Sunteți pe pagina 1din 5

Iuda, povestea celui mai celebru tradator, regandita de Amos Oz.

Citeste in
exclusivitate un fragment din roman
Oana Maria Filip,

Marti, 19 aprilie, la ora 19.00, la libraria Humanitas de la Cismigiu va avea loc lansarea celui mai nou roman al
lui Amos Oz, ,,Iuda", o realizare literara care repune in discutie, din perspectiva etica, politica si istorica, figura
tradatorului si conceptul de tradare.
La eveniment vor participa scriitoarele Ioana Parvulescu si Tania Radu, precum si Madeea Axinciuc, cercetator
si director fondator al Programului de Studii Iudaice din cadrul Universitatii din Bucuresti. Moderatorul
intalnirii va fi Denisa Comanescu, directorul general al editurii Humanitas Fiction. Roman al devenirii si o
sofisticata poveste de iubire, Iuda imbina un subiect pasionant cu reflectii indraznete asupra evenimentelor
istorice care au determinat, pe de o parte, relatiile dintre evrei si crestini si, pe de alta parte, cele dintre Israel si
lumea araba.
Intreaga lume a tanarului Shmuel Asch se destrama sub ochii lui, de la o zi la alta - este parasit pe neasteptate de
Yardena, iubita sa, care hotaraste sa se marite cu fostul ei prieten, Cercul de Renastere Socialista in care activa
de mai multa vreme se desfiinteaza, disparand odata cu increderea lui in fundamentele socialismului rus,
disertatia pe care o scrie, ,,Isus prin ochii evreilor", a ajuns intr-un punct mort, iar parintii il anunta printr-o
scrisoare ca nu-l mai pot sustine financiar in continuarea studiilor. Nevoit sa ia o decizie in privinta viitorului
sau, Shmuel rupe toate legaturile cu prietenii si familia, renunta la apartamentul inchiriat in cartierul Tel Arza si

