Sunteți pe pagina 1din 3

Morometii

Romanul este o specie a genului epic in proza de mare intindere, cu o actiune complexa,
care permite desfasurarea actiunii in planuri distincte. Personajele sunt numeroase,
prezentand destinul unei persoanlitati bine individualizate. Principalul mod de expunere
este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile
fapte, vorbe si ganduri, prin dialog.
Morometii de Marin Preda este un roman unitar, ce reconstituie imaginea satului
romanesc intr-o perioada de criza, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial. Sunt
inregistrate transformarile vietii rurale, ale mentalitatilor si ale institutiilor, de-a lungul
unui sfert de secol.
Romanul prezinta destramarea simbolica pentru gospodaria taraneasca traditionala a unei
familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti. Este alcatuit din doua
volume, publicate la doisprezece ani distanta: in 1955, primul volum, si in 1967, al
doilea.
Titlul Morometii asaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza
familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii. O alta tema
este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familia sa.
Romanul este obiectiv, intamplarile fiind relatate de un narator omniscient, care
povesteste evenimentele la persoana a III-a. Perspectiva naratorului obiectiv se
completeaza prin cea a reflectorilor (Ilie Moromete in primul volum, Niculae in cel de-al
doilea).
Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului. Volumul este structurat in trei
parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea
izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prima parte, de sambata seara pana
duminica noaptea, contine scene care ilustreaza viata rurala: cina, taierea salcamului,
intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, hora. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a
doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti. Partea a treia, de la
seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor.
Cele trei parti confera echilibrul compozitiei. Simetria compozitionala este data de cele
doua referiri la tema timpului, in primul si in ultimul paragraf al volumului. La inceput,
timpul este aparent ingaduitor, iar in final devine necrutator si intolerant.
Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul dintre tata
si cei trei fii ai sai din prima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o
modalitate diferita de a intelege lumea (pamantul-banii).
Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia sa. Moromete
vanduse un pogor din lotul sotiei, promitandu-i in schimb trecerea casei pe numele ei, dar

amana indeplinirea promisiunii. Nemultumita, ea isi gaseste initial refugiul in biserica,


dar in al doilea volum, Catrina il paraseste pe Ilie.
Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca
fratele vaduv sa nu se recasatoreasca. In felul acesta, ea ar fi ramas in casa fratelui, sa se
ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete.
Faptul ca Moromete se recasatoreste ii aprinsese ura impotriva lui, pe care o transmite
celor trei fii mai mari.
Un alt conflict secundar este acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae. Copilul
isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care trebuie sa plateasca
taxele, il ironizeaza. Pentru a-si realiza dorinta de a studia, baiatul se desprinde treptat de
familie. In volumul al doilea, acest conflict trece pe primul plan, pentru ca tatal si fiul
reprezinta doua mentalitati diferite.
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe niveluri narative. In prim-plan se
afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri. Ilie Moromete incearca
sa pastreze intreg pamantul familiei sale, pentru a-l transmite apoi baietilor. Fiii cei mari,
Paraschiv, Nila si Achim, isi doresc independenta economica. Ei se simt nedreptatiti
pentru ca, dupa moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a insurat cu alta femeie, Catrina, si
ca are inca trei copii: Tita, Ilinca si Niculae. Indemnati de sora lui Ilie, Maria Moromete,
poreclita Guica, cei trei baieti pun la cale un plan distructiv. Ei intentioneaza sa plece la
Bucuresti, fara stirea familiei, pentru a-si face un rost. In acest scop, ei vor sa ia oile
cumparate printr-un imprumut la banca, al caror lapte constituie principala hrana a
familiei si caii, indispensabili pentru munca la camp. Achim ii propune tatalui sa il lase sa
plece cu oile la Bucuresti, iar Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan, amana
achitarea datoriei la banca si vinde o parte din lotul familiei. Insa Achim vinde oile la
Bucuresti si asteapta venirea fratilor. Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si
lasa tatal singur in preajma secerisului, cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea
surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant.
Exista in primul volum al romanului Morometii cateva secvente narative de mare
profunzime. Scena cinei este descrisa prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare
a surprinde un moment din existenta familiei traditionale condusa de un tata autoritar, dar
semnele din text dezvaluie adevaratele relatii dintre membrii familiei. Asezarea in jurul
mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a familiei.
O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului. Ilie Moromete
taie salcamul pentru a achita o parte din datoriile familiei, fara a vinde pamant sau oi.
Taierea salcamului, duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii,
prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului traditional. Odata distrus arborele
sacru, axis mundi, lumea Morometilor isi pierde sacralitatea, haosul se instaleaza treptat.
In volumul al doilea, structurat in cinci parti, se prezinta viata rurala intr-o perioada de un
sfert de veac. Prin tehnica rezumativa, evenimentele sunt selectionate, unele fapte si
perioade de timp sunt eliminate (elipsa). Actiunea romanului se concentreaza asupra a

doua momente istorice semnificative: reforma agrara din 1945 si transformarea socialista
a agriculturii din 1949. O istorie noua, tulbure si violenta, transforma radical structurile
de viata si de gandire ale taranilor. Satul traditional intra intr-un ireversibil proces de
disolutie.
Limbajul prozei narative se remarca prin limpezimea, naturaletea si precizia stilului,
oralitatea, lipsa podoabelor, imbinarea stilului direct si indirect, stilului indirect liber.
In concluzie, cu vadite disponibilitati estetice , Marin Preda reuseste sa ilustreze intr-un
roman de un realism percutant, universul si autenticitatea existentei taranesti dar si
subtilul mecanism al disolutiei iluziei taranului despre trainicia societatii patriarhale.
Preda are meritul de a prezenta diversi agenti ai conservarii, ce mentin iluzia timului
rabdator ca si ai schimbarii ce anunta un timp trepidant, insidios evitand insa
schematismul/uniformitatea.