Sunteți pe pagina 1din 4

Acceleratorul liniar.

Acceleratorul liniar,a carui schema de principiu


este data de figura, este format din mai multi electrozi de forme
cilindrica, montati pe axul unui tub. Electrozii sunt conectati la un
generator de inalta frecventa. Lungimea lor este astfel calculata ca de
fiecare data la trecerea particulei prin intervalul dintre doi electrozi,
campul electric sa aiba o astfel de polaritate incat sa accelereze particula.
Din cauza cresterii energiei particulei, lungimea electrozilor difera de la
un electrod la altul. Timpul necesar strabaterii distantei dintre doua
intervale de accelerare este:
t=

unde L este lungimea unui cilindru.


Timpul t este legat de frecventa generatorului de inalta tensiune.
Astfel, pentru ca particula sa ajunga in intervalul accelerator odata cu
schimbarea polaritatii, t trebuie sa fie jumatate din perioada. Deci:
t=

1
2f

Acceleratorul liniar din Stanford, S.U.A are o lungime de 3,2 km si


accelereaza electroni pana la 20.000 MeV.
Acceleratorul ciclic. In acceleratorul ciclic particulele sunt
accelerate prin trecerea repetata prin acelasi interval accelerator.
Particula este obligata sa parcurga o traiectorie circulara prin
introducerea unui camp magnetic perpendicular pe viteza.
In camp magnetic transversal si constant energia particulei ramane
constanta deoarece forta Lorentz este tot timpul perpendiculara pe
traiectorie. Forta Lorentz este orientata dupa raza traiectoriei si joaca
rolul de forta centripeta:

mv 2
R

= qvB,

unde m- este masa particulei . v- viteza sa, q- sarcina particulei,


B- inductia magnetica, R- raza traiectoriei circulare.
Pe traiectoria circulara se plaseaza unul sau doua intervalede
accelerare in care cresterea energiei cinetice a particulei este E = qU.
Ca si la acceleratorul liniar, campul electric este de inalta frecventa si U
este diferenta de potential aplicata la momentul trecerii particulei.
Frecventa campului accelerator trebuie sa fie astfel reglata incat
particula sa ajunga intre electrozi in momentul in care campul are
valoarea maxima si sensul necesar pentru accelerare.
Ciclotronul este cel mai simplu accelerator ciclic. Ciclotronul este
format din doi duanti intre care se aplica campul campul electric de
inalta frecventa. Accelerarea se face la trecerea particulei in intervalul
dintre duanti; deci particula parcurge o jumatate din lungimea cercului in
jumatate de periada. Perioada va fi:
T=

2 R

2 m
qB

1
f

Ea nu depinde de viteza particulei atata timp cat viteza este suficient


de mica pentru ca masa particulei sa varieze putin cu viteza. Pe masura
ce energia cinetica a particulei creste, se mareste si raza traiectoriei.
Raza maxima a duantilor ( egala cu diametrul pieselor polare ale
magnetilor) indica energia maxima pe care o poate atinge o particula in
ciclitron:
Emax=

mv 2max
2

R 2max q2 B 2
2m

Ciclotronul este un accelerator pentru particule ce nu ating energii la


care sa apara efecte relativiste.In figura 5.21, c se poate observa aspectul

unui ciclotron. El poate accelera particule pana la cateva zeci de MeV.


Ciclotronul IFIN Bucuresti accelereaza protoni pana la 12 MeV.La
energii mai mari conditia de sincronism se strica din cauza variatiei
relativiste a masei cu viteza. In acceleratoare de energie mare conditia de
sincronism se pastreaza fie prin variatia frecventei(sincrociclotron),fie
prin variatia campului magnetic(sincroton).
Particulele pot fi accelerate si de catre un camp electric obtinut prin
variatia fluxului inductiei magnetice prin suprafata traiectoriei pe care o
parcurg particulele.

Betatronul. Se stie ca orice flux magnetic variabil genereaza un


camp electric de inductie rotational. Un astfel de camp poate fi folosit
pentru a accelera particulele. Acest principiu este utilizat pentru
accelerarea electronilor in betatron.
Electronii se misca intr-un camp magnetic cu vectorul inductie
perpendicular pe vitaza si cu o traiectorie circulara de raza fixa. Se pot
impune campului magnetic conditii care sa permita atat pastrarea
traiectoriei cat si accelerarea electronilor. Cresterea inductiei duce la
accelerarea electronilor. Cand campul magnetic atinge valoarea maxima,
electronii sunt aruncati pe o tinta in care produc radiatie X dura de
franare. Energia electronilor nu poate atinge o valoare prea mare, din
cauza ca electronii de viteza mare ce se misca pe traiectorii circulare
(deci acclelarat) emit fotoni, isi micsoreaza energia si isi modifica
traiectoria.

Desi mobilul construirii acceleratorilor de particule a fost in primul


rand interesul pentru studiul structurii nucleare si subnucleare, aplicatiile
acceleratorilor au depasit cu mult scopul lor stiintific si ei au patruns in
industrie si medicina. In industrie se utilizeaza in special acceleratorii de
electroni. Electronii rapizi care ciocnesc tinte din metale grele dau
radiatie de franare. Aceasta radiatie se utilizeaza in defectoscopie,
sterilizare sau terapia cancerului. Datorita intensitatii mari a fasciculului,
ciclotronul se utilizeaza in procese de iradiere a unor probe care devin
radioactive. Detectarea activitatii unor izotopi permite masurarea cu
mare precizie a concentratiei acestor elemente.
In ultimul timp s-au pus in functiune asa-numitele fabrici de pioni,
care sunt de fapt acceleratoare de protoni cu intensitate foarte mare.
Fasciculul de protoni, cazand pe o tinta , produce mezoni , care sunt
eficienti in tratarea tumorilor.