Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Windows XP Professional
Windows XP Professional
Windows XP Professional
D. D. Windows XP Professional
Figura D.1.
În capitolul precedent au fost prezentate elementele de bază care alcătuiesc acest desktop.
După cum în afară de suprafaţa mesei de lucru, un birou mai cuprinde şi o serie de sertare
al căror conţinut nu este vizibil direct, fără a le deschide, şi interfaţa cu utilizatorul
cuprinde mult mai multe unelte şi aplicaţii decât cele care se văd pe desktop. Acest
capitol se ocupă cu prezentarea structurii logice a datelor pe calculator şi a modului în
care, pornind de la desktop, se poate vizualiza şi apela orice fişier aflat oriunde în
structura de directoare.
Cel mai simplu mod de a vedea cum sunt structurate logic datele pe calculator este
deschiderea directorului „My Computer”, printr-un dublu click cu butonul din stânga al
mouse-ului. Ceea ce se obţine este o fereastră tipică pentru Windows ( Figura D.2).
Conţinutul acestei ferestre va urmări configuraţia hardware a calculatorului pe care se
5
Figura D.2.
Astfel, se observă că pe calculatorul luat ca exemplu în Figura D.2 sunt instalate două
drive-uri tip hard disk, „C: ”şi „D:”, şi unul de dischetă (floppy), „A:”. Alte drive-uri care
apar în fereastră dacă sunt instalate pe calculator: unitatea de citire CD, DVD, unitatea de
citire bandă magnetică de 8mm sau 4mm (tape). Se observă de asemenea o informaţie
despre hard disk-ul „C:”, şi anume cât de mare este spaţiul total disponibil pe disc şi cât
din el este liber. Astfel de informaţii se pot obţine despre aproape orice entitate prin
poziţionarea mouse-ului timp de câteva secunde pe ea, fără a se apăsa nici un buton.
În partea din stînga a ferestrei apar icoane prin apăsarea cărora se lansează comenzi
specifice. De exemplu, apăsarea pe „View System Information” produce apariţia unei
tablete care dă informaţii despre calculator (tipul şi frecvenţa procesorului, memoria
RAM), versiunea sistemului de operare şi indicativul utilizatorului care a instalat
sistemul. Acelaşi lucru se obţine şi prin selectarea icoanei My Computer cu butonul din
dreapta al mouse-ului.
Pentru a vedea conţinutul unui drive se face dublu click pe icoana corespunzătoare din
fereastra My Computer. Se va obţine astfel o listă de directoare şi fişiere organizate
specific, cu nume intuitive. Unele dintre ele aparţin utilizatorului, altele sunt create de
sistem sau de aplicaţiile instalate. Cele create de sistemul de operare au denumiri
specifice. De exemplu:
• Documents_and_Settings, este un director în care se stochează informaţii
referitoare la modul în care fiecare utilizator îşi particularizează mediul de lucru.
6
Deschiderea ferestrei My Computer se poate face şi din alte locuri decât cel prezentat.
Astfel, My Computer se poate deschide şi din fereastra de Start (Figura D.3), respectiv
din orice fereastră de subdirector, unde va aparea ca scurtătură (Figura D.4).
7
Figura D.3.
8
Figura D.4.
Figura D.5.
Această structură este destinată exclusiv fişierelor personale ale utilizatorului, fie că sunt
cărţi în format electronic („.pdf”, de exemplu), fişiere în formate audio şi video, imagini
grafice sau alte documente. Calea în care se găsesc aceste subdirectoare în tabloul logic al
datelor de pe calculator este:
9
C:\Document_ and_Settings\Nume_utilizator\My_Documents\...
Prin apăsarea pe butonul indicat în Figura D.5 se va obţine o tableta cu calea locaţiei
curente, împreună cu structura arborescentă aferentă. Acelaşi lucru se întâmplă dacă se
apasă tasta funcţională F4. Selectarea unei alte locaţii din tabletă va permite deschiderea
rapidă a subdirectorului aferent, fără a se mai parcurge întreaga cale, pas cu pas.
Un alt mod de a vedea datele care se găsesc pe disc este cu ajutorul ferestrei „Windows
Explorer”. Această aplicaţie se lansează prin selectarea următoarei secvenţe (Figura D.6):
Start->All_Programs->Accesories->Windows_Explorer
Figura D.6.
Se obţine o fereastră (Figura D.7) diferită de cele de mai sus prin aceea că prezintă şi
structura arborescentă de dispunere logică a datelor pe disc.
10
Figura D.7.
Figura D.8.
Figura D.9.
Figura D.10.
Meniul Edit conţine următoarele comenzi (grupate pe tipuri de acţiune): Undo (Ctrl+Z)
(anulează ultima comandă), Cut (Ctrl+X) (şterge enităţile selectate din locaţia originală şi
le reţine în clipboard), Copy (Ctrl+C) (copiază entităţile selectate din locaţia originală în
clipboard) , Paste (Ctrl+V) (copiază entităţile aflate în clipboard în locaţia curentă),
Paste_Shortcut (creează în locaţia curentă o scurtătură pentru datele aflate în clipboard),
Cop_To_Folder (copiază entităţile selectate într-o locaţie specificată), Move_To_Folder
(mută entităţile selectate într-o locaţie specificată), Select_All (selectează toate entităţile
din directorul curent) şi Invert_Sellection (inversează selecţia entităţilor în directorul
curent).
Dacă se doreşte o selecţie multiplă, care să nu conţină toate fişierele dintr-un director, se
procedează în felul următor:
15
• dacă fişierele care trