1.

Anodontia si hipodontia
2. Hiperdontia
3. Anomalii dentare de pozitie si sediu
4. Macrodontia, microdontia si taurodontia
5. Dismorfismul dentar
6. Anomaliile radiculare
7. Hipoplazia smaltului sau amelogeneza imperfecta
8. Dentinogeneza imperfecta
9. Odontodisplazia
10. Dintii in sifilis si rahitism
11. Definitia si clasificarea incluziei dentare
12. Aspectul radiologic al incluziei dentare
13. Aspectul ragiologic al chisturilor maxilare
14. Aspectul radiologic al chistului radicular si rezidual
15. Aspectul radiologic al chistului osos esential
16. Caracterele clinico-radiologice, biologice , anatomo-patologice ale tumorilor benigne
17. Caracterele radiologice biologice si anatomopatologice ale tumorilor maligne
18. Aspectul radiologic al cariei dentare
19. Cariile pe suprafata ocluzala
20. Cariile de pe suprafetele Vestibulare sau Orale
21. Cariile de colet
22. Cariile proximale si cariile radiculare
23. Cariile recidinvante si cariile secundare
24. Aspectul radiologic din pulpitele acute
25. Aspectul radiologic in pulpitele cronice
26. Principii pentru diminuarea la maxim a iradierii
27. Proprietatile radiatiilor Roentgen
28. Particularitatile imaginii radiologice
29. Filmul radiografic si Caracteristicile filmului radiografic
30. Masuri de radioprotectie in radiografia dentara. Radioprotectia pacientului

S1 ANOMALII DE NUMAR
Film panoramic:
Anodontia si hipodontia
Anodontia
- an fara
- Def : absenta totala congenitala a mugurilor dentari
- E o boala f rara
Hipodontia
- hipo sub den- dinte
- Se mai numeste si oligodontie
- Reprezinta diminuarea nr de dinti interesand mai mult dintii permanenti
1

Este caracterizata prin absenta unor muguri dentari, prin atrofia lor sau prin dezvoltarea incompleta a unor dinti
Cel mai frecvent se constat absenta incisivilor centrali superiori , a molarilor de minte inferiori, a incisivilor inferiori si
a premolarilor inferiori (in ordinea frecventei);
Ca si anodontia, hipodontia este expresia unor sindroame ereditare complexe;
Hipodontiile pot fi asociate si cu malformatii ale maxilarelor
In hipodontii dintii prezenti pot fi mici (nanici), cu intarzieri de eruptie sau pot ramane inclusi.

