Sunteți pe pagina 1din 4

Modernismul

Modernismul este miscarea culturala ce a aparut in prima jumatate a secolului al


XX-lea, ca reactive impotriva traditionalismului si se caracterizeaza prin negarea
valorilor clasice, rupture de trecut, originalitate, tendinta de a soca, sugerand idea
de schimbare.
In literature romana, modernismul a fost promovat de Eugen Lovinescu, prin
cenaclul si revista Sburatorul. Sub cupola conceptuala a modernismului se
gasesc influentele expresioniste, ermetiste, dadaiste, etc.
In conceptia lui Eugen Lovinescu, exista un spirit al veacului denumit saeculum,
inteles ca o miscare de idei care ignora granitele geografice si conduce la
sincronizarea culturilor. Aceasta uniformizare expusa de Eugen Lovinescu, are ca
punct de plecare teoria imitatiei formulate de sociologul francez Gabriel Tarde.
Pe langa Tudor Arghezi si Lucian Blaga, Ion barbu este unul din reprezentantii
modernismului in Romania, remarcat prin volumul de poezii Joc second in care
acesta isi exprima conceptia despre lume si viata, asemnatoare cu cea a lui Platon
si anume ca arta , ca si lumea este o copie a ideilor, imitatia unei imitatii.
Poezia cu nume omonim, a aprut in anul 1930 si este o arta poetica, intrucat se
exprima conceptia despre creator, creatie, observandu-se deplasarea accentului de
la tehnica poetica la raportul poet-lume, poet-creatie.
Joc secund se incadreaza in ermetism, current literar regasit in modernism prin
patru trasaturi specific.
Metaforismul se observa inca din titlu prin metafora cheie Joc second completata
de alte structure metaforice greu descifrabile precum mantuit azur, nadir
latent.
Se observa apelul la teorii filozofice precum cea a lui Platon, conform careia arta
este o copie a ideilor, imitatia unor imitatii sau cea in care este exprimata
conceptia despre arta. Astfel, Joc second initiaza cititorul intr-un univers unic,
aflandu-se la inceputul volumului omonim.

Incifrarea mesjului artistic este determinate de lexical abstract, precum nadir


latent prin structure precum, iar in primul catren sintaxa este eliptica de
predicat, intrucat poezia este un produs al mintii, un proces exclusiv intelectual.
Titlul poeziei Joc second reprezinta o metafora pentru actul creator care conduce
la realizarea poeziei intelectualizate.
Din punct de vedere structural, substantivul joc asaza poezia sub semnul mintii si
numeste o combinatie a fanteziei creatorului, iar adjectival second trimite la
conceptia platoniciana desprea arta, pentru care poetul matematicia gaseste o
laternativa pentru a salva arta de conditia ingrate de copie a copiei.
Astfel, acesta considera ca arta se inspira din realitatea fenomenala, fiind dedusa
din ceas, urmand apoi sa fie reflectata in constiinta poetica, ca ulterior sensurile
sa fie incifrate incat poezia pura sa fie destinata unui cititor initiat. Ca atare, jocul
prim reflecta in spirit realitatea senzoriala, iar jocul second oglindeste spiritual in
constiinta poetului.
Din punct de vedere structural, poezia este alcatuita din doua strofe ce reprezinta
cele doua secvente lirice, fiecare fiind construita in jurul unui motiv central. Astfel,
zenitul reprezinta lumea ideilor perfecte, prin epitetulcalma creasta, iar nadirul
reprezinta emisfera inferioara, sugerata de epitetul nadir latent.
La nivelul celor doua secvente se observa relatiile de simetrie, constsnd in prezenta
aceluiasi spatiu poetic ideal, imaginatia creatorului surprinsa prin
structurileadancul calmei creste si nadir latent. In plus, simetria este data de
prezenta mai multor simboluri ale reflectarii oglinda, grupurile apei marea.
Textul liric este alcatuit din doua catrene, cu rima incrucisata, ritm iambic, iar
masura versurilor de 13-14 silabe. Astfel, din prozodie rezulta cadenta linistita in
concordanta cu atemporalitatea spatiului ideal, nadirul.
Limbajul sustine incifrarea textului poetic prin includerea termenilor din campul
semnatic al matematicii, precum insumarea, dedus, si grupurile..
Ambiguizarea sensurilor este asigurata de termenul preluat din astronomie nadir
si de lexemul livresc agreste.

Tema poeziei Joc second este creatia definitive ca joc al mintii, ca oglindire a
lumii sensibile in constiinta poetica.
Viziunea despre lume a autorului este sustinuta de citatul poezia este o prelungire
a geometriei, dat de insusi Ion barbu.
O prima secventa reprezntativa pentru viziunea despre lume este incipitul primului
catren ce contine un symbol al realitatii senzoriale ceasul, completat de un al
doilea symbol al lumii cunoscute oamenilor.cirezilor agreste. Cele doua structure
reprezinta ideile brute preluate din realitate. Metafora calma creasta, sugereaza
lumea ideilor perfecte care isi gaseste un correspondent adancul ce creioneaza
imaginatia poetului.
Adancul este definit metaphoric prin structura adanc azur sugerand purificarea
artei prin reflectarea reflecatarea redata de oglinda, grupurile apei, rezultatul
fiind un joc secund mai pur ce reprezinta poezia intelectualizata, specifica
ermetismului.
Cea de-a doua secventa se deschide cu invocatia nadir latent ce sugereaza
imaginatia creatorului.
Sunt prezente cele doua conceptii, despre poet si despre poezie, sugerate de figure
de stil si imagini artistice.
Poetul evidentiaza toate frumusetile lumii prin metafora harfe rasfirate ce creaza
o imagine auditiiva, incluzand o secventa muzicala.
Ulterior, creatorul subliniaza realitatea ducand-o in spatial poetic ideal prin
structura nadir, unde incifreaza sensurile. Verbul istoveste sugereaza prin
prezentul continuu si prin sensul semnatic permanent al creatorului in crearea unui
limbaj cu cifre, destinat unui singur cititor,eu, precum afirma Mallarme.
Conceptia despre poezie este sugerata prin metafora cantec ascuns, in care
epitetul reia sensul incifrarii. Marea este un symbol al reflectarii ce devine si
mediul nascator al creatiei, fiind spatial originar al artei.
Totodata reuseste sa surprinda geneza poeziei, iar meduzele simbolizeaza sensurile
poeziei care pot fi decriptate doar de initiati.

Sinestezia clopotele verzi, simbolizeaza versurile, la o a doua lectura, care


incanta prin ideile transmise si prin muzicalitate. Definitia muzicala a creatiei si
dubla ipostaza a poetului se regasesc in catrenul al doilea, sugerate de campul
semnatic al muzicii, fiind prezente lexeme precum harfe, clopote sau cantec.
Astfel poetul devine Orfeu ce se transforma in Hermes, prin rolul sau de a incifra
sensurile.
In opinia mea, poezia se incadreaza in ermetism, ce este parte a modernismului
prin refuzul sentimentalismului sugerat de citatul lui IB versul caruia ne inchinam
se dovedeste a fi o dificila libertate: lumea purificata pana a nu mai reflecta decat
figura spiritului nostrum, ceea ce este un act clar de narcissism. Totodata se
observa dificultatea descifrarii mesajului, Eugen Lovinescu considerandu-si creatia
un joc de cuvinte incrucisate.