PNEUMOLOGIE-CURS 1

BOLILE APARATULUI RESPIRATOR

NOIUNI DE ANATOMIE
Aparatul respirator este alctuit din doi plmani i din conductele aeriene, formaiuni care, sedivid
spre periferie astfel: parenchimul pulmonar - in lobi, segmente (zone), acini i alveole;conductele aeriene in trahee, bronhii, bronhiole i canale alveolara .Fiecare segment sau lob are o independen fiziologic i
patologica relativa, procesele inflamatorii avand adeseori o distribuie topografic lobar(lobite) sau
segmentar (zonite)
Plmanul drept are trei lobi, cel stang doi.
Lobii sunt despartiti prin scizuzuri i sunt alctuii din segmente i lobuli.
Legtura dintre plmani i peretele toracic este realizata prin pleura, o seroasa dubla, parietal, in
contact intim cu peretele toracic, i visceral, care acoper plmanii, mulandu-se pe scizurile interlobare.
Intre cele dou foie se afl cavitatea pleurala cu presiune uor negativ (mai mic decat presiunea
atmosferic) i coninand o cantitate minima de lichid.
Datorit pleurei, plmanii sunt intim legai de peretele toracic, urmand micarile acestuia.
Aerul ptrund prin orificiile nasului de trece prin faringe, laringe i trahee care in dreptul vertebrei
T4 se bifurc in cele dou bronhii principale. Locul unde bronhiile ptrund in plmani se numete hil.
Ultimele ramificaii ale bronhiilor se termina la nivelul acinului, care este un conglomerat de alveole.
Alveola elementul functional respirator, este unitatea cea mai mic de parenchim. In alveole au loc
schimburile respiratorii Sistemul vascular al plmanilor este alctuit dintr-o reea nutritiva, formata dm
arterele bronice, i o reea funcional, care provine din arterele pulmonare
La nivelul ultimelor ramuri ale arterelor pulmonare - capilarele pulmonare auloc schimburie
gazoase.
2

Reeaua capilar are o suprafa de 120 - 150 m permiand ca prin plmani sa treac in fiecare
minut 6-7 l sange.
In condiii de repaus nu funcioneaz toate capilarele, care devin insa active m condiii de suprasolicitare
(efort, procese patologice). Aceasta este rezerva funcionala a plamanului.
NOIUNI DE FIZIOLOGIE
Respiraia este un fenomen vital. Dac organismul poate rezista mai mult de 30 de zile fr hran,
3 - 4 zile far ap, nu poate fi lipsit de oxigen mai mult de cateva minute (3).
Respiraia este o funcie care asigur eliminarea CO2 i aportul de O2 ctre celulele
organismului. Aceast funcie cuprinde trei timpi: pulmonar, sanguin i tisular.
Timpul pulmonar realizeaz primul moment al schimburilor gazoase. La nivelul membranei
alveolo-capilare, O2 trece din aerul alveolar in sange, iar CO2 in sens invers.
Timpul sanguin realizeaz transportul gazelor intre plman - organ de aport i eliminare i
esuturi, care consum O2 i elibereaz CO2 .
Timpul tisular reprezint al treilea moment al schimburilor gazoase - respiraia intern. La nivelul
esuturilor, oxigenul ptrunde in celule, iar CO2, produsul rezidual al catabolismului, este eliminat.
Realizarea timpului pulmonar presupune mai multe procese, care repezint etape ale respiraiei
pulmonare (ventilaia, difuziunea i circulaia).
Ventilaia este o succesiune de micri alternative de inspiraie i expiraie, care reprezint
deplasarea unor volume de aer. In timpul inspiraiei se aduce pan la nivelul alveolei aer atmosferic, bogat
in O2 i practic aproape lipsit de CO2, iar in timpul expiraiei se elimin aerul pulmonar, srac in O2 i
bogat in CO2. Inspiraia este un act activ, expiraia un act pasiv.
Impulsurile acestei activiti ritmice pornesc din centrul respirator bulbar, care sufer influena
CO2 din sange, dar i influena scoarei cerebrale.
Inspiraia - ptrunderea aerului in plmani - se realizeaz prin mrirea diametrelor cavitii
toracice (anteroposterior, transversal i sagital), datorit interveniei muchilor respiratori (intercostalii,