S. 2 : ANOMALII DE NUMAR
Hiperdontia
- hiper = peste (greaca) . Se mai numeste si polidontie
- Se manifesta prin dinti supranumerari, mai frecvent in zona incisivilor centrali superiori . Cel mai frecvent apare in
meziodens, intre incisivii centrali pe linia mediana. Dintii supranumerari sunt de obicei mai mici si raman inclusi
- Putem avea dinti supranumerari si la Pm si M atat la dintii permanenti cat si la cei temporari.Dintii supranumerari
provin fie din subdivizarea mugurelui dentar primitiv, fie din formarea si mineralizarea mai multor muguri ai lamei
dentare; Dintii supranumerari sunt de obicei deformati si provoaca tulburari in eruptia si pozitia dintilor normali;
S. 3 : ANOMALII DENTARE DE POZITIE SI SEDIU
a) malpozitia dentara
- este o anomalie in care dintele erupe pe arcada, dar are o pozitie anormala prin deplasare V-O, M-D, rotata in ax, etc.
b) transpozitia
- este anomalia in care doi dinti vecini isi schimba locul dintre ei ex: intra canin si incisivul lateral
c) ectopia
- anomalia in care dintele este situat la distanta de locul sau
d) heteropozitia
- anomalia in care dintele se formeaza si erupe in afara arcadelor dentare de exemplu intrasinusal , chiste dermoide sau
teratoame.
S. 4 : ANOMALII DE VOLUM/FORMA
Macrodontia, microdontia si taurodontia
Macrodontia gigantism dentar
- dinti cu coroane de dimensiuni mai mari, deformate, globuloase
Microdontia
- dinti nanici, uneori si cu modificari de forma putand fi in echer, ascutiti, in clapa etc.
Taurodontia
- dinti care au o coroana voluminoasa, camera pulpara mare, radacini scurte , de multe ori incurbate;
- poate fi evidentiaza radiologic atat la dintii temporari cat si la cei permanenti.
S.5: ANOMALII DE VOLUM/FORMA
Dismorfismul dentar
- prezinta 3 forme:
a) fuziunea dentara rezulta prin unirea a doi sau mai multi dinti vecini dar posibil si a unui dinte normal cu un dinte
supranumerar, existand de obicei o singura camera pulpara, radacinile putandu-si pastra individualitatea. Unirea a 2
dinti la nivel strict coronar, strict radicular sau corono-radicular (aici fuziunea apare la nivel coronar si radicular) cu
dezvoltare initial separata. Camerele pulpare si canalele radiculare ale celor 2 dinti sunt intotdeauna separate. Foarte rar
insa, poate sa existe o singura camera pulpara.
Se intalneste mai frecvent in dentitia temporara, in regiunea frontala.
La nivelul regiunii de fuziune exista o predispozitie la carie.
Fuziunea dentara apare datorita factorilor ereditari.
Foarte frecvent, fuziunea dintilor temporari se asociaza absentei congenitale a mugurelui dentar permanent
corespunzator.
b) Geminatia este rezultatul diviziunii mugurelui dentar, dintele avand doua coroane si o singura radacina. Geminatia
reprezinta un inceput de diviziune (diviziune incompleta) a unui dinte datorate unei anomalii in timpul fazei de
proliferare. Dintele, cu diviziunea incompleta, apare cu o coroana bifida si o singura radacina. Prezinta de cele mai
multe ori o singura camera pulpara. Dintii afectati pot sa fie de 2 ori mai lati decat in mod normal.
Geminatia apare mai frecvent in dentitia temporara.
c) Concrestenta dentara consta in fuzionarea radacinilor a doi dinti vecini.
S.6 : Anomaliile radiculare ANOMALII DE VOLUM
Sindromul radacinilor scurte

Radacinile sunt considerate mai scurte decat normal cand au lungimea egala sau mai mica decat lungimea coroanei.
In forma localizata, radacinile scurte sunt de cauza genetica dar pot fi si de cauza traumatica. In cele de cauza genetica,
sindromul radacinilor scurte apare mai frecvent la fete si afecteaza in principal incisivii centrali superiori. In cele de
2

cauza traumatica au la origine traume, pulpopatii sau iradieri in perioada de odontogeneza

In forma generalizata, anomalia ese asociata cu osteoporoza, hipoparatiroidismul si displazia dentinara.

Cresterea exagerata a radacinilor

Apare foarte rar. Dintele cel mai des afectat este caninul superior. Acesta prezinta radacini cu lungimi de pana la 43 mm.
(Cauza: hipercementoza)
Pot fi de numar, forma si dimensiuni. Exemple :
- Dedublarea radacinilor dintilor monoradiculari (cel mai frecvent la Pm inferiori),
- radacini bifide in regiunea apicala (cel mai frecvent la C sup),
- radacini supranumerare (mai frecv la Pm1 sup si la M3),
- fuzionarea radacinilor mai multor dinti cu formarea unui bloc radicular (mai frecv la M inferiori si superiori),
radacini convergente sau divergente,
- radacini deformate ingrosate la extremitatea apicala.

S.7: ANOMALII DE STRUCTURA

Displaziile dentare sunt anomalii de structura ale dintilor care apar in cursul dezvoltarii. Acestea pot fi ereditare
sau dobandite.
Displaziile dentare se pot clasifica in 3 categorii:

Displaziile dentare ereditare. Afecteaza smaltul si/sau dentina; pot apare in cadrul unor maladii (boli) si
sindroame genetice dar si fara alte afectiuni generale. Acestea sunt: amelogeneza imperfecta,
dentinogeneza imperfecta, odontodisplazia, odontogeneza imperfecta.
Displaziile dentare dobandite. Apar mai frecvent decat displaziile ereditare. Sunt consecinta unor
factori de mediu si apar inaintea eruptiei dintilor, niciodata dupa. Pentru dintii temporari perioada este
limitata la sarcina si primul an de viata, iar pentru dintii permanenti intre nastere si 7 ani. Acestea sunt:
hipoplazia de smalt, hipomineralizarea de smalt, fluoroza, hipoplazia dentinara.

