asa, doua stele n
necuprinsa lui eternitate
108 Marinela Porumb
O mbraNisa pe dupa umeri si o apropie de pieptul lui,
tulburat de bataile nelinistite ale inimii ei.
- De ce Ni-e teama? o ntreba, simNindu-i mna rece, cu
degete subNiri, cum se nclesteaza de mna lui.
- As vrea sa stiu ntotdeauna m-am ntrebat... ct Nine
fericirea? Nu poate dura la nesfrsit, dar n viitor ce ne
asteapta? Am avut mereu presentimentul ca nu voi sti cnd
am ntlnit iubirea adevarata, sa ma opresc la ea, ca voi trece
,,dincolo de iubire si ma ntreb: ce voi gasi acolo?
- Fiecare suflet cauta fericirea, mai sus sau mai departe,
cauta un ideal pe care l poarta n subconstient, nestiut,
transmis prin gene, dintr-un trecut ndepartat, dintr-o iubire
nemplinita. Cautam un anume tip de frumuseNe, o anume
persoana, pe care o purtam n suflet, iar cnd o ntlnim, i
spunem ,,dragoste la prima vedere . Suntem siguri ca este
persoana asteptata.
- Cel mai adesea, nsa, aparenNele sunt nselatoare, ne
nselam singuri pentru ca nu vrem sa vedem realitatea sau
suntem nselaNi de cei ce ne amagesc, totuna este!
- Poate de aceea cautarea e nesfrsita.
- De unde venim cu acea imagine anterior constienta,
ramasa confuza, pna la revenire n sfera constiinNei
clare?...
- De departe... ne-a fost transmisa... Si fiecare suflet
duce cu el, n acelasi timp, povara nefericirii pe care a lasato
n urma, atunci cnd neatent a trecut pe lnga iubirea
harazita lui si n-a fost capabil sa o descopere, sa o aleaga, sa
ramna cu ea.
- Trezirea la realitate genereaza retorica ntrebare pe
care fiecare si-o pune la un moment dat: Cum ar fi fost daca

as fi ales alta iubire? Categoric, viaNa mea, destinul meu
ar fi fost altfel
*****
Dinspre casa, o liniste adnca o nvalui.
,,Mama lucreaza n schimbul de dupa-amiaza, iar
tata probabil e la pescuit! si spuse cnd nimeni nu o
ntmpina.
Intra n camera ei si aprinse lumina. Trandafirii rosii,
strnsi buchet n vaza transparenta de pe masa, ciorchine
imens de petale sngerii, contrastau cu gingasia imaculata a
servetului alb, brodat, peste care se rasfrgeau. Parfumul lor
luase camera n stapnire.
Din dulapul cu rafturi mpatura doua prosoape curate si
se ndrepta spre fntna. Roata de metal cu butuc de lemn
pe care era nfasurat lanNul fntnii se derula usor, galeata
atinse luciul apei si se umplu repede. O turna n cele doua
lighene smalNuite, unul de faNa, celalalt de corp si picioare. Se
dezbraca si se spala ncet, de praful drumului, de transpiraNie.
Oboseala, emoNiile examenelor, gndurile negre adunate
n ultima vreme alunecau si se evaporau ca stropii de apa
sub bumbacul prosopului. Pijamaua din bumbac flausat o
cuprinse n mbraNisarea ei moale.
Se ntinse n patul mare, acoperit cu duna din puf de
gsca si ofta usurata de orice grija:
- Ce bine e acasa! Nicaieri nu-i att de frumos!
SuferinNa psihica si stresul ultimelor saptamni se topi
dintr-o data n somnul lin si odihnitor ce o cuprinse
Se facuse dimineaNa cnd Lia trase n lateral obloanele
mari de la usa si soarele o ncalzi cu razele lui. Usa era
deschisa si aerul curat, blnd, parfumat cu mirosul florilor o
nvalui. Respira adnc, iar si iar si nu se satura sa-si umple
plamnii cu parfumul zorilor.
- Trezeste-te ca e amiaza pe noi! o ntmpina Lia
bucuroasa. Am venit aseara sa vad cum ai ajuns, dar dormeai
110 Marinela Porumb
foarte linistita si n-am avut inima sa te trezesc!
- M-am odihnit att de bine cum n-am mai facut-o de
mult. Mi-a fost dor de duna mea din puf, de asternuturile
imprimate cu flori, de mirosul proaspat al rufelor apretate.
Si de dumneata, mama, mi-a fost dor
- Da, bine, bine, dar cu examenele cum te prezinNi? o
iscodi Lia. Profesorii ce zic, cum desenezi? Esti cea mai
buna sau lasi pe alNii sa te ntreaca?
O umbra trecu pe faNa Stefaniei: sa-i spuna mamei, dar
cum sa-i spuna? Va crede ca ea a fost necuviincioasa sau nu
s-a purtat cum trebuie
- La ce te gndesti? S-a ntmplat ceva? se nelinisti
Lia.
- Stii la ce ma gndeam? La pantofii mei rosii, din lac,
pantofii de Guban. Ni amintesti cnd ai venit la mine, la Cluj
sa-mi aduci un pachet cu mncare si banii pentru internat?
Eram n clasa a zecea... Ne-am plimbat amndoua prin oras
si erai tare trista, nu mi-ai spus de ce si deodata ai vazut
n vitrina pantofii rosii, decoraNi cu o catarama de sidef.
Privirea Ni s-a nseninat! Erau n mijlocul vitrinei, att de
frumosi ca nu mai vedeam nimic n jur. M-ai ntrebat: ,,i
vrei? ,,Da , am soptit. ,,Hai sa Ni-i cumpar. Daca nu costa
mai mult de trei sute, Ni-i cumpar. ,,Si banii de internat? team
ntrebat ngrijorata, stiind ca nu aveai dect taxa pentru

luna urmatoare. ,,Ma mprumut si Ni trimit. Orict ai fi de
simplu mbracata, un pantof frumos te face mai eleganta,
iar o haina, orict de eleganta ar fi, daca pantofii nu sunt
frumosi, arata sleampata. Am intrat n magazin si ai ntrebat
ct costa pantofii din vitrina. Erau foarte scumpi: trei sute de
lei. Singura pereche, exact numarul meu. Si mi i-ai cumparat.
Ct am fost n liceu, i-am purtat numai duminica, acum i
port n fiecare zi la facultate, sunt nca att de frumosi, parca
ar fi noi Un profesor chiar a remarcat
Se auzira pasi prin curte. Arpad se ntorcea de la pescuit,
mpingnd motocicleta lui CZ, ncarcata cu raniNa, undiNe,
cutii cu rme, viermi si alte momeli.
- Ai prins vreun somn-peste sau doar un somn-usor azinoapte?
l ntreba Lia.
- Dar cnd am prins somnul acela de unsprezece
kilograme, cum a fost? Eram la Mures de doua zile si
Arpad potrivi suportul de fixare de sub pedala, lasa jos raniNa
gata sa povesteasca pentru a suta oara istoria pestelui celui
mare prins n urma cu cNiva ani, al carui cap cu gura deschisa
l privea fara ochi, uscat, dintr-un cui de pe filigorie, alaturi
de alte trofee vnatoresti modeste: coarne de cerbi si colNi
de mistreNi.
Complet neinteresata de povestea spusa si ras-spusa,
Lia se ntoarse din prag si se apropie din nou de Stefania:
- Saptamna trecuta m-am ntlnit cu avocatul care la
reprezentat pe domnul Rosu cnd am facut actele pentru
casa si, din discuNii, una-alta, l-am ntrebat ce mai fac, ca nu
mai avem vesti de la ei. Stii ce mi-a povestit? Nu-Ni vine sa
crezi!
- Ce s-a mai ntmplat? ntreba Stefania deloc interesata,
ca si Lia, n povestea pestelui, atenta doar din politeNe. Se
ridica n sezut si si cuprinse genunchii cu braNele.
- Stii ce au facut Ilona si domnul Rosu???
- Nu stiu mama, habar nu am! Au divorNat? Au copii??
Lia se supara:
- Te-am nvaNat sa fii respectuoasa cu cei n vrsta!
- Ce mai puteau face la anii lor, care sa te minuneze,
chiar nu pot sa-mi nchipui! ncerca Stefania sa destinda
situaNia.
- Uite ce au facut: cnd au plecat de aici spre Trgu
Mures, n drum s-au oprit la Saliste, si au lasat-o pe Rezi la
un sanatoriu de batrni. Au parasit-o acolo. Ea saraca habar
112 Marinela Porumb
n-a avut ce cocea Ilona, credea ca toNi se duc spre casa lor
S-au scapat de ea
- Ai dreptate, nu m-am asteptat! Eram suparata, mai
ales pe Rezi. Pe ea am iubit-o cel mai mult si a plecat asa,
fara sa ne luam ramas bun Nici nu mi-a mai scris
- Pai daca au luat-o astia pe sus, ,,Hai, hai, hai, repede
ca plecam, altfel te lasam aici! s-a dus saraca si uite unde
a ajuns, mai bine ramnea, ca o farfurie de ciorba aveam si
pentru ea se tngui Lia miloasa.
- Mergem la Saliste sa o cautam? Mi-e dor de ea
- Si eu m-am gndit! Tu ct stai acasa?
- Doua saptamni, pe urma plec la Baia Mare, n tabara
de pictura, pentru practica de vara de o luna!
- Atunci, saptamna viitoare ne ducem pna acolo. Sa
te interesezi la gara cnd avem tren.
Duminica si luni dimineaNa trecura repede, Stefania si

despacheta geamantanul cu haine, le spala si le ntinse n
curte, la uscat, o ajuta pe Lia la bucatarie. Spre seara nsa,
deveni agitata. Nu-i venea nici sa citeasca, nici sa se uite la
televizor, nici sa se ntlneasca cu vreo prietena, nimic.
,,La ora asta, notele sunt date si afisate. Oare cum mi-o
fi notat lucrarile? M-a ameninNat, dar poate n-o fi asa hain la
suflet! Poate nu m-a ameninNat serios, o fi ncercat, daca i
pic n braNe, bine, daca nu, tot bine, doar mai sunt studente
Mai ales ca n ultima saptamna nici n-a fost la cursuri, poate
i bolnav si nu mai vine
MarNi dimineaNa se trezi cu stomacul facut ghem. ,,De
notele astea depinde bursa mea pe semestrul urmator. Nu
sunt dect trei burse .
Astepta o jumatate de ora pna centralista de la oficiu i
facu legatura cu Clujul. La celalalt capat al firului Rica, tusi
ncurcata:
- Auzi Stefania, sa nu te superi ca-Ni dau o veste
proasta!
- Ce note am luat, spune-mi mai repede?!
- Pai cum sa Ni zic Opt.
- Cum opt? Si la celelalte doua lucrari ct am??
- Ai trei de opt. Cele mai mici note. Mai sunt doi de
noua, restul numai zece...
Stefania lasa telefonul din mna si pe Rica vorbind
singura. Totul se nvrtea n jurul ei. Mergea Ninndu-se de
pereNi si nu-i pasa ca oamenii se uita la ea. Se abNinu cu greu
sa nu izbucneasca n lacrimi pe strada, dar dupa ce nchise
poarta n spatele ei, genunchii i se nmuiara. Fara putere se
lasa sa alunece jos, pe ciment si ncepu sa plnga n hohote:
,,Ticalosul! Ticalosul! Era singurul cuvnt care i venea n
gnd
Lia o auzi din bucatarie cum plnge si suspina, lasa
mncarea pe focul aragazului si, alarmata, alerga ntr-un
suflet la poarta:
- Tu ai picat examenele, ai picat examenele!
- N-am picat mama, se reculese Stefania, am luat opt.
La toate cele trei probe am luat opt! Si ncepu din nou sa
plnga cu sughiNuri Am luat opt .
- Ai picat examenele! relua Lia nspaimntata, nu se
poate sa plngi asa pentru un opt!
- N-am picat! Am luat trei note de opt!
- Si pentru opt ma sperii asa?? Ca mi-a sarit sufletul din
loc cnd te-am auzit plngnd! si reveni Lia. Mi s-a ars si
mncarea! fugii spre bucatarie, uitnd sa mai ntrebe daca
ceilalNi au luat nota mai mare dect fata ei.
Stefania plnse toata ziua si n urmatoarele zile de cte
ori si aducea aminte, pna cnd Lia, satula de attea bocete,
i interzise sa o mai vada cu lacrimi n ochi:
- Da-l ncolo de opt! ngroapa-l odata si nu-l mai
114 Marinela Porumb
plnge! glumi ea. Hai si ajuta-ma sa fac o prajitura cu mere,
ca mine mergem la Rezi la sanatoriu.
*****
Trenul de la ora noua veni foarte aglomerat. Un
personal, ,,bou vagon cum se spunea, fara compartimente,
ce transporta de la uzina din Cugir muncitorii din schimbul
de noapte si mergea doar pna la Sibiu, risipindu-i de-a
lungul traseului prin staNii.
La Miercurea Bai se mai elibera, dupa ce coborra toNi

pensionarii care faceau naveta la tratamentul cu ape termale,
contra reumatismului.
Gara din Saliste era undeva n cmp, comuna nici
nu se zarea din gara, fiind pitita jos, n vale, dincolo de
drumul naNional si nici un mijloc de transport nu se ghicea
prin preajma. Plecara pe jos, grabind pasul, cnd o ploaie
rece, aversa trecatoare, le uda rochiile subNiri din bumbac.
Se adapostira sub un copac batrn, la marginea drumului
neasfaltat, plin de gropi si de hrtoape.
O caruNa trasa de doi cai trecu pe lnga ele si batrnul
caruNas, vazndu-le straine si plouate, struni animalele, opri
si le pofti sa urce deasupra, pe niste saci cu lna. Era curios
sa afle ce treburi le mnau prin parNile lor si le iscodi. Lia,
bucuroasa ca are cu cine povesti, afla tot felul de detalii, nct
i se paru ca au ajuns prea repede la pod, unde drumurile lor
se desparNeau. Batrnul mai avea vreo cNiva kilometri pna
n satul Vale, iar ele, vreo cincizeci de metri n dreapta.
Sanatoriul aflat n mijlocul comunei, ntr-un parc,
cladire impozanta, nconjurata de castani batrni, nu i se mai
paru Stefaniei att de nspaimntator cum si-l imaginase de
acasa. Era bucuroasa ca o va ntlni pe Rezi. La poarta, nsa,
un nou obstacol: portarul.
- Vizitele sunt permise numai ntre orele 14 si 16. Nici o
excepNie! Dupa lungi discuNii, Lia l convinse cu o hrtie de
10 lei sa le dea drumul, sub pretext ca vor sa discute cu un
medic (si le spuse numele doctorului care tocmai plecase),
n caz ca cineva ar fi interesat de prezenNa lor n cladire.
Inutil, n curte nu se vedea nimeni, asa ca intrara n cladire
pe prima usa ntlnita n cale. Patrunsera ntr-un hol lung
si ntunecat, pardosit cu placi de gresie colorata, roasa pe
partea cu trafic intens pna la cimentul cenusiu.
- Buna ziua, am dori sa vorbim cu doamna Tereza
Rosu! se apropie Stefania de o asistenta nalta si slaba ca
un Nr, care rasfoia o revista de moda pe bancheta de vinilin
verzuie, de sub fereastra. Femeia n alb o masura din cap
pna n picioare, apoi o interpela:
- Cine sunteNi?
- Stefania Szabo.
- Ruda?
- Nu Am locuit la ea si am aflat doar de curnd ca
e internata aici
Asistenta nu raspunse, se ridica vadit deranjata si
indispusa, lasa revista deschisa, semn ca avea de gnd sa
se ntoarca ca sa reia rasfoirea dupa ce intrusele astea vor fi
plecat. Intra pe o usa, iesi imediat la fel de acra, fara sa o mai
nchida n urma ei:
- IntraNi la domnul doctor
Doctorul le pofti n cabinetul lui, le oferi un pahar cu
apa si le vorbi foarte politicos:
- Doamna Tereza, din pacate nu mai e printre noi!
- A plecat la Trgu Mures? sari Lia dezamagita ca au
facut drumul degeaba.
- ntr-un fel, da!
- Cum ,,ntr-un fel ? se agita Lia
- S-a stins din viaNa alaltaieri. Ieri au venit aparNinatorii
si au dus-o. Erau foarte grabiNi. Nu au mai luat lucrurile, le116
Marinela Porumb
am mparNit unor nevoiasi. Printre ele au gasit si astea. Mi
le-a adus de dimineaNa asistenta.

Se ndrepta spre un dulap din lemn masiv, sculptat,
foarte vechi si se ntoarse cu o poseta mare crosetata din
macrameu bej, cu doua mnere rotunde pe cercuri de lemn si
ciucuri n forma de boabe mari. Avea si o bareta de purtat pe
umar. ,,La vremea ei, a fost o frumuseNe , se gndi Stefania.
Rezi i facuse si ei cadou una mai mica si mai finuNa, cnd era
n clasa a saptea si se mascase n contesa pentru carnaval.
Doctorul se apropie de Stefania si i ntinse poseta:
- Cred ca doamna Tereza Rosu dorea sa Ni aparNina,
acesta-i motivul pentru care se afla la mine n birou si nu
la magazie. Ma gndeam sa Ni-o trimit printr-un fost coleg,
doctorul Olaru, cu care ma vizitez. Acum ma scuzaNi, am de
facut o consultaNie.
Le conduse pna la usa si le saruta mna la fel de
amabil.
- Va mulNumim, domnule doctor, zise Lia.
Doctorul se nclina si mai adauga privindu-le:
- Doamna Tereza a fost o adevarata doamna pna n
ultima clipa a vieNii ei!
- Ce doctor cumsecade! Lia era ncntata de amabilitatea
doctorului. Asteapta-ma afara, intru ntr-un salon sa dau unei
batrne pachetul ce l-am adus pentru Rezi. Sa fie pomana de
sufletul ei, nu-l mai ducem acasa!
Stefania iesi n curtea sanatoriului si se aseza pe o
banca, la umbra. Stia ca are de asteptat. Mama ei, foarte
volubila si sociabila, avea multe de povestit cu oricine se
ntlnea si n-ar fi putut pleca de aici fara sa mpartaseasca
cuiva motivul venirii. Cine stie, poate gasea pe cineva care
o cunoscuse pe doamna Rezi si atunci erau multe de istorisit
de ambele parNi!
Deschise poseta din nasturele crosetat si trase din
interior un pachet nvelit n hrtie ngalbenita. Pe el recunoscu
scrisul tremurat al lui Rezi, ntr-o ortografie veche si stlcita.
Numele si adresa ei. Asadar, Rezi nu o uitase, se gndise tot
timpul la ea. Se simNea vinovata ca nu s-a interesat de soarta
batrnei, o credea la Trgu Mures, unde plecasera toNi trei.
Nici o clipa nu i-a trecut prin minte ca poate n-a avut un leu
sa-i trimita o scrisoare! De unde sa aiba bani Rezi? Nu mai
avea pe nimeni si nimic.
Despatura hrtia si atinse cu grija foile ngalbenite.
linea n mini toata averea materiala si sentimentala a
batrnei, bunurile ei nepreNuite.
Erau scrisori vechi n limba germana, cteva cu adresa
retur, nedeschise, niste felicitari la fel de vechi, decolorate,
notiNe pe foi rupte cu marginile zdrenNuite, fotografii sepia
pe care nu le mai vazuse niciodata. Erau poze foarte vechi,
dintr-o alta lume. Poze de familie, probabil familia ei de
la Viena, cu Rezi copil, Rezi adolescenta n rochie de bal,
mpreuna cu domnul Rosu, pe vremea tinereNii lor, mai trziu
maturi, mbracaNi n haine de blana, undeva la o staNiune
cu persoane care nu fusesera importante dect pentru Rezi.
Acum, ca ea nu mai exista, devenisera imagini fara nici o
nsemnatate.
mpaturata ntr-o foiNa fina, o fotografie alb-negru, o
poza de absolvire cum sunt cele care se puneau pe tablourile
expuse n vitrine, la terminarea liceului.
Stefania privi ndelung fotografia. I se parea cunoscuta,
fara sa o fi vazut vreodata. O ntoarse. Pe verso, un scris
caligrafic notase:
,,Si cte taine prinzi si nu descoperi
Ca sa ma ierNi, ca sa te uit
Ce triste nceputuri duci n suflet
Ca sa te iert, sa nu te uit
Pe o coala de desen cu marginile ndoite si roase, o
118 Marinela Porumb
frumoasa acuarela nfaNisa un buchet de anemone albe,
de o puritate intangibila, iar n josul paginii, Stefania citi
versurile:
,, Albe anemone, din umbra neagra a padurii
Timide se ridica
Privesc spre zarea de lumina
ncet faptura palida tresalta si alina
Precum nemarginirea tristeNii si-o nchina.
Iar raza ce patrunde, adnca si suava
Le mngie pe frunte oftnd de dor navalnic
Priveste anemona lumina ce o inunda
Ca focul cel puternic, ca jarul o cuprinde
Si cade stinsa-n umbra adncii nefiinNe.
Ridica cutia de carton subNire, uzata, care lasa sa se
vada pe laterala rupta un obiect din placaj lacuit, pirogravat
si pictat. Sub ea, un caiet, mbracat n piele stanNata cu un
model gofrat, identic cu cel pe care l primise ea de la Rezi,
mult uzat, jerpelit, de ct batrna l citise si recitise si o carte
veche, romanul ,,InvitaNie la vals de Mihail Drumes.
Deschise caietul si pe prima pagina descoperi un
scris copilaresc: JURNALUL MEU - SISI ROSU - 1951,
nconjurat de floricele albastre de nu-ma-uita, colorate n
creioane de desen, nchipuind conturul unei inimi.
Rasfoi jurnalul asa, la ntmplare, citind cuvinte si
propoziNii disparate, cnd un nume i atrase atenNia
ncremeni. ,, Nu se poate, nu poate fii adevarat! Citi iar si
iar cele doua cuvinte
Pietrisul de pe alee suna rascolit sub pasii repezi ai Liei.
Se opri n faNa ei.
Speriata, tulburata, fata se uita n gol si murmura ceva
nenNeles.
- Ce-i cu tine, fata? Ce te uiNi asa de parca ai vazut o
stafie?
Fany o privi ca scoasa din transa si ngna:
- Daca ai sti, mama! Chiar o stafie vie am vazut!
- Mai lasa-ma n pace! Ce ai mai luat si toate vechiturile
astea nu stiu! La ce-Ni mai folosesc? ,,MorNii cu morNii, vii cu
vii . Sa ne grabim, ca pierdem trenul!
Trenul personal se apropia de gara, trndu-se printre
dealurile Apoldului ca un sarpe lung. Se opri scrNind din
fiare si fluiera obosit, mproscnd aburi si stropi fierbinNi pe
peron, printre pasagerii agitaNi.
Desi era aproape gol, calatorii se nghesuiau sa urce,
mpingndu-se, aruncnd bagajele naintea lor, icnind din
rasputeri cnd se saltau prinsi de bara, pe treapta prea nalta
a vagonului, grabiNi sa ocupe un loc.
Se asezara la geam, faNa n faNa. Lia o privea cu ochi
iscoditori. Ceva nu-i convenea, dar nu spuse ce.
Usa compartimentului se deschise, zglNita si trasa
cu putere, cteva femei agitate navalira pe locurile ramase
libere, ncarcate cu desagi, cosuri de nuiele si plase. si
aranjara fustele creNe sub ele, pe bancile incomode de lemn.
Stefania se relaxa. Putea calatori linistita, mama ei avea

interlocutori suficienNi cu care sa faca schimb de impresii,
sa-si gaseasca cunostinNe si locuri comune despre care sa
povesteasca tot drumul. SimNi dorinNa puternica de a scoate
jurnalul, dar nu ndrazni de faNa cu Lia.
*****
Saptamna care urma o obosi pe Stefania mai mult ca
examenele.
Cu firea ei voluntara, se parea ca Lia hotarse dintr-o
data sa rastoarne casa cu susul n jos.
120 Marinela Porumb
Intra n bucatarie si lasa plasa cu pine pe masa:
- Vine zugravul!
Stefania asculta emisiunea ,,Melodia preferata la radio.
Tocmai cnta Giani Morandi, cntareNul la moda. Se bloca
cu ceasca de cafea n aer si gura cascata:
- Zugravul? Cnd zugravim?
Lia se descalNa de pantofi, i arunca afara pe prag, si
scoase peste cap rochia gri cu albastrele stilizate si ramase
n combinezonul de matase, alb. Margelele le uita la gt. Din
bufet lua o cescuNa aurie, si turna din ibric cafea, o ndulci
cu doua linguriNe de zahar si se aseza la masa:
- Astazi! Mi-am luat o saptamna libera de la serviciu!
- Pai cum? Asa, deodata? Nu mi-ai zis nimic pna
acum!
- Mergnd n oras, m-am ntlnit cu un zugrav - nepot de
al lui Vasiu, ce Nine pe AnuNa Stanciu. Se plimba cu bicicleta.
L-am ntrebat unde merge, la lucru? Mi-a zis ca nu are acum
de lucru. Atunci m-am gndit ca daca esti acasa, am putea
zugravi, ca tot trebuie. Ma ajuNi si tu la curaNenie.
- Macar stii cum lucreaza, ai vazut, ai ntrebat pe cineva
daca e om serios?
- Nu m-am interesat...
- Daca se plimba, nseamna ca nu are solicitari. Nu te
ntrebi de ce? se ndoi Stefania.
- Ai lui sunt oameni cumsecade S-a dus dupa materiale
si ntr-o ora vine! Nu m-am asteptat sa avem asa un noroc,
de obicei zugravii sunt neseriosi, iau mai multe lucrari si nu
se Nin de promisiune. De unde ncepem?
Stefania o lasa pe Lia sa se decida singura. Intra n
camera ei sa-si strnga lucrurile n geamantan, sa fie pregatit
de plecare, nainte ca mama sa adune mobila gramada si sa o
acopere cu coli de hrtie.
,,Si cu jurnalul lui Sisi ce fac? Ma gndeam sa-l citesc
azi dupa-amiaza, n liniste! Tot n geamantan l pun, sa-l am
la ndemna . Se apleca si scoase din noptiera poseta de
macrameu. I se paru mai usoara, dar nu avu nici o clipa sa se
ndoiasca. Auzi pasii Liei dincolo de usa, zgomotul clanNei!
Arunca poseta n geamantan si nchise capacul.
- Ce spui sa ncepem cu camera ta!
,,Eram sigura! gndi Stefania, dar nu comenta.
Lia mbracase o rochie de stamba veche, decolorata si
roasa. Margelele, tot la gt!
ncepu sa strnga mileurile de pe mobile si perdelele.
- Astea le punem la spalat si Ni le apretezi! Bine ca Niai
mpachetat hainele de drum, sa nu mai cauNi atunci dupa
ele!
- Sper ca nu ne Nine o luna, pna ma ntorc, glumi fata.
- Ce vorbesti? se zborsi Lia. Mi-a promis ca pna joi e
gata, de asta l-am si chemat.