sternocleidomastoidianul, scalenii i diafragmul). In cursul inspiraiei, plmanii urmeaz micrile cutiei

toracice, datorit contactului intim realizat prin pleur, i ca urmare se destind. Presiunea intrapulmonar
scade sub cea atmosferic i aerul intr in plmani. Incetarea contraciei muchilor respiratori, face ca
diametrele cutiei toracice s revin la dimensiunile anterioare i aerul s prseasc plmanii. Deci,
expiraia e un act pasiv.
Cu fiecare inspiraie obinuit, ptrunde in plmani un volum de aer de aproximativ 500 ml.
Acelai volum de aer prsete plmanul prin expiraie. Acesta e aerul respirator curent.
In condiii bazale - individul in repaus muscular i alimentar i in echilibru termic - volumul
de aer care intr i iese intr-un minut din plman este de 6 - 8 l. Aceast valoare, care corespunde unui
volum curent de 500 ml i unor frecvene medii de 12 - 16 respiraii/minut, se numete minut-volum
respirator sau debitul respirator de repaus, i depinde de doi parametri: de amplitudine i de frecvena
micrilor respiratorii.
In timpul unui efort muscular intens, minut-volumul respirator poate crete de 10 ori. Pentru
fiecare individ, ventilaia poate crete pan la o anumit limit, numit ventilaie maxim.
Creterea se realizeaz prin mrirea amplitudinii, dar mai ales prin sporirea frecvenei micrilor
respiratoare. Deci, ventilaia maxim depinde de capacitatea vital i de frecvena optim.
Capacitatea vital este volumul de aer care poate fi expulzat din plmani in cursul unei expiraii
forate, care urmeaz unei inspiraii, de asemenea forat. Valoarea sa normal este de 3 - 5 l, dar poate
varia in circumstane fiziologice i mai ales patologice.
In componena sa intr: volumul curent (500 ml); volumul inspirator de rezerv (V.I.R.), adic
volumul de aer care mai poate fi inspirat in plman la sfaritul unei inspiraii de repaus, printr-o inspiraie
forat (2 000 ml) i volumul expirator de rezerv (V.E.R.), care este volumul de aer, ce poate fi expulzat
din plman, la sfaritul unei expiraii de repaus, dac individul face o expiraie forat (1 500 ml).
Dar ventilaia crete i cu frecvena micrilor respiratorii, pan la o anumit limit, cand chiar
dac, crete frecvena, ventilaia scade. Aceasta este frecvena optim - de 80 -90 cicluri ventilatorii/minut
la individul normal.
Volumele de aer care ptrund in plman, nu se rspandesc uniform. Ele se distribuie neuniform in
volumele de aer existente in plmani i in funcie de condiiile patologice bronhopulmonare.
Astfel, la sfaritul unei expiraii forate, mai rman in plman aproximativ 1 500 ml aer, care
poart denumirea de volum rezidual i care este repartizat in cile aeriene i in alveole.
Compoziia aerului alveolar trebuie s aib ins o valoare aproape constant, aceasta realizandu-se
prin inspiraie, care face s ptrund aer atmosferic bogat in O , aer care se distribuie i se amestec cu
2
aerul alveolar. Nu tot aerul inspirator ajunge la alveole, o parte (circa 30%) rmanand in cile aeriene
superioare. Acesta este spaiul mort anatomic.
Pe de alt prete, nu toate alveolele sunt ventilate uniform, aproape 20% fiind hipoventilate
(poriunile centrale i paravertebrale) - spaiul mort fiziologic. Spaiul mort inclzete i satureaz cu
vapori de ap aerul atmosferic i asigur o compoziie constant aerului alveolar.
In situaii patologice, cum sunt reducerea calibruhii bronic (astm, bronit, compresiuni etc.) sau
colabarea parenchimului (atelectazie, pleurezii etc.), distribuia aerului in plmani este
neuniform, ea determin creterea zonelor de alveole hiperventilate.
Difuziunea reprezint schimburile gazoase din membrana alveolo-capilar.
Acest process depinde de:
- diferena dintre presiunile pariale ale O2 i CO2 de o parte i de alta a membranei
alveolocapilare, deci din alveol i din capilare;
- structura membranei alveolo-capilare i procesele patologice care ingroa membrana,ingreuiaz
trecerea liber a gazelor;
2

- suprafaa activ a membranei alveolo-capilare, care poate varia in limite mari (20 -200 m ).