Discromiile dentare. Sunt: discromiile dentare generalizate si discromiile dentare localizate

Hipoplazia smaltului sau amelogeneza imperfecta/ hipomineralizare

- apare sub 2 forme:
1. hipoplazia bruna ereditara in care radiologic observam reducerea grosimii stratului de smalt, dar cu pastrarea
opacitatii dintelui indicand o mineralizare normala
2. hipoplazia hipocalcica radiologic se obs ca stratul de smalt are dimensiuni normale , in schimb are o
opacitate redusa asemanatoare cu a dentinei indicand o insuficienta concentratie la calciu la nivelul smaltului.
S.8: ANOMALII DE STRUCTURA Dentinogeneza imperfecta
Dentinogeneza tip I
apare in osteogeneza imperfecta (maladie ereditara)
Dentinogeneza tip II
este la fel ca cea de tip I dar nu prezinta osteogeneza imperfecta
culoarea coroanei este transparenta-sidefie sau maronie
transluciditate crescuta
smalt rugos cu atritie rapida
smaltul se fractureaza datorita sustinerii dentinare deficitare
poate sa afecteze ambele dentatii
uzura dintilor pana la nivelul gingiei sau mentinerea pe suprafata
ocluzala a unor insule de smalt
activitatile odontoblastice continue cu obliterarea rapida a
canaliculilor dentinari
radiologic: marime redusa a radacinilor si obliterarea camerei
pulpare pana la disparitia ei
datorita uzurii accentuate a coroanei si rezorbtiei radacinilor, dintii
se pierd adesea pana aprox. 30 de ani
3

Dentinogeneza tip III

diagnosticul diferential se face cu dentinogenezele de tip I si III,

discromia la tetraciclina si porfiria congenitala

diagnosticul pozitiv se face pe baza examenului genetic, radiologic

si histologic
aceasta afectiune s-a constatat la o populatie compusa din 3 etnii (alba,
negroida si indiana care traiesc in sud estul statului Maryland din
SUA)

se mai numeste si dentina opalescenta ereditara . Sunt dinti mici, translucizi, cu abraziune precoce
radiologic, observam o scadere a radioopacitatii dintelui cu reducerea grosimii stratului de dentina de asemeni cu
reducerea dimensiulor camerei pulpare in care gasim calcificari si obliterari. Radacinile sunt scurte, subtiate, cu canale
ingustate sau chiar obturate
caracteristic, intre coroana si radacina exista o diferenta de opacitate , radacina fiind mai opaca radiologic decat
coroana.