Spre dupa-amiaza aparu zugravul cu o scara, doua
galeNi si o bidinea. Le puse pe podeaua despuiata de covor,
n camera Stefaniei, se consulta cu Lia asupra culorilor, ceru
un acont si pleca sa caute var.
MarNi trecu pe strada un Nigan cu o caruNa de lemne
pentru foc, taiate n butuci. Lia l chema, se trgui si Niganul
trase caruNa cu calul speriat, mai mult napoi dect nainte,
lnga rondul de flori si rasturna lemnele alaturi.
- Iarna i lunga, mai bine sa ne ramna dect sa nu ne
ajunga! se aproba singura. Hai sa le ducem n sopron!
Alese din ochi un butuc mai gros ca suport, l puse
alaturi de movila de lemne, aduse securea cu coada lunga
din filigorie si se apuca sa sparga butucii n trei-patru bucaNi,
ca sa intre pe usa teracotei.
- Stai deoparte, sa nu sara vreun lemn sa te loveasca!
Stefania o privea pe mama ei cum sparge lemnele si
cnd aceasta se opri obosita, lua securea si o nlocui.
122 Marinela Porumb
Aseza butucul mai mic pe cel mare, vertical, se propti
bine pe picioare, ridica cu ambele mini toporul deasupra
capului si izbi lemnul drept n mijloc, despicnd cercul inelat
n doua. Facuse asta de nenumarate ori, de cnd era copil,
iarna, n sopronul ngheNat, cnd se ntorcea de la scoala.
Tatal ei nu alerga sa cumpere lemne, niciodata vara, sa le
taie, sa le cladeasca stiva n sopron, cum i s-ar fi parut normal
Stefaniei. De cele mai multe ori le cumparau toamna trziu,
si le adaposteau de ploi si zapada, ntregi.
Cladira lemnele taiate, n sopron, iar cnd terminara
afara se nsera. Zugravul nu venise.
XIII
Stefania se rasuci n asternut si se nfiora cnd simNi
asprimea paturii cazone. Arcurile slabite ale patului de fier
adnceau o covata la mijloc: ,,Ma simt deja ca ntr-un hamac.
Cum o sa dorm aici o luna? Ma dor toate oasele!
n locul aromei de cafea sau al ceaiului de menta,
mirosea puternic a soareci. Ca un raspuns la gndurile ei,
auzi glasurile fetelor comentnd nemulNumite:
- Perna e tare si plina de noduri, de glme mari!
- Aseara, Doina a facut o crima, s-a asezat pe un soarece
n pat si l-a turtit! Era sub cearsaf!
- Ce o sa spuna Pusa, se teme si de hamsterul UNei!
- Aici e plin de ,,hamsteri cenusii!
- Trebuie sa gasim o pisica! Pna atunci nu-mi scot
hainele din geamantan!
Le asculta pe colegele ei cum povestesc si nu avea
curajul sa se ridice. Calatoria cu trenul pna la Baia Mare
fusese lunga, aproape zece ore. Aseara a ajuns trziu si fetele
dormeau. Nerabdatoare si curioase vor ndrepta discuNia spre
notele de la probele practice si i vor cere explicaNii. ToNi
aveau ochi sa vada si puteau critica sau aprecia o lucrare.
Statea pe marginea patului cu poseta-plasa din macrameu
n poala. Asteptase cu nerabdare sa plece colegele ei la
strand si acum, dezamagita, privea peretele din faNa, ciobit
si nNepat ca de lovituri de cuNit. Cineva si revarsase furia pe
perete si-l maltratase. Ce l-a scos din fire pe studentul care-si
descarcase nervii astfel?
,,De ce mi-a facut mama asta, de ce mi-a luat jurnalul?
Ce nu vrea sa stiu? Ma controleaza tot timpul, ce gndesc,
ce fac, ca si cnd ar vrea sa merg doar pe un drum croit

de ea. Ce cauta acolo numele acela? Si cutia de carton cu
obiectul ngust de placaj Mama a venit surprinzator de
repede atunci la sanatoriu, ceva o supara Daca Rezi mi-a
lasat caietul mie a fost pentru ca ma iubea, cum a iubit-o si
pe Sisi. Trebuia sa iubeasca si ea pe cineva! Si apoi, toata
agitaNia din ultima saptamna cu zugravitul, cu lemnele,
curaNenia din pod, nu ma slabea o clipa din ochi!
Caminul studenNesc era ntr-o stare deplorabila.
Fetele au muncit o zi ntreaga ca sa faca locul ct de ct
mai agreabil. Mirosul de soarece persista. N-au gasit nici
o pisica, orict s-au plimbat pe strazi. Parca fusesera toate
mncate de soareci.
- Nu-i de mirare ca sunt att de mulNi, daca aici, n oras,
oamenii nu cresc pisici!
Dormeau cu lumina aprinsa si geamurile deschise.
Programul de o luna al practicii studenNesti de vara era liber,
de voie. Fiecare picta ce dorea, la sfrsit se prezentau trei
lucrari care se notau cu o singura nota ce se adauga la media
finala.
124 Marinela Porumb
Paul Sava aparu n ultima saptamna.
- Dupa-amiaza, la ora doua, avem analiza lucrarilor, s-a
afisat un bilet la intrare! le anunNa UNa cnd se ntoarse de la
strand. Era foarte bronzata si si legase parul lung cu un snur
asortat la rochiNa subNire de in. Ochelarii de soare fumurii i
dadeau un aer exotic.
- Rica si cu mine mai mult ne-am plimbat dect am
desenat! rse Rodica. Si pisica aia tot nu am gasit-o!
- Avem destule lucrari sa le putem prezenta! Doar aNi
vazut ce note mari se dau! iar la practica de vara am auzit ca
vor fi numai note de zece! zise Rica degajata. Pusa i facu un
semn cu ochiul, ea ncerca sa o dreaga:
- Precis a fost o greseala, ar trebui sa-l ntrebi azi pe
profesor, Fany!
N-a fost nevoie ca Stefania sa-l ntrebe. A chemat-o el
deoparte si, cu o rautate vicleana, i-a raspuns:
- Ai vazut ce s-a ntmplat daca nu ai trecut pe la atelier?
Ar fi trebuit sa vii As mai putea modifica notele, ziceai ca
ai nevoie de bursa
- Pentru bursa am muncit. Daca d-voastra aNi considerat
altfel, ca nu merit, aveNi dreptate, sunteNi singurul n masura
sa daNi nota. Daca bursa n-am luat-o, nu mai am nimic de
pierdut, mi puteNi da ce nota vreNi.
- Esti proasta! Cu talentul tau si cu susNinerea mea ai
fi ajuns departe! Ai dat cu piciorul norocului! Singura esti
nimic! Esti un nimeni! Voi avea eu grija de asta, capoaso!
Stefania tresari. O coarda sensibila se rupse din vioara
sufletului ei. ,,n viaNa pot sa fac att de multe lucruri
minunate, nu numai pictura , murmura.
Asa cum l percepea atunci, Stefania nu avea cum sasi
imagineze ct de mulNi Paul Sava sunt n jurul nostru ca
o copie indigo multiplicata la nesfrsit. Fiecare femeie a
ntlnit cel puNin unul n viaNa. CNi vor fi atunci? Cine ar
putea sa-i numere?
*****
Stefania se ntoarse acasa mai linistita dupa ce lua
hotarrea sa-i povesteasca mamei cum de a pierdut bursa.
DiscuNia nu mai putea fi amnata. Cu ct mai repede,
cu att mai bine, doar sa nu fie si tatal ei prin preajma, ca nar

fi ndraznit cu nici un chip sa i spuna.
Momentul potrivit se ivi a doua zi, la amiaza, cnd
Arpad nu veni la masa la trei si jumatate cum trebuia sa
ajunga.
- Hai sa mncam, Fany, ca se raceste mncarea, o chema
Lia din pragul bucatariei.
Fata aparu grabita, bucuroasa ca tatal ei ntrzie. ,,Mai
bine mncam pna nu apare, ca nu-mi place sa-l vad cum
mannca cnd e beat. mi trece pofta .
Se asezara amndoua la masa, Lia facuse galuste cu
prune tavalite n pesmet rumenit si zahar tos. Alaturi, un bol
cu crema de zahar ars. Stefania mnca cu pofta si nu arata
ct de preocupata era sa gaseasca un moment prielnic pentru
marturisiri. Mama ei o privea cu admiraNie:
- Nu mi-ai povestit cum a fost la practica, ai venit asa
bronzata, esti ca o negresa. Ni vine bine bronzul, culoarea
ochilor tai pare mai verde!
- De la cine am mostenit eu ochii verzi, mama? Tu si
tata i aveNi caprui
- Mai stiu si eu de unde? raspunse pierduta Lia. Poate
te-a schimbat la spital, glumi. Te-am luat pe o galeata de
tarNe, doar Ni-am povestit
- Vrei sa te cred? riposta Stefania nemulNumita, pe
vremea aceea nici nu era maternitate n sat, buna Ana a zis ca
ai nascut acasa, cu moase. Astea sunt glume pentru copii, ca
si povestea cu barza, iar eu nu mai sunt copil, n-ai observat?
126 Marinela Porumb
Chiar voiam sa discutam ceva foarte serios.
- Sper ca nu e de rau, se sperie Lia, lasa jos furculiNa cu
care taia galusca si o privi intens. li s-a ntmplat ceva? Ai
paNit ceva?
- N-am paNit nimic rau, fii linistita. Trase aer adnc n
piept si o privi n ochi:
- Nu mai iau bursa! Sa stii ca am muncit foarte mult
- Ce m-ai speriat! rasufla Lia usurata si ncepu sa spintece
galusca. M-am gndit eu atunci cnd ai plns pentru opt, mam
gndit ca de aceea plngi, dar nu te-am mai ntrebat, sa
nu te amarasc. Ma descurc eu cumva, acum nu mai avem
rate, lasa ca va fi bine, tu sa Ni dai toata silinNa sa nveNi si sa
fii cuminte
- Tocmai de aceea am luat nota mica. (Nu avu curajul sa
zica ,,cea mai mica .)
- Cum vine asta? ntreba nedumerita Lia.
- Pai, pentru ca am fost cuminte. Profesorul m-a chemat
la el la atelier sa i pozez, a zis ca vrea sa mi faca portretul,
dar m-am gndit ca nu e bine sa ma duc singura si nu m-am
dus. M-a ameninNat ca are el ,,grija de mine, dar nu l-am
crezut. Stii cum e la noi, nu-i ca la matematica, sa fie un
rezultat unic, o rezolvare, la noi poate sa spuna ca e buna
sau slaba o lucrare, cum vrea profesorul si poate aduce ce
argumente artistice vrea.
- A mai chemat si alte fete? Nu ai auzit?
- Nu stiu. n atelier de faNa, cu toNi colegii, nu mi dadea
nici mie vreo atenNie deosebita, nici altcuiva. Dar mi-a zis
Dora de Tamara, ca se ducea la profesorul ndrumator de la
grupa ei si se culca cu el
Lia vru sa zica ceva, dar Stefania o opri:
- Nu-mi spune nimic. Si n alte parNi se ntmpla, nu
numai la facultatea noastra, si la altele, si n fabrici, si n
scoli, peste tot unde barbatul are puterea sunt fete pe care le
sicaneaza si au de suferit daca se opun
- Cum l cheama pe profesorul acesta? mai ntreba Lia
-,,Oricum, n-ai de unde sa-l stii, nu-l cunosti si nici de
unde i si de al cui
glumi Stefania citnd replica dintr-un
banc.
Lia nu gusta gluma si se ridica palida de la masa.
- Strnge tu farfuriile, ca ma doare capul. Ma duc sa
stau puNin n pat.
Stefania astepta n fiecare zi sa vina postasul. Pe la ora
saisprezece, cnd stia ca trece pe strada, deschidea oblonul
de lemn de la fereastra, i prindea vergeaua de metal cu crlig
n cercul de pe tocul de lemn si se uita pe strada.
n cutia postala, la ntoarcerea din practica, o asteptasera
doua vederi: una din drum spre casa, expediata din gara,
alta imediat ce a ajuns si apoi nimic, nimic, nimic. Nici o
scrisoare de la Valentin.
Nici un motiv nu-si imagina ca ar putea fi att de serios
nct sa nu i scrie.
Se cunosteau doar de trei luni, nu-i spusese niciodata
ca o iubeste, dar vedea, simNea ca are nevoie de ea, o cauta
tot mai des, i facea loc n viaNa lui, mparNea cu ea bucuriile,
surprizele, timpul de dupa cursuri era imprevizibil, dar
ntr-un fel placut, si lua ,,la revedere , pleca si la urmatorul
colN de strada i iesea din nou n drum, bucuros de parca
o vedea pentru prima oara... ,,Probabil acum e n tabara la
Orsova. Mai am rabdare doua-trei saptamni , se gndea.
Era vara cea mai lunga, si dorea macar sa nceapa
cursurile mai repede, asteptarea i se parea dureroasa, grea.
SimNea o neliniste pe care nu si-o putea explica.
- Mama, ai ncredere n mine? o ntreba Stefania cnd
se ntorceau amndoua de la film. Vazusera o comedie si
128 Marinela Porumb
glumeau pe seama replicilor din scenariu.
- Sigur ca am. Eu stiu cum te-am educat, dar care-i
scopul ntrebarii tale? o chestiona Lia dintr-o data serioasa.
- De mai mult timp vreau sa Ni pun o ntrebare si nu stiu
cum sa o fac, sa nu te supar.
- Hai, zi, daca tot ai nceput. Ce vrei sa stii?
- Vreau sa-mi spui de ce mi-ai luat jurnalul lui Sisi si ce
a mai avut ea n pachet. Stefania o privea cu atenNie sa nu i
scape nici o tresarire si i se paru ca mama ei s-a destins, ca
si cnd se astepta la o ntrebare mai dificila.
- M-am gndit ca erai si asa destul de afectata dupa
examene si dupa ce ai pierdut bursa, stii ca chiar atunci s-a
ntmplat. Erai asa de slaba, asa cum vii tu dupa toate nopNile
nedormite, cnd stai sa nveNi, ca ma doare sufletul cnd te
vad asa de slabuNa. Ni mai lipsea caietul lui Sisi, sa te superi
si sa plngi pentru necazurile ei
- De ce crezi ca m-as fi necajit? De unde stii ce conNinea
caietul? L-ai citit?
- Nu l-am citit, dar am cunoscut-o pe Sisi.
Stefania se opri n loc uimita, derutata:
- Nu mi-ai spus niciodata ca ai cunoscut-o pe Sisi!
O prinse de braN pe mama ei, care nu parea deloc
stnjenita:
- E prima data cnd aud asta...
- Pai daca nu veni vorba
- Cum era? Frumoasa?
- Frumoasa, desteapta, cum sa fie? Ca la optsprezece

ani!
- Saptesprezece, Rezi asa mi-a spus, ca la saptesprezece
ani a murit, n 1955, n iunie.
- Asa o fi, ca ei stiu mai bine.
- Eu m-am nascut n 1956, tot n iunie, la un an dupa ce
a murit ea. Zici ca nu ai citit jurnalul ei?
- Nu, nu l-am citit. De ce ma tot iscodesti?
- Pentru ca am vazut acolo un nume si nu stiu ce legatura
are cu Sisi, ca n-am apucat sa vad. Dar daca nu l-ai citit
Nu l-ai aruncat, asa-i?
- Nu. Dar gata cu ntrebarile, ca ne ajunge Sineta din
urma si stii ct e de curioasa!
- Numai ceva: mi-l dai? Cnd mi-l dai?
- Toate la vremea lor.
- PromiNi ca mi-l dai? insista fata.
- li-l dau, dar nu acum. Nu vreau sa-Ni strici tinereNea
pentru lucruri care s-au dus demult. Esti prea sensibila.
Din spate, vecina Sineta grabea pasul sa o ajunga pe Lia
mai repede, poate stau cteva minute n colNul strazii sa mai
afle noutaNi despre cunostinNe comune.
XIV
Trecu septembrie si fetele se regasira bucuroase, n
aceeasi camera de camin. Materii noi, profesori noi.
Autobuzul hodorogit circula cu geamurile deschise
pentru ca era cald si curentul mai aducea cte o boare de
vnt. n interior mirosea puternic a bitum topit de la asfaltul
ncins de pe drum. Stefania se ridica de pe scaunul din spate
si se apropie de usa, sa coboare la urmatoarea staNie. Lnga
ea, doua studente de la filologie si mpartaseau impresii din
vacanNa:
- A, era un tip mai ciudat. Facea baie mbracat si ncalNat,
nota cu bocancii n picioare, se distrau toNi pe seama lui, dar
nu-i pasa. La excursia cu vaporasul pe Dunare, dincolo de
Orsova este un loc unde vaporasul se apropie foarte mult de
130 Marinela Porumb
Narmul srbesc, vreo cincisprezece metri. Ce crezi? Aiuritul
sare n apa mbracat cum era si ncepe sa noate, sa treaca
graniNa. Granicerii se pornesc sa traga dupa el
- L-au mpuscat? striga Stefania ngrozita, l-au mpuscat
pe Valentin?
- l cunosteai? Valentin l chema? se ntoarse fata si o
privi n ochi.
- Nu cred, bigui Stefania, nu cred, mi s-a parut
Scrsnind, autobuzul opri si Stefania sari pe trotuar, n staNie.
Se razgndi imediat, se ntoarse si ncerca sa urce din nou,
dar soferul deja apasase pe butonul ce declansa sistemul de
nchidere.
Usile se pliara cu zgomot n faNa ei, lasnd-o nedumerita
si ncremenita. A fost sau nu Valentin cel ce ncercase sa
treaca graniNa? A trecut sau l-au mpuscat? Cincisprezece
metri sa l desparta de libertate! Cincisprezece metri pentru
Valentin ar fi fost o tentaNie prea mare ca sa nu o ncerce!
Vorbise cu Dora sa se ntlneasca la biblioteca, pe la
ora trei. I se parea o vesnicie pna atunci. Nu se mai duse
la camin, se ntoarse pe jos n centru si intra n libraria
UniversitaNii. Cauta n rafturile cu noutaNi, printre carNile de
arta, rasfoi mai multe albume fara sa se poata concentra la o
imagine anume.
Cursurile ncepusera de doua saptamni, dar Valentin

nu aparuse nca, nici la cantina, nici la camin si nici nu o
cautase. Nici un semn, nici o scrisoare. Unde sa l gaseasca,
unde sa se intereseze despre el? Nu l ntlnise niciodata
n compania cuiva, doar singur si aminti o discuNie mai
veche, cnd l ntrebase despre prietenii lui:
- Nu am prieteni aici, n grupa sunt numai fete Tu esti
singurul meu prieten M-am transferat doar anul acesta, de
la Bucuresti.
- Te-ai transferat? Cum asa? E foarte greu, nu se
obisnuieste, trebuie sa fi avut un motiv serios
- Da, a fost un scandal se opri, iar Stefania nu insista.
l cunostea de puNin timp si si zise ca probabil la momentul
potrivit i va spune. Apoi i luase valul, se cautau si se
descopereau unul pe celalalt, iar vorba nu mai veni. Acum i
parea rau ca nu ncercase sa afle mai multe detalii din viaNa
lui.
O deranja la mama ei insistenNa cu care patrundea n
viaNa celor din jur, fie ca i cunostea, fie ca nu si cazuse n
cealalta extrema. Avea nevoie de aer n jurul ei sa poata
respira si acorda aceeasi libertate celorlalNi netulburndu-le
intimitatea. Accepta ceea ce i se spunea fara sa scormoneasca
sau sa ceara amanunte.
- Cu tine ma simt liber, i spunea Valentin, esti alaturi
de mine cnd am nevoie de tine, stii sa taci cnd nu vreau
sa raspund la ntrebari si nu intri n viaNa mea sa-Ni impui
parerile. Ma nNelegi si ma completezi.
Stefania avea gndurile ei, preocupari si pasiuni ce se
cereau mplinite de cele mai multe ori n singuratate si nu-i
placea nici ei sa fie tulburata:
- Fiecare din noi avem trairile proprii, viaNa si gndurile
noastre, avem nevoie de solitudine, de izolare ca sa fim
noi nsine, sa putem crea. Nici o fiinNa n-ar trebui sa fie
coplesita, ncatusata de cei din jur. Avem o profesoara de
istoria artei, o doamna extraordinara, Viorica Guy Marica, i
urmaresc prelegerile la Casa studenNilor, mi amintesc odata
cnd spunea ,,ViaNa e foarte scurta, doar casatoria e foarte
lunga . Nu stiu daca era un citat sau o parere personala,
dar m-a impresionat. Se uita la mine si parca mi dadea un
avertisment.
- Mi-ar fi placut sa fiu pasare, sa pot zbura Tu ce-Ni
doresti sa fii?
- As vrea sa fiu batrna. Sa fiu foarte batrna si sa pot
132 Marinela Porumb
privi n urma, la toata viaNa, sa n-am nici un regret ca as fi
putut sa fac ceva si n-am facut Si mi-as mai dori sa fiu
libera. Sa pot gndi, sa pot picta
- Sa fii iubita nu ai vrea?
- Fara dragoste nu cred ca as putea trai, voi cauta toata
viaNa dragostea, pna o voi gasi
- O vei afla?
- Asa sper. Pentru mine, dragostea e ca pamntul n
care copacul si nfige radacinile si si absoarbe hrana ce-i
da puterea sa se nalNe si sa traiasca. Nu pot picta cnd sunt
nefericita.
- Si cum ai vrea sa fie omul care sa te iubeasca?
- Asa ca tine sa-mi descopere lumea si, cnd l strig,
sa fie lnga mine.
O astepta pe Dora n faNa bibliotecii. i iesi n ntmpinare
cnd o zari de departe:

