Religia in sanul familiei.

Moto: "Cresteti sa va inmultiti si sa umpleti pamantul si-l stapaniti" (Facere I,26)

Familia reprezinta forma sociala de baza, întemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie
si din descendentii acestora. Aceasta este definitia pe care o da Dictionarul Explicativ al Limbii
Romane.

In zilele noastre, familia sufera schimbari majore. Ea sufera o presiune nociva din partea lumii si
a fortelor demonice, încercând sa o împinga pe aceasta la incalcarea poruncilor dumnezeiesti,
cel rau seamana cearta intre cei apropiati, chiar si intre membrii familiei. Sfânta Scriptura spune
ca barbatul e capul familiei, el trebuie sa-L cinsteasca pe Dumnezeu, femeia trebuie sa fie
supusa barbatului, iar copii sa asculte de parinti. Aceasta legatura dintre membrii familiei descrie
calea spre mântuire.

Biserica Ortodoxa a acordat si acorda o importanta majora familiei crestine, deoarece de aceasta
depinde nu numai destinul unei perechi, ci si al comunitatii umane in general.

Dumnezeu, din iubirea sa fata de creatura, a întemeiat in Rai prima familie, a binecuvântat-o, a
ajutat-o, dar totodata a si povatuit-o, dându-i porunca de a creste si de a se înmulti. Odata cu
aceasta porunca el a pus temeliile primei familii. Chiar daca familia primara a decazut din starea
paradisiaca, acest fapt nu înseamna ca si-au pierdut îndatoririle sale de parinti, dând nastere la
prunci întemeind noi si noi familii.

Biserica crestina s-a constituit dupa modelul familiei, ca o comunitate de dragoste. Cea dintâi
forma de cult crestin a fost cultul in sânul familiei, nascând astfel un ansamblu de relatii
interpersonale intre soti, prin care fiecare persoana este introdusa in "familia umana" si in "familia
lui Dumnezeu", care este Biserica.

Astazi familia gaseste sprijin si ajutor in Biserica, aceasta prin slujitorii ei intareste legatura dintre
membrii, dând o conduita morala sanatoasa vietii. Legatura care se formeaza este asemenea
perihorezei (intrepatrundere) Treimice, care isi revarsa lumina dragostei Sale, prin Sfântul Duh
asupra celor ce împlinesc si respecta poruncile lui Dumnezeu.

Familia crestina are misiunea, in primul rând, de a deveni o comunitate profunda de viata si iubire
care-si va gasi împlinire definitiva in Imparatia lui Dumnezeu. Ea a primit misiunea de a pastra, de
a revela si de a comunica credinta si iubirea sa ca reflectare vie si participare reala la iubirea lui
Dumnezeu pentru omenire si la iubirea lui Hristos Domnul pentru Biserica Sa.

O adevarata familie crestina este acea familie care convietuieste in Duhul lui Dumnezeu, o familie
plina de har, de liniste, de evlavie, de bunatate, care nu se hraneste numai cu hrana trupeasca, ci
cauta sa dobândeasca si hrana cea vesnica, ce intareste duhul omului. Acesta este modelul pe
care trebuie sa-l urmeze fiecare familie.

In zilele noastre gasim foarte rar aceasta familie. Grijile lumesti ne cotropesc viata, fuga dupa
stralucirea banului ne ocupa tot timpul, disparând astfel nevoia pentru cele spirituale.

Mântuitorul Hristos ne da pilda pasarilor cerului "care nu seamana si nu aduna" dar totusi traiesc,
Dumnezeu având grija de ele. Tot El ne indeamna sa cautam mai intai Imparatia Cerurilor si toate
celelalte se vor adauga noua. Aceasta porunca nu este un indemn spre lenevie ci, dimpotriva, El
aratându-ne scopul nostru din aceasta viata. Calugarii asociaza rugaciunea cu munca trupeasca
pentru înfrânarea patimilor. Daca vom încerca sa-L descoperim, vom dobândi, toata dragostea si
bunatatile pe care le ofera celor cel iubesc pe El. Tot ce trebuie sa facem este sa acordam din
timpul nostru câteva minute, daca nu mai mult, înainte de culcare, înainte de masa, de începerea
lucrului, sa închinam o rugaciune catre Mântuitorul si sa multumim pentru bunatatile care ni le-a
oferit si pentru grija Sa fata de noi.

Dumnezeu a creat lumea in sapte zile; sase dintre ele le-a dat omului sa lucreze, iar intr-a
saptea, sa-si aduca aminte de Creatorul sau. Gasim in fiecare duminica, diferite motive sa ocolim
biserica fie ca suntem prea obositi dupa saptamana ce a trecut, fie ca este ziua noastra libera si
vrem sa stam acasa sau ca slujba este prea lunga si ne plictisim. Invocam aceste motive mereu,
fara sa ne gândim la repercusiuni.

Concluzionând, nu trebuie sa ne pierdem speranta in Dumnezeu ci sa-L descoperim in sânul

familiei noastre si in semenii nostri.

Maita Sabrina XII E.