S. 9: ANOMALII DE STRUCTURA Odontodisplazia

Afecteza un singur cadran. Se caracterizeaza prin eruptie intarziata, smaltul este hipoplastic si hipomineralizat, dentina cu
canalicule anormale, pulpa este fibroasa iar radacina este oprita in evolutie.
Apare foarte rar, mai frecvent la maxilarul sup. si la femei.
- la dintii temporari lipseste smaltul, dentina este brun-roscata iar camera pulpara este foarte larga . Daca displazia
intereseaza dintii permanenti, atunci smaltul este gri, dentina este bruna, si sufera un proces rapid de abraziune.
- radiologic, dintii prezinta o transparenta particulara, fiind numiti dinti diafani.
S. 10: Dintii in sifilis si rahitism
Dintii Hutchinson (in sifilis clinic), intereseaza incisivii centrali superiori permanenti, sunt mici, in forma de butoias, cu
axele convergente incizal, cu marginea incizala in semiluna dar in timp devenind lineara datorita abraziunii.
Dintii Moser (in rahitism), inereseaza M1 permanenti care au cuspizi subtiri si ascutiti si smaltul friabil, precum si o
coloratie galben bruna.
ANOMALII DENTARE DE POZITIE (SITUATIE)
S11 Definitia si clasificarea incluziei dentare
Se numeste incluzie retinerea intramaxilara sau submucoasa a unui dinte complet format cu sacul pericoronar
nedeschis peste termenul normal de eruptie. Poate apare la dintii temporari dar mai frecvent este intalnita la dintii permanenti
(mai ales canin, M3). Incluzia poate fi totala sau partiala. Cea totala poate fi superficiala sau profunda. De asemenea poate fi
unilaterala , bilaterala, simetrica, asimetrica.
S12 Aspectul radiologic al incluziei dentare
Examenul radiologic poate aprecia urmatoarele:
- daca este vorba de agenezie sau incluzie dentara
- pozitia dintelui inclus (verticala, oblica, intermediara, orizontala , cu coroana orientata distal sau mezial, transversala,
cu coroana orientata oral sau vestibular etc.)
- raportul dintelui inclus cu dintii invecinati
- anumite complicatii care pot aparea cum ar fi osteite , chiste paradentare, pericoronare
- ne ajuta la alegerea metodei terapeutice
- cea mai utila examinare este radiografia panoramica pentru depistarea unei incluzii dentare.
atat
S13 Aspectul ragiologic al chisturilor maxilare
Chistul se produce cand un proces inflamator sau alti factori determina proliferarea epiteliului.
Chisturile adevarate sunt captusite cu epiteliu; la maxilare se intalnesc mai rar chiste neepiteliale; acestea sunt
localizate mai frecvent in alte zone ale scheletului.
Radiologic, chistul apare ca o radiotransparenta de dimensiuni variabile, bine delimitata. Initial nu produce complicatii,
dar crescand in dimensiuni poate duce la complicatii mecanice. De obicei este descoperit intamplator si are caractere de tumora
benigna. In cazul chistelor mari se pot produce chiar fracturi pe fond patologic.
S14 - Aspectul radiologic al chistului radicular si rezidual
Chistul radicular reprezinta cea mai frecventa formatiune chistica de origine dentara, reprezentand circa 90 % din
totalul chistelor maxilare. Are cam aceeasi frecventa la ambele sexe. Este de 3-4 ori mai frecvent intalnit la maxilarul superior
decat la mandibula.
4

Radiologic, apare ca o radiotransparenta rotunda, ovalara sau semilunara cu diametrul de peste 5 mm.( Daca e sub 5
mm = granulom. ) dar poate ajunge pana la 4-5 cm. Are un contur opac, net si linear si intereseaza lamina dura a unui dinte cu
carie profunda sau cu obturatie mare. Daca lamina dura este distrusa si stearsa la apex, atunci se asociaza cu rizaliza. Chistul
radicular se poate extinde asimetric si sa cuprinda radacinile dintilor vecini. Identificarea dintelui de la care a pornit dezvoltarea
chistului radicular se face tinand seama ca la dintele respectiv lamina dura este distrusa, in timp ce la dintii vecini lamina dura
este prezenta sau integra.
Dezvoltarea chistului radicular poate sa invadeze sinusul maxilar sau chiar orbita. Pentru diagnostic de certitudine in cazul unui
chist radicular dezvoltat in sinusul maxilar, se poate introduce substanta de contrast in sinusul maxilar(lipiodol).
Chistul rezidual este un chist radicular fara dinte, dintele fiind extras cu cateva luni sau ani in urma. Aspectul radiologic este la
fel cu al chistului radicular.

S15 Aspectul radiologic al chistului osos esential

Desi se numeste si chist traumatic, foarte rar se descopera in istoric eventualitatea unui traumatism. Pe de alta parte,
leziunea nu este un chist adevarat. Histologic nu se pune in evidenta prezenta epiteliului, cavitatea fiind captusita cu tesut
conjunctiv. Apare mai ales in regiunea anterioara a maxilarului si in corpul mandibulei. De obicei se intalneste sub varsta de 20
ani. Radiologic, se prezinta ca o radiotransparenta bine delimitata cu sau fara zone de osteoscleroza in ju. Daca are dimensiuni
mai poate include apexurile dintilor, dar dintii isi pastreaz vitalitatea. Chirurgical se descopera o cavitate goala fara perete
chistic.
Tratamentul consta in provocarea de sangerare. Prin acest procedeu sangele din cavitatea osoasa se va organiza iar
activitatea fibroblastica v fi urmata de refacerea osoasa. Se mai poate obtine refacerea osoasa si prin injectare intrachistica de
sange.
S16 Caracterele clinico-radiologice, biologice , anatomo-patologice ale tumorilor benigne
- sunt unice sau au cel mult 2-3 localizari
- sunt bine delimitate, au un contur uneori scleros
- sunt asimptomatice sau cu simptomatologie discreta
- sunt descoperite de obicei intamplator
- au o evolutie lenta
- sunt de dimensiuni relativ mici ( sub 6 cm)
- nu dau reactii periostale
- nu invadeaza partile moi periosoase pot produce fenomene de compresiune
- probele biologice sunt nemodificate
- reproduc structurile componentelor osoase din care s-au dezvoltat (osteomul din tesutul osos, condromul din tes
cartijaginos, lipomul din tesut adipos etc )
- nu recidiveaza dupa extirpare
- nu dau metastaze
- nu sunt radiosensibile si nu pericliteaza viata bolnavului.