- Hai sa intram la cofetarie, sa bem un suc. Trebuie
neaparat sa-Ni povestesc ceva.
Se asezara la masa scunda, cu fotolii verzi tapiNate si
Dora comanda doua sucuri ,,Cico . Calde si dulci, n-aveau
nici un gust. Stefania era foarte preocupata, nca tremura
de emoNie cnd i povesti Dorei discuNia pe care o auzise n
autobuz.
- Bine ca nu ai reusit sa urci! li-ai pierdut minNile???
Cum sa discuNi n autobuz, n public, despre un fugar? De
unde stii cine te aude? Cu lucrurile astea nu-i de glumit. Ori
a trecut, ori l-au prins. Ni dai seama ca te ia si pe tine MiliNia
si Ni face ancheta? Ca ai stiut. Te ia pentru complicitate.
- Am avut un vecin care a facut puscarie sase luni pentru
prima tentativa de trecere frauduloasa a frontierei si, a doua
oara, l-au mpuscat, si aminti Stefania.
- Da, se vorbeste ca i someaza, dar cine se poate opri
n Dunare sa ridice minile n sus? Asta e clar sinucidere,
e moarte sigura: ori se neaca, ori i mpusca sansa e sa
ajunga dincolo, la srbi. Se zice ca nu-i dau napoi.
Stefania o privea cu ochii mariNi de groaza pe faNa
livida, respira rar, cte un oftat sacadat i tremura n piept.
Dora ncerca sa o calmeze:
- Nu te ngrijora, poate n-a fost el
- Sper din toata inima sa nu fi fost dar daca ma
gndesc n urma, sunt multe lucruri care se leaga acum, desi
la vremea lor nu le-am dat importanNa
- Mai povestim deseara, aici e prea cald si nu mi-a
picat deloc bine sucul, se ridica Dora de la masa si porni
spre iesire. Stefania o urma tacuta, ceva mai linistita, dar
macinata de ndoieli.
*****
n semestrul doi, pe afisier se anunNase ca sunt trei
burse de studiu de patru luni, la Paris si toata grupa era n
fierbere. Fiecare si-ar fi dorit sa ajunga n capitala FranNei,
sa se plimbe prin cartierul Montparnasse, sa viziteze muzeul
Louvru, ce gazduieste statuia Venus din Milo, Gioconda
lui Leonardo da Vinci, tablourile marilor pictori francezi.
Sa cunoasca istoria FranNei prin monumentele ei celebre:
palatul Versailles, Arcul de Triumf, Obeliscul, Mormntul
lui Napoleon, mormntul sculptorului Constantin Brncusi
din cimitirul Montparnasse, al lui Auguste Rodin, malurile
Senei cu pleiada de pictori consacraNi sau anonimi Care
artist de aici sau de oriunde nu viseaza sa vada Parisul?
Alegerea celor trei studenNi se facea prin prezentarea
ntr-o expoziNie a unor lucrari practice, cte trei de fiecare
student. Temele erau la alegere, pentru ca fiecare sa dea
masura creativitaNii sale n domeniul preferat. Votul venea
att din partea studenNilor, ct si a profesorilor. Trei dintre
134 Marinela Porumb
profesori, alesi prin tragere la sorNi, aveau drept la 50 % din
nota finala.
Dora si strnse culorile de ulei si le nghesui n cutia de
lemn, se ridica de la sevalet si se apropie de Stefania:
- Gata, nu mai pot picta. E aproape o luna de cnd, zi
de zi, venim la atelier si lucram pna noaptea trziu. Vom
ajunge ca Levente, sa dormim aici, pe podium. Se face prea
trziu si nu ne mai lasa sa intram n camin dupa ora 23.
- Ne lasa, dar ne noteaza portareasa n caiet, de parca
am umbla pe strazi si, la trei notari ne da afara din camin,

completa Stefania.
- Vino sa-mi vezi lucrarea, sa o discutam. E ultima din
cele trei, dar mi se pare mai buna. E n maniera suprarealista.
Sa-mi spui parerea ta.
Stefania se apropie de sevalet, i modifica poziNia astfel
ca lumina sa cada din faNa pe toata suprafaNa pnzei si privi
cu ochi critici lucrarea.
- Ai o concepNie proprie, dar mi se pare ca te apropii de
Mark Chagall, care este socotit mai mult ca pictor al viselor,
fara a avea de a face cu un suprarealism propriu zis, si spuse
Stefania parerea. Este o compoziNie buna, pna n prezent
cea mai buna lucrare a ta.
- E adevarat, mi-e greu sa ma limitez la o realitate
concreta, mi place sa-mi compun visele pe pnza ca si cnd
as fi propriul meu creator si mi-as creiona destinul. Lucrarea
ta cum e? Hai sa o vad!
- Nu am terminat-o nca. Mai vin si mine. Eu ma
simt ancorata ntr-o arta realista, preocupata de redarea
formelor reale ale obiectelor pictate, dar n acelasi timp ma
simt puternic atrasa, prin culoare, de pictura lui Van Gogh.
Arderea sa vulcanica nu poate fi asemuita cu a nici unui
pictor din istoria picturii universale. Culorile lui vibreaza
pline de magie.
- Noua ni se cere sa fim noi nsine nainte de a nvaNa
cine ne sunt naintasii...
- Da, e punctul lor de vedere, asa nu vom avea o baza
solida care sa le puna n pericol statutul lor de pictori
consacraNi.
- Nu vreau sa devin un epigon al lui Paul Sava, sa imit
fara ,,spirit creator ideile lui glumi Dora cu subnNeles.
- ToNi marii artisti au avut influenNe din naintasii lor.
Uite, Van Gogh a fost influenNat de Toulouse-Lautrec,
Gauguin, Pissaro si Seurat. n trasarea precisa a contururilor
este o clara influenNa japoneza. La pictarea suprafeNei apei, se
pot descoperi urmele pointilismului. Pe mine, cel mai mult
ma impresioneaza armonia pe care o creeaza prin amestecul
culorilor complementare.
- Ai auzit ca profesorul Sava e printre cei din comisie,
cu 50 % din puterea de decizie?
- Tu glumesti, Dora? se tensiona Stefania. Credeam ca
am scapat de el. n ultima vreme, drumurile noastre nu s-au
mai intersectat.
- Stiam de ieri, dar nu am vrut sa Ni stric dimineaNa,
sa-Ni poNi termina tabloul n liniste. Ai mai aflat ceva despre
Valentin?
- Nu, n-am auzit nimic. Daca ar fi fost n Cluj, nu se
poate sa nu-l fi vazut cineva pe strada, la cantina, undeva
ncerc sa nu ma mai gndesc la el, dar nu-l pot alunga din
gndurile mele, din suflet. Prea e prezent peste tot pe unde
am fost mpreuna, s-a integrat perfect n fiecare tablou pe
care mi l-a aratat. Constient sau nu, a creat momente unice,
ce mi vor ramne n suflet, ritmuri dincolo de iubire.
Pregatirea salii de expoziNie si aranjarea tablourilor pe
simeze s-a organizat luni, cu multa framntare din partea
136 Marinela Porumb
studenNilor. ntotdeauna vor fi unii nemulNumiNi de modul
cum lumina le pune n valoare lucrarea. Pentru a calma
lucrurile, s-a convenit ca locurile sa fie trase la sorNi.
O ora mai trziu, toata agitaNia era domolita si mpacata

cu situaNia data de urna. Stefania extrase numarul 3, numarul
ei norocos, iar Dora, 7.
Se faceau speculaNii n legatura cu primii trei clasaNi si
Stefania era sigura ca se va numara printre ei, mulNumita de
felul cum reusise sa-si realizeze cele trei lucrari.
Vernisajul expoziNiei urma sa aiba loc miercuri dupaamiaza,
la ora 17, iar la ora 18, concursul pentru stabilirea
celor trei cstigatori ai bursei pentru Paris.
Pna atunci mai era ziua de marNi, pentru linistire si
echilibrare emoNionala. Miza era foarte mare si emoNiile de
asemenea, chiar si cei care stiau ca nu aveau nici o sansa
de cstig, prin implicarea lor se simNeau partasi la croirea
destinului unui viitor artist.
MarNi, pe la ora 12, tablourile erau deja aranjate si nu mai
aveau nimic de facut. Se ntoarsera la camin. UNa puse un ceai
de menta pe resoul din oficiu si aduse ceainicul n camera.
Fetele eliberara masa, o tapetara cu hrtie curata, Pusa scoase
niste biscuiNi din dulap si i aranja pe o farfurioara. Ceaiul
fierbinte mirosea placut si relaxa atmosfera. ncordarea
ultimelor zile de tensiune si munca se risipi.
Stefania sorbi de cteva ori din licoarea aromata si
ncepu sa plnga, amintindu-si de Valentin. La nceput,
lacrimile i curgeau pe faNa linistite, picurnd n ceaiul din
cescuNa japoneza pe care o pastrase ca amintire din dimineaNa
cnd ntmpinasera soarele.
Se duse la fereastra si privi afara, nchise ochii sa alunge
orice amintire, inspira profund, dar nu se linisti. Se aseza
pe patul de sub geam si plnse cu suspine, din tot sufletul.
Fetele o lasara n pace, sa se racoreasca si n scurt timp se
potoli.
- mi pare rau de spectacol, le spuse mai linistita si si
sterse ultimele lacrimi ce-i curgeau de sub pleoapele nrosite.
Nu stiu ce mi se ntmpla, nu e numai dorul de Valentin,
simt ceva mai profund, o durere mare, ca un presentiment si
nu stiu de unde vine. Gata, m-am calmat, sper ca a fost doar
presiunea sub care am lucrat.
- HaideNi sa iesim n parc, le propuse Rica, afara e soare
si miroase a primavara!
- Nu vin, ma simt foarte obosita, se scuza Stefania,
mergeNi voi.
De fapt, nu voia sa se ntlneasca cu alte amintiri.
- Ramn si eu cu tine, i zise Dora, fac un dus si pe
urma vin sa-Ni povestesc cum am cunoscut astazi un baiat la
biblioteca. l cheama Epaminonda.
- Epaminonda? Era un general teban, care s-a distins
n luptele de la Mantineea, cnd a nfruntat armatele Spartei
si Atenei, nainte de anul 400 .H. Daca ai rabdare, Ni
povestesc
- Nu cred ca este el, arata mult mai tnar si cu muschii
pe care i are a facut numai pictura, zmbi Dora.
Era bucuroasa ca Stefania se gndeste n alta parte
dect la Valentin.
- Szabo Stefania! Szabo! Se auzi o voce pe coridor.
Dora deschise usa:
- Aici, la 103!
- Ai o telegrama!
- Doamne, sa nu fie de rau!
Stefania sari din pat si smulse telegrama din mna Dorei.
O deschise nfrigurata, cu minile tremurnd - telegramele

nu aduc niciodata vesti bune - ,,Asteapta-ma mine la staNia
Opera Stop Ora opt Stop Mama.
Dora o privea nelinistita. Voia sa afle mai repede
138 Marinela Porumb
conNinutul telegramei pe care Stefania o citea si recitea fara sa
spuna nimic. Batea tactul cu vrful pantofului nemulNumita.
Stefania i ntinse telegrama:
- Nu stiu de ce ar veni mama asa brusc, la mijlocul
saptamnii, fara sa-si puna problema daca pot sau nu sa o
astept, daca am ore sau alte activitaNi. Precis s-a ntmplat
ceva de a luat decizia asta, nct nimic nu mai are importanNa.
Cred ca este ceva grav. Autobuzul opreste si la Opera, e mai
aproape dect autogara.
- Daca vrei, vin si eu cu tine n staNie, ncerca Dora sa
o linisteasca.
- Ni mulNumesc ca esti alaturi de mine, dar ma duc
singura. Poate s-a ntmplat ceva grav si mama s-ar simNi
stinghera sa vorbeasca de faNa cu tine.
XV
Stefania o vazu pe mama ei cobornd din autobuzul
supraaglomerat, nghesuindu-se sa iasa dintre bagajele,
plasele si sacosele care ocupau intervalul prea strmt faNa de
mulNimea calatorilor agitaNi.
- Ai avut loc? o ntreba cnd citi pe faNa ei oboseala.
- Nu, am venit n picioare. Bine ca am ajuns. Autobuzul
a fost tot drumul aglomerat, toNi calatorii veneau la Cluj.
Hai, sa intram undeva sa stam jos. Precis n-ai mncat de
dimineaNa. Si eu sunt obosita . Ce mai faci? Cum merge
cu scoala ca nu mi-ai mai scris de mult. Am tot asteptat n
fiecare zi postasul
- Am avut mult de lucru, trebuia sa termin trei lucrari
pentru o expoziNie...
I se paru deodata ca mama ei nu o asculta, ca vorbeste
singura.
Intrara la ,,Aperitiv . MasuNele joase, cu banci din lemn
de brad lacuit erau libere. Se asezara n colNul cel mai retras
al salii.
- Ce vrei sa comandam, servim creier cu ou?
Stefania se ridica, plati la casa doua porNii si un suc,
lua doua pahare curate de pe vitrina si se ntoarse la masa,
asteptnd comanda. Se aseza n faNa mamei si o privi atenta.
Parea preocupata si foarte trista. Parca slabise
SimNea tensiunea din aer si se opri dupa ce rascoli de
cteva ori cu furculiNa n creierul prajit. Nici mama ei nu
mnca, se straduia sa nghita, privind n taviNa cu creier de
parca si citea viitorul n formele ntortocheate
- Spune-mi, mama, ce s-a ntmplat! De ce ai venit?
De fapt, ma bucur ca ai venit, dar simt ca ceva nu e n
ordine
- Am cancer!
- Ce-ai spus? se sperie Stefania. Cum sa ai cancer? li-ai
facut analizele?
- Le-am facut la noi la policlinica si m-au trimis aici, la
oncologie, sa ma operez. Scoase din geanta mai multe foi cu
rezultate si i le ntinse.
Stefania le lua si le rasfoi fara sa nNeleaga mare lucru
din ele.
- La ce ai ? nu ndrazni sa mai rosteasca cuvntul,
acum ca posibilitatea era iminenta.

- La piept. Lia se uita mprejur, sa fie sigura ca nimeni
nu o vede - sala era goala - , si descheie bluza alba tricotata
si pe snul ei, Stefania zari o pata mare, rosie, ca o garoafa.
Atinse usor cu degetul si simNi un nodul ct un ou de
prepeliNa.
- De cnd ai asta?
- De vreo luna. Mi-a cazut o carte de pe dulap cnd am
140 Marinela Porumb
vrut sa fac curaNenie si m-a lovit cu colNul exact pe piept.
Daca n-ar fi fost asa speriata si suparata, Stefania ar fi
glumit pe seama carNilor necitite ale caror stafii se razbunau
pe mama ei.
- Hai sa mergem, sa vedem de internare... Cred ca o saNi
mai faca analize nainte de a te opera. Sper ca tumoarea sa
fie de natura benigna. Poate nu e cancer, n-au cum sa puna
un diagnostic pna nu fac toate investigaNiile. Te vei face
bine. Nu te lasa coplesita, trebuie sa lupNi cu boala.
Drumul pna sus, la spitall era pietruit si n panta, iar
Lia se opri de mai multe ori sa se odihneasca, slabita de
putere, de gnduri si de griji.
Intrara n Spitalul de Oncologie si Stefania fu surprinsa
de ct de multa lume astepta la registratura, pentru internare.
Primira un bon cu un numar de camera si urcara la etaj.
Salonul avea cinci paturi, din care trei erau ocupate. Femeile
din ele dormeau sau doar stateau cu ochii nchisi, cu durerea
si disperarea lor, nu era loc pentru nimic altceva.
Lia se aseza n patul de la fereastra.
- Soarele te saluta nti pe tine, mama, dimineaNa! Ni da
putere, vei vedea!
- Sa te auda Dumnezeu si sa ma fac bine! Ca n-am stiut
preNui viaNa si sanatatea cnd am avut-o
- Lasa, ca te faci bine Doar de asta ai venit.
O ajuta sa se schimbe n pijama si i ndrepta perna tare
sub cap, dupa ce se cuibari gramada, cu genunchii strnsi
la piept. Stefania o acoperi cu patura, astepta ca asistenta
sa i puna perfuziile, apoi se aseza pe marginea patului si
i lua mna n minile ei. ,,Ct a slabit! Ce mini mici are,
cu degete fine si unghii frumoase, parca n-ar fi muncit toata
viaNa!
ncepu sa se roage ncet, cu buzele abia murmurnd
doua rugaciuni nvaNate de la buna, cnd era copil. SimNea
ca sufletul ei e nca ncarcat de neliniste si teama: ,,Doamne,
nu ma trgui cu tine, dar daca trebuie sa fac un sacrificiu ca
sa mi dai n schimb sanatatea mamei, sunt dispusa sa-l fac.
RenunN la orice, la ce-mi doresc mai mult ce-mi doresc
mai mult e sa plec la Paris Doamne, renunN de bunavoie la
visul meu, doar ai grija de mama, sa se faca bine .
Lia deschise ochii si o privi fix:
- Cum ai iesit cu expoziNia? o ntreba.
Abia atunci si aminti unde trebuia sa fie n dupa-amiaza
aceea. Asteptase momentul crucial al jurizarii cu emoNie si
speranNa, se implicase total l actul creaNiei, iar acum...
- Bine, mama.
- Si cu Parisul? Te duci? ntreba obosita si cu o licarire
de speranNa.
- Nu ma duc, fii linistita, ramn aici cu tine
Lia adormise, calmantele si facura efectul si acum
parea destinsa, calma si mpacata.
Stefania cobora repede drumul pietruit, n panta, cnd

privi ceasul de la turnul Primariei. Arata ora 16:30. Grabi
pasii spre facultate si ajunse doar cu cteva minute nainte
de nceperea vernisajului. StudenNii si profesorii discutau
aprins, privind pe rnd tablourile expuse.
Se ndrepta spre cele trei tablouri ale ei de pe simeza,
scoase eticheta cu numele si tema lucrarii din colNul drept, iar
de pe rama lua numarul de concurs: 3, numarul ei norocos.
- Ce faci? o ntreba Dora, apropiindu-se de ea. De ce
scoNi numerele de concurs de pe lucrari? Nu mai participi
dupa ce ai muncit, epuizndu-te total?
- Mi-am dorit prea mult. Am crezut ca prin voinNa,
hotarre si munca razbat, am vrut sa ajung la Paris De
cnd nu i-am mai scris mamei o scrisoare? Poate si de o
luna? Am neglijat tot ce era n jurul meu, n-am vazut
142 Marinela Porumb
nimic dect dorinNa de a izbndi, de a-i dovedi lui Paul Sava
ca voi ajunge acolo sus, mai sus dect toNi si fara susNinerea
lui! La ce mi foloseste daca o pierd pe mama?
- Dar daca se va dovedi ca te-ai alarmat degeaba, ca nu
are cancer, asa cum se presupune, vei regreta ca ai renunNat.
O sansa ca asta ni se ofera doar o data n viaNa, ncerca Dora
sa o convinga.
- Simt ca trebuie sa fac un sacrificiu ca sa obNin
vindecarea ei n schimb. Acum are nevoie sa fiu lnga
ea, daca ai fi vazut cum s-a luminat la faNa, s-a linistit si a
adormit mpacata cnd i-am spus ca nu mai plec!
Iesi din sala aglomerata fara ca nimeni sa-i observe
plecarea, tocmai cnd maestrul Paul Sava deschidea
vernisajul expoziNiei prezentnd lucrarile.
Lasa n urma ambiNia de a merge mai departe, orgoliul
de a fi cea mai buna, munca, daruirea, efortul pna la
epuizare, devenit inutil.
Iar acum, la un pas de realizare, Paris - Orasul Luminii
- ramnea n urma, un vis pierdut
Aranja freziile galbene n vasul de pe noptiera. Mireasma
lor delicata, aduse o unda de prospeNime n salonul mbibat
cu mirosul greu de medicamente si boala. mpachetata n
pansamente, ca o mumie egipteana de la gt pna la bru
si abandonata n patul strain de spital, mama ei, nca sub
influenNa anestezicelor, nu se trezise.
Perfuzia picura stropi transparenNi de glucoza care se
prelingeau cu ritmicitatea lor precisa n venele subNiri, ce
abia se zareau sub pielea fina, ntinsa.
Medicul anestezist deschise de cteva ori usa si privi
nelinistit, prin crapatura ei, patul bolnavei. Era timpul sa se
trezeasca. Stefania se aseza pe marginea patului si o privi cu
dragoste. Nu se ncumeta sa faca un gest, o atingere care sa-i
pricinuiasca o suferinNa n plus bolnavei.
Medicul intra nsoNit de o asistenta si o pofti sa astepte
afara. Pe faNa lui se citea ngrijorarea.
Minutele se scurgeau greu si nelinistea se instala deja
n toate fibrele ei.
Pe coridorul ntunecat, lnga fereastra din colN, ntrun
scaun cu rotile, un tnar privea departe, n Gradina
Botanica SimNi involuntar dorinNa de a vorbi cu cineva ca
sa depaseasca momentul critic al asteptarii, sa se apropie de
un suflet aflat si el n suferinNa.
Se apropie si i puse mna pe umar. Baiatul nu tresari,
de parca boala i alterase toate simNurile. Coborse att de

profund n interiorul lui, indiferent la tot ce venea din afara
pentru ca timpul lui se scurgea n limite precise, marcate
doar de perioadele de tratament. Scrutarea si nregistrarea
oricarui simptom ce aduce o ct de mica ameliorare, o
speranNa, era unica lui preocupare ntre doua tratamente, iar
asteptarea nu avea timpul ca unitate de masura.
- Sunt cu mama, aici, i spuse fara sa stie daca pe baiat
l intereseaza sau nu problema ei, sunt cu mama si a fost
operata la sn. Nu se trezeste din anestezie si acum doctorii
ncearca
- Si eu am fost diagnosticat cu cancer la sn, o ntrerupse
baiatul.
- Cum si tu? Doar esti baiat! Si esti tnar, cNi ani ai?
- Boala nu alege! Am douazeci si patru de ani Am
fost operat luna trecuta. Acum a venit rezultatul biopsiei si
diagnosticul de tumoare maligna a fost confirmat. Acum fac
chimioterapie.
Stefania l privi mirata:
- Credeam ca esti mai mic dect mine, pari mai tnar!
- Am slabit mult. Boala, suferinNa, gndurile...
- Ce nseamna chimioterapie? Si mama trebuie sa
144 Marinela Porumb
faca? Nu stiam nimic despre tumori, pna acum cnd i s-a
ntmplat mamei mele si toata povestea asta a venit asa, pe
neasteptate
- Sunt student la medicina E bine ca nu stii Cu ct
stii mai mult, cu att cancerul e mai nfricosator.
- Spune-mi doar n cteva cuvinte, nu am pe cine sa
ntreb, l ruga Stefania
- Celulele normale se dezvolta si mor ntr-un mod bine
stabilit, controlat de organism. Cancerul survine cnd celulele
devin anormale, si pierd funcNia si se divid necontrolat si
dezordonat. Chimioterapia intervine tocmai pe aceste celule
cu un ritm de nmulNire foarte rapid, oprindu-le dezvoltarea
si multiplicarea n unul sau mai multe momente ale ciclului
lor de dezvoltare. De obicei, chimioterapia cuprinde mai
multe medicamente administrate mpreuna, pentru ca s-a
descoperit ca asa sunt mai eficiente. Ea poate include si alte
metode dect citostatice Dar tu ce faci? Esti studenta?
- Da. Vreau sa ajung pictoriNa, am vrut sa plec cu o
bursa la Paris Stefania se opri, dndu-si seama ct de
insignifiante erau problemele ei aici, n locul acesta marcat
de suferinNa, unde nu exista dect doua alternative: viaNa
sau moartea. ntre ele, o lupta continua ca cea din salon,
unde anestezistul ncearca sa o aduca pe mama ei n lumea
noastra Din fiecare salon, din fiecare pat Ct de marunte,
meschine si fara importanNa sunt toate problemele care ne
consuma energia zilnic, noua, celor din afara, pe care viaNa
nu ne-a ncercat att de greu
Usa salonului se deschise si asistenta iesi dupa medicul
anestezist. i facu un semn ca poate sa intre.
Stefania se ntoarse spre baiatul de la fereastra. n ochii
lui ntrezari un licar de speranNa. i sopti:
- Cnd vei fi bine, te astept sa mi vezi tablourile ntr-o
expoziNie! Ct mai curnd!
Epuizata si palida, mama ei o ntmpina cu un surs.
Fata zmbi linistita si i puse mna pe frunte:
- Ne-ai speriat. Ce credeai, ca o sa poNi pleca acum,
dupa ce s-au straduit sa Ni faca un sn nou? Cum te simNi, te

doare tare?
- Nu ma doare, sunt numai ameNita Tu ce faci? Ai
mncat?
- Am fost la cantina. Am vorbit si cu doctorul, mi-a
spus ca daca te vei simNi bine, saptamna viitoare te lasa sa
pleci acasa.
- li-a spus daca am cancer? o ntreba Lia tensionata.
- Nu mi-a spus. Rezultatele de la biopsie vor veni abia
luna viitoare. Mi-a spus doar ca operaNia a decurs bine si sa
nu-Ni faci probleme, ca au scos tot ce trebuia.
- Mi-ai adus frezii galbene Ct de frumos miroase a
primavara Cum e afara?
- Cald. Saptamna viitoare, cnd pleci acasa, vin si eu
cu tine. Avem vacanNa doua saptamni. Am dat examenele
mai repede, n-am avut dect doua. n vara vor fi sapte. Acum
te las sa dormi, sa nu te obosesc. Te Nin de mna. Dupa ce
adormi, ma duc la camin sa vorbesc cu fetele. Sunt curioasa
care a fost rezultatul concursului, cine va merge sa studieze
la Paris.
Nu-i vorbi despre emoNiile prin care trecuse si ct de
nelinistita e nca si nesigura pna la primirea rezultatului
biopsiei.
Lia nchise ochii linistita si respira tot mai ncet.
Trecu usor n lumea viselor. Minile calde ale Stefaniei i
transmiteau mai multa energie si putere dect perfuziile ce
picurau cu o ritmicitate de clepsidra.
Lia si reveni surprinzator de repede, n ziua urmatoare
deja si gasise cunostinNe comune cu celelalte femei din
146 Marinela Porumb
salon si le susNinea moralul cu firea ei vesela si deschisa.
I-o prezenta pe vecina ei din cel de al cincilea pat:
- Doamna e de la noi din oras, lucreaza la casierie la
cinematograf. Mine o opereaza. Nu o cunosti?
- Eu nu cunosc pe toata lumea ca tine se uita la
doamna grasa, cu snii voluminosi, mbracata n camasa
prea vaporoasa pentru locul unde se afla si i dori sanatate.
La o saptamna de la operaNie, dupa mai multe sedinNe
de radioterapie, doctorul i facu formele de externare si le
nmna Stefaniei:
- Noi am facut tot ce se putea, dar numai Dumnezeu face
minuni. Rezultatul biopsiei l puteNi ridica de la registratura,
peste o luna, iar peste trei luni, o vedem la un control.
Fata nu ndrazni sa mai ntrebe nimic. Se opri sub scara
si citi de mai multe ori diagnosticul, din care doua cuvinte
le nNelese foarte clar: tumoare maligna. Asadar, mama ei
avea cancer. Cum sa i spuna? ,,Nu sunt n stare sa-i fac asta
mamei, ea m-a ferit de toate greutaNile. Acum e rndul meu
sa-i ascund un adevar printr-o minciuna care o va ajuta sa
prinda curaj, sa lupte cu boala .
Intra n salon, ncercnd sa para ct mai relaxata si sa
zmbeasca:
- Ce Ni-a spus doctorul? Care e diagnosticul? o astepta
Lia.
- Tumoare benigna. Ai scapat, esti bine, doar ca trebuie
sa ai mare grija de tine. Sa nu mai muncesti att, sa te gndesti
mai mult la tine, ncepu sa improvizeze posibile sfaturi.
- mi dau seama ce scurta e viaNa si ct ne chinuim n ea...
cazu Lia pe gnduri, fara sa mai exprime toate concluziile pe
care situaNia neprevazuta i le-a dezvaluit.
*****
Stefania lua cheia mare din cuiul de sub poarta, unde
era agaNata, descuie si intra n curte.
Se opri, uimita de tabloul ce se descoperea privirii:
tufele de narcise albe, adunate n buchete, se detasau
stralucitor de pe fundalul liniar al frunzelor. Parfumul lor
coplesitor nmiresma aerul n lumina difuza a asfinNitului.
Lalelele rosii si nchideau cupele mari, nclinndu-se usor,
iar zambilele moNate, aliniate, subliniind bordura ngusta, se
strngeau unele n altele de-a lungul aleii. Frunzele iederii,
verzi, ntunecate, strabatute de mici nervuri, firisoare galbui,
pareau poleite cu argintiu n ultimele raze de soare. Stnjeneii
si pregateau bobocii mov pentru gingasa nflorire.
Lia avea paloarea suferinzilor, nspaimntaNi de lupta
inegala cu o boala incurabila, mersul nesigur, obosit, vlaguita
de durere si incertitudine. Se agaNa de Stefania, epuizata,
clatinndu-se pe picioare. Fata lasa bagajele jos, la intrarea
n curte si o susNinu ca pe un copil, pna n dormitor.
Deschise ferestrele si obloanele din lemn, i pregati
patul cu asternuturi de damasc alb, proaspete, apretate, i
ridica pernele la spate si o sprijini de ele, pentru ca Lia sa o
poata urmari cum i pregateste cina n bucatarie.
Drumul cu autobuzul o obosise peste masura, rascolise
n ea toata durerea provocata de intervenNia chirurgicala.
Zmbea palid, ori de cte ori fata se ntorcea spre ea si o
ncuraja. Noaptea trecu greu pentru amndoua. Lia facu
febra, se zvrcoli aiurnd, transpira abundent, doar spre
dimineaNa se linisti.
Cu fiecare zi ce trecea, parea ca se simte mai bine,
prindea puteri, culoare n obraji si se nzdravenea.
Stefania ramase acasa nca trei saptamni, pentru ca
starea mamei se agrava la un moment dat, ganglionii se
inflamara pe tot capul si acuza mari dureri la sn. Nu mai
vroia sa se ntoarca din nou la spital, nici macar pentru un
consult medical.
148 Marinela Porumb
- Doctorul a zis ca n-am nimic, nu-i asa, Fany? doar
tu ai vorbit cu el si asa Ni-a spus! Acolo nu ma mai ntorc,
Doamne-fereste!
n cele din urma, starea i se ameliora, se simNi ceva mai
bine si fata se ntoarse la facultate.
XVI
Scrisoarea pe care a primit-o Stefania de acasa, cu doar
o saptamna nainte de sfrsitul sesiunii, a nelinistit-o si a
determinat-o sa si strnga n graba lucrurile. Ziua fusese
istovitoare, cafeaua bauta n cantitaNi prea mari, somnul care
nu mai lipea geana de geana dect cteva ore pe noapte, facea
ca stresul sa fie intens, cu att mai mult cu ct se acumulase
tensiunea din timpul examenelor grele.
- Unde pleci acum, cnd poimine avem examen? o
ntreba Dora complet nedumerita.
- Merg acasa. Scrisoarea pe care am primit-o de la mama
a fost scrisa n urma cu o saptamna, a ntrziat foarte mult
pe drum. Daca as fi primit-o la timp, mergeam smbata si
ma ntorceam luni. Mama e destul de confuza, mi tot repeta
sa o iert ca asta a fost singura soluNie, dar nu am nNeles
la ce se refera. Ciudat este si faptul ca mama se tot scuza
ceea ce nu i sta n caracter. Nu pot sa mi dau seama ce s-a
ntmplat si nici sa astept pna dupa ultimul examen nu pot.
Sunt convinsa ca daca nu ar fi fost ceva foarte grav, nu m-ar