Circulaia pulmonar.
Pentru asigurarea respiraiei pulmonare, este obligatorie i o circulaie corespunztoare, care s
permit trecerea unei cantiti normale de sange. Debitul sanguine pulmonar este egal cu debitul circulaiei
generale, dar presiunile i rezistenele din arterele pulmonare sunt mult mai mici. Aceast caracteristic,
esenial pentru respiraie, ine de marea distensibilitate i capacitate a circulaiei pulmonare. Datorit
acestor proprieti, circulaia pulmonar tolereaz mari creteri de debit fr modificri de presiune,
fenomene care nu se intampl in circulaia general.
SEMNE I SIMPTOME N AFECIUNILE APARATULUI RESPIRATOR

Principalele tulburri funcionale provocate de o afeciune pulmonar sunt: dispneea, durerea

toracic, tuea, expectoraia, hemoptizia, sughiul i tulburrile vocii.
Dispneea este dificultatea de a respira. Spre deosebire de respiraia normal, care este involuntar,
respiraia dispneic este contient, voluntar, penibil. Bolnavul resimte o sete de aer. Cu alte cuvinte,
bolnavul dispneic simte pe de o parte necesitatea de a respira, iar pe de alta c efortul respirator pe care-1
face este insuficient.
Se tie c, in stare normal, micrile respiratorii au o frecven constant, o amplitudine egal i
un ritm regulat, in timp ce in stri patologice aceste caracteristici se modific i apare dispneea.
Dup circumstanele de apariie se deosebesc: dispneea permanent (insuficien cardiac
avansat, pneumotorax), dispneea de efort (procese pleuropulmonare care scad ventilaia pulmoanr,
insuficien cardiac), dispneea de decubit (bolnavul nu poate sta culcat, fiind obligat s ad) i dispneea
paroxistic, ntalnit in astmul bronic i in insuficiena ventriculului stang (astmul cardiac i edemul
pulmonar acut).
Dup ritmul respirator, se deosebesc bradipneea sau dispneea cu ritm rar (procese obstructive ale
cilor respiratoare, astm bronic ) i polipneea sau tahipneea - (dispnee cu creterea frecvenei micrilor
respiratorii, depind 40/min.)
Dup timpul respiraiei care e tulburat, se intalnesc dispneea inspiratorie (edem al glotei, corp
strin in laringe), dispneea expiratorie (astmul bronic i emfizemul pulmonar) i dispneea mixt, in care
dificultatea intereseaz atat inspiraia cat i expiraia i care se intalnete atat in pleureziile cu lichid mult,
cat i in pneumonia masiv.
Respiraia de tip Cheyne-Stokes este o respiraie periodic, caracterizat prin alternane de
polipnee i apnee. Respiraiile cresc progresiv in amplitudine i frecven, ating un apogeu, apoi descresc
pan ce inceteaz. Perioada de apnee dureaz 10 pan la 20 de secunde, dupcare ciclul reincepe. Acest tip
de respiraie se intalnete in insuficiena cardiac stang, in ateroscleroza cerebral, in tumori i accidente
vasculare cerebrale, uremii etc.
Respiraia de tip Kussmaul este o respiraie in patru timpi: inspiraie-pauz-expiraie-pauz.
Micrile respiratorii sunt profunde i zgomotoase. Apare in coma diabetic.
Durerea poate sugera deseori diagnosticul, dar nu orice durere toracic exprim o boal a
aparatului respirator. Se disting dureri: pleurale (junghiul din pleurezie, durerea atroce din pneumotoraxul
spontan), parenchimatoase pulmonare (junghiul din pneumonie, durerea violent din embolia pulmonar,
gangrena pulmonar), parietale (fracturi i neoplasme costale, herpesul zoster, cancerul sau tuberculoza
vertebral, boli reumatismale etc.), toracice, de origine cardiovascular, abdominale iradiate la nivelul
toracelui (dureri veziculare, pancreatita acut).
Unele caractere particulare ale durerilor pot da indicaii preioase. O durere vie, atroce, care
imobilizeaz toracele i oprete respiraia, insoit de stare de colaps, se intalnete in pneumotoraxul
spontan i in embolia pulmonar.
Junghiul toracic este o durere vie, localizat, acut i superficial, exagerat de tuse i de
respiraie profund. Se intalnete in pleurite, pleurezii, pneumonii, congestii pulmonare etc. Durerea in
umrul drept poate proveni de la o pleurit diafragmatic sau de la o afeciune a veziculei biliare. Durerea