S17- Caracterele radiologice biologice si anatomopatologice ale tumorilor maligne

Caractere= Debut clinic , simptome locale : durere, tumefiere, roseata, adenopatie
- Simptome generale: alterarea starii generale, disproteinemie, VSH marit, Evolutie rapida
Modificarile radiologice pot sa fie evidente de la o saptamana la alta.
-

Distrug tesuturile osoase din jur

Patrund si invadeaza partile moi

La nivelul osului, zona din interiorul osului are dimensiuni mici, contur neregulat si pe masura ce procesul distructiv
progreseaza tesutul osos adiacent este modificat cu demineralizare. Uneori compacta osoasa este atat de distrusa incat
se constata un aspect de explozie a compactelor cu fragmente osoase vizibile la distanta.

Tumori primitive : epiteliom, sarcoame si metastaze

ASPECTUL RADIOLOGIC AL EPITELIOMULUI
Dupa localizare sunt clasificare sunt periferice mai frecvente si centrale mai rare.
Metastazele:
5

Sunt destul de rar intalnite la maxilare cel mai frecvent provin de la tumori maligne mamare sau ale prostatei.
Radiologic: se prez sub forma unui radiotransparente unice sau multiple uneori foarte dureroase.
Diag radiologic e dificil punand problema unui diagnostic diferential cu tumori primitive sau chiar cu osteomiolita.
S18 Aspectul radiologic al cariei dentare
Ca orice leziune distructiva se traduce printr-o zona transparenta de forma si dimensiuni variabile, de aspect mai
neomogen, opacifiindu-se treptat spre perferie si avand un contur anfractuos(neregulat) si difuz. Din acest motiv, caria dentara
este in realitate mai mare decat ne apare pe imaginea radiologica.
Rolul examenului radiologic, este mai ales depistarea cariilor dificil sau imposibil de depistat clinic.
Radiologic, nu se paote face diferenta intre dentina ramolita si dentina normala. De aceea de abia dupa curatarea
dentinei ramolite, se poate aprecia dimensiunea cariei.
O cavitate pregatita pentru obturatie va avea conturul net, iar dimensiunea ei de abia in acest conditii va avea
dimensiunea reala corespunzatoare pierderii de substanta dentara. Tot in aceste conditii, putem stabili dimensiunea stratului de
dentina dintre carie si camera pulpara.
S19 Cariile pe suprafata ocluzala
Sunt descoperite de examinarea clinica, daca sunt foarte superficiale si intereseaza doar smaltul pot sa nu fie
intotdeauna vizibile pe radiografiile dentare, fiind mascate de grosimea smaltului din vecinatatea cariei sau de cuspizi. La
inceput, pot apare ca o transparenta triunghiulara cu varful spre suprafata trituranta din cauza rezistentei smaltului; sau pot apare
ca o transparenta lineara sub smalt. In timp se maresc, si au o forma rotunjita sau in litera U.
S20 Cariile de pe suprafetele Vestibulare sau Orale
Sunt usor de depistat clinic dar destul de dificil radiologic fiind mascate de suprapunerea smaltului si dentinei adiacente
cat si de suprapunerea camerei pulpare. Radiologic, au un contur net acest aspect fiind fals si dat de proiectia tangenta a
fascicolului de radiatie.