fi tulburat cu rndurile ei.
- Si cu examenul ce faci?
- l amn pe toamna. Stii ca a fost foarte bolnava si
sunt ngrijorata pentru ea, raspunse Stefania si nchise
geamantanul, asigurndu-l din curele.
- Mama ta a fost o femeie puternica si s-a descurcat
ntotdeauna singura
- E adevarat. De aceea nu nNeleg ce s-a mai ntmplat
si trebuie sa aflu. Daca ma grabesc, prind acceleratul de
Timisoara. La zece sunt acasa.
DivorNul parinNilor ei o arunca pe Stefania n alta
dimensiune. nca nu si despachetase lucrurile din
geamantanul de piele ocru pe care l lasase aseara jos, n
bucatarie si acum stia ca nici nu o va face.
Se ridica si deschise obloanele verzi din lemn de la usa.
Soarele intra n camera mare si si opri stralucirea n teracota
alba, nalta ca un mausoleu.
Sclipirile razelor se reflectau n oglinda ovala, explodnd
n mirifice curcubee din marginea de cristal.
Era o zi prea frumoasa ca sa ramna nchisa n casa,
doar cu gndurile ei. Se aseza pe pragul lat al usii, si lasa
capul usor pe spate.
Se simNi nvaluita de caldura soarelui, ntr-o calda
mngiere. Dinspre filigorie o briza usoara raspndea
mireasma trandafirilor nfloriNi. Stefania simNi o durere
adnca n piept. Privi n jur cu acea uimire si aviditate ca sasi
umple sufletul, inima si mintea cu toate imaginile pe care
ochii ei de artist le va putea cuprinde si pastra.
Casa se nalNa alba si majestuoasa, cu zidurile acoperite
de viNa de vie si caprifoi; cele doua tufe de trandafiri
caNaratori, rosii, luasera de mult n stapnire filigoria verde
si si mpleteau ramurile ncarcate ca un rug imens cu
buchete mari de trandafiri. Tufele de irisi, albastrii si mov
ca o pictura de Van Gogh, se profilau scnteietor de viu si
dureros pe fundalul verde nchis al iederei care mbraca
zidul ce nconjura curtea.
si dori sa poata absorbi cu toNi porii lumina, culoarea
150 Marinela Porumb
si armonia acestui loc unic. Ar fi facut orice sacrificiu sa-l
poata pastra. Daca ar fi fost al ei. Dar nu mai era.
Casa a fost vnduta ieri, banii depusi la banca n doua
conturi de asta data, unul pentru doamna Lia, celalalt pentru
Arpad, tatal ei. Si nNelese cu uimire, ca si cnd o ceaNa deasa
i s-ar fi luat de pe ochi ca locul acesta nu a fost niciodata al
ei, viaNa i l-a dat doar ca pe o fata morgana, o oaza minunata
n care a poposit pentru scurt timp.
Strabatu curtea si se ndrepta spre bucatarie. Din prag,
mama ei, cu mnecile suflecate si sorN colorat peste rochia
nflorata, o privea scrutator:
- De ce te-ai trezit asa trziu? Seara citesti pna dupa
miezul nopNii romane, iar dimineaNa te trezeste soarele
- Lasa, mama, mi pare rau, dar e abia ora opt! murmura
si o saruta fugitiv pe frunte. Zmbi la aluzia cu cititul
romanelor. Liei nu i-a placut niciodata sa citeasca, i se parea
pierdere de timp, fara nici un folos. Cu totul altceva era
sa tricotezi, sa cosi sau sa mpletesti o dantela! Astea ar fi
ramas, dar cititul? Nu-i aducea nici un ban, doar vise. Si ea
nu avea timp sa viseze. Visele sunt pentru cei bogaNi care nu
au ce face cu timpul.
Stefania si privi mama cu drag. Era nca o femeie
frumoasa, cu buclele negre strnse n agrafe mari, dezvelind
o frunte neteda deasupra a doi ochi caprui iscoditori, jucausi,
mereu nelinistiNi. Acum aveau o puzderie de riduri fine ca o
plasa ce-i Ninea ncatusaNi si erau usor nrosiNi. Probabil a
plns, se gndi.
Se desprinse din mbraNisare si intra, aruncnd o
privire fugara n oglinda. Se simNea odihnita si proaspata.
dar era nelinistita pentru ce avea sa urmeze. Nepregatita,
debusolata.
Mirosul omletei calde, cu felii de rosii, o ispitea din
tigaia neagra de pe aragaz. Pe masa erau asezate trei farfurii,
tacmuri si serveNele pe faNa alba de damasc si fata aprecie
n gnd stradania mamei de a face ca lucrurile sa para
neschimbate.
- De ct timp v-aNi hotart sa vindeNi casa? izbucni
Stefania. Vocea i paru iritata si stridenta, cu tot efortul de
a se controla. Ofta si privi n jurul ei, evitnd ochii tristi ai
Liei. Privirea i se opri pe bufetul alb de bucatarie, cu vitrina
de sticla si bentiNa de dantela, n care erau expuse cele doua
servicii de cafea crem, cu interiorul pictat n aur coloidal,
cteva pahare ieftine pentru vin si Nuica. Aluneca de la soba
de rumegus proaspat vopsita cu bronz argintiu, la masina
de cusut Ileana, nchisa n cutia cu capac din lemn furniruit,
cu un mileu deasupra, pe care mama ei o cumparase cu ani
n urma, dar nu se pricepuse sa o foloseasca, la presurile din
crpe colorate Nesute de bunica Ana, la cusatura de pe perete
n moulin albastru, cu ndemnul magulitor: ,,bucuroasa
am gatit pentru soNul meu iubit si nNelese ca parinNii ei nu
vndusera doar casa, ci toata viaNa lor. Toate acestea se vor
mparNi sau arunca si ea nu are nici o putere sa faca nimic,
sa schimbe ceva.
- Mama ta a hotart asa, raspunse Arpad clatinndu-se
n pragul usii, cu o sticla de vermut sub braN. Mama ta, care
le stie pe toate! bombani el de parca ar fi vrut sa nrautaNeaca
si mai mult situaNia.
- De dimineaNa Ni-a fost sete! zise Lia nciudata
- Si ce daca mi-a fost? Mi-a fost si o sa-mi fie! Vrei si
tu, Stefania? Ca pe mama ta n-are rost sa o ntreb
Se mpiedica de presuri si se trnti pe scaunul lui.
ntinse mna spre bufet, lua doua paharele si le umplu pna
sus, n gura, pna lichidul roz de vermut se prelinse pe faNa
alba de masa.
- Hai, noroc, si cnd o fi mai rau, sa fie ca acum! Bea,
fata tatii!
152 Marinela Porumb
- Nu beau, tata, stii ca nu-mi place!
- Las` ca beau eu! Dadu paharul peste cap si vermutul
aluneca pe gtul lui dintr-o singura nghiNitura. Scoase un
rgit ce mprastie o duhoare de bautura statuta. Stefania
ntoarse capul, ferindu-se de mirosul dezgustator.
- Ni pun n farfurie sa mannci? ntreba Lia si ntinse
mna dupa farfuria din faNa lui.
- Nu e cazul lasa nu e cazul mormai Arpad si
ncepu sa mannce direct din vasul cu salata. Rupse pinea n
bucaNi pe care le nmuie n sosul salatei, le roti de cteva ori
de parca ar fi frecat o maioneza, apoi, cu mna tremurnda
se chinui sa le duca pna la gura. Nu mai stia pe unde e
gura, asa ca se pierdura pe drum, nflorind damascul alb de

pe masa. Mai bau cteva paharele de vermut. Ostenit peste
masura, se prabusi cu faNa n farfurie si ncepu sa sforaie.
Stefania nu mai ntreba nimic. si amintea ca tatal ei
bause ntotdeauna, bautura era ieftina si drumul spre casa de
la depozitul unde lucra acum trecea prin faNa a trei crciumi.
Daca nu intra cu prietenii n prima, n a doua, pe ultima nu
o ratau. Se cinsteau asa, unu pe altul, pna li se mpleticeau
limba si picioarele, de nu mai stiau care cui i e dator. Apoi
se carau unii pe alNii n spate sau pe dupa umeri pna acasa,
unde cei mai furiosi faceau scandal, sa nu uite femeia ca el,
barbatul, conduce casa. Arpad, daca nu se simNea prea rau,
daca nu vomita se culca si dormea pna a doua zi dimineaNa,
cnd o lua de la capat.
Treburile casei le rezolva Lia, oricare ar fi fost ele.
Munca de barbat sau de femeie.
Stefania se rusina si avea oroare de zilele n care Arpad
se ntorcea pe trei carari, cu hainele sifonate, mototolite,
duhnind a bautura, cu respiraNia grea, mirositoare. Stia ca nu
bea de necaz sau lipsuri, ci pentru ca avea crciuma n drum
si nu o putea ocoli. Se ntreba, nfiorata de neliniste, cu cine
s-a ntlnit n drum, cine l-a mai vazut si de data asta beat.
- Hai, mama, sa bem cafeaua afara, la soare!
- mi pare rau, Fany, asa a fost sa fie! Anul viitor termini
facultatea si vei avea viaNa ta, vei hotar pentru tine si poate
o sa te casatoresti, sa ai familia ta!
- Nu nNeleg! Doar nu mi-ai trimis scrisoarea sa mi spui
asta! Spune-mi, de ce divorNezi? De ce aNi vndut casa? Am
si eu dreptul sa stiu??
Stefania o cuprinse pe dupa umeri si o strnse n braNe.
Mama ei avea atta forNa morala, era nenduplecata n tot
ce-si propunea, muncise att de mult si ndurase lipsuri, sa
poata cumpara o casa frumoasa, care sa o ridice mai sus pe
scara sociala, facuse sacrificii, iar acum, dintr-o data, renunNa
la lupta, se declara nvinsa definitiv? Ca si cum ar fi nNeles
vorbele Ecleziastului, ,,si totul e desertaciune , doar acum?
O tacere grea se asternu, ca o plapuma nevazuta ce
acopera si pastreaza sub ea caldura si miazmele greu de
suportat ale unor strvuri n putrefacNie. SimNea ca se
sufoca:
- Spune-mi, mama, ce se ntmpla?
- Mi-a fost teama, Stefania! Saptamna viitoare, tatal
tau va fi anchetat, trebuie sa se prezinte la Tribunalul din
Trgu Mures. I-au spus sa-si ia si haine de schimb, n caz ca
va fi arestat.
- Doamne! Nu se poate, mama! Ce s-a ntmplat?
- A avut un control si i-au gasit lipsuri mari la magazia
de materiale!
- Trebuie sa fie o greseala! Daca au fost lipsuri mari,
e o greseala! Voi aNi cumparat casa cu cNiva ani nainte de
a lucra el la depozit, au fost optsprezece ani de renunNari.
Cnd luai salaiul nici nu ajungeai cu banii acasa, intrai direct
la CEC si i depuneai pe carnet, de teama sa nu fii tentata sa
cheltui vreun banuN.
154 Marinela Porumb
Lia tacea. Stefania continua agitata:
- De cnd are serviciul acesta, nu aNi sporit cu nimic!
N-aNi mai facut nici o investiNie!
- Asa e! Abia ne-au ajuns banii mei sa traim! Vezi ca el
si cheltuieste salariul pe bautura! Tu stii ce greu mi-a fost sa

Ni trimit si Nie bani pentru facultate? Daca nu ai fi avut bursa
ar fi trebuit sa renunNi!
- Nu cred ca trebuie sa caute mult ca sa gaseasca
vinovatul. Attea materiale nu se pot evapora. E vorba de
scndura mai ales. Trebuie sa fie undeva
- Lumea vorbeste ca directorul lui ar fi luat doua
vagoane de scndura Ai vazut ce casa si-a facut? Cu etaj,
ca o vila elveNiana, mbracata toata n lemn E cercetat si
el, dar s-ar putea sa scape. Are oameni sus, la minister... si
n-a semnat nimic.
- Deci, tata a semnat
- Daca ar fi gasit vinovat, i s-ar confisca casa si tot ce
avem, sa se acopere paguba!
Stefania ncremeni. nNelese efortul disperat al Liei de
a salva, nainte de dezastru, ce se mai putea salva! Macar
jumatate din munca ei de o viaNa! Vnduse casa si mobila
prea pripit primului client, la un preN derizoriu, dar cine
poate sa anticipeze dimensiunea pagubelor produse de o
tornada care se apropie ameninNator? Dupa furtuna, altfel se
vad pagubele si altfel se pot evalua, dar Lia n-a avut putere
sa astepte cu braNele ncrucisate. A facut tot ce a crezut ea ca
e mai bine cu putinNa.
Arpad s-a ntors dupa o luna, tras la faNa si slab, de parca
venea dintr-un razboi. Toata afacerea se musamalizase, n-a
fost nimeni vinovat, directorul s-a mutat n vila lui noua,
elveNiana, iar Arpad ntr-o garsoniera la bloc, confort 4, dintrun
cartier de la periferia orasului, pe care Lia o cumparase
din partea lui de bani. Att de mica si nghesuita ca abia
putea locui o persoana. I-a lasat pe masa si hotarrea de
divorN, care se pronunNase ntre timp, dar pe care Arpad n-a
avut curajul sa o citeasca niciodata.
Lia se instala cu chirie, n doua camere racoroase,
din piatra, la parterul unei case sasesti din centrul vechi al
orasului. Castanii batrni din faNa casei aparau de razele
soarelui umezeala rece a zidurilor, perpetuata dintr-un an n
altul, dintr-un veac n celalalt.
Parterul a fost construit temeinic, robust, cu cteva
secole n urma si pustiitorul incendiu al orasului de la 1661,
cnd turcii trecusera prin foc si prin sabie mica urbe linistita,
a ars doar etajul din caramida, piatra ramnnd neclintita.
Peste urmele incendiului, o alta generaNie de sasi au adaugat
zidurile lor groase si trainice.
Mutarea Liei cu chirie n camerele ntunecate de la
strada a fost o soluNie provizorie. nca nu se hotarse ce avea
sa faca n viitor, era puNin derutata si confuza de rapiditatea
cu care evenimentele o silisera sa ia o decizie radicala.
Spitalul de oncologie, acea anticamera a morNii cu toate
suferinNele trupesti si sufletesti, un purgatoriu pamntesc n
care doctorii nving pentru scurt timp si arareori moartea,
o ngrozi prin realitatea lui incontestabila, o realitate prea
cruda, careia nu era obisnuita sa-i faca faNa.
linea legatura cu fostele ei colege de salon si, rnd
pe rnd, afla ca au murit. Ultima a fost casieriNa de la
cinematograf, pe care n-a avut curajul sa o viziteze dupa ce
s-au ntors n oras. Auzise doar de la vecina Sineta ca s-a
stins.
Anchetarea lui Arpad a venit ca o ultima alarmare,
sansa lui de a-si purta egoistul trai pe umerii femeii se sfrsi
brusc si prea brutal pentru el. Nu se considera vinovat si

renunNarea Liei nu o nNelegea, nu simNise, asa cum nici
156 Marinela Porumb
un barbat nu simte, cum se umple si tot umple paharul cu
suferinNe al femeii, se strng n el reprosurile, jignirile,
lacrimile, nemplinirile...
Lia nu lua nimic din casa, dect hainele cu care umplu
doua geamantane. Ar fi dorit sa nu mai pastreze nimic din
trecut, nimic sa nu-si mai aminteasca.
Casa se vndu cu mobila, covoare, candelabrul de cristal.
Tot ce ncapu n garsoniera lui Arpad a fost transportat acolo,
iar celelalte obiecte din gospodarie le mparNi gratis, pe la
vecini. Pentru Stefania pastra litografia cu rama sculptata,
acoperita cu foiNa de aur.
XVII
Stateau amndoua n camera ntunecoasa, lnga teracota
maro, prinsa n zidul dintre dormitor si bucatarie.
Un foc mocnit ar fi ncalzit aerul umed si rece, dar
era sfrsitul verii si aici nu cumparasera nca lemne, iar cu
plecarea pripita, cele de dincolo ramasesera n sopron.
Stefania deschise fereastra spre strada si aerul cald
patrunse n dormitor, numai pna n dreptul perdelei groase,
din dantela crosetata de mna, o relicva neschimbata de
zeci de ani, mostenita ca si casa, din generaNie n generaNie.
,,Ferestrele sunt att de joase ca as putea sa ciupesc trecatorii
de picioare , se nveseli fata. ,,Dar daca ridicam perdeaua,
toNi se vor uita n casa la noi. Asa-s oamenii, curiosi .
Camera avea o mobila veche si ieftina, desperecheata: un
pat cu tabliile de lemn si salteaua umpluta cu paie, acoperita
cu o cuvertura crosetata n patrate multicolore, de lna,
peste asternutul lor de damasc alb; o masa dreptunghiulara
nvelita cu o faNa-imitaNie de covor persan, decolorata si pe
alocuri arsa de cte o scnteie de Nigara; un dulap maro cu
usile dezechilibrate; cteva scaune cu o nvelitoare de pnza
visinie decolorata, legata cu cte doua barete din acelasi
material, de spatar si de picioarele din faNa, peste sezutul
ros de prea multa folosinNa, n care te cufundai neasteptat
de brusc.
Pe jos, un covor de iuta acoperea podelele noduroase.
Stefania si ntoarse privirea dinspre bucatarie, unde decorul
i se parea si mai jalnic.
- Ct platesti pe ,,luxul de aici? o ntreba doar ca sa
lege o discuNie.
- O mie.
- Pe an? si privi mama surprinsa.
- Nu, pe luna, zise Lia ncet, ca o scuza, n-am gasit
altceva, este situat n centru si aproape de serviciu. Doar
pna gasesc un apartament sa-l cumpar. Am vazut mai multe,
dar la banii pe care i am, nimic nu mi-a placut.
Stefania se ridica de pe scaun si puse pe tava paharul
de apa ciobit.
Nu putea sa nNeleaga tavalugul care trecuse peste
viaNa lor si, cu toate astea, nu o judeca pe mama ei si nici
resentimente nu avea. ,,O mie de lei chiria, la un salariu de o
mie trei sute pe luna. I se parea incredibil. ,,Din ce plateste
celelalte cheltuieli, din ce mai traieste? Daca nu gaseste
curnd sa-si cumpere o locuinNa, si toaca banii pe chirie. Iar
pe mine din ce ma mai susNine un an la facultate?
Afara se nserase. Mama ei nu aprinse lumina.
- Hai sa stam n pat, ca e mai cald si povestim, i spuse.

Stefania se ghemui lnga ea ca n copilarie.
Lumina de la becul din faNa casei patrundea prin roletele
de lemn si se oprea n perdeaua groasa. Modelul vechi
se contura cu raze de lumina si se proiecta ca un puzzle
ntunecat n interior.
158 Marinela Porumb
- As vrea sa mi povestesti despre Sisi
- Despre Sisi? Ce vrei sa afli? E foarte mult de atunci,
nu stiu daca mi mai aduc aminte.
- M-am gndit de foarte multe ori la ea, ca si cum ceva
din mine i aparNine, se identifica cu persoana ei.
- Era firesc. Ai locuit n casa ei, Rezi Ni-a dat din copilarie
attea lucrusoare care i-au aparNinut, Ni placea si Nie pictura,
ai idealizat-o si ai nconjurat-o de mister
- Voi aNi facut asta, mama, tu si cu Rezi. De cte ori
va ntrebam ceva de ea, nu-mi raspundeaNi ca si cnd eraNi
nNelese. Va uitaNi una la cealalta si vorbeaNi despre altceva.
- Puneai ntrebari ciudate, iar Rezi suferea si ncerca
sa nu-si mai aminteasca. Cnd pierzi pe cineva foarte drag,
singura cale de a merge mai departe este sa uiNi. Sa nu-Ni mai
amintesti nimic, ca si cum o bariera nevazuta opreste toate
amintirile nainte de a ajunge la tine. Altfel nu poNi suporta
durerea
Stefania si aminti de Valentin:
- Ai dreptate, fiecare om este alcatuit din detalii att de
specifice si de frumoase.
- Iar un copil, cu att mai mult
Linistea se lasa grea. si auzeau respiraNia.
- L-ai iubit mult pe baiatul acela! confirma Lia n soapta,
neobisnuita cu destainuiri de dragoste.
Stefania tresari:
- De unde stii?
- Crezi ca e asa greu pentru o mama sa observe toate
framntarile si nelinistile? Te citesc ca pe o carte deschisa.
Asteptai postasul cu nerabdare, cum se facea dupa-amiaza
erai tot sub obloanele de lemn de la ferestre si l asteptai sa
apara. Ma rugam la Dumnezeu sa-Ni vina odata scrisoarea
aia Ce s-a ntmplat, v-aNi mai ntlnit? mi era teama
numai sa nu faci vreo prostie
- Ce prostie sa fac? La ce te gndesti?
- Stiu si eu O mama se gndeste la multe mai ales
cnd copilul ei e departe.
- Nu ne-am mai vazut, nu stiu ce s-a ntmplat. Stiam
ca merge n tabara la Orsova, dar nu m-am gndit ca poate
ncearca sa fuga n vest. Nici nu stiu daca a fost el cel n care
au tras granicerii cnd a vrut sa treaca Dunarea. Sunt atNia
tineri care vor sa fuga si platesc cu viaNa curajul de a trai
ntr-o Nara libera.
- Cred ca era un visator!
- Era. Si ct de desuet mi se pare sa vorbesc acum despre
sentimentele lui! Am Ninut n minile mele sufletul lui si
trebuia sa mi dau seama ca nu stiu sa-l apreciez la justa lui
valoare. L-am ntlnit prea devreme, nu eram pregatita sa l
iubesc total, asa cum si dorea el.
- Crezi ca era ndragostit de tine?
- Mi-a spus odata ca n-ar fi trebuit sa-l las sa se
ndragosteasca de mine. Ca si cnd eu as fi decis ce sa i se
ntmple sau nu Uneori nu eram de acord cu el pentru ca
nu-l nNelegeam. Nu stiu ce sa fac, ce sa spun cnd cineva