care se amplific cu micrile respiratorii, sugereaz o fractur costal. Durerile accentuate prin
compresiunea punctului dureros, sunt de obicei parietale.
Tusea este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violent a aerului i in
unele cazuri a corpurilor strine din cile respiratorii. Ca mecanism general, actul tusei cuprinde o faz
inspiratorie, in care aerul ptrunde in plmani, o faz de compresiune, prin inchiderea glotei, i o faz de
brusc expulzie a aerului prin contracia muchilor abdominali, ridicarea violent a diafragmului i
deschiderea forat a glotei. In cursul celui de-al treilea timp, odat cu coloana de aer, sunt proiectate in
afar i expec-toraia, mucozitile sau corpurile strine.
Aceste trei faze reprezint o secus de tuse.
Tusea poate fi: uscat, fr expectoraie (pleurite, faza iniial a bronitelor acute sau a
tuberculozei pulmonare) sau umed, urmat de expectoraie.
Acesta este semnul unui proces bronic sau parenchimatos pulmonar (bronit acut sau cronic,
supuraii bron-ice sau pulmoanre, pneumonie etc.).
Tusea seac este vtmtoare, deoarece poate rspandi infecia, poate epuiza cordul drept i
tulbur somnul; de aceea trebuie combtut.
Exist i alte tipuri de tuse: tusea cvintoas, care se intalnete in afeciunea denumit tuse
convulsiv i se caracterizeaz prin mai multe expiraii puternice i zgomotoase, urmate de o inspiraie
forat, numit repriz; tuea bitonal - in dou tonuri - trdeaz o paralizie a nervului recurent stang;
tuea ltrtoare, zgomotoas, apare in adenopatii traheobronice i tumori mediastinale; tusea surd,
rguit, voalat, survine in afeciuni laringiene; tusea emetizant, urmat de vrsturi alimentare, este
intalnit in tuea convulsiv.
Uneori, tusea apare in anumite poziii care, favorizeaz eliminarea coninutului unor caviti (ca in
tuberculoza pulmonar, dilataia bronic) sau in anumite momente ale zilei. Astfel, tusea poate surveni
noaptea (de obicei in afeciuni cardiace), poate fi matinal (supuraii bronhopulmonare cu secreie
abundent), vesperal sau de sear (in special in tuberculoz).
Dup etiologie, tusea poate fi: faringian (faringite acute i cronice), laringian (laringite sau
tumori laringiene), bronic (bronite, dilataii bronice, cancer bronic), pulmonar (pneumopatii acute
sau cronice), pleural (pleurite), mediastinal (tumori, insuficien cardiac, pericardite).
Asistenta medical trebuie s urmreasc i s tie s interpreteze tusea. Trebuie s liniteasc
tusea de iritaie (laringit, bronit), obinuind bolnavul s-i stpaneasc tuea i recomandandu-i s evite
fumatul, discuiile, deschiderea gurii in inspiraie, aerul uscat sau temperatura prea ridicat, s tueasc cu
batista la gur etc. De asemenea, trebuie s aeze bolnavul in poziia care permite expectoraia i, la
nevoie, s utilizeze tuea artificial, aspiraia bronic etc.
Expectoraia este procesul prin care se elimin produsele formate in cile respiratorii, in mod
curent, prin expectoraie se ineleg atat actul de expulzie, cat i produsele eliminate (sputa).
Expctoraia reprezint, fr indoial, materialul patologic cel mai periculos, fapt pentru care
trebuie luate msuri de asepsie riguroas. Este contraindicat s se fumeze sau s se ia masa, fr
dezinfectarea mainilor care au venit in contact cu scuiptoarea.
Expectoraia are o valoare fundamental din punct de vedere diagnostic, mai ales dac este
recent. Trebuie precizate totdeauna cantiatea, aspectul, culoare i mirosul. Expectoraia apare cand
exsudatul alveolar sau secreia bronic crete, declanand tuea.
Adeseori femeile i copiii nu tiu s expectoreze, inghiind sputa eliminat prin tuse. Dup cum am
menionat, expectoraia are mai multe caractere, de care trebuie s se in seama.
Cantitatea.
In mod obinuit nu se elimin dup fiecare tuse mai mult de 50 ml. In unele boli (dilataie bronic, abces
i gangrena pulmonar, tuberculoz pulmonar avansat), cantitatea crete, uneori chiar pan la 300 - 400
ml/24 de ore. O varietate special de expectoraie este vomica. Prin acest termen se inelege expulzarea
brutal a unei colecii purulente situate in parenchimul pulmonar sau in vecintate, prin deschiderea in
cile respiratorii. Apare in abcese pulmonare, pleurezii purulente, abcese subfrenice.