isi abandoneaza studiile. In momentul in care raspunde unui anunt de angajare descoperit la cantina universitatii,
existenta lui capata o noua dimensiune prin mutarea intr-o cladire aproape fantastica, alaturi de Ghershom si
Atalia, doi oameni enigmatici si fascinanti, greu incercati de viata.Ceea ce nu stie Shmuel este ca traiul intre
zidurile groase ale casei de la marginea orasului vechi, alaturi de doi oameni apartinand parca altor vremuri, nu
face decat sa-l reconecteze la viata, pregatindu-l pentru ceea ce-l asteapta cu adevarat.
In exclusivitate pentru Adevarul, puteti citi un fragment
din roman
Iuda
Amos Oz
(roman) Traducere din
engleza si note de Marlena Braester Seria de autor Amos
Oz, colectie coordonata de Denisa Comanescu (C)
Humanitas Fiction 2016 - Fragment - Isus si ucenicii lui
erau evrei din tata-n fiu. Insa in imaginatia populara a
crestinilor, singurul dintre ei care le-a ramas in memorie ca
fiind evreu - si reprezentant al intregului popor evreu - e
Iuda Iscariotul. In momentul in care trimisii sacerdotilor si
paznicii Templului au venit sa-l aresteze pe Isus, toti
ucenicii s-au speriat si, ingroziti, s-au imprastiat in toate
directiile, doar Iuda ramanand pe loc. Poate l-a sarutat pe
Isus ca sa-l imbarbateze. Poate a plecat impreuna cu garzile
acolo unde l-au dus pe Isus. Si Petru a ajuns in locul acela,
dar inainte de a se lumina de ziua il renega pe Isus de trei
ori. Iuda nu-l renega. Cat de ironic e acest fapt, nota Shmuel
in caietul lui, ca primul si ultimul crestin, singurul crestin
care nu l-a parasit pe Isus nici un moment si nu l-a renegat,
singurul crestin care a crezut in divinitatea lui Isus pana in
ultima clipa a acestuia pe cruce, crestinul care a crezut in
mod absolut ca Isus va cobori de pe cruce in fata intregului
Ierusalim si in fata intregii lumi, singurul crestin care a murit impreuna cu Isus si nu a continuat sa traiasca dupa
el, singurul a carui inima a fost intr-adevar zdrobita la moartea lui Isus, tocmai el a fost vazut de sute de
milioane de oameni, de pe cele cinci continente, timp de mii de ani, ca evreul cel mai reprezentativ. Cel mai
abominabil si detestabil. Personificarea tradarii, intruparea iudaismului si intruparea legaturii dintre iudaism si
tradare. In timpurile moderne, nota Shmuel in caietul sau, istoricul Tzvi Gaertz a scris ca Isus e singurul om
nascut din femeie, despre care ,,trebuie spus, fara exagerare, ca a facut mai multe dupa moarte decat in timpul
vietii". Shmuel adauga cu o mana emotionata: Nu e adevarat. Nu numai Isus. Si Iuda Iscariotul a facut, prin
moartea lui, mai multe decat in timpul vietii. Singur in noaptea de iarna, in mansarda lui, in timp ce o ploaie
puternica si monotona se aude pe tavanul inclinat, aproape de capul lui, cantand prin stresinile casei, cu
chiparosii aplecandu-se sub vantul care bate dinspre vest si o pasare disperata scotand deodata un singur tipat
ascutit, Shmuel sta aplecat la masa lui, luand din cand in cand cate o inghititura mare dintr-o sticla de vodca
ieftina deschisa in fata lui pe masa si notandu-si in caiet: Evreii nu au vorbit aproape niciodata despre Iuda.
Nicaieri. Nici un cuvant. Nici cand au luat in deradere crucificarea, si apoi invierea, care a avut loc, conform
Evangheliilor, dupa trei zile. Evreii din toate timpurile, inclusiv cei care au scris polemici impotriva
crestinismului, s-au temut sa se atinga de Iuda. Evreii care au declarat, ca Tzvi Gaertz Klausner, ca Isus s-a
nascut evreu si a murit evreu, fiind unul dintre apropiatii esenienilor, urat de preotime si de cunoscatorii Torei
pentru faptul ca se alaturase pacatosilor, si vamesilor, si prostituatelor, l-au trecut si ei sub tacere pe Iuda
Iscariotul. Chiar si evreii care erau de parere ca Isus a fost un mincinos, un vrajitor viclean si un bastard al unui
soldat roman, cu totii s-au abtinut sa scoata un cuvant despre Iuda. Le-a fost rusine. S-au lepadat de el. Poate ca
s-au temut sa invoce amintirea celui spre a carui imagine s-au scurs fluvii de ura si dezgust in decursul a optzeci
de generatii. Nu treziti amintirea, nu vorbiti. Shmuel isi amintea bine imaginea lui Iuda din cateva picturi

celebre ale Cinei celei de Taina: figura diforma si dezgustatoare, stand ghemuita ca un vierme la capatul mesei,
pe cand toti ceilalti sunt aratosi, brunet printre blonzi, cu nasul coroiat si urechi mari, cu dinti galbeni, stricati,
cu o expresie hrapareata si vulgara pe o fata plina de rautate. Acolo, pe Golgota, in vinerea din ajunul sarbatorii
de Pesah, gloata l-a luat in ras pe cel crucificat: ,,Salveaza-te si coboara de pe cruce". Iar Iuda il implora si el:
,,Coboara, rabbi. Coboara acum. Acum. Se face tarziu si lumea incepe sa se imprastie. Coboara. Nu mai
zabovi". Oare - isi insemnase Shmuel in caiet -, oare nu s-a gasit nici un credincios care sa se intrebe cum e
posibil ca un om care isi vinde dascalul pe suma infima de treizeci de arginti, sa se sinucida imediat dupa aceea
de durereu Nici unul dintre ceilalti ucenici nu a murit impreuna cu Isus crestinul. Iuda a fost singurul care nu a
vrut sa mai traiasca dupa moartea Mantuitorului. Insa in nici un text cunoscut nu gasise Shmuel nici cea mai
mica incercare de a-i lua apararea acelui om, om fara de care nu ar fi existat crucificarea, nu ar fi existat
crestinism, si nici biserica, cel fara de care omul din Nazareth ar fi fost dat uitarii, exact ca alte zeci de facatori
de minuni si tarani propovaduitori din Galileea cea indepartata. (Copy Rights: Editura Humanitas)