tace si doar asteapta sa fie descoperit. Am avut nevoie de
dragostea lui, dar nu am stiut sa o descopar. Nu stiu daca a
ajuns sa ma ndrageasca sau nu, dar cred ca daca m-a iubit,
n-ar fi trebuit sa plece. O desparNire e definitiva numai cnd
amndoi doresc sa se ntmple asta. Seara, cnd ne-am luat
ramas bun de la Cluj, s-a ntmplat ntre noi o nenNelegere.
Am revenit, dar nu l-am mai gasit
- Nu stii cnd o dragoste ncepe, de multe ori nu vezi
nici cnd se termina Eu, ca mama, vreau sa te nvaN numai
de bine, sa-Ni fie usor n viaNa, sa nu ai complicaNii. Vezi si
tu cum sunt barbaNii, ei pleaca cnd dam de greu Sa-Ni
gasesti un om bun, serios, cu care sa te casatoresti. Acum ai
de unde alege, dar dupa ce termini facultatea, nu mai gasesti
160 Marinela Porumb
si rami fata batrna, fara familie, ca eu ct mai traiesc?
vorbea Lia mai mult singura, depannd din nou o poveste
cunoscuta .
- Ziceai mai devreme ca mi spui despre Sisi. Cum v-aNi
cunoscut?
Nu renunNa la momentul de destainuire care putea sa-i
dea raspuns la ntrebari mai vechi.
Lia tacu cteva clipe, i aseza Stefaniei o perna la
spate si se acoperira cu plapuma de lna, care le asigura
un confort termic acceptabil. ncepu destainuirile cu voce
joasa, calma:
- Mama i aducea lapte cnd venea joia, la trg. De cele
mai multe ori, aduceau de vndut gru, porumb, cartofi, ca
sa faca rost de bani. Aveau de toate n gospodarie, ca erau
harnici, doar bani nu prea erau. Drumul spre trg trecea
prin capatul strazii lor, era acolo un loc mai larg de popas.
Familia Rosu locuia la doar la cteva case distanNa si ma
trimiteau pe mine, ca eram mai tnara, mai sprintena. Cu
Sisi m-am mprietenit, era mai mica cu doi ani dect mine.
m vremea aceea, mergea n centru, la gimnaziu german si
i placea sa se urce n carul tras de boi, iar tata ne astepta
ntotdeauna. Rdea foarte mult, zicea ca mergem cu carul
lui Nicolae Grigorescu, eu o contraziceam ca e a lui Onu
Romosan, ea nu, ca e a lui Grigorescu, un pictor care i
placea ei. Trgul se spargea dupa ora unu. La ntoarcere,
ne astepta n faNa gimnaziului si sarea lnga mine n car. n
capatul strazii, cobora si ne luam ramas bun, dar de multe ori
venea cu noi pna aproape de iesirea din oras si numai cnd
tata o ameninNa, n gluma, cu codirisca, se dadea jos. Odata,
cnd am fost bolnava si n-am venit la oras, ea m-a asteptat
si s-a ascuns n car, sub haine. Tata, daca nu a mai vazut-o,
a crezut ca a cobort si a mers linistit pna acasa. Acolo
ne-am pitulat amndoua n sura. Am stat toata dupa-amiaza
culcate n fn. Am rs, am povestit, timpul a trecut. Catre
seara, mi-a spus ca i e frica sa mearga singura acasa si am
plecat amndoua. Nu ne-am dus pe drum, sa nu ne ntlnim
cu cineva. Ne-am pornit pe malul rului, pe o poteca, iar
cnd am ajuns n oras, se ntunecase bine. napoi n-am mai
avut curajul sa merg pe lnga ru. M-am ntors pe marginea
drumului. Rar de tot trecea cte un camion si atunci cnd
zaream luminile farurilor de departe, ma ghemuiam n iarba
din sanN, sa nu ma vada noaptea, singura pe drum, sa am
necazuri. Mama a vrut sa ma certe cnd am ajuns acasa
noaptea trziu, dar tata mi-a luat apararea si mi-a zis ca e
mndru de mine ca am fost curajoasa, doar sa i spun alta

data unde plec. Eu eram fericita, pentru ca Sisi, cnd ne-am
desparNit, m-a strns n braNe si mi-a spus ca sunt singura ei
prietena adevarata. Eram n stare sa fac orice, pentru ea, o
consideram ca o sora mai mica, buna, vesela, nu se Ninea mai
desteapta sau superioara.
- Sisi nu avea prietene dintre colegele ei de la gimnaziu?
o ntrerupse fata.
- Ei, stii si tu cum sunt prietenele, mergi la ele, vin
pe la tine,... iar Ilona nu era amabila si deschisa, stateau n
permanenNa cu poarta ncuiata si nu primeau pe nimeni n
curte. Poate si situaNia doamnei Rezi, care nu se mai putea
ntoarce n Austria, sa fi fost un motiv de brfa, iar ei nu
doreau sa mai dea si alte ocazii de a se discuta pe tema
mariajului lor n trei. Pe mine nu ma interesa viaNa lor si nu
povesteam niciodata ce se ntmpla la ei n casa, nu vorbeam
despre asta nici cu Sisi, nici cu mama.
- De ce nu ai mers la gimnaziu?
- Terminasem sapte clase primare la scoala din sat. As
fi vrut sa merg mai departe, dar nu aveau bani de taxe. O
ajutam pe mama n gospodarie pna venea vremea sa ma
marit, sa ma asez la casa mea. Eram harnica, ispraveam
162 Marinela Porumb
lucrul repede, ma plictiseam toata ziua, asa ca l-am rugat pe
tata sa-mi gaseasca de lucru la oras, ntr-un magazin.
- Mosu` a fost de acord?
- Da. Tata mi-a facut voia si mi-a gasit de lucru la o
librarie, n oras. Eram aproape de gimnaziu si, n pauza
mare, Sisi fugea la mine sa mncam mpreuna. Ei i placea
pinea mea cu untura si castraveNi muraNi sau cu lictar de
prune, iar eu mncam sandviciurile ei cu unt si cu salam
italian Pe la sase, venea naintea mea si mai statea o ora
cu mine. Spre nchidere nu prea erau clienNi. Stia tare multe
lucruri, i placea sa citeasca, scria poezii. Plecam de la lucru,
ne opream pe podeNul morii, ne uitam cum se balacesc raNele
n apa si le ispiteam cu bucaNele de pine. Uneori, Sisi scotea
cteva prajiturele, fursecuri ambalate n serveNele fine, ne
asezam pe bordura de ciment si le mparNea n doua. Treceam
de strada ei si mai mergeam doua strazi lungi pna n capatul
orasului. Mai mult ea povestea, ca eu nu prea stiam multe si
mi placea sa o ascult.
- Sisi cnta la pianul din sufragerie? mi amintesc de el
cum trona, imens, n colNul din stnga usii
- Da. Ca sa o necajesc, o poreclisem ,,Mierla . Daca ai
fi auzit-o cum cnta! Aveau pianul acela mare, negru si
degetele ei alunecau pe clape. Doamne, cum cnta
Lia se opri din povestit, gndindu-se cu nostalgie ca
asta a fost cea mai frumoasa perioada din viaNa ei. Navalnic
i treceau prin minte attea amintiri, licariri din trecut
care o ntorceau n timp. N-avea rost sa mai revina acum
asupra lor, desi erau att de reale si clare. Retraia gusturi
si mirosuri, senzaNii pe care le simNea cu tensiune, nct i
dadeau palpitaNii. Le stavilise atNia ani n subconstient, iar
acum, prin zagazul rupt, curgeau suvoi si si cereau dreptul
la relatare.
- Cnd am avut nouasprezece ani, m-am maritat cu
Arpad. M-am bucurat cnd m-a cerut, era dintr-o familie
mai nstarita, parinNii lui aveau macelarie si am crezut ca
el va duce mai departe tradiNia n familie. Doar ca lui nu
i-a placut meseria asta si, dupa ce i-a murit tatal, au nchis
afacerea si s-a angajat pe salariu, la stat. Vara aceea, cnd ea
a intrat la facultate, a fost surprinzatoare pentru amndoua.
Alte drumuri se deschideau n faNa noastra. Schimbarea mi
s-a parut ca a maturizat-o, se gndea la ceea ce urma sa
faca n viaNa, era foarte creativa si serioasa. ntotdeauna i-a
placut sa gndeasca liber. Avea un spirit foarte independent,
stapna pe sine, calma, prietenoasa, era placuta si iubita. Nu
ne-am mai vazut o vreme. Am stat toata vara n Lancram. n
toamna, ne-am cautat casa cu chirie si ne-am mutat la oras...
Esti mulNumita, Fany?
Stefania asculta sorbind fiecare cuvnt al Liei:
- Si apoi? V-aNi mai ntlnit? nu-si stapni curiozitatea.
- Era n noiembrie, o toamna calda, mai mergeam nca
n sandale, copacii nu-si pierdusera frunzele, cnd am vazuto
ntr-o duminica, n parc. Era chiar vizavi de casa unde
stateam noi cu chirie. Nu stia ca acolo ne-am mutat. Nu o
chemasem la mine. mi era rusine sa vada unde stau, nu
aveam dect o dormeza, soba, o masa si un scaun. n ziua
aceea sedea pe o banca si schiNa salcia pletoasa din marginea
lacului. O priveam din profil cum statea aplecata usor asupra
caietului de schiNe, concentrata si atenta sa reNina si sa redea
ct mai multe detalii. La o privire sumara, schimbata la
ea mi se parea doar pieptanatura. Cele doua cosiNe satene,
de culoarea mierii de albine, erau prinse n una singura,
rasucita, bogata. Cadea pna aproape de talie. Fruntea nalta
se ascundea sub cteva suviNe rebele, pe care le nlatura cu un
gest reflex, din cnd n cnd. Sprncenele subNiri se arcuiau
si se ncruntau cnd concentrarea era intensa. Buzele pline
si le musca uneori nelinistita, ncordata sau si le destindea
164 Marinela Porumb
ntr-un surs linistit de mulNumire. M-am apropiat de ea si
am stat acolo minute n sir, privind-o ct de frumos desena,
era att de preocupata ca nimic nu parea sa vada n jur. Cnd
am observat ca se pregateste de plecare, am strigat-o. S-a
bucurat mult de ntlnire, ne-am bucurat amndoua. Mi-a
spus ca e foarte fericita. Mie mi s-a parut foarte schimbata,
ceva se petrecuse cu ea. Era mai melancolica, mai pierduta.
Totdeauna a avut ea momente de-astea ciudate, uneori o
ntrebam la ce se gndeste si mi raspundea aiurea: ,,Ma uit
cum puful norilor deseneaza caNei pe cer . Auzi ce vorbe. Sau
,,Apa lacului e oglinda translucida a cerului , ,,Frunzele sunt
jocuri de nuanNe multicolore . Parca mi vorbea pasareste.
Rdea n gluma de mine ca nu o nNeleg, dar nu ma suparam.
Eu o credeam pe ea dusa. Era fata buna cnd nu se uita asa
fix la obiecte cu ochii mijiNi, cum faci si tu, cnd nu pleca
cu gndurile ntr-o lume doar de ea stiuta. Atunci cnd am
ntlnit-o n parc, era diferita de tot ce stiam eu despre ea
si cu ce ma obisnuisem deja, parca privea si mai mult n
interiorul ei dect n jur. Alte ntrebari i treceau prin cap,
mult mai complicate pentru mine: ma ntreba daca l iubesc
pe Arpad si daca am fost cu el pna sus, la stele, daca ma
urcat n al saptelea cer. Mi se pareau ntrebari hazlii, cu
sensuri prea subtile pentru mine si rdeam mult amndoua.
Am ntrebat-o daca mai scrie poezii si a fost bucuroasa de
interesul meu. Si-a deschis geanta de umar si a scos dintr-un
buzunar jurnalul ei:
- Vrei sa-Ni citesc poeziile pe care le-am scris pentru
iubitul meu?
Privirea ei ardea de nerabdare.
- Citeste-mi, am rugat-o si m-am asezat alaturi de ea,

pe banca. Ni promit ca voi fi ct se poate de serioasa, sunt
foarte atenta:
Flori de miozotis
Ochii tai limpezi, luminosi si verzi
Cmpii cu ierburi unduind n soare,
Cu flori de miozotis albastre-cenusii.
Nelinistite umbre trec usoare
li-ntuneca privirea.
Si o clipa-n zbor salbatic
Cai albi se ascund n zare
Si-n saltul lor navalnic
Trec norii n fuioare
Umbrind cmpia
n nesfrsita departare.
Att. O clipa ct un veac
Ca norul ce se duce
Aluneca tristeNea
Albastre flori de miozotis
Cmpii stralucitoare-n soare
De verde crud ca ochii tai.
A nchis caietul, l-a strns la piept si mi-a soptit:
- El nu stie ca i-am scris poezii. E artist, dar nu e att de
romantic. Vrei sa-Ni mai citesc una?
Am clatinat din cap aprobativ. mi placea sa i ascult
vocea calda, cu inflexiuni.
- Asta nu are titlu. Am scris-o azi noapte:
Ochii tai verzi ntunecaNi precum padurea
Ma atrag spre adncuri cu luciri de stele
Sa ma cufund n marea lor senina
Ca fluturii de noapte n lumina.
166 Marinela Porumb
O raza de speranNa de-ar licari n noapte
Spre tine sa-mi ndrepte de teama gnduri toate
Si-n luminarea dulce ce tresalta
Sa le nNeleg tristeNea de-a vieNii amara soarta.
Dar cine sa le creada tacuta lor dorinNa
Cnd zbuciumat destin l leaga-n joc de alta fiinNa
Si cine mi va spune de drumul lor pribeag
De dorul ce-l cuprinde de draga lui- cel drag.
n gndurile mele, imagini peste visuri
Sunt tot mai departate si mai tacute-n soapte
Se duc ca si comete lasnd n urma praful
Ce sterge amintirea si o estompeaza-n noapte.
- Mi-au placut foarte mult versurile si am rugat-o sa mi
le scrie si mie. Se bucura ca un copil pe care l lauzi cnd
spune o poezie, a rupt o foaie din caiet, mi le-a scris si mia
spus ca ntr-o zi mi va compune o poezie numai pentru
mine. Le-am citit de attea ori ca le-am nvaNat pe de rost.
- Si despre profesorul pe care l iubea nu Ni-a povestit?
Acum devine mai interesant mi se pare
- Mi-a povestit, dar asta s-a ntmplat n vacanNa ei de
primavara Mi-a spus sa trec neaparat pe la ea n februarie,
ca vrea sa mi faca o bucurie si mi spune numai cnd e
sigura.
Am cautat-o acasa de cteva ori. Poarta era ncuiata,
bateam si iesea Ilona, deschidea oblonul de la fereastra si-mi
spunea ca Sisi nu-i acasa, tocmai a plecat sau ca doarme, sa
vin altadata. Mi s-a parut ciudat, dar m-am gndit ca poate
nu vrea sa ma vada. Mai avea uneori momente cnd i placea

sa fie singura. Acum stateam departe una de cealalta, daca
Ni mai amintesti unde locuiam noi, cu chirie, la tanti Tuca.
mi venea greu sa fac atta drum degeaba. Nu mai lucram la
librarie, Arpad nu a fost de acord sa am serviciu, era gelos.
Mai mergeam vara sa o ajut pe mama la cmp, dar atunci
era februarie si ma plictiseam toata ziua. Eram pe centru si
am vazut-o din spate. Avea un mers obosit si nesigur. Mam
apropiat si i-am acoperit ochii cu palmele, sa vad daca
ma mai ghiceste. S-a bucurat de ntlnire, mi-a spus ca ma
asteptat sa mai trec pe la ea, asa cum i-am promis. M-a
invitat la cofetarie ca sa stam puNin de vorba. Afara ncepuse
sa bata un vnt subNire, care intra prin haine pna la piele si
ne taia respiraNia cnd vorbeam. A comandat doua prajituri
eclere cu ciocolata si cte un pahar de sirop cu apa. Nu am
mai adus vorba ca am fost de mai multe ori la poarta lor
si Ilona nu m-a lasat sa intru. Poate s-ar fi certat acasa din
cauza asta si nu voiam sa i fac neplaceri. I-am spus ca sunt
nsarcinata, m-a privit lung si n-a zis nimic. Asta nu mia
placut. Asteptam sa se bucure pentru mine, iar ea parca
nici nu auzise. Taia prajitura cu linguriNa foarte atenta, ca
si cnd acesta era cel mai nsemnat lucru din clipa aceea,
iar mie nu mi place cnd cineva care e important pentru
mine ma ignora. Ma uitam la ea si nu puteam sa nghit nici o
bucaNica. ,,Oare asta e Sisi, prietena mea? De ce ma aflu cu
ea aici, daca nu e n stare sa se bucure pentru mine? Parca
ghicindu-mi gndul, a mpins deoparte farfuria cu ce mai
ramasese si m-a privit direct n ochi:
- Spune-mi, Lia, mai suntem noi cele mai bune
prietene?
- BinenNeles, am afirmat, nu foarte sigura de prietenia
ei, nu de a mea.
- Atunci poNi sa-mi promiNi ca la un moment dat vei fi
alaturi de mine daca va trebui sa lupt mpotriva tuturor?
- Da` de ce sa lupNi, pentru ce? Vor sa te marite cu de-a
sila? Nu-mi venise nimic mai grav n minte.
168 Marinela Porumb
- Nu-i asta. Poate va trebui sa plec de acasa si nu am
unde sa stau o vreme. Vorbesti tu cu parinNii tai sa stau la ei?
Nu stiu unde m-as putea duce
- Vorbesc, poate mama Ni va pune mai multe ntrebari,
se va nelinisti, dar tata te va ajuta, daca-i spunem motivul
adevarat, altfel se supara Ce s-a ntmplat, ce necazuri
ai?
- Nimic, vorbeam si eu asa, sa vad daca mai suntem
prietene
- Mie nu-mi plac vorbele astea aiurea Ce voiai n
toamna sa mi spui? Erai foarte fericita atunci
- Si acum sunt.
- mi pari preocupata.
- Uneori sunt ngrijorata, nu stiu cum vor evolua
lucrurile. Stii, l iubesc foarte mult, sunt foarte fericita cu el,
avem pasiuni si vise mpartasite n comun
- Iar ai tai nu te nNeleg, zic ca esti prea tnara sa te
mariNi.
- Asa-i, nu nNeleg. Dar cine a zis ceva de maritat?
- Eu. Mi se pare firesc sa te mariNi cu el daca va iubiNi!
- Doamne, tu Lia, uneori esti tare grea de cap. Ne iubim,
dar nu ne putem casatori!
- Nu vrea el? am insistat.

- Ba da, vrea, ma iubeste foarte mult, doar ca
- ??
- E casatorit si nevasta lui nu vrea sa divorNeze.
- Sa nu-mi spui ca ai fost a lui, m-am ngrijorat.
- Am fost si suntem foarte fericiNi. Atunci, nevasta lui
era de acord cu divorNul. ntre timp s-a razgndit.
- Pot pune pariu cu tine ca nevasta-sa n-a avut intenNia
sa se desparta de el vreodata si astea sunt doar povesti, ce
Ni-a spus el Nie, te amageste
- De ce esti rea, Lia, esti invidioasa pe mine ca am
cunoscut dragostea adevarata cu toata poezia ei, iar tu te-ai
maritat asa, doar sa fii maritata? se zbrli Sisi ca o pisica
atacata. Ne iubim, doar asta conteaza
- Dincolo de iubire ce este Sisi? Ce este? Tu, care esti
asa desteapta, poNi sa mi spui ce e dincolo de iubire?
Lia se opri din povestit. O lumina patrunse printre
obloane ca o scnteiere, un tunet se auzi departe. Fany se
strnse mai aproape de mama ei, speriata ca n copilarie,
la venirea ploii. Mai era ceva: casa straina n care se aflau,
ntunecata si necunoscuta, cu umbre ce se strecurau prin
colNuri, i dadea un sentiment de nesiguranNa si teama.
Astepta cteva secunde o continuare. Lia cu gndurile ei era
departe.
- Cum l chema pe iubitul lui Sisi? Nu Ni-a spus?
- Paul, parca Paul l chema.
- Paul? se ridica Stefania mirata. Paul, Paul si mai
cum?
- Nu mai stiu. E mult de atunci, se eschiva Lia.
- Trebuie sa Ni aduci aminte. Pentru mine e foarte
important.
- Chiar nu stiu, Fany, pentru mine nu conta numele
lui, nu l-am vazut niciodata, nu stiu cum arata. Sisi spunea
ca e un barbat foarte frumos, nalt, cu un trup ca un ,,efeb
grec spunea ea, ,,de o frumuseNe deosebita, ca n sculpturile
grecesti . Era pictor
- Paul Sava? Nu cumva Paul Sava? Vreau sa stiu
exact.
- Poate, dar n-as spune precis. Avea o poza cu el
- Noi avem un profesor Paul Sava. E profesor la facultatea
noastra. A fost profesorul meu, cel care m-a sicanat. Acum
cred ca are aproape cincizeci de ani. Ar putea fi el?
- Nu stiu, draga mea
170 Marinela Porumb
Stefania ncerca sa mai puna o ntrebate, dar simNi mna
mamei cum i prinde braNul, ncordata:
- Te mai ntreb o data: s-a ntmplat ceva ntre voi? ntre
tine si profesorul acela, Paul si cum l-o mai fi chemnd?
- li-am mai spus ca nu. Numele Paul Sava l-am citit n
caietul lui Sisi. Vreau sa stiu exact, sa-mi dai jurnalul.
- Acum l vrei? ntreba Lia iritata.
- Nu. Mine, mine dimineaNa vreau sa aflu, sunt destul
de mare ca sa nu mai cred n povesti.
- BinenNeles. Eu sunt obosita, vreau sa ne culcam.
Retrairea acestor amintiri mi-a adus mult zbucium, mai mult
dect atunci cnd faptele s-au ntmplat.
*****
Stefania se simNea puNin jenata ca o suparase pe mama ei
cu o seara nainte. IntenNia de acum era sa pregateasca micul
dejun si sa-l aduca Liei la pat, ca sa atenueze starea de tensiune

care le nvrajbise pe amndoua n urma discuNiei. Deschise
ochii si privirea i se opri pe tavanul crapat, ridurile vechi
ale casei Neseau n zugraveala cenusie detalii necunoscute
si tainice. Puzderie de riduri, zeci de destine trecute pe sub
articularea concava, prinsa n ,,cheie de bolta de mesterii
unor vremuri att de ndepartate ca nu mai ramasese din ei
nici pomenirea. Si asta se sterse n uitare.
Dintr-o data, toate bunele ei intenNii se risipira. Se
ntoarse cu faNa spre perete si nchise ochii sa nu mai vada
carpeta cusuta n kelim, roasa pe alocuri de molii. si acoperi
faNa cu perna si mirosul de damasc proaspat apretat o readuse
la starea de somnolenNa. Se trezi scuturata de Lia.
- Hai, trezeste-te, somnoroaso! Cafeaua e gata.
Se ridica cu o senzaNie intensa de disconfort si
neliniste.
- Ce spui, mama, nu ai vrea sa ma trezesti dupa moda
orientala?
- Asta cum vine? ntreba Lia curioasa, nu am auzit de
alt fel. Poate cu o galeata de apa rece?
- Vai, mama, nu-mi fa alt soc!
- Dar atunci, cum? se arata interesata.
- La europeni, ntotdeauna s-au trezit oamenii unii pe
alNii prin zglNire si au deschis ferestrele sa intre aer curat
si sa alunge visurile. Orientalii sunt mai rafinaNi, ei cred ca
somnul e o lume mai buna, mai dulce si se cuvine atunci
cnd trezesti pe cineva sa nu-l bruschezi, sa nu intervii cu
brutalitate n destramarea visului, sa nu-l tulburi pe cel ce
doarme. Pe cel trezit aici, oricum l asteapta necazurile vieNii
de zi cu zi. Aducndu-l brusc n realitate, i creezi o trauma
n plus. De multe ori mi s-a ntmplat, cnd m-am trezit
neasteptat, sa am senzaNia ca am fost smulsa dintr-un loc
unde mi era bine. Sa-mi para rau ca m-am desteptat..
- Dar cum ai vrea sa te scol?
- Dupa moda orientala sau egipteana: cu miscari usoare
se scarpina ncet talpa cu degetele, usor, ca sa nu o zgrii,
dar ferm ca sa nu o gdili. Sau faci un masaj usor.
- Bine, bine, cnd te trezesti tu naintea mea, sa mi
araNi! As vrea sa prind si eu ziua aceea, spuse Lia obisnuita
de cnd se stia sa se trezeasca singura dis-de-dimineaNa. Sa
te speli si mncam. Sa bem cafeaua pna nu se raceste.
Stefania privi ligheanul vechi, uzat, pe care Lia l
frecase ndelung cu Tix.
- Mai bine toarna-mi niste apa, o ruga fata si facu
palmele caus, sa prinda suvoiul rece, transparent, deasupra
ligheanului cu smalNul sarit n cteva locuri.
Se sterse cu un prosop curat si se simNi dintr-o data
nviorata.
Franzela alba era proaspata, semn ca Lia trecuse si
pe la magazinul de pine, de dimineaNa. Taiata felii, coaja
172 Marinela Porumb
aurie, crocanta, nconjura miezul alb si pufos. Un strat de
unt acoperi toate denivelarile ntr-o foiNa lucioasa. Peste
el, Fany picura cu linguriNa cteva boabe de zmeura din
borcanul cu dulceaNa.
- Ce aromata e dulceaNa, se simte ca-i zmeura de la
munte! Asta e preferata mea din toate fructele! Si pe cea de
afine o faci grozava!
Pe noptiera, Stefania observa ca mama ei i pregatise
Jurnalul lui Sisi, cutia de carton, cartea si nca un obiect de

