Sunteți pe pagina 1din 3

Razboiul pentru întregire naţională (România în timpul primului război mondial)

1. România în relatiile internationale (1878-19 14)


—România a promovat In perioada 1878-19 14 o politica extenă activá care a vizat urmatoarele obiective:
1. apárarea intereselor naţionale;
2. recunoaterea independenţei pe plan extern dupa îndeplinirea conditiilor impuse prin tratatul de la Berlin;
3. crecterea prestigiului internaţional prin proclamarea regatului In 1881ş si reglementarea succesiunii
la tron (Ferdinand desemnat succesor);

4. aderarea la un sistem de alianţe care sa o apere de politica agresivă a Rusiei, dupâ 1878 (în 1883
România aderă la Puterile Centrale);
5. relatiile de buna vecinatate cu statele limitrofe, contribuind la menţinerea stabi1itaţii In Balcani;

La începutul secolului al XX-lea, situatia din Balcani s-a complicat prin agresivitatea Austro-Ungariei ( care
a ocupat în 1908 Bosnia şi Herţegovina) şi susţinerea unei Bulgarii care dorea o extindere a graniţe1or;
—+în acest context, România se va detaşa treptat de Puterile Centrale (bloc politico-militar format din Germania,
AustroUngaria şi Italia) şi se va apropia de Antanta (bloc politicomilitar format din Anglia, Franţa şi Rusia);
—În 1912, a izbucnit primul rázboi balcanic între Imperiul Otoman şi Serbia, Bulgaria, Muntenegru şi Grecia,
război faţa de care România şi-a declarat neutralitatea;
—implicarea Austro-Ungariei în acest conflict, de partea Bulgariei şi impotriva Serbiei a dus la izbucnirea in
1913, a celui de-al doilea razboi balcanic;
—nemultumita şi vizata de pretenţiie Bulgariei, România a intrat în conflict; räzboiul s-a terminat cu înfrangerea

Bulgariei, iar pacea încheiată la Bucurecti, în august 1913, cu prevedea:


• revenirea Cadrilaterului= sudul Dobrogei (judeţele Caliacra şi Durostor) la României;
• se limitau tendintele expansioniste ale Bulgariei;

— razboaiele balcanice au demonstrat reorientarea politicii externe româneşti spre Antanta.

2. România în primul război mondial


A. Neutralitatea 1914-1916
a. cauzele războiului:
—lupta dintre marile puteri pentru reîmpaţirea lumii şi a coloniilor;
—manifestarea unor forme de naţionalism intolerant (pangermanismul şi panslavismul).
b. părţilei angrenate în conflict:
Puterile Centrale şi Antanta.
c. pretextul razboiului:
— atentatul de la Sarajevo din iunie 1914, când un student sârb a asasinat pe Franz Ferdinand, moştenitorul
tronului Austro Ungariei;
d. poziţia Românieifaţa de război:
— a fost stabilita de Consiliul de Coroana de la Sinaia ( 21 iulie/3 august 1914) , la care au participat Carol I
şi personalităţi de marca ale vietii politice româneşti şi unde s-a hotärât neutralitatea României ;

Intrarea în razboi alături de Puterile Centrale -Carol I


-consevatorii filogermani (ex. P. P. Carp)
-expectativa armată pentru pregatirea Războiului şi -guvernul liberal
realizarea unităţii naţionale
-intrarea in război alături de Antanta -majoritatea opiniei publice
-opozitia nationalista
-neutralitatea definitivă -mişcarea socialistă
In septembrie 1914, a murit regele Carol I, tronul României revenind succesorului sau, Ferdiand I (1914-
1927) ; Iar la scurt timpa murit şi I.C. Brătianu
În peroioada neutraitaţii:
-ambele tabere au încercat să atragă Romania de partea lor
- s -au purtat tratative secrete cu Antanta de catre primul ministru I.I.C. Bratianu, pentru ca România sa intre
s

în razboi într-un moment favorabil ei:


a. o înţelegere formală cu Italia
b. o convenţie cu Rusia prin care în schimbul în schimbul neutralitaţii binevoitoare se
recunoştea dreptul Reomaniei asupra Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei.

e. intrarea României în război campaniile militare, 1916 şi 1917:


— —

l9l6: dupa mai multe discuii, In 4/17 august 1916 s-a semnat Con venţia politică şi militară cu Antanta
care stabilea conditiile intrării României în război:
Conventia politica:
• respectarea integritaii teritoriale a României;
• obligaţia României de a ataca Austro-Ungaria;
• recunoaşterea drepturilor legitime ale României asupra Transilvaniei, Banatului, Bucovinei;
•România urma să aibe aceleaşi drepturi ca şi aliaţii ei la Conferinţa de Pace

