Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de litere

Lucrul individual la cursul de filosofie

Omul- subiect al reflectiei filosofice

Prof. E.Bogatu

La urma urmei ce este omul n natur?


Nimic n raport cu infinitul, tot n comparaie cu neantul,
un lucru de mijloc ntre nimic i tot.
Blaise Pascal

Cojocari Ana
gr. Romana- Engleza I
Chisinu 2015

Cuprins:
Introducere
I. Conceptele Greciei Antice
Aristotel-omul poate sa atinga Binele Suprem prin stat
Platon- sufletul omului este dual

II. Filosofia moderna


Rene Descartes- omul are libertatea alegerii
Friedrich Nietzsche- om si supraom, libertate si vointa
Immanuel Kant-omul ca fiin libera si rational
Albert Camus absurdul si sensul vietii omului
Arthur Schopenhauer- vointa omului si eliberarea de suferint

Introducere
Dintre toate subiectele asupra carora se poate reflecta, nici unul nu suscita mai mare
inters si nu are o mai mareimportan, dect cel care privete omul nsui. ndemnul socratic
Cunoaste-te pe tine nsui, este urmat de fiecare dintre noi pentru a ne gasi un loc propriu,
in lumea in care traim, pentru a da un sens al vietii, pentru a ne men ine echilibrul interior.
Reflecia asupra omului este specifica demersului filosofic. Filosofia insai are o
dimnesiune antropocentrica. Intebarile puse infilosofie sunt ntrebari ale oamenilor puse in
legatura u existena lor .
Immanuel Kant, arata c ntregul domeniu al filosofiei poate fi sintetizat prin 4 mari
intebari: Ce pot sa stiu? Ce trebuie s fac ? Ce pot s sper ? Ce este omul ?
Filosofia nu ofer astfel de rspunsuri,nu i propune s ofere certitudini, ci mai
degrab s problematizeze, s pun sub semnul ndoielii, ceea ce se consider cunoscut.

I. Conceptele Greciei Antice


Perioada antropologic cuprinde epoca de aur a filosofiei greceti perioada clasic
sec IV-III a. Chr. Fr a neglija problemele cosmosului, filosofia acestei perioade,
reprezentat de aa gnditori precum: Socrate, Platon i Aristotel, are n centrul
preocuprilor sale omul, adic poart caracter antropologic.

Aristotel-omul poate sa atinga Binele Suprem prin stat


Aristotel (384-322 i.e.n.) considera ca omul este un animal social (zoon politikon),
care traieste in cetate (polis), sociabilitatea sa reiesind din faptul ca poseda limbaj articulat,
comunica rational cu semenii sai si are capacitatea de a evalua actiunile ca fiind drepte sau
nedrepte, bune sau rele, capacitate pe care animalele nu o au. Statul nu este ceva detasat de
om, ci este o institutie naturala, un program in natura umana. Este firesc, deci, ca omul sa
tinda spre stat si sa-si caute implinirea in el, statul fiind scop si mijloc pentru atingerea
scopului ultim-Binele Suprem.

Platon- sufletul omului este dual


Platon considera sufletul ca avind o origine divina si ca numai in urma unei vini (vezi
Phaidros) sau ca urmare a unei legi universale (Timaios), acesta s-a coborit intr-un trup
muritor, de care abia moartea il elibereaza iarasi, pentru ca apoi sa primeasca o rasplata
pentru faptele sale. Exist lumea ideilor i lumea lucrurilor senzoriale (corelaia dintre
simuri i sentimente pe de o parte i raiunea pe de alt parte). Lumea ideilor este una
venic i perfect i tot ce exist tinde spre aceastlume, abosult, a perfeciunii, a
adevrului, frumosului, binelui, linitii spre care tinde i sufletul uman.
Din cauza strii sale dualiste, sufletul nu poate atinge lumea ideilor, el poate doar s se
apropie puin de ea, contientiznd c niciodat nu se poate identifica cu ea.
In Phaidros" Platon compara sufletul cu o caleasca trasa de doi cai, ce sunt condusi
de un vizitiu. Unul dintre cai este de origine Divina si de aceea el urmeaza bucuros
indemnurile vizitiului spre lumea Ideilor. Al doilea cal este, dimpotriva, de origine vulgara;
el este inrudit cu colbul pamintului si de aceea a plecat spre lumea senzoriala ceea ce face ca
vizitiul sa-l sileasca cu forta sa ia calea in sus. Vizitiul este Nusul, ratiunea. Astfel, sufletul se
compune din trei facultati sau puteri: Ratiunea (vizitiul), vointa, curajul; calul cel bun si
calul cel rau (poftele partea cea mai rea a sufletului. Astfel sufletul are trei facultati: 1) de a
gindi (ratiunea, ce se afla in cap); 2) facultatea afectelor si a sentimentelor, care se gasec in
piept si 3) facultatea poftelor ce se afla in pintece).

II. Filosofia moderna


Rene Descartes- omul are libertatea alegerii
Descartes consider condiia uman ca situat ntre Dumnezeu i neant.
Perfeciunii fiinei divine i corespunde, n plan uman, infinitatea voinei, iar limitarea
intelectului poart semnul neantului. O voin infinit presupune o libertate infinit. Pentru
Descartes, omul deine posibilitatea de a alege (a nega sau a afirma, a respinge sau a
accepta...), adic liberul arbitru.
Prin voina infinit ne asemnm cel mai mult naturii lui Dumnezeu; prin urmare, i
fiina perfect divin posed liberul arbitru. ns alegerea divin, exercitat asupra creaiei,
poate constrnge libertatea uman? Astfel, pentru ca omul, n libertatea sa, s aleag doar
binele i adevrul, el trebuie s cunoasc evidena binelui i adevrului din toate alegerile. O
astfel de cunoatere nu se poate realiza dect prin intelectul luminat de graia divin.
Principala perfeciune a omului este de a avea un liber arbitru care l face demn de
laud sau de dispre. Dimpotriv, natura voinei fiind de felul ei foarte ntins, ne e de un
mare folos faptul c putem aciona prin intermediul ei, adic n mod liber, astfel nct s fim
stpnii aciunilor noastre, cci suntem demni de laud atunci cnd le conducem bine ()
tot aa trebuie s ne punem ceva mai mult n seam din faptul c alegem ceea ce e adevrat,
atunci cnd distingem [adevrul] de fals printr-o hotrre a voinei noastre, dect dac am fi
determinai i constrni printr-un principiu strin." (Principiile filosofiei) i cu siguran
c graia divin i cunoaterea natural, departe de a-mi diminua libertatea, mai degrab o
sporesc i o consolideaz (Meditaii metafizice)

Friedrich Nietzsche- om si supraom, libertate si vointa


Nietzsche nu este un filosof obinuit. Pentru el scopul filosofiei este s dea valoare
vieii, axndu-se numai asupra omului. El este un element central al demersului filosofic,
deoarece este considerat o punte ctre ceva mre, ctre Supraom. Experienele personale l
fac pe Nietzsche s scrie, s analizeze, s demoleze, iar filosofia sa este o filosofie trit,
respirat, muncit. Tipologia umanului apare n toat opera sa, la tot pasul el critic omul i
prefigureaz Supraomul, construind permanent ci de acces ctre autodepire, ctre
desvrire pentru om.
Conceptul de "voin de putere" joac un rol central n gndirea lui Nietzsche, n
msura n care acesta este pentru el - n sens metafizic - un instrument pentru n elegerea
lumii: "esena cea mai intim a existenei este voina de putere".Voina de putere este
analizat ca relaie intern a unui conflict, ca structur intim a devenirii, , i nu numai ca
dezvoltare a unei fore. Aceast concepie permite depirea omului, acceptarea vie ii n
ceea ce comport ea ca aspiraie spre putere.
Astfel, contrar falselor interpretri ale filozofiei sale, supraomul nietzschenian nu
este un om atotputernic fizic i intelectual, ci reprezint o tendin n evoluie, ateptat i
dorit de om: "Am venit s v vestesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie dep it" (A a
grit-a Zarathustra). Omul este aadar o punte ntre maimua antropoid i supraom, un
element tranzitoriu n evoluie (cf. parabola acrobatului din Zarathustra).

Immanuel Kant-omul ca fiin libera si rational


Kant este preocupat de ideea modului n care omul devine pe deplin om i tot el
rspunde c acest lucru se poate realiza doar n plan moral, ca plan al raiunii practice, al
aciunii omului n viaa sa concret. n orice aciune uman bun, omul i exprim voina
sa i esena sa uman. Omul se exprim i se reveleaz pe sine n aciunea practic pe care o
ntreprinde cu un scop moral, bun. Pentru Kant a aciona moral, adic bine, nseamn a- i
face datoria. n postura de posesori de ratiune practica, oameniii nu realizeaza doar niste
fapte, ei actioneaza, dar in mod autonom, in functie de vointa lor, respectind legea morala

Cred c unul din meritele ce l-au fcut pe filosoful I. Kant s rmn definitiv n
filosofia lumii, este modul n care a tratat raportul dintre cunoaterea raional,moral i
libertatea omului . Dac omul nu ar fi agentul tuturor acestor aciuni ale sale , atunci
existena sa uman i-ar pierde sensul .Lipsa moralitii i a libert ii golete de sens , de
rost,nsi existena omului ca fiin social. Omul raional are o perspectiv special
asupra lumii , adic el vede aciunile sale, sub aspectul libertii sale , adic sub pavza
voinei i raiunii proprii.
Marele filosof german a considerat omul raional i cu voint autonom cea mai de pret
valoare, care nu trebuie n numele nici unui scop s fie fortat s fac ceea ce nu vrea, ceva la
care nu consimte .Libertatea n sine este o valoare uman esenial, care realizat, face din
om, un scop suprem al existentei, un scop n sine, i-l ferete de a fi transformat de forte
exterioare ntr-un mijloc .

Albert Camus absurdul si sensul vietii omului


A. Camus a fost reprezentant al existentialismului ateu (viziune conform careia omul se
caracterizeaza prin incrancenarea cautarii unui sens intr-o lume fara zei si fara sens, adica
absurda). Existenta omului pare la Camus a fi una eroica, asemanatoare destinului lui Sisif,
personajul legendar din mitologia greaca, care a fost pedepsit de zei sa ridice neincetat o
piatra pe un munte, de unde, o data urcata, piatra avea sa se rostogoleasca inapoi la vale.
Efortul lui Sisif de a urca piatra la loc pe munte (chiar daca ea cadea inapoi de fiecare data),
este similar la Camus cu efortul omului de a cauta un sens al vietii.
Asadar, la Albert Camus, conditia omului este una tragica, deoarece omul cauta o
ratiune intr-o lume irationala. El considera c viaa l depete pe om, iar argumentul ar fi
fost sinuciderea; tot el a afirmat c lumea nu-i n ea nsi raional i c mereu exist o
confruntare ntre acest iraional i nemrginita dorin de claritate... El spunea ca soluia
experienelor absurde este mentinerea conflictului dintre contiina uman i iraionalitatea
lumii.

Arthur Schopenhauer- vointa omului si eliberarea de suferint


Dup Schopenhauer, lumea exterioar exist numai n msura n care este perceput i
prezent n contiina omului, deci ca reprezentare. Schopenhauer susine c Voina st nu
numai la baza aciunilor omului, ci determin ntreaga realitate.
Ea este un impuls existenial care nu d nici o satisfac ie, dimpotriv, crend
permanent noi necesiti ce nu pot fi n ntregime satisfcute, devine o surs de suferin . La
un nivel superior, ns, omul se poate sustrage dictatului Voinei, reuind s se elibereze.
Eliberarea de suferin se realizeaz prin negarea Voinei, care poate fi obinut prin
contemplaia artistic prin renunare i meditaie. Prin art, omul scap de sub domina ia
Voinei i devine un "subiect pur i pasiv al cunoaterii". El a fost numit al doi-lea Budha.