marimea unei carNi.
si baura cafeaua n liniste, fara sa vorbeasca nimic,
asezate pe cele doua scaune cu spatar nalt. Stefania astepta
ca Lia sa deschida o discuNie ca sa stie n ce ape se scalda:
linistite sau nvolburate.
Lia sorbi cafeaua cu nghiNituri mici, savurnd aroma,
si clati cescuNa si o puse pe masa din bucatarie.
- Astazi e duminica. Ma mbrac si merg la biserica. Vii
si tu?
Stefania clatina negativ din cap:
- Mai nvaN puNin pentru examen si pregatesc eu masa
de amiaza.
Lia iesi, trase usa n urma ei si clanNa din fier masiv se
aseza cu un scrsnet metalic n locasul vechi, secular.
Nici un cuvnt despre caiete.
Abia se nchise usa si Stefania, ca o sageata dintr-un arc
scapata, ajunse lnga noptiera. Asteptase momentul acesta
de prea mult timp si acum i se parea ca venise nesperat de
repede.
Ct si imaginase un mister n jurul vieNii lui Sisi,
se zbatuse sa afle, sa descopere si acum, ca avea toate
raspunsurile la ndemna, era derutata. ,,Trebuie sa-l citesc
pe ndelete. Voi face asta dupa examen cnd am mai mult
timp la dispoziNie, sa nu ma deranjeze nimeni .
Despaturi cutia din carton si scoase pe masa un obiect de
placaj. Era un sevalet n miniatura, cu o inima mare asezata
n loc de tablou, care se nchidea cu doua jumataNi de inimi.
Pictate pe exterior, o floare de colN alba si una de genNiana
albastra, conturate cu o linie pirogravata.
Obiectul parea o piesa de suvenir, ca cele vndute n
trguri, dar execuNia era desavrsita. mbinarea culorilor,
rafinamentul pirogravurii, culoarea calda a lemnului lacuit
peste care timpul asternuse patina ce ncalzeste si nnobileaza
un obiect frumos erau puse n valoare printr-o maiestrie
aparte a mestesugului care se pierduse n zilele noastre.
Tehnica de lucru, execuNia si modelul florilor sugerau ca
fusese adus din Austria, cu mulNi ani n urma.
Deschise cele doua capace: n interior, inima era
decupata. Un suport pentru doua poze. Le privi cu atenNie. Sub
ele, doua nume, acum inutile, pentru ca Stefania recunoscu
poza lui Sisi ceva mai trzie dect cea de pe tablou si cea a
unui Paul Sava mult diferit. Tineri si frumosi, ncrezatori,
cu o lumina ce venea din interior, cum numai tinereNea Ni
da flacara si putere. Nu ncapea nici o ndoiala, profesorul
maestru era barbatul de care se ndragostise, cu mulNi ani n
urma, Sisi, pentru care plecase n alta lume singura.
Ct de mult si de intens iubise daca-si jertfise dragostea
ca o preoteasa pe altarul iubirii! Ca sa Ni iei viaNa Ni trebuie
mai mult curaj dect sa traiesti! O speranNa, un crmpei macar
dintr-o speranNa, undeva ntr-un colN de suflet salasuieste pna
n cea din urma clipa. Sa nu fi existat chiar nimic care sa o
lege de viaNa, un fir ct de subNire? Cum poate fi o dragoste
att de totala, de coplesitoare, sa-Ni intre n ultima molecula,
n ultimul atom?
si imagina durerea pe care a simNit-o Sisi si se
cutremura: ,,Am citit n carNi, am vazut filme, dar nu am
174 Marinela Porumb
cunoscut vreodata pe cineva care cu adevarat sa fi iubit
att de mult nct sa nu poata merge mai departe dupa ce a

pierdut o iubire. Are dreptate mama, e tulburator sa retraiesti
astfel de clipe, nu o voi mai ntreba nimic. Aseza cutia de
carton ntre celelalte obiecte de pe noptiera, lua cursul de
istoria artei si ncepu sa nveNe. Pna la examen mai era o
saptamna si nca nu repetase toata materia.
XVIII
- Ce mai face tata-to? o ntreba buna Ana si i puse
jos, n faNa, ,,corfa de nuiele cu pere pergamute pe care o
aduse din camera de la strada, unde se pastrau la rece toate
bunataNile.
Stefania alese o para mare, coapta, colorata n nuanNe
superbe, de la verde-galbui pe o parte, la rosu pe cealalta,
prguita de soare. O cntari n mini. Nu se ndura sa muste
din frumuseNea perfecta a fructului.
- Ce pere frumoase! Tot asa, cu roaba, le aduci de la
gradina din capatul satului?
- Tot, ca n-am tractor! glumi buna Ana.
- Roaba din lemn de stejar e grea goala, dar cnd o
umpli cu fructe si zarzavaturi abia o ridici iar gradina e
departe
- M-am nvaNat de atta amar de ani!... Spune-mi ce
face tata-to?
- E n spital nca nu m-am dus pe la el. Stii ce urt
se purta cu mine si nu mi-e drag sa-l vad. Cred ca el e
vinovat de tot ce ni s-a ntmplat. Pe mine, desparNirea lor
m-a afectat foarte mult. Toata viaNa mea e data peste cap.
Ma simt de parca m-au smuls dintr-un pamnt bun si mDincolo
de iubire 175
au lasat cu radacinile n soare, nu mai stiu ce sa fac. Numi
gasesc locul. Seara, cnd ma culc, nchid ochii si mi
imaginez ca sunt acolo, n fotoliul cu picioare de animal, pe
care l uram cnd eram copil si acum mi-e att de drag. As da
orice sa ma mai trezesc n el, n sufrageria racoroasa, unde
nu faceam niciodata focul din economie de lemne. Sa-mi
caut cteva carNi n biblioteca si apoi sa cobor n bucatarie si
sa-mi ncalzesc minile la caldura sobei argintii, cu doba de
rumegus, ce se ncingea deasupra, nrosind metalul capacului
ca ntr-o fierarie, sa inspir mirosul lemnului de fag ncins sau
a merelor coapte pe marginea sobei, ce freamata, tresalta
cnd pocneste coaja lor lucioasa, maronie si miezul sfrie
bolborosind si prelingndu-se n suvoi subNire...
Buna o privi cu ochii ei albastri, limpezi, si lega basmaua
crem, cu picaNele, sub barbie si se aseza pe scaunelul mic din
faNa sobei, cu braNele pe genunchi. Tenul i mai pastra o urma
din frumuseNea de altadata, n pomeNii obrajilor, neatinsi de
cutele vremii, usor mpurpuraNi.
- Du-te sa-l vezi. Acum i batrn si singur, du-te la el,
nu Nine mnie!
- Nu Nin, dar mi se pare ca el Nine, parca i este tot ciuda
pe mine si nu stiu de ce.
- Copiii nu le stiu niciodata pe toate ale parinNilor ca
asa e viaNa lasata, fiecare cu vremea lui. ToNi avem pacate,
are si tata-to destule, dar nu le judecam noi. Ce nacajit o fost
atunci cnd mama-ta o pierdut baiatul, acum i drept ca el o
fost de vina, da` raul l-o fost facut, degeaba s-o mai nacajit.
- Cnd a pierdut mama baiatul, ca nu mi-a povestit?
- Nu Ni-o spus? De ce nu Ni-o fi spus Pai cnd o fost
or venit la o nunta aici, la Zal. Mama-ta era groasa, vreo
opt luni sa fi avut. El o jucat tot cu altele, ea statea, saraca,
pe banca si se uita la el, parca nu venisera mpreuna. La o

vreme, n-o mai rabdat si s-or certat. Ea o venit la mine si el
176 Marinela Porumb
o plecat singur, pe jos, la oras. Cnd mi povestea si plngea,
si-o adus aminte ca el n-are cheie sa intre n casa, ca era la ea
n poseta. Eu i-am zis ,,Stai, Lie, nu te porni pe frigul asta!
Era primavara, da` venise asa, un frig si ploua. Unde sa te
duci asa, groasa, noaptea pe drum, singura, cinci kilometrii?
Sa descurca el si fara tine, ca i barbat Da ea, miloasa, zice
ca unde sa doarma el daca nu poate intra n casa? Si o plecat.
Cnd o ajuns la oras, el dormea, ca o spart geamul si o intrat.
Ea, saraca, s-o racit, ca o fost ncalNata doar n pantofi, ca
la nunta si o mers atta pe jos si o plouat-o, iar acasa s-o
culcat n frig, ca nu o mai facut focul. A doua zi, o pierdut
pruncul se opri buna din povestit ntoarsa cu gndurile
departe, n alt timp.
- Nu mi-a spus mama de asta
- I-o pus numele Lucian Pai fiecare cu ale lui, ca n
toata casa sunt secrete.
- Si tu ai avut secrete?
- Da` cum altfel? Ca mi placea sa joc la hora si i
ziceam omului meu ca ma duc la matusa Floare. Pna odata
o fi auzit el ceva, nu stiu, ca o venit dupa mine si m-o gasit
horind de sarea praful n urma mea. Nu m-o certat, s-o uitat
lung la mine si o zis:
- Ana, sa nu ma mai minNi. Vin si io si stau sa ma uit la
tine cum joci, da` sa-mi spui unde mergi si joci ct i vrea.
- Si a venit? ntreba Stefania curioasa.
- Da` cum? i placea sa ma vada jucnd. Nu mai eram
tineri, aveam patru copii. OnuNu, cel mai mare, era ucenic,
avea paisprezece ani, Lia, cea mai mica trei ani si o luam cu
mine. Tare mi placea sa joc
Privirea bunii se lumina, ochii albastri ca doua flori de
cicoare cautau n adncuri imagini pierdute din vremea cnd
nvrtea hora, iar Onu ei o urmarea cu drag.
O gaina cotcodaci n pragul tindei. Buna nhaNa un lemn
de sub soba si iesi afara bodoganind:
- Pfiu, moNata, n-ai loc ct i curtea de mare, toata ziua
pe prag, sa tot curaN gainaNu vost`?
Se ntoarse n bucatarie si deschise usa cuptorului de
pine. Nu mai cocea de mulNi ani, n sat era o brutarie si un
magazin. Acum l folosea ca depozit de pungi, ,,staniNele .
Cauta o punga mai mare.
- Sa-i duci si la mama-ta niste pere
- De ce tot strngi, buna, pungile alea de orez, de zahar?
Toate le aduni. Cnd o sa le folosesti?
- Nu se stie cnd traba si n-ai pe ce pune mna. Las sa
fie. Voi, astia tineri, nu stiNi sa grijiNi!
- Cutii de chibrituri mai aduni?
- Vrei? Uite cte sunt acolo, ca de mult nu le-ai mai
luat.
Deschise usa cuptorului si, n partea stnga, Stefania
zari cladite frumos, una peste alta, siruri ntregi de cutii
de chibrituri. si aminti de vremea cnd era mica si buna i
pastra cutiile de ,,lemnuse colorate, sa se joace cu ele. ,,Nu
mai sunt copil si buna tot le mai aduna
- Lasa ca le iau alta data o amna fata.
- Cum vrei. Acolo le gasesti.
n bucatarie era cald, focul din soba de fonta cu
doua ochiuri arunca limbi de flacari pe cele trei carigi ale

ochiurilor, ncercnd sa afume cratiNele. TocaniNa de pui cu
orez mirosea mbietor, fiarta la foc mocnit n cratiNa de tuci
smalNuita.
Buna aduse din tinda, de pe etajera, doua farfurii
frumoase din porNelan, pictate: una cu maci rosii, cealalta cu
cirese; puse o coala de hrtie pe masa, deasupra un stergar
Nesut la razboi, cu dantela crosetata din aNa alba la capete.
Rasturna mamaliga pe un dog de lemn si rupse dintr-un
mosor un fir lung de aNa groasa, l strecura pe sub mamaliga
178 Marinela Porumb
rotunda, galbena ca o luna plina si, cu precizie, ridica de
cteva ori ambele capete ale firului n sus. Din feliile de
mamaliga taiate si rasturnate pe o dunga sa se raceasca se
ridicau aburi fierbinNi. Stefania o privi cum si face de lucru,
fericita ca are pentru cine.
- Eu mannc cu lingura lui OnuNu! o ruga, cnd batrna
trase sertarul de la masa, sa scoata tacmurile.
OnuNu, copilul mai mare al bunei facuse razboiul si
ajunsese n Rusia pna la Don. De acolo se ntoarse cu o
rana la picior, o gamela de aluminiu si cu un tacm ciudat, la
un capat lingura, la celalalt furculiNa, cu cte o jumatate de
coada, prinse la mijloc cu un nit lejer, sa se poata plia.
OnuNu a murit sleit de puteri, luptndu-se mulNi ani cu
boala, dar a ramas prezent n casa prin lingura lui ciudata si
si-a asigurat pomenirea la fiecare masa:
- Fie-i Narna usoara! murmura buna si-si facu cruce.
Stefania si trase singurul scaun din bucatarie lnga
masa, primi din minile bunei farfuria cu mncarea aburinda
si o aseza grijulie pe stergar.
- Ni aduc un scaun sa stai cu mine?
- Eu mannc tot cum am pomenit!
Zise o rugaciune si se aseza pe marginea patului. linea
farfuria cu o mna, la nalNimea pieptului, iar cu cealalta
ducea lingura la gura, mestecnd ncet, linistita.
Din cnd n cnd, lasa farfuria pe cutia cuptorului de la
soba, pe ,,blodarie si o privea pe Stefania. n cele din urma,
puse ntrebarea care o framnta:
- Mama-ta? Ce are de gnd?
- Ce vrei sa zici? o ntreba nedumerita.
- Se marita, ori ce face?
Stefania lasa pe marginea farfuriei ciudatul tacm si se
uita n ochii bunei, asteptnd alte lamuriri. Dar cum acestea
nu veneau, raspunse ntr-un trziu:
- Eu aflu ultima, ntotdeauna. Crezi ca mi spune mie?
Dar cum face, asa e bine. Daca si-ar cumpara o locuinNa ar fi
mai bine, altfel ramne fara bani.
- Am auzit ca vrea sa se marite, cu unu divorNat, da cu
ea n-am vorbit ca n-o mai fost pe aici de mult.
Stefania nu zise nimic, mpinse farfuria deoparte.
- Nu Ni-e foame?
- Nu. Ma duc n sura, sus, pe fn. Nu mai pune perele
alea, ca nu plec azi. Mai ramn cteva zile aici.
- Rami ct vrei, ca mi-i urt singura. Mai am si eu cu
cine schimba o vorba.
Stefania deschise morisca ncuietoare, din lemn, de la
usa surii si intra.
Grajdul de sub pod era gol, boii si vacile luasera pe rnd
drumul trgului. Pamnturile bune le-a nghiNit ,,Colectivul ,
fara acordul mosului: ,,Cnd oi ajunge peste poduri, acolo sa

veniNi sa va dau semnatura mea . Mosu` s-a dus curnd n
cimitirul de ,,peste poduri , iar pamntul l-au luat si fara
semnatura lui.
Boii i vndusera la trg de vreo zece ani, doar carul
vechi mai statea marturie a unor vremuri mai prospere;
nefolosit, mbatrnise si el, nemiscarea i nNepenise roNile
grele, i uscase toate ncheieturile. Jalnic susNinea acum
cteva cuibare din paie pentru gaini, n lighene smalNuite,
cu floarea gaurii ruginita, pe care buna nu se ndura sa le
arunce.
Nimic nu se arunca, toate ramasesera de pe timpul
folosinNei lor n imobilitatea ce le cuprinse cu vremea, pudrate
cu praf din abundenNa si prinse n pnze de paianjeni. Poate
mai trebuia vreodata, nu se stie cnd.
Dupa sura, peste coteNele gainilor se ridica un prun
cu prune verzui, grase, de vara, din cele ce nu si desprind
miezul suculent de pe smbure, lasnd crengile ncarcate,
180 Marinela Porumb
fara proptele, sa atrne neajutorate.
Stefania lua de pe srma de rufe un stergar de cnepa,
l nnoda ca o boccea si-l umplu cu prune, mai usurnd
crengilor povara belsugului. Se hotar sa se ascunda ca n
copilarie, prin fnul din pod.
Scara era instabila. Un fustei rupt o facu sa se ntinda
ca sa sara cu greu sus, n fnul rar, rasfirat ct sa acopere
scndurile vechi. l aduna gramada si ncropi un culcus.
,,Pna mai traieste buna, cel puNin aici nu se va schimba
nimic . O auzi prin curte momind cu oase de pui pisicile,
chemnd gainile la firmiturile de pine, maturnd pragul
casei, adunnd ouale din cuibare si i se paru ca un dram de
stabilitate, de normalitate tot a mai ramas n viaNa ei.
O radacina firava: buna Ana!
XIX
- Nu mi-ai terminat povestea, mama. Nu mi-ai spus
daca Sisi a mai venit atunci la buna sau nu, dupa ce te-ai
ntlnit cu ea la cofetarie.
Lia spala cestile si farfurioarele de cafea, le puse la
scurs si se sterse pe mini. Lua ghemul de aNa crem cu acul
de dantela nfipt n el si cu un snur mpletit atrnnd ca o
sfoara groasa si se aseza pe scaun, lnga fereastra. Ofta
ngndurata, rasuci de cteva ori aNa pe degetul aratator si
ncepu sa mpleteasca repede cu acul, la snurul de macrame.
Se vedea din sovaiala cu care evita sa nceapa ca i venea
greu sa rennoade firul povestii.
- Nu, n-a mai venit. Si nici nu ne-am mai ntlnit vreo
doua luni. Atunci ne-am certat puNin, eu nu eram de acord
cu purtarea ei, dar, pe de alta parte, mi era mila de ea. O
iubeam ca pe sora mea si o vedeam ca sufera, era ca un
cine haituit. Nu era fericita, degeaba ncerca sa ma faca sa
cred asta Cum sa fie fericita daca omul pe care l iubea nu
putea sa fie al ei? Cinos la suflet cred ca a fost artistul acela
care s-a legat de inima ei, s-a jucat cu sentimentele ei si a
parasit-o!
- Chiar crezi ca a parasit-o? De ce crezi, Ni-a spus ceva
n acest sens? o ntreba Stefania.
- Asa m-am gndit eu. Ea nu mi-a spus, dar ntr-o zi am
avut o treaba cu mama si am asteptat-o joi, de dimineaNa, n
capatul strazii, cnd se ducea cu laptele. Am plecat amndoua
povestind si, cnd am ajuns la poarta, m-am socotit sa intru

si eu sa vad ce mai face, daca tot eram pe acolo. Nu se auzea
din casa nici o miscare, mi-am nchipuit ca nca nu s-au
trezit.
Mama desarta laptele n cratiNa pusa de seara, anume
pe masa si plecam. Cnd trec pe lnga filigorie, parca aud
un suspin. Ma opresc n loc. Ascult. Liniste. Dau sa plec,
iar aud. Deschid usa. Ea statea pe fotoliul de nuiele, numai
n camasuNa de noapte subNire, din bumbac, cu genunchii
strnsi sub barbie si plngea.
I-am adus din casa un capot si o patura. Avea ochii cu
pleoapele umflate si nasul rosu, cred ca de mult era n starea
aceea de surescitare. n mna strngea cu degetele nervoase
o batista uda de lacrimi si mototolita.
- Ce a spus cnd te-a vazut? ntreba fata curioasa.
- Cnd m-a vazut, a nceput sa plnga cu sughiNuri, ca
un copil. Am prins-o n braNe si am Ninut-o o vreme cu capul
pe pieptul meu; ncet-ncet s-a linistit.
- Acum poNi sa te duci, mi-a mai trecut, mi spuse dupa
ce i-am sters lacrimile.
- Nu vreau sa te las singura aici, i-am raspuns ngrijorata,
pentru ca ntr-adevar nu o mai vazusem niciodata att de
182 Marinela Porumb
deprimata. Ce sa fac pentru tine?
- Oricum, nu ma poNi ajuta, nimeni nu poate, acum e
prea trziu, a ncercat ea sa ma ndeparteze.
- Ce vorbe sunt astea? ntotdeauna se gaseste o rezolvare,
iar tu ai credinNa n bunul Dumnezeu
- Dar am pacatuit, am trait n pacat si m-a pedepsit.
- ToNi gresim. Iar iubirea nu e un pacat, e cel mai pur
si mai frumos lucru, cred eu Dumnezeu te va ierta, chiar
daca ai gresit.
- E adevarat. Dar pentru mine e mai mult dect att,
sunt ntmplari care ma dor, amintiri de care nu voi scapa
orice voi face ma vor urmari ntreaga viaNa.
- Vrei sa vorbim? am ntrebat-o fara sa strnesc
marturisirile ei pentru care nu eram pregatita. mi mai
staruia n minte ncordarea cu care ne-am desparNit atunci,
la cofetarie.
- As vrea sa mi descarc sufletul, numai tu ma poNi
asculta. Stii cum ma ascultai cnd eram la gimnaziu? lie Ni
puteam destainui tot ce mi trecea prin cap, nu trebuia sa fiu
atenta tot timpul, sa am o ,,exprimare elevata si clara , cum
spunea tata.
- Atunci eram foarte apropiate, vremurile erau altele si
tu nu aveai secrete faNa de mine, ca acum.
- Da, ne-am ndepartat n ultimul timp, dar sa stii ca
esti singura mea prietena si numai Nie pot sa Ni povestesc ce
necazuri am!
- Ar fi bine sa o faci, prea mult le-ai strns n tine, am
ncurajat-o, pentru ca i simNeam sfiala din glas, desi stiam
ca, odata dezlanNuita, cu greu o mai puteam urmari.
- Mi-e foarte greu, mi spuse. Nici nu stiu de unde sa
ncep De oriunde as porni, toate framntarile, nchipuirile,
preocuparile mele merg spre el cum duceau, pe vremuri,
,,toate drumurile spre Roma . mi stapneste gndurile,
sufletul si toata fiinNa, nu mai am aer sa respir, pentru ca si
acolo, n particule mici, l simt multiplicat n milioane de
virusi, e sursa mea de contagiune morala
- Ma sperii Sisi, esti att de confuza ca te urmaresc

cu greu. Hai sa vedem treptat cum ai ajuns aici, fa-ma sa
nNeleg!
- Au ramas prea multe lucruri nespuse ntre noi. Sunt
multe ntmplari pe care nu le cunosti.
- Ultima data cnd ne-am ntlnit, mi-ai spus ca esti
fericita. N-am intrat n detalii, poate nu eram pregatita sa-Ni
ascult marturisirile. ViaNa noastra, n ultima vreme, a fost
mult prea diferita si ca sa rennodam firul destainuirilor si
povestilor, ne trebuie un timp de apropiere. Mult timp mam
gndit si am regretat ca nu am fost mai ngaduitoare cu
tine.
- Am fost fericita cu el
Sisi se opri, si prinse cu amndoua minile parul lung
si bogat ce i cadea pe spate si l ncolaci ntr-un gest reflex
printre degete, nfasurndu-l ntr-o coada lunga, rasucita si
nvolburata.
O priveam fara sa o zoresc, vedeam ca simte nevoia sasi
descarce sufletul mpovarat.
- Daca ai sti ct de fericita am fost cu el, mergeam la
atelierul lui dupa-amiezele, ncepu Sisi sa povesteasca si
privirea i se nflacara, obrajii se mbujorara, se nviora.
- De ce te duceai la atelierul lui, ce treaba aveai acolo?
am ntrebat-o surprinsa.
- Mi-a pictat portretul.
- li-a luat sufletul. mi amintesc cum buna mea din
Rahau spunea sa nu ma las niciodata fotografiata, ca-mi fura
sufletul, dar astazi nimeni nu se mai teme sa-si faca poze.
- Sa-Ni spun cum l-am cunoscut?
- Spune-mi!
184 Marinela Porumb
- Am intrat n librarie sa mi cumpar o carte, venisem cu
doua zile mai repede de nceputul anului universitar, tata mi
gasise o gazda buna n centru, foarte aproape de facultate
si tot el a fost de parere sa vin mai repede, ca sa evitam
aglomeraNia din tren.
- Da, domnul Rosu e foarte calculat
- Cum Ni spuneam, urmaream cu degetul titlurile carNilor
de arta, nu ma puteam hotar ce sa aleg, cnd un album mare,
cu coperte groase, cartonate, se dezechilibreaza de pe raftul
de deasupra si cade. ntind mna sa l prind. Cartea era grea.
n cadere mi loveste degetul, aproape sa mi-l rupa, abia
reusesc sa o opresc cu cealalta mna. Nu l-am observat pe
Paul, asa l cheama, dect atunci cnd minile lui le-au atins
pe ale mele, ncercnd si el sa susNina cartea.
Eram surprinsa, o priveam fara sa nNeleg:
- Cartea a cazut singura, fara sa o atinga nimeni?
- Da, eram numai noi doi n librarie, nimeni nu a atins
raftul de carNi. A cazut ca mpinsa de un spirit. Paul zice ca
a fost un semn, nici el nu ma observase pna la incident,
nu cauta ceva anume, intrase doar sa vada daca nu au mai
aparut titluri noi. Ma durea degetul si mi venea sa plng. El
m-a invitat la cofetaria de alaturi, sa bem o ciocolata calda. A
cerut si un pahar cu apa, a turnat pe batista lui o parte si mi-a
pansat cu ea degetul care ncepuse sa se umfle. M-a ntrebat
ce fac n Cluj, i-am spus ca sunt studenta la Belle-Arte si a
zmbit: ,,Atunci ne vom mai ntlni . M-am gndit ca poate
suntem colegi, desi nu mi-l aminteam de la examene. S-a
scuzat si a plecat grabit.
- Cum ai ajuns sa Ni picteze portretul? am revenit la
subiectul care ma interesa de fapt.