Convenţia militară
• România urma să atace Austro-Ungaria, până la cel tîrziu 15 august 1916
• ajutorul militar oferit României;
• o ofensivä a Rusiei in Galitia şi a armatei franceze, la Salonic, pentru a facilita ofensiva armatei române;
• Rusia trebuia să trimită in Dobrogea trupe pentru a sprijini armata română
•Aliaţii se angajau să furnizeze României munitie şi armament( 300 de tone/zi) ce veneau prin Rusia

B. Războiul 1916-1918
—Ia 15 august 1916, România a intrat în război la cererea imperativä a Franei şi a Rusiei ,,acum ori

niciodata” şi nu aşa cum ar fi fost de dorit, intr-un moment oportun;


—2/3 din armata româna (800.000 soldati) a trecut la ofensiva în Transilvania, iar restul, în defnsivă de-alungul
Dunării;
—In septembrie 1916, în sud, la Turtucaia, armata româna a fost înfrântă de o armată condusă de August von
Mackensen; Victoria de la Turtucaia a facilitate pătrunderea armatelor germano-bulgare in Cadrilater şi
Dobrogea de Nord.
—Infrângerea de la Turtucaja a obligat armata română să se retraga din Transilvania.
—In noiembrje 1916, românii au pierdut bătălia de pe Neajlov/Argeş(lupta pentru capitala) , iar armata
Puterilor Centrale a ocupat Bucureştiul ăn 23 noiembrie/6 decembrje 1916

2/3 din teritoriul ţării era ocupat; frontul era stabilizat in sudul Moldovei, pe o linie care unea Curbura Carpaţior
cu Dunarea;
—Consecinţe.
• regele, guvernul, parlamentul, o parte a populaţiei civile se refugiază la Iaşi, în jumătatea de N a Moldovei;
• tezaurul României a fost trimis în Rusia pentru afi protejat;
• a început un aspru regim de ocupatie pentru 2/3 din teritoriul României•
Moldova, singurul teritorju rămas liber, trebuja apărat cu orice pret;
—In iarna anului 1917, a început refacerea armatei române cu ajutorul unei misiuni militare franceze condusă de
Henri Berthelot;

—In vara anuluj 1917, s-au desfurat marile lupte ale românilor pentru Implinirea unui vis secular Marea Unire,

astfel
• 11/24 iulie 1917 armata a lI-a condus de generalul Alexandru Averescu, a declanşat cu

succes ofensiva de Ia Mărăşti;


• 6/19 august 1917 annata I condusă de Eremia Grigorescu şi Constantin, Cristescu a oprit ofensiva

inamicä condus de feldmareşalul Mackensen, Ia


Mărăşeşti.

Anul 1917: • aproape concomitent, ofensiva germano-austroungară a fost oprită de armata generalului
Alexandru Averescu, la Oituz.

3. Anul 1918. Pacea de la Buftea-Bucureşti. Reintrarea României în


razboiul pentru eliberarea Transilvaniei
—desfaurarea revolutiei ruse, februarie-octombrie 1917, a avut consecinte grave pentru România;
—In februarie/martie 1918, Rusia a încheiat armistitiul şi apoi pacea separată cu Puterile Centrale, la Brest-
Litovsk;
—România, ramasă singura pe frontul de rasărit, a semnat armistiţiul de la Focşani cu Puterile Centrale;
—guvernul condus de Alexandru Marghiloman a semnat la 24 aprilie/7 mai 1918 Pacea de la Buftea —

Bucurecti cu Puterile Centrale (numita şi ,,pacea odioasa”);


—prevederile pacii:
• Austro-Ungaria ocupa crestele Carpatilor;
• Dobrogea era ocupata de Puterile Centrale,jumătatea sa sudică revenea Bulgariei, cu excepţia unui
culoar, Crnavodă- Constanţa , care permitea accesul la Marea Neagra;
• concesionarea petrolului, grâului şi a padurilor, Germaniei;
• demobilizarea armatei române;
• menţinerea în tara a unor forte de ocupaţie pâna la încheierea pacii definitive;
—pacea nu afost sancţionată de regele Ferdinand I;
—victoriile pe care Antanta le-a obtinut dupa alaturarea S.U.A., în 1917, au permis României sä reintre în
razboi, în 28 octombrie 1918;
—guvernul roman condus de Constantin Coanda a denunţat pacea de la Buftea Bucureşti; România a declarat

răyboi Germaniei , armata română a trecut pentru a doua oară Carpaţii, în Transilvania;
—- La 11 noiembrie 1918, cand Antanta a încheiat armistiţiul cu Germania, România se afla in tabăra
învingătorilor.