S21- Cariile de colet

Sunt uneori nedecelabile clinic datorita localizarii subgingivale sau pentru ca sunt mascate de tartru sau de coroanele de
invelis. Radiologic, apar ca transparente rotund ovalare cu deschidere larga prin absenta smaltului.
Sunt vizibile pe radiografiile retroalveolare dar mai ales pe radiografia cu film cu aripioara.
Cariile de colet nu trebui confundate cu transparenta normala a coletului peste care nu se suprapune opacitatea smatului si care
apare radiologic ca un halou cervical. Din aceasta cauza, radiografia trebuie examinata la o sursa puternica de lumina pentru a se
constata integritatea conturului coletului.
S22 Cariile proximale si Cariile radiculare
Apar pe fetele proximale ale coroanelor, la nivel punctului de contact cu dintele vecin, fiind situate imediat dedesubt
sau deasupra acestui punct. Ele pot scapa examenului clinic, dar sunt bine vizibile radiologic in special daca se foloseste un film
cu aripioara. Radiologic sunt descoperite circa 80 % mai multe carii proximale decat prin examinarea clinica. In evolutie, cariile
proximale intereseaza initial smaltul apoi dentina apoi aria se largeste luand in cele din urma forma literei U in pozitie
orizontala. Cand punctul de plecare este sub punctul de contact, caria se extinde mult in suprafata in spre gingie.
Cariile radiculare
Nu pot fi descoperite clinic, sunt vizibile numai pe radiografie, se produc in pungile si palniile osoase ale parodontiului
marginal. Pot apare la diferite nivele ale radacinii uneori chiar foarte profund. La inceput au un aspect dintat apoi dobandind
caracterele unei carii obisnuite.
S23 Cariile recidinvante si cariile secundare
Se produc datorita curatirii incomplete a dentinei alterate, a deficientelor de preparare a cavitatilor, sau incorectitudine a
obturatiei. Cariile recidivante se produc sub obturatiei iar caria sec se prod la margine obt. Radiologic, leziunile pot fi pune in
evidenta inainte de a deveni cunoscute clinic. Imaginea : o transparenta difuza delimitata anfractuoasa contrastand cu obstructia
radioopaca sau cu obturatiile de baza. Daca obturatia s-a efectuata cu o substanta radiotransparenta, caria recidivanta sau
secundara este dificil de evidentiat. Singurul criteriu radiologic este dat de delimitrea difuza pe o portiune limitata a regiunii
obturate. La o obturatie corecta , chiar daca este radiotransparenta peretii sunt net delimitati.
Opacitatea sau transparenta subst de obturatie este data de numarul atomic al acestor substante care este direct proportional cu
gradul de absorbtie al radiatiilor Roetgen.
S24 Aspectul radiologic din pulpitele acute
Pulpitele acute pot fi seroase, piogene sau gangrenoase . In pulpitele acute camera pulpara este radiotransparenta, fara a
evidentia alte modificari radiologice.
Examenul radiologic este insa obligatoriu pentru a stabili grosimea stratului de dentina dinre camera pulpara cat si pentru
depistarea eventuala a unor focare apicale.
6