- ncepusem cursurile si, la lucrarile practice de atelier,
printre colege se raspndise zvonul ca profesorul de pictura
are un asistent tnar, frumos ca un Apollo Apollo era zeu
al Luminii si al Soarelui, al Muzicii si al Poeziei, maestru al
Muzelor si ideal de frumuseNe masculina. Grecii l considerau
zeu al Binelui, aducator de fericire
Sisi o privi pe Lia cum o urmareste cu interes si
continua:
- Toate fetele se ndragostisera de el, nici nu se putea
altfel. l iubeam si eu, n taina, i pastram batista si seara o
desfasuram pe perna, mi asezam faNa pe ea, i adulmecam
mirosul si adormeam, rugndu-ma sa mi apara noaptea n
vis, macar n vis daca n realitate era intangibil. Aflasem ca
era nsurat si nu parea interesat de nici una din noi...
ntr-o zi, minunea s-a produs. Mi-a spus n soapta, cnd
mi corecta lucrarea, sa mai ramn puNin dupa ore, n atelier,
ca vrea sa discutam ceva. Cred ca acela a fost momentul
cnd inima a nceput sa nu mai asculte de raNiune. Dupa
ce au plecat colegii, am iesit n curte si m-am asezat pe o
banca, sa l astept. A venit imediat. Mi-a spus ca pregateste
o expoziNie si ar vrea sa mi picteze portretul, sa trec pe la el
la atelier.
- Au durat mult sedinNele de pictura? am ntrebat
nencrezatoare.
- Vreo saptamna. Eu nu stiam cnd l termina de
pictat, l Ninea acoperit cu o pnza, pe sevalet. Atelierul era
n podul unei cladiri vechi, pe centru, nu avea ferestre, doar
un luminator mare deasupra, spre nord, ca lumina sa intre
constant tot timpul zilei. Aproape se nsera si eu vroiam
sa plec, iar el insista sa mai am puNina rabdare, sa termine
tabloul. Ca sa ma linistesc, mi-a pus o muzica frumoasa la
gramofonul pe care l Ninea pe o masuNa, lnga divan. Cnta
tangouri argentiniene, se nsera Am vrut sa ma ridic din
nou Era trziu cnd m-a anunNat ca portretul e gata. Parea
foarte trist si nefericit, mi-a spus ca sunt frumoasa ca Venera
lui Sandro Botticelli, care a murit foarte tnara, de ftizie,
186 Marinela Porumb
dar pe care pictorul a facut-o nemuritoare prin penelul lui,
pictnd-o ntr-o nuanNa apropiata de auriu, ,,Venus nascnduse
dintr-o scoica, n valurile marii .
- Nu cumva Ni-a dat sa bei? am ntrebat-o nelinistita.
- A scos o sticla de sampanie, doua cupe rotunde cu
picior si m-a rugat sa nchin cu el un pahar, ca sa-i aduca
noroc. A ntors sevaletul spre mine si mi-a spus ca e cel mai
reusit portret pe care l realizase vreodata. Mie nu mi s-a
parut att de frumos, culorile erau mai mult nuanNe de gri
murdar si mi-a venit sa rd si sa-i raspund ca daca as arata
ca pictura lui, mi-as pune un val pe faNa, ca musulmanele.
Nu puteam sa-l supar, era nefericit, nenNeles. Am baut doar
puNina sampanie. Licoarea dulce avea un parfum de menta,
racoros si mbietor. Ma simNeam ameNita dar ntr-un mod
ciudat, nespus de placut. Eram ca ntr-un carusel ce ma
purta n sus, spre stele. Cnd am deschis ochii, n atelier era
ntuneric, deasupra, cerul nstelat ne privea prin luminator,
eu eram pe divan, ,,despuiata de vesminte , cum ar spune
poetul, iar mna lui calda mi urmarea conturul n lumina
lunii. Mi se parea de neimaginat ca trupul acestui barbat
frumos ca un Andonis, cu mini fine si delicate, trezeste n
mine senzaNii nemaintlnite si-mi nchipuiam ca visez o

iluzie nselatoare. Pentru ca nici visul nu putea fi att de ireal
si euforic i simNeam mngierile fierbinNi cnd pielea mea
era nfrigurata si buzele reci, cnd fierbinNeala ma cuprindea
ca un foc
O ascultam si nu stiam daca sa cred ca e o poveste sau
toate astea se ntmplasera cu adevarat. Daca erau reale,
atunci sufletul ei se mbatase cu o licoare care o vrajise pentru
totdeauna. Era dependenta de acel barbat, de mngierile si
de dragostea lui pe care nu o putea nlocui cu nimic
Linistea se lasa n filigorie. Sisi desfacu batista uda,
o netezi cu palma, apoi si sufla nasul n ea. O mototoli
si o arunca la cosul de gunoi. I se luminase faNa si ochii
sclipeau:
- l iubesc. Nu pot trai fara el
- Te cred, te cred
Eram coplesita de destainuirile ei. Asa, maritata de un
an cum eram, nu mai auzisem asemenea lucruri pe care nici
nu Ni le pot spune. Stateam ca o statuie si o priveam.
- Ai mei au aflat. Si-au dat seama! a continuat Sisi, cnd
tacerea ntre noi devenise stnjenitoare.
- Vai de mine! m-am speriat. Nu pot sa-i ntlnesc, mi-e
att de rusine
Sisi parca nu ma auzea. Cufundata n gnduri, urmarea
cu degetul, pe marginea fotoliului, curbele sinuoase ale
nuielelor mpletite.
- Vor sa ma casatoresc, mi-a spus ea ntr-un trziu.
- Cu cine? am ntrebat-o, cu artistul tau? am facut o
gafa mai mare dect toate gafele si am nNeles asta imediat
ce am auzit hohotul ei de plns.
- Nu. Cu un var de al mamei mai de departe, avocat. E
de vrsta ei si e vaduv!
- Unde sunt parinNii tai? am ntrebat-o.
- Acum au plecat la Reghin, sa se nNeleaga cu el.
ncremenisem. Multe am vazut n casa lor, dar asta
chiar le ntrecea pe toate.
- Dar asta nu se poate, abia am reusit sa bigui.
- Nu le mai puteam ascunde, acum stiu adevarul si asa
au hotart ca e mai bine pentru mine, asta este decizia lor.
Stii ca tata a fost ntotdeauna foarte sever, el spune ca cel
ce Ni ofera un acoperis deasupra capului si Ni da hrana de
fiecare zi merita tot respectul cuvenit, iar la noi n casa e
singurul care ne ntreNine pe toate trei, din pensia lui.
- Tocmai de aceea, Sisi, tu trebuie sa mergi mai departe
la facultate, ca sa ai o meserie, sa nu depinzi de un barbat.
188 Marinela Porumb
Daca te mariNi cu avocatul, vei fi toata viaNa la mila lui. El
cred ca are aceleasi idei ca si tatal tau daca sunt apropiaNi ca
vrsta.
Am stat si am povestit pna catre amiaza. Blnda Rezi
a venit de cteva ori si ne-a adus niste sandviciuri, doua
pahare cu suc din flori de soc, biscuiNi. Am facut planuri de
viitor, abia acum am nNeles cta nevoie avea Sisi de mine
si ce responsabilitate urma sa mi asum. Cnd esti tnar,
crezi ca ncercarile vieNii sunt date doar altora, pe tine te vor
ocoli. Daca ai sti cte trebuie sa nfrunNi, ai chibzui mai mult
nainte de a face promisiuni si de a-Ni asuma responsabilitaNi.
Dar oricum s-ar fi desfasurat lucrurile, cred ca as fi procedat
la fel, daca timpul mi-ar fi pus n faNa aceleasi probleme si
nici cu mintea mai coapta de acum nu as lua alte decizii,

daca timpurile acelea s-ar ntoarce.
- Despre ce vorbesti, mama, acum nu te mai nNeleg,
nu spui nimic concret, cred ca suntem obosite. Mai bine
mergem la culcare. Ce ma interesa am aflat, restul povestii o
stiu de la Rezi, pe frnturi. Oricum, nimic foarte interesant
nu cred ca s-a mai ntmplat.
- Ba da, s-a ntmplat; n dimineaNa aceea, n filigorie,
eram nca fericite cum stateam una n braNele celeilalte, ca
doua suflete pereche, Sisi lundu-si puterea din mbraNisarea
mea, din statornicia sentimentelor mele. Eu mi daruiam
sufletul prieteniei noastre, dar nu stiam atunci ca pentru Sisi
nu-i destul, ca asta o va despovara si i va usura plecarea.
Crezusem ca promisiunea mea de a o ajuta, doar ct sa
depaseasca situaNia vremelnica n care se afla, va fi pentru
o perioada de timp si nu definitiva. Doar ca lucrurile s-au
schimbat cnd Sisi s-a sinucis. Am nNeles ca n viaNa nu
suntem noi stapnii destinului, suntem doar papusi de paie
n mna lui si nimic nu hotarm noi. Ai vazut cum n ultima
vreme si viaNa noastra a fost data peste cap, am trecut prin
tot felul de necazuri care m-au determinat sa iau hotarri
nechibzuite, pe care acum le regret, dar atunci cnd le-am
luat pareau a fi unica soluNie.
Stefania stia la ce se refera mama ei cnd vorbeste de
,,hotarri nechibzuite , dar nu spuse nimic. Se urca pe un
scaun, cobor geamantanul, de pe dulap, si scoase o rochiNa,
o despaturi si pregati fierul de calcat.
Lia o privea cu ochii tristi, ncercanaNi. Stefania constata
surprinsa ct de mult mbatrnise mama ei n ultima vreme.
Nu mai zmbea si nu mai rdea cu voiciunea de altadata, care
i se paruse chiar deranjanta uneori, prin rostogolirea jucausa
a hohotelor de rs. ,,A mplinit patruzeci de ani n primavara
asta, e att de trista, iar buna Ana vorbea de maritis, ca ar
vrea sa se marite, auzi!
- Mama, stii ce mi-a zis buna? Mi-a zis ca vrei sa te
mariNi! Cred ca s-a prostit de batrneNe! rse Stefania,
asteptnd sa auda si rsul Liei, convinsa fiind ca atmosfera
se va nveseli. Lia nu rse. Se ridica de pe scaun si lasa pe
masa snurul de aNa ca o sfoara groasa, care crescuse ntre
timp cu o lungime apreciabila.
- Vorbeste si mama sa nu taca! comenta ea. Hai la
culcare, ca avem timp mine de povesti. Mai ai cteva zile,
pe urma pleci si iar Ni duc dorul. Hai sa te mai Nin n braNe,
fetiNa mea!
- Nu mai sunt copil, nu vedeNi? Buna mi mai aduna
cutii de chibrituri, tu ma Nii n braNe, eu cnd cresc pentru
voi? ncerca Fany sa-si impuna dreptul la maturitate.
- Niciodata. Vei ramne tot copilul nostru ct vom trai.
190 Marinela Porumb
XX
Lia se ntoarse de la serviciu trziu. n drum, trecuse pe
la alimentara din colN sa faca cteva cumparaturi. Plasa grea
o puse pe masa, fara sa mai despacheteze bunataNile.
si arunca sandalele albe din picioare, executa miscari
usoare pentru a-si dezmorNi talpile obosite, masndu-si
gleznele amorNite si pulpele cu un nceput de varice. Se
dezbraca n bucatarie, lnga cuierul pom pe care si agaNase
cu o seara nainte rochia simpla de poplin si sorNul alb, cu
ciupercuNe, si schimba hainele, apoi desculNa intra n camera
sa si aranjeze pe umeras fusta vernil si bluza de matase cu

buline oliv.
Margelele ramasera la gt, podoaba cuminte, pna ntrun
trziu, cnd le va descoperi uitate si le va dezlega de datoria
lor. Se spala pe mini si pe faNa cu apa rece, n ligheanul de
pe taburet. Se simNi imediat proaspata si reconfortata.
Stefania, pe scaunul de la fereastra, citea cufundata
n lectura, din cursul pentru examenul amnat. Cnd auzi
zgomot de vase n bucatarie, lasa caietul pe pervaz, se ridica,
se apropie de mama ei si o saruta pe frunte. Era mai nalta si
asta o ncnta.
- Cum a fost astazi? Ai avut mult de lucru? Mi se pare
ca esti obosita!
- Ma dor picioarele, n-am stat o clipa jos, avem
foarte multe comenzi. Dupa plecarea ta, o sa lucrez si ore
suplimentare, dar pna pleci, ma gndeam sa profit de faptul
ca esti aici si sa mai stam mpreuna.
- Noi nu prea am povestit amndoua, tot timpul aveai
ceva de lucru, parca Nie ti-a dat Dumnezeu munca atunci
cnd a mparNit-o la oameni. Ai fost mai aproape si ai luat
mai multa, nici o clipa nu stai degeaba.
- E pacat de timp sa-l irosesti fara sa faci nimic. Pe
,,lumea cealalta ne tot odihnim.
- Ce folos ai avut ca ai muncit att de mult? Cnd te-ai
desparNit de tata le-ai lasat pe toate.
- Asa e, cred ca eram prea furioasa pe mine.
Stefania simNi tristeNea din glasul mamei si ncerca sa-i
abata atenNia:
- Astazi m-am gndit la ce mi-ai povestit ieri.
- Si eu m-am gndit M-ai ntrebat de ce cred ca Paul
ar fi parasit-o pe Sisi. Nu stiu daca a parasit-o sau ea a
renunNat sa se mai vada cu el. Vei nNelege tu singura si vei
trage concluziile din cele ce o sa-Ni arat. Oricum ar fi decurs
evenimentele, stiu ca l-a iubit n continuare, necondiNionat.
Lia se ridica de la masa si se apropie de noptiera de pe
care Stefania nu avusese curajul sa ia lucrurile ramase de la
Rezi, cu toate ca mama ei le pusese la vedere.
- As vrea sa mergem n gradina, pe o banca, la soare,
sa mai povestim. Racoarea si igrasia din zidurile astea ma
nfioara. Pna pregatesc prnzul, te rog sa citesti scrisoarea
roz care se afla aici, n cutie.
Stefania cuprinse cu minile tremurnd de emoNie cutia
din lemn visinie, cu un medalion pictat pe capac. Avea
forma si dimensiunile unei carNi, ale unui roman de dragoste
si putea sta cu usurinNa ntr-un raft de biblioteca, fara sa fie
recunoscuta falsitatea sa. Cotorul rotunjit pe care pictorul
desenase cu galben trei linii duble semana cu cel al unui
roman ncopertat n piele. Doua balamale subNiri, doar cu
puNin mai groase dect doua ace de gamalie deschideau
coperta. n partea opusa cotorului, doua placuNe de alama
la capete cu delicate frunze de trifoi, prinse de cutie n
nituri minuscule, asigurau nchizatoarea cu o cheiNa-buton.
192 Marinela Porumb
Lateralele cutiei erau pictate cu panglici care fluturau
dezlanNuite, cu trandafirasi albi, roz si galbeni, att de mici
si delicaNi pe ct pareau de ireali si intangibili.
Medalionul de pe capac reprezenta o rama din calamina
patinata, cu volute, scoici si frunze, pictata de un artist ce
depasea ndrazneN n redare barierele stilului baroc. n
interiorul medalionului, o minunata miniatura executata

tot n culori de ulei, ca un tablou, dar cu o pensula att de
fina, probabil cu un singur fir din par de veveriNa. Imaginea
reprezentnd doi copii, aproape adolescenNi, mbracaNi n
costume de epoca era redata n cele mai mici detalii. Baiatul
o cuprindea tandru, fata i arata cu mna stnga ntinsa ceva
n faNa, iar cu cea dreapta l reNinea sa nainteze. Gesturile
erau firesti, pline de o delicateNe copilareasca.
Pictura, foarte veche, se pastrase perfect, cele cteva
mici fisuri o nnobilau si i puneau mai mult n valoare
frumuseNea. Culorile, daca vor fi fost vreodata intense, acum
aveau patina calda, naturala.
Fany deschise capacul. n interior erau doua scrisori,
una ntr-un plic roz, mai voluminoasa, cealalta ntr-un plic
albastru, foarte subNire; l lua pe cel roz si scoase din el mai
multe coli pastelate, nuanNa placuta a florilor de piersic:
,,Dragul meu Paul,
dragostea mea, iubire fara de sfrsit,
Erau cteva ncercari nehotarte de a ncepe scrisoarea,
apoi, ca si cnd se decise, urmau rndurile de mai jos:
,,SUNT MULlI ORBI DAR ClI DINTRE EI AU
ORBIT DE LUMINA?
Lucian Blaga, ,,Pietre pentru templul meu
Nu-Ni fie teama; rndurile ce urmeaza nu izvorasc nici
din ura, nici din dispreN si nici din dorinNa de a te ndupleca;
ele pornesc din inima mea care a refuzat sa accepte realitatea
brutala, care nu a fost n stare sa se obisnuiasca imediat cu
un fapt categoric: trecerea de la existenNa la nonexistenNa.
Nu a putut concepe ca ntr-un moment se ndrepta, plina de
speranNa, catre un ideal, un scop, iar n secvenNa urmatoare
acest scop a ncetat sa mai fiinNeze, iar ea a ramas n mijlocul
drumului, nevenindu-i sa creada ca drumul se va ntinde de
aici ncolo pustiu, inutil si groaznic de strain. Iar a o porni
napoi, la locul de unde a plecat cu atta speranNa, i se parea
neverosimil si inuman.
De aceea am simNit o teribila dorinNa de a mai ramne
un timp cu tine, chiar si virtual, n minte, n suflet. M-am mai
gndit eu sa-Ni scriu si altadata (detest scrisorile de amor),
dar acum este vorba de o mprejurare excepNionala, grava,
ireversibila cum ar fi, de exemplu, nmormntarea cuiva de
la care vrei neaparat sa ai o ultima amintire, n forma de
ramas bun. Aceasta amintire e formata tocmai din aceste
ultime gnduri ndreptate spre tine; caci stiu ca viitorul va
aduce uitarea binefacatoare, iar eu voi avea posibilitatea
de a-mi reaminti peste mult timp ceea ce am simNit odata,
visurile si iluziile ramase ne-mplinite.
Nu vreau ca tu sa mi raspunzi, lasa-ma sa ma despart
de tine asa cum simt eu, lasa-ma sa ramn cu o ultima si
simbolica imagine despre tine. Voi pleca deseara acasa si,
pna ma voi ntoarce, sper ca tu sa fi intrat deja n rndul
amintirilor care nu ma mai ntristeaza. Te asigur ca nu ne
vom mai vedea niciodata dect ca doi straini, caci e mult mai
bine asa. Tocmai de aceea Ni scriu si Nie rodul framntarilor
mele de aseara, pentru ca desparNirea noastra sa nu aiba
nfaNisarea aceea hidoasa si stupida. Te asteptam plina de
speranNe n sala de expoziNie, toata lumea te astepta, era
acolo toata protipendada Clujului, era vernisajul expoziNiei
194 Marinela Porumb
tale. Ai aparut cu statura ta atletica si impunatoare, iar la
braNul tau, surznd fericita si ncntata de atta admiraNie,

soNia ta, cine altcineva? Am stat deoparte, n sala mare, unde
pe simeze, tablourile tale erau comentate si laudate, critica
Ni aducea osanale, te ridicau n slavi. Portretul meu avea un
loc obscur n galeria tablourilor tale. Te gndeai sa ascunzi
patima iubirii noastre? Ascunznd-o, le lasai posibilitatea
sa o descopere si grupul din faNa portretului meu ,,portret de
noiembrie , era tot mai numeros. Ni laudau creaNia, iar tu,
plin de mndrie, emanai prin toNi porii ngmfarea. ,,Cine
Ni-a fost model, ce superba creatura Ni-a nnobilat spiritul?
te ntrebau ei. Plin de emfaza, le-ai raspuns:
,,A, o studenta oarecare, un model ieftin atunci m-ai
vazut, privirea ta s-a tulburat .
E straniu ca tocmai acum, cnd m-ai convins ca n-am
nsemnat nimic pentru tine, ca asa cum ai fost cu mine puteai
fi cu oricare alta, tocmai acum ma gndesc la tine cu si mai
multa duiosie si simt nevoia sa Ni spun ct mi esti de drag!
Si lucrul cel mai exasperant este ca, desi nu mai am
dreptul sa Ni-o spun, eu abia acum consider ca trebuie sa o
fac, cu toate ca simNamntul acesta l aveam de la nceput,
dar bunul simN m-a ndemnat sa l pastrez n sinea mea si
sa te las pe tine sa l descoperi. Caci a descoperi implica
acNiunea de a cauta pentru a descoperi; iar a cauta nseamna
a avea nevoie de ceea ce cauNi.
Or tu nu ai descoperit, deci nu ai cautat si nu ai avut
nevoie de dragostea mea. Deoarece nu simNeai nimic pentru
mine, nici nu ai ncercat sa Ni dai seama daca Nin la tine
sau nu. SituaNiile pe care le-am trait amndoi au aratat
indiferenNa ta faNa de o eventuala desparNire dintre noi:
niciodata nu te-a afectat faptul ca mai esti cu mine sau nu.
Nu Ni eram necesara.
Altfel, ai fi observat ca eu aveam nevoie de tine si ca,
n ciuda tuturor aparenNelor, te cautam tot timpul. AparenNa
ramne aparenNa, dar faptul ca te cautam si ca, prin urmare,
mi erai necesar, este un fapt palpabil, real, de care trebuia
neaparat sa Nii seama n hotarrile tale.
Nu ai fost n stare nici macar sa observi ca sunt un om
care spune mult mai puNin n comparaNie cu ceea ce simte.
Dupa ce te-am cunoscut, pentru prima data afectivitatea
si sentimentele mele au fost trezite la viaNa! Devotamentul
meu nu are margini atunci cnd cineva are nevoie de el.
Greseala mea a fost ca mi-am nchipuit ca tu aveai
nevoie de mine; creznd acest lucru, atunci cnd nu te-ai
dus la petrecerea de ziua ta, cnd toNi te asteptau acasa
si ai ramas cu mine. M-am lasat trta de temperamentul
meu pna la pragul cnd nu mai era posibila dect sau
mplinirea speranNelor, sau deziluzia. Dar binenNeles atunci
nu se punea problema aceasta, ntruct eu, daca te-am iubit,
m-am daruit pe de-a-ntregul.
Am descoperit n seara aceasta ca si Lucian Blaga este
de aceeasi parere cu mine: ,,Cnd urasti pe cineva, ntreabate
daca are vreun nNeles; cnd iubesti nsa pe cineva, nu
ntreba daca are vreun nNeles . Si eu care credeam ca nu-i
pe gustul meu acest profund poet si filozof! Ce confluenNa!
Abia astazi l-am descoperit pe acest poet al vieNii care mi-a
dat un sprijin moral discret, ntr-un moment de nedumerire,
restriste si neant.
Ma declar adepta lui si spun, ntr-un glas cu el, ca
atunci cnd iubesti cu adevarat, te lasi n voia pasiunii, fara
sa faci calcule meschine, fara sa eziNi ntre doua sau mai

multe persoane, fara sa sovai, fara sa te gndesti unde vei
ajunge.
Ai fost neglijent, Paul. E tot ce-Ni pot reprosa n limitele
scopului acestei scrisori, amintit la nceput. Ai Ninut n
minile tale ceva ce trebuia sa Ni dai seama ca este mai
196 Marinela Porumb
presus de sentimentele tale nesigure si nestatornice. Sufletul
meu. De aceea, nu numai ca nu trebuia sa-l ei n mna,
pentru ca la sfrsit sa-l arunci cu dispreN, dar trebuia sa te
ndepartezi de ndata ce l-ai zarit.
Ai Ninut n mna dragostea mea.
Orice sa fi facut cu mine, numai sa fi fost ceva mai atent.
Si tocmai pentru ca nu aveai nevoie de ea, trebuia sa nu te
joci cu mine si sa nu treci peste fapte cu superficialitate.
N-ar fi trebuit sa ma lasi sa ajung pna aici, tocmai
pentru ca stiai ca nu aveai ce face cu mine n starea
aceasta.
Dar tocmai pentru ca ai fost neglijent, nu ai putut
observa ca am ajuns sa te ndragesc. N-ai descoperit focul
ce s-a aprins lnga tine tocmai pentru ca a te saruta era o
ndeletnicire care nu presupunea participarea ta si afectiva,
nu numai fizica. Si erai obisnuit sa crezi ca si partenera ta
este de aceeasi parere.
Dar trebuia sa observi ca purtarea mea faNa de tine nu
era deloc convenNionala, ca era ceva ce se revolta n mine,
ceva ce se voia si se cerea remarcat si valorificat cum se
cuvine.
Si nu s-ar spune ca nu ai remarcat aceasta. De multe
ori te-ai plns de purtarea mea ciudata, dar ai interpretato
total gresit, considernd-o doar din punct de vedere al
convenNiilor morale din care ma zbateam sa scap. Nici nu
Ni-a trecut prin cap, lipsit de imaginaNie cum esti, ca ar putea
fi manifestarea unor framntari launtrice inerente unui om
care traieste o viaNa afectiva intensa.
Te-ai Ninut fantastic de departe de mine! Asta am vazuto
abia ieri-seara cnd m-ai privit prima data cu raceala. Nai
putut depasi rigidele norme convenNionale, n-ai putut iesi
din nchistarea egoismului tau, m-ai tratat cu o indiferenNa
rece, nu faceam parte din lumea ta, eram doar ,,un model
ieftin .
O politeNe rece si inexpresiva era tot ce puteai sa-mi
oferi. Asa credeai, biet suflet nenNeles, dar nu stiai, nici nu
banuiai ca mi-ai dat mult mai mult. Nu tu mi-ai asigurat
nemurirea ntr-o pictura efemera, ci eu Ni-o voi asigura,
n viaNa. ntr-o viaNa reala n care prin mine vei deveni
nemuritor Aveam n seara aceea, sa-Ni transmit ceva mareN
si atitudinea mea purta acest mesaj, pe care, din pacate, l-ai
pierdut
Elizabeth
Stefania citi si reciti scrisoarea pe care Sisi o scrisese
pentru Paul n seara n care avusese loc vernisajul expoziNiei
lui, seara n care ea simNise caderea de pe piedestalul
unde iubirea pentru el o urcase, jos pe treapta decadenta a
obiectelor folosite si aruncate.
Era profund impresionata de Ninuta morala a fetei care
mai avea puterea nu sa se lamenteze, dimpotriva, cu mult
calm analiza comportamentul iubitului, ntr-un moment att
de delicat pentru ea, nu implora si nu cersea iubirea, ci o
cntarea si o analiza.
Ceva nu se lega, nu putea sa nNeleaga.
Nu nNelegea cum a fost posibil ca o persoana att de
puternica, cerebrala, cu un spirit liber, independent, cultivata
si frumoasa sa faca, n cele din urma, un gest disperat.
mpaturi scrisoarea, o nchise n plicul roz si o aseza n
cutie.
Lia aparu n cadrul usii cu o tava, acoperita cu un servet.
mbracase o rochie de matase, sub de sorNul cu ciupercuNe.
Era pieptanata ngrijit, parul negru vopsit proaspat se ondula
natural, lasnd descoperita fruntea. Avea un ten frumos, cu o
piele fina, aproape translucida. ,,Seamana cu buna Ana, doar
ca buna are ochii albastri, iar ai mamei sunt caprui. Mi-ar fi
198 Marinela Porumb
placut si mie sa mostenesc tenul lor!
- La ce te gndesti, Fany? o ntreba simNind privirea
intensa.
- Ct esti de frumoasa, mi-ar fi placut sa seman cu
tine.
- Si tu esti frumoasa, fiecare n felul ei.
- Mergem n gradina, pe banca? Proprietareasa ne-a
lasat cheia de la portiNa.
Stefania aseza scrisoarea n cutie, lua cele doua pahare
cu apa si o urma pe Lia n gradina.
Afara, caldura sfrsitului de vara era temperata cu
o adiere proaspata de vnt, care aducea cu ea mireasma
dulceaga a florilor de caprifoi.
PortiNa din fier forjat cu lucratura alambicata de
arabescuri scrNi prelung din NNnile ruginite. Dincolo de ea
se ntindea un parc n miniatura, pe care rigiditatea germana
l organizase, dar care si pierduse stilul n decursul istoriei
zbuciumate ce marcase casele din interiorul cetaNii.
Fiecare proprietar a mai adaugat o nota personala,
mprospatnd gradina, a obNinut prin neamuri sau prieteni
din Austria si Germania soiuri noi de pomi fructiferi, de
arbusti ornamentali, de flori perene, care sa-l deosebeasca
de vecini prin splendoare.
Cele doua batrne, Liselotte, o sasoaica octogenara,
nascuta n secolul trecut si servitoarea ei credincioasa Kati,
fata simpla de la Nara, ramasa n casa, cum se ntmpla n
vremurile de odinioara cu loialitatea ce o integra familiei,
nu mai aveau urmasi pe linie directa; casa, curtea si gradina
sufereau, astfel, de mulNi ani lipsa unei mini hotarte care
sa o ntinereasca.
Stilul ei devenise unul rustic, plantele se ntindeau ntro
dezordine acaparatoare. Uneori, o Naranca platita cu ziua
strpea pentru scurt timp buruienile ce naintau obraznice,
crescnd n dezordine peste florile ce se straduiau sa-si
pastreze locul peren.
Fntna arteziana din mijlocul gradinii era de mult timp
nefuncNionala, bucaNi mari din zidaria de ciment se sfarmau
sub acNiunea ploilor, arsiNei sau ngheNului. Cei sase tuia
,,arborii vieNii , fala de altadata a celor mai frumoase
gradini din oras, erau acum batrni, rari si desiraNi, crengile
din partea de jos si mpleteau ramurelele orizontale subNiri,
uscate, ntr-o reNea ce nu mai lasa sa patrunda soarele. Sub
ele, pamntul gol se acoperise cu stratul casant al frunzisului
uscat.
De pe filigoria cenusie, fsiile zdrenNuite de ploi si vnt
ale cartonului gudronat atrnau jalnic. Se rasuceau deasupra

intrarii, ascunse de doua tufe mari de buxus, cu frunzisul
bogat, verde nchis si lucios ca solzii unor pesti imensi.
Deasupra, un plop si legana ramurile firave, curgatoare.
Frunzele lui palide, n nuanNe de ocruri ruginii, vesteau
primele gradinii apropierea toamnei.
Se asezara pe o banca de lemn, ntre cele doua tufe
nflorite ale liliacului de vara. Florile lor albe si mov,
asemanatoare cu cele ale liliacului de primavara, puternic
parfumate, atrageau n vara fluturii, numele de arbustul
fluturilor fiindu-i pe deplin justificat. Acum, plniile bogate
ale florilor erau n cea mai mare parte trecute, scame uscate.
Cea de a doua nflorire etala la subsiori bucheNele marunte.
- Asteptam momentul potrivit ca sa Ni spun la ce m-am
gndit, ncepu Lia sa vorbeasca si se vedea din greutatea
cu care si alegea cuvintele ca nu-i vine usor sa o faca si
amnase momentul destainuirii pna la pragul cnd nu mai
putea fi evitat.
n ziua urmatoare Stefania pleca la Cluj si hotarrea era
luata, doar vroia sa o aduca la cunostinNa fetei.
200 Marinela Porumb
- As vrea sa-Ni prezint pe cineva. M-am hotart sa ma
recasatoresc.
- Daca deja asa ai hotart, sopti fata oarecum neluata
prin surprindere, e viaNa dumitale si faci cum crezi.
- Saptamna viitoare ma mut la el, ca sa nu mai platesc
nca o luna, aici, chirie.
- Nu e prea repede? se precipita fata. Asta nu-i o decizie
pe care sa o iei asa, la ntmplare. Mi-ar fi placut sa Ni
cumperi o locuinNa si sa stai linistita.
- Sa n-am nici un rost? Sa ma plimb cu vaduvele prin
parc, sa nu pot iesi nicaieri, la o nunta, la o petrecere? raspunse
Lia iritata de opoziNia pe care o simNi n vocea fetei.
- Dar de cnd Ni-a venit asa cheful de petreceri sau
plimbari? Niciodata nu stiu sa te fi dat n vnt dupa ele cnd
erai cu tata.
- El era un ursuz si un morocanos, nu-i placeau dect
chefurile lor de vnatori, stii ca nu puteam iesi nicaieri cu el,
ct era de gelos.
Stefania si aminti de vremea cnd era copil si ieseau
duminica dupa-amiaza la plimbare, pe centru, stateau pe o
banca n parc si se uitau la grupurile nesfrsite de oameni
care treceau prin faNa lor, mergeau n voie, cu scopul de a
se recrea, de a se ntlni cu cunostinNe, prieteni, rude, de a
schimba impresii, glume, de a se privi si a-si etala doamnele
toaletele, iar tinerii, de a se cunoaste; ct de reconfortanta era
aceasta promenada, care se sfrsea ntotdeauna la gradina
de vara sau pe ,,insula , unde n separeuri din grilaje de
lemn, pe sub arinii maiestuosi, la mese cu banci solide din
stejar, beau bere si mncau mici. Orchestra cnta tangouri
si valsuri, iar perechile se nvrteau pe ringul de dans postat
n mijlocul gradinii de vara, dansau fericiNi, uitnd de toate
grijile zilei de mine.
Sau de serile n care, toNi trei, stnd n patul albastru cu
202 Marinela Porumb
204 Marinela Porumb
,,Tanti, tantilica mea, nu mai stau la dumneata
Pentru un ciob de farfurie faci atta galagie
Mai bine ma duc acasa, matur cosul, tai cocosul

Pun ibricul, fac cafea si-s stapna n casa mea!
XXI
206 Marinela Porumb
:
.
208 Marinela Porumb
210 Marinela Porumb
*****
212 Marinela Porumb
214 Marinela Porumb
XXII
216 Marinela Porumb
plece mai repede!
218 Marinela Porumb
220 Marinela Porumb
.
222 Marinela Porumb
*****
224 Marinela Porumb
226 Marinela Porumb
XXIII
228 Marinela Porumb
230 Marinela Porumb
232 Marinela Porumb
234 Marinela Porumb
XXIV
.
236 Marinela Porumb
238 Marinela Porumb
*****
XXV
240 Marinela Porumb
242 Marinela Porumb
XXVI
244 Marinela Porumb
,
246 Marinela Porumb
248 Marinela Porumb

.
250 Marinela Porumb
252 Marinela Porumb
254 Marinela Porumb
XXVII
256 Marinela Porumb
*****
258 Marinela Porumb
,
260 Marinela Porumb
XXVIII
262 Marinela Porumb
264 Marinela Porumb
266 Marinela Porumb
XXIX
268 Marinela Porumb
270 Marinela Porumb
272 Marinela Porumb
274 Marinela Porumb
276 Marinela Porumb
.
278 Marinela Porumb
n fiecare zi, nana Marie constata ca are nevoie de ceva:
o sticla de ulei, un kilogram de faina, pine, una, alta si o
trimitea pe fata sa-i cumpere, stiind ca aceasta are bani. n
casa mirosea a mncare gatita. O mbia si pe Stefania sa
280 Marinela Porumb
mannce.
Abia daca gusta, sa nu o supere, lasndu-i batrnei
si porNia ei, ca sa-i ajunga si n ziua urmatoare, sa nu mai
gateasca. Pofticioasa, batrna nfuleca totul, nelasnd nimic
pe a doua zi. Daca se ntmpla sa ramna ceva, noaptea, pe
fata o trezea zgomotul lingurii hrsind n farfuria de tabla.
,,Se ntremeaza ca Ghenavica , zmbi Stefania, amintindusi
istoria pe care buna Ana o povestise despre o femeie
din capatul de sus al satului. Era att de slaba, bolnava,
paduchioasa, amarta, vai de capul ei, statea n pat si si
astepta moartea, cnd doi tineri casatoriNi, milosi, se hotarra
sa o ia spre ntreNinere cte zile ar mai fi avut de trait si sa
o ngroape crestineste. n schimb, le-ar fi ramas lor casa, o
darapanatura, dar tot era ceva. Spalata, hranita si ngrijita, se
nzdraveni Ghenavica, prinse putere si curaj, n scurt timp i
goni pe cei doi si se marita cu un barbat mai tnar dect ea.
Si-a mai trait mulNi ani, ngropndu-l si pe acela.

Stefania alese cteva picturi executate n acuarela din
mapa cu lucrari si se hotar sa mearga la verisoara ei Marcela,
sa i le daruiasca si sa i ceara niste bani mprumut.
Marcela locuia ntr-o vila somptuoasa, primita de tatal
ei, de la Primarie, pe linie de partid. Fusese confiscata de la
niste sasi care renunNasera la cetaNenie, la bunurile imobiliare
si se repatriasera n Germania. nainte, locuisera la bloc, ntrun
apartament spaNios, cu patru camere.
i deschise baiatul care se ocupa de gradina, un tnar
sasiu, scund si ndesat, cu minile batatorite si unghiile
conturate de o linie neagra de pamnt. O conduse pe terasa
mbracata n viNa de vie din spatele casei. Era jumatatea
lunii august si strugurii ncepusera sa-si schimbe culoarea,
dadeau n prga.
- Vrei un strugure? o ntreba dupa ce ciuguli cteva
boabe, sa le testeze gustul dulce. Hai si ia-Ni singura, pna
vine domnisoara.
- Da, mulNumesc. Are si gazda mea, dar si ntrerupse
gndul amintindu-si cum o surprinsese de mai multe ori pe
nana Marie, numarnd strugurii de pe viNa de vie, dupa ce
o vedea pe ea venind de la closetul din spatele surii. Nu era
cazul sa povesteasca si alunga imaginea neplacuta.
282 Marinela Porumb
n ziua urmatoare, Stefania matura curtea si trotuarul
din faNa casei. Era smbata si-si amintea cum pe vremea
cnd traia buna Ana acest lucru devenise o regula. Scoase
oala, cratiNa si galeata de apa lnga fntna, aduse cenusa
284 Marinela Porumb
de sub soba ntr-un faras si le freaca intens, pna ndeparta
toata funinginea si murdaria de pe ele. Le clati cu apa rece
si le agaNa cu gura n jos sa se usuce. Se spala ndelung pe
mini, sa ndeparteze negreala care i intrase n piele.
ntr-un trziu, intra n casa. Se mpiedica de geamantan
si se lovi de ncuietoarea deschisa. Era absolut sigura ca
nu o lasase asa cu o seara nainte, cnd si pusese banii n
buzunarul lui interior. Se simNi stnjenita gasindu-si lucrurile
ravasite si constata ca i lipseste o parte din bani. Batrna se
facea ca doarme n patul ei. Nu o ntreba nimic, dar seara,
numara banii ramasi si i mparNi pe din doua, ntinzndu-i
jumatate batrnei.
- Ma gndesc sa-mi iau blocul de desen, sa merg si sa
fac niste schiNe de peisaj. Voi fi plecata toata ziua, nu stiu pe
la ce ora ma ntorc. O sa-mi cumpar ceva de mncare, poate
un corn. Vreau sa va dau jumatate din banii pe care i am,
n plus faNa de chirie. Batrna accepta aprobnd din cap si
strecura banii sub ziare, pe colNul mesei.
Cteva zile mai trziu, cnd se ntorcea dupa-amiaza de
la biblioteca, o zari asteptnd-o n poarta. i zmbi bucuroasa,
dar apropiindu-se, observa ncruntarea de pe chipul ei.
- Saru`mna! S-a ntmplat ceva rau?
- Mi-ai luat banii! izbucni mnioasa.
- Care bani? Ce am luat? se sperie Stefania.
- Banii ce mi i-ai dat, nu mai s pe masa.
- Eu n-am luat nimic glasul fetei se nmuie aproape
izbucnind n plns.
Femeia intra suparata n casa, se apropie de masa si
trase nervoasa ziarele jos.
- Vezi ca nu-s? striga ea furibunda.

Stefania privi spre masa speriata si zari banii pe celalalt
colN.
- UitaNi-i! I-aNi pus mai ncolo!
- Am crezut ca i-ai luat tu, bombani.
Stefania iesi afara, se aseza pe trepte si plnse ndelung.
Dupa o vreme se linisti, se ridica si intra n casa. Oricum, nu
avea unde sa mearga.
- li-am facut un ceai! i zise si se aseza lnga fereastra,
sa-si citeasca rugaciunile.
- MulNumesc, bigui Stefania, duse paharul la gura, bau
din ceaiul salciu si i se paru amar si sarat. Era amestecat cu
lacrimile ei.
286 Marinela Porumb
XXX
288 Marinela Porumb
290 Marinela Porumb
XXXI
292 Marinela Porumb
.
294 Marinela Porumb
*****
- Buuna ziiiua!
Stefania tresari cnd auzi masina crem oprindu-se lnga
ea.
- Nu te-am mai vazut de mult timp, zise Rudolf si parca
masina alaturi pe marginea drumului. Cobor foarte vesel, i
lua mna si o saruta, reNinnd-o timp ndelungat n minile
lui.
- N-am mai fost pe la atelier. Mi-am terminat picturile,
le-am si mpachetat, acum problema la care ma gndesc este
transportul lor la Cluj. Particip la o expoziNie si colegul cu
care mergeam a renunNat. SoNul meu nu se poate dispensa
de masina doua zile, iar eu trebuie sa ramn pna n ziua
urmatoare. Cunosti pe cineva care ar putea face un transport
contra cost? Nu e nevoie sa stea pna a doua zi, ma pot
ntoarce cu trenul. Tablourile vor fi expuse doua saptamni,
voi gasi o modalitate sa le aduc napoi.
Rudolf se gndi puNin, apoi spuse:
- Da, am un coleg care se ocupa cu chestii de astea,
nchiriaza masina, poate face si transport. n ce zi vrei?
- Vineri, pe la amiaza. La ora nouasprezece este
vernisajul, cam doua ore mi ia sa expun tablourile, cred ca
la ora paisprezece am putea pleca de aici. Vrei sa vorbesti cu
el sa-Ni spuna daca e liber vineri si ct ma costa? mi lasi un
bilet n cutia postala mine, ca sa stiu ca pot conta.
- Sigur, nu uit.
- Daca spune ca este de acord, sa ma astepte la atelier,
vineri, la ora paisprezece. Dar daca promite sa fie om serios
si sa vina, i platesc ct cere, doar sa nu am probleme.
- Garantez. Altfel, ce mai faci? o ntreba Rudolf,
studiind-o cu privirea lui scrutatoare.
- Acum merg la librarie. Mi-a spus o colega ca au
primit carNi noi. Caut niste albume de arta, foarte rar se mai
tiparesc.
- Nu vrei sa te duc cu masina pna n centru? ntorc
imediat, mi-am amintit ca mai am ceva de cumparat.
- Nu, mulNumesc. Merg pe jos.
- li-e teama ca vom fi vazuNi mpreuna?
- Si asta.
- N-ar trebui sa-Ni faci attea probleme, nu s-a ntmplat
nimic ntre noi.
- Nici nu o sa se ntmple Oamenii se iau, nsa, dupa
aparenNe. De altfel, trebuie sa trec si pe la mama, Claudia sta
la ea n vacanNa si vreau sa-i duc niste lucrusoare de care are
nevoie.
- Altfel, ce mai faci? Am vazut la tine pe balcon mai
multe suluri de lna colorata, ntinse la uscat.
296 Marinela Porumb
- Da, am vopsit-o ieri n degradeuri. Vreau sa tricotez
cteva fuste. Am rasfoit o revista nemNeasca de moda la o
croitoreasa, se vor purta la iarna S-a ntors soNul meu de
la specializare
- Stiu, am vazut masina n faNa blocului.
Rudolf o cerceta cu privirea:
- Te-ai bronzat frumos! Ai fost la mare?
- Nu, soNul meu este foarte ocupat si nu mergem n
concediu. Am iesit cu o prietena si cu Claudia n fiecare
dimineaNa. mi place sa fac baie n ru, sa nnot, sa stau la
plaja. Am copilarit pe malul rului care curgea foarte aproape
de casa noastra, iar ntre doua braNe ale lui era o insula cu
iarba si tufe de mur. Citeam si stateam la plaja pe patura, de
fapt nu mai eram chiar copil, eram la liceu, dar mie mi place
sa spun asa, era tot o copilarie si eram fericita Scuza-ma,
dar am stat si asa prea mult de vorba cu tine. Astept biletul
tau referitor la transportul tablourilor. Ni mulNumesc!
Se ndeparta grabita, lasnd n urma ei o adiere de
parfum fin.
XXXII
298 Marinela Porumb
300 Marinela Porumb
302 Marinela Porumb
304 Marinela Porumb
.
306 Marinela Porumb
.
308 Marinela Porumb
310 Marinela Porumb
312 Marinela Porumb
.
314 Marinela Porumb
316 Marinela Porumb
XXXIII
Se apleca deasupra patului si privi cu atenNie chipul

linistit al Claudiei. Se prefacea ca doarme, n asteptarea
sarutului de ,,noapte buna . De ndata ce Stefania i-ar fi atins
cu buzele fruntea, ar fi sarit sa o cuprinda cu braNele ca o
caracatiNa, sa o ia prizoniera si sa nu o elibereze pna nu i-ar
fi smuls promisiunea unei povesti.
- Sunt obosita si ma dor ochii, draga mea, astazi nu Ni
citesc nici un basm!
- Dar stai lnga mine, cinci minute, cinci minuNele mici!
insista fetiNa, hotarta sa nu cedeze chiar asa repede. Nici nu
vreau basm!
- Nu te cred, vrei tu ceva! i mngie parul si i cuprinse
obrajii n palmele calde. Spune repede ce vrei, pna nu trec
318 Marinela Porumb
toate minuNelele!
- Vreau sa Nin n mna, pna adorm, margeaua fermecata
a bunei Ana, margeaua albastra.
- Bine, se nvoi Stefania, numai de data asta. Nici mie,
ct am fost copil, nu mi-a dat-o vreodata.
-Promit ca nu o pierd Stii ce vad eu nauntrul ei?... O
pisicuNa cu funda albastra
- Altceva mai vrei? o ntreba Stefania. Vad dupa cum Ni
sclipesc ochisorii ca mai ai o dorinNa!
- Vreau o poveste adevarata, de cnd erai tu copil, o
poveste cu buna Ana!
Stefania se aseza pe marginea patului nvelit n asternutul
roz, imprimat cu scene din povestea ,,Alba ca zapada , iar
fetiNa se retrase ct mai mult, sa i faca loc, apoi si puse
capul n poala ei:
- Mai joaca-te cu degetele n parul meu, o ruga.
Stefania i cuprinse suviNele de par ntre degete si le
prefira usor, n timp ce gndurile i se ntorceau undeva
departe, n trecut.
- Buna Ana era o femeie micuNa, sprintena si foarte
harnica.Avea ochii albastri, ca doua flori de nu-ma-uita, pielea
subNire si transparenta, i se vedeau pe tmple vinisoarele de
snge ce pulsau, iar n obraji avea doi bujori pe care i ciupea
din cnd n cnd, pe ascuns, ca sa fie rumena si frumoasa,
uite, asa cum te ciupesc eu acum pe tine! Stefania o ciupi pe
Claudia, iar fetiNa i ntoarse ciupiturile nu numai n obraji,
ci pe toata faNa si povestea degenera ntr-o vnzoleala si-o
mbrnceala cu hohote de rs nestavilite.
- Gata!... Mai spui?? ntreba fetiNa rznd.
- Spun. Avea o coada frumos mpletita, cu un snur, pe
care o rasucea n jurul capului si o prindea n agrafe. Nu-si
lasa parul descoperit, purta acasa ntotdeauna o basma crem,
cu picaNele maro, pe care o lega usor sub barbie, iar cnd
iesea pe portiNa, si lua basmaua de matase cu ciucuri.
- Basmaua rosie? ncerca sa o deruteze.
- Maro. Era bunica, nu ScufiNa Rosie. Tu porNi basmaluNa
rosie, Claudia, Buna Ana, vara, purta palarie de pai, sai
ramna tenul alb si curat, sa nu o arda soarele. Se spala
pe faNa si iarna, si vara, fara sapun, numai cu apa rece din
fntna
- Asta cu spalatul cu apa rece nu-mi place mi spui
povestea despre cuc?
- O stii, doar Ni-am spus-o de attea ori!
- Sunt ,,bosita , zmbi Claudia, imitndu-se pe ea
cnd era mai mica si stlcea cuvntul ,,obosita , si nu-mi
amintesc.
- Te cred ca esti obosita, doar toata ziua te-ai jucat! Acum
nchide ochisorii si ncearca sa adormi pna termin eu
povestea
320 Marinela Porumb
322 Marinela Porumb
324 Marinela Porumb
326 Marinela Porumb
328 Marinela Porumb
*****
330 Marinela Porumb
XXXIV
332 Marinela Porumb
334 Marinela Porumb
XXXV
336 Marinela Porumb
ordine.
338 Marinela Porumb
340 Marinela Porumb
342 Marinela Porumb
344 Marinela Porumb
XXXVI
346 Marinela Porumb
ai?
348 Marinela Porumb
350 Marinela Porumb
352 Marinela Porumb
354 Marinela Porumb
356 Marinela Porumb
358 Marinela Porumb
360 Marinela Porumb
si viaNa lui.
362 Marinela Porumb
D incolo de iubire 363
364 Marinela Porumb
Sibiu 18 septembrie 2008

Dincolo de Iubire

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dincolo de Iubire

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

foto: Radu Pop - photoDiArtis

design coperta: Enyedi Csaba

n ideea ca iubirea si moartea sunt a filei doua feNe .

cavalerilor care practicau dragostea de dragul dragostei.

sa traim marea iubire sau marea dezamagire. Nedestainuit,

vazut doar buzele miscndu-se, cred ca mi vorbea, dar

oameni cu care vii n contact, n diverse situaNii, i vezi

e discreta, s-au nNeles bine cnd erau copii, nu-i va face

carapacea lui si ar fi fost tratata cel puNin cu respect.

zmbete suave si suspine nabusite discret. Cu un tata mic

mijloace materiale, era incapabila sa protesteze.

care Ilona nu era capabila. Lovind n Sisi, dintr-o data Ilona

asa, pe bjbite, deschide usa si coboara cele doua trepte, n

ei vestimentare, podoabele, accesoriile. Aduceau o nota de

n cale si mi le-a pierdut stiind ca le voi cauta mereu, m-a

care sa se potriveasca la paltonul ei.

mamei se opri si scoase doar un oftat slab, care aduse un

crema de unt si cacao, peste care se turna o glazura de

darul de a o reda. Lumea culorilor e complexa si necuprinsa,

Sufrageria facea legatura ntre cele doua dormitoare,

Trziu, simNea cum Rezi o nveleste, o ridica n braNe si o

lumea se nvrteste n jurul ei, fluidul cald si rosu Nsni din

diftin alb, ntinse pe sfoara si prinse n cuisoare acoperind

sifoneze, apoi s-a dus sa le spuna parinNilor noapte buna .

vnda casa si sa se mute la Trgu Mures. Era o miscare

Privirea se agaNa disperata de apariNia Liei n cadrul usii.

trziu, cnd ea si pierduse orice speranNa, tot singur si baut,

de cherestea, decizia a fost luata, de voie, de nevoie.

Privirea lui patrunzatoare i trecu pe toNi studenNii grupei

intensitaNi numai din alb si negru, ceea ce e mai greu dect

Se mai ntmpla ceva neobisnuit... l cunoscu pe

aparea fata si se concentra asupra discuNiilor cu ea. Stefania,

urcnd doua trepte nalte. Sub cornisa avea o firma sau o

din ceainarie ca si cum ele ar fi pe un cmp; vara se evoca

anume ridicate n acest scop, care au totdeauna si gradini

Deschise capacul termosului, turna ceaiul fierbinte si se

pe Mihaela s-au casatorit.

n piaNa sa vnd niste trandafiri, sa facem rost de bani. Mi-a

hotarta Ni mai dau o sansa ce zici de acestia?

observase ca era pauza si studenNii iesisera n curte. Atingerea

subconstient o idee se contura foarte clar: momentele de

Cnd ai descoperit gradina asta? l ntreba n soapta.

era n stare sa i raspunda.

discuNiei cu profesorul se risipea greu.

ToNi ochii erau ndreptaNi spre model si spre indicatorul

si scoase de sub patul ei de lnga geam o cutie din carton

n povestea mea! i raspunse Fany nencrezatoare.

ore pna venea de la lucru si dintr-o data parca manosele

poate scoate afara din casa.

- Ramn eu la verisoara mea pna saptamna viitoare.

care fiecare si-o pune la un moment dat: Cum ar fi fost daca

ntrebat ngrijorata, stiind ca nu aveai dect taxa pentru

Duminica si luni dimineaNa trecura repede, Stefania si

La Miercurea Bai se mai elibera, dupa ce coborra toNi

le-a adus de dimineaNa asistenta.

Stefania se relaxa. Putea calatori linistita, mama ei avea

gata, de asta l-am si chemat.

ce fac, ca si cnd ar vrea sa merg doar pe un drum croit

cu att mai bine, doar sa nu fie si tatal ei prin preajma, ca nar

- Frumoasa, desteapta, cum sa fie? Ca la optsprezece

Cursurile ncepusera de doua saptamni, dar Valentin