Culoarea poate furniza de asemenea unele indicaii. Astfel, sputa din cancerul bronhopulmonar
este roie-gelatinoas; in infarctul pulmonar, negricioas; in pneumonie, ruginie; in tuberculoza pulmonal
i unele dilataii bronhice, hemoptoic.
Mirosul poate fi fetid in abcesul pulmonar i in dilataia bronic i putrid, respingtor, in
gangrena pulmonar.
Aspectul expectoraiei este uneori foarte revelator. Sputa mucoas este vascoas, aderent i
aerat. Se intalnete in bronita acut i in astmul bronic. In aceast ultim afeciune, sputa poate fi
perlat, numit aa din cauza dopurilor mici i opalescente de mucin din care este constituit.
Sputa purulent este cremoas, alctuit exclusiv din puroi. Sugereaz o supuraie
bronhopulmonar (dilataie bronic, abces pulmonar, tuberculoz pulmonar cavitar, chist hidatic
suprainfectat etc.), evacuat prin bronhie.
Sputa mucopurulent este netransparent, galben-verzuie, i o intalnim in infecii ale cilor
aeriene (bronite, dilataii bronice).
Sputa seromucopurulent se deosebete de precedenta prin adaosul de sero-zitate. Recoltat intrun pahar de sticl, se dispune in patru straturi: un strat purulent grunjos la baz, unul seros mai
abundent deasupra, apoi un strat mucos i, la suprafa, un altul spumos. Se constat in dilataii bronice i
abcese pulmonar.
Sputa pseudomem-branoas conine mult fibrin sub form de membrane. Se intalnete in unele
bronite.
Rolul asistentei medicale const in a face educaia bolnavilor asupra modului cum trebuie s
expectoreze i cum s utilizeaze scuiptorile; s invee femeile i copiii s expectoreze i s lupte
impotriva rezistenei acestora fa de utilizarea scuiptorilor, s remarce i s obinuiasc pe bolnav cu
utilizarea poziiei in care s expectorexe cu mai mult facilitate i abunden, s tearg cu tampoane de
vat montate pe pens, sputele adunate pe gur i dinii bolnavului.
Hemoptizia este eliminarea pe gur a unei cantiti de sange, provenind din cile aeriene
inferioare. Cand sangele provine de la nivelul rinofaringelui, eliminarea poart denumirea de epistaxis;
cand provine de la nivelul gingiilor - de gingivoragie; de la nivelul stomacului de hematemez. Aceste
cauze trebuie eliminate deoarece, cu excepia epistaxisului, cand sangele se elimin de obicei prin nas, in
celelalte cazuri, sangele este eliminat tot pe gur.
Tratamentul hemoptiziei urmrete: repaus absolut la pat, in poziie semiezand, dac este posibil
pe partea leziunii; repaus vocal absolut. in primele ore sau zile, alimentaie format exclusiv din lichide
reci (compot, sirop, limonada, lapte); pung cu ghea pe hemitoracele presupus bolnav sau pe stern. Ca
medicaie: clorura de calciu (10-30 mi soluie 10%, i.v. lent), Vitamina C - 500 mg i.m. sau i.v.; Venostat,
Vit. K, Dicynone, Adrenostazin, Clauden, Coagulen sau Manetol (1-4 fiole/zi). in caz de hemoragii mai
severe, cu stare de oc, mici transfuzii repetate de sange proaspt (50 - L00 ml), trombin in aerosoli,
Glanduitrin (1 fiol, i.m. sau i.v. la 4 ore), Novocain 1% (10 ml., i.v. foarte lent, dup testarea
sensibilitii cu 1 ml s.c).
Nu se administreaz ergotin, deoarece agraveaz hemoptizia. in situaii speciale - heparin
(coagulare intravascular diseminat), sangerare sau Pendiomid (hemoptizii persistente din stenoza
mitral), oxigen s.c. (pneumoperitoneu), Micoren.
Asistenta medical are rolul s calmeze pe bolnav i pe cei din anturajul acestuia, s-1 dezbrace cu
blandee i s-1 aeze in pat, in poziie semiezand; s-i asigure izolarea, semiobscuritatea, aerisirea,
temperatura moderat (16); s-i impun imobilitate absolut i tcere, s recomande bolnavului s nu
tueasc, s inspire lent i profund; s-i curee gura de cheaguri i s-i administreze buci de ghea; s nu
recomande alimentaie i buturi timp de 24 de ore.
Sughiul este o contracie a diafragmului, provocat de iritaia nervului frenic. Se intalnete in
tumori cerebrale i meningite, dar i in unele pleurezii, tumori pulmonare, peritonite, iritaii gastrice i
esofagiene i in sarcin. Poate fi i nevrotic. Se trateaz prin unele mijloace empirice (aplicarea unei
lovituri neateptate pe spatele bolnavului, gargar prelungit, sugerea unei buci de zahr sau ghea,
provocarea unui reflex de strnut sau de vrstur, orpirea respiraiei, presiune pe globii oculari) sau
medicale: ingestii de bicarbonate de sodiu in ap cldu, splaturi gastrice repetate, Plegomazin foarte

eficace (25 - 50 mg i.m. sau i.v.), Reglan (1-2 fiole i.v.), perfuzii venoase de xilin (20 ml 1%, in 250 ml
serglucozat 5%) i dup caz, Algocalmin (i.v.), Mialgin (i.v.), Amino-fenazon, Morfin, Apomorfin (5
mg s.c), Chinidin etc.
Tulburrile vocii (disfonia) apar sub urmtoarele forme: voce rguit stins - in laringita acut
sau cronic; voce nazonat - in astuparea foselor nazale; voce bitonal - in leziunile nervului recurent
stang.
Cutia toracic poate prezenta i modificri la nivelul tegumentelor, sub form de erupii
vezicu-lare (herpes zoster(, edeme ale extremitii superioare a toracelui cu circulaie colateral (tumori
mediastinale etc.) sau deformri toracice, ca de exemplu:
- torace emfizematos, boltit uniform, cu ambele diametre mrite, cu bombarea gropilor
supraclaviculare, orizonalizarea coastelor i unghiul epigastric obtuz;
- torace paralitic, cu cele dou diametre micorate, alungit i turtit, cu musculatur redus i spaii
mtercostale evidente. Apare in scleroze pulmonare intinse la ambii plmani, poate fi congenital;
- torace rahitic, cu sternul proeminent, asemntor sternului de gin, iar coastele turtite lateral;
- alte deformaii intereseaz coloana vertebral i constau in exagerarea unor curburi fiziologice;
toracele cifotic, cu diametrul antero-posterior considerabil mrit; toracele lordotic cu acelai diametru
micorat; toracele cu exagerarea curburii laterale; cifo-lor-dotic sau cifoscoliotic, cu prezena unei duble
deformri.
Bibliografie:
Borundel C. Medicin intern pentru cadre medii,, Editura All, Bucureti, 2009;
Titirc L. i colab.- Ghid de nursing, Editura Viaa Medical Romneasc, Bucureti, 2003;
Titirc L. i colab.- ngrijiri speciale acordate pacienilor de ctre asistenii medicali, Editura Viaa
Medical Romneasc, Bucureti, 2008;
Titirc L. i colab.- Nursing.Tehnici de evaluare i ngrijiri acordate de asistenii medicali, Editura Viaa
Medical Romneasc, Bucureti, 2003.