S25 Aspectul radiologic in pulpitele cronice

In pulpitele cronice depunerea de dentina secundara la nivelul peretilor camerei pulpare se face sub diferite forme:
a. depunere laminara cu diminuarea camerei pulpare pana la disparitia ei, canalele radiculare raman totusi
radiotransparente;
b. depunere de dentina sub forma unor mase ovoidale sau emisferice de dentina; aceste mase de dentina secundara se
numesc pulpoliti? Care se observa ca niste opacitati pe conturul intern al camerei pulpare;
c. depunere sub forma unor mase sferice de dentina secundara; aceste mase sunt inconjurate de o masa transparenta.
Masele se numesc denticuli. Denticolii pot fi liberi sau aderenti la peretii camerei pulpare. Acesti denticuli pot da dureri
similare cu nevralgia de trigemen si produc dificultati in cazul tratamentelor camerei pulpare.
S26 Principii pentru diminuarea la maxim a iradierii
1. utilizarea unei minime expuneri pentru obtinerea unei imagini acceptabile
2. aparatura cat mai performanta
3. procedeul radiologic este utilizat numai daca nu exista o metoda alternativa la fel de performanta si mai putin nociva
4. indicatiile investigarii radiologice trebuie bine statuate si perfect justificate?.
5. aparatura utilizata trebuie supusa unui permanent control al calitatii.
6. nivelul de cunostinte practice si teoretice ale medicului trebuie sa fie adecvat inclusiv in domeniul radioprotectiei si
radiobiologiei.
S27 Proprietatile radiatiilor Roentgen !!!
1. se prepara sferic din punctul din care emana (legea divergentei)
2. se propaga in linie dreapta
3. se propaga cu viteza de 300.000 km/secunda (viteza luminii). !!!
4. intensitatea radiatiilor roentgen scade cu patratul distantei.
5. duritatea este invers proportionala cu lungimea de unda.
6. se absorb si se emit in fragmente de energie numite fotoni.
7. se absorb in corpurile prin care trec in functie de lungime de unda , grosimea si densitatea obiectului, compozitia obiectului.
8. radiatiile x determina fenimenul de luminiscenta
9. are efect fotosensibil (reduce bromura de argint la argint metalic )
10. produc ionizarea gazelor prin care trec
11. au efecte biologice producand ionizari si excitatii in atomii componenti ai structurilor celulare ale materiei vii.
S28 Particularitatile imaginii radiologice
1. Imaginea radiologica este marita fata de dimensiunile reale ale obiectului, marimea fiind cu atat mai pronuntata cu cat
obiectul e mai aproape de focar si mai departat de film si invers.(cand e f aproape de film, imaginea e aproape de
dimens reala).
2. daca fascicolul cade oblic pe obiect imaginea acestuia va fi nu numai marita ci si deformata.
3. imaginea radiologica reprezinta o inscriere bidimensionala a unui volum. 2 elemente suprapuse vor suferi fenomenul
de somatie adica intensitatea pe film va fi data de suma intensitatilor celor 2 elemente;
4. cu cat fasciculul de radiatie va fi mai ingust cu atat imaginea radiologica va fi mai neconturata (legea incidentelor
tangentiale).
5. efectul de paralaxa imaginea a 2 elemente situate pe acelasi ax dar la adancimi diferite se va deplasa pe ecran in sens
invers cu directia deplasarii tubului.
S29 Filmul radiografic si Caracteristicile filmului radiografic
Filmul este constituit dintrun suport subtire de poliester peste a carui suprafete este intinsa o emulsie de halogenura de
argint (bromura) . iar superficial peste halogenura de argint este un strat protector . in urma expunerii la radiatii x sau radiatie
luminoasa halogenura de argint e redusa la argint metalic. Agentul reducator este situat in solutia de developare si e de obicei
reprez de hidrochinona. Apoi are lor fixarea cu ajutorul tiosulfatului de amoniu care indeparteaza bromura de argint neredusa.
Dupa aceasta filmul se spala si se usuca. Zonele de pe film reduse la argint metalic dau o culoare neagra filmului iar zonele
neexpuse la radiatie (deci nereduse) , confera o culoare alba . intre cele 2 zone exista o multitudine de nuante de cul gri.
Caracteristicile filmului radiografic
- sensibilitatea filmului = cantitate minima de radiatii care duce la inegrirea filmului
- contrastul diferenta de inegrire dintre doua regiuni alaturate
- netitate demarcarea clara a contururilor
- rezolutie = distanta la care doua elemente se pot aprecia distinct
s30 Masuri de radioprotectie in radiografia dentara. Radioprotectia pacientului
Pacientul treb sa stationeze in Sali de asteptare lipsite de iradiere; zonele cu emisie de radiatii trebuie semnalizate.
Trebuie sa existe sisteme de avertizare daca usile nu sunt etanse. in camera de examinare trebuie sa intre un singur pacient. Daca
pacientul nu poate sa se descurce singur, insotirea lui se va face de catre un apartinator dotat cu un echipament de protectie si nu
7

de personalul radiologic. Radiologiile a pat se vor efectua numai dupa evacuarea salonului. Sa nu se mai execute fluoroscopie
directa fara amplificator de imagine. Radiografia trebuie preferata fluoroscopiei pentru ca la radiografie expunerea dureaza
fractiuni de secunda pe cand la cealalalta poate dura minute.
Pentru pacient aplicarea unui sort sau colier de guma plumbata. Contentia filmului intraoral se face cu instrumente de
fixare care evita iradierea degetului pacientului. Masuri pentru personalul medical :
- plasarea acestuia in spatele unui paravan cu material absorbant si cadrul medical va manevra filmul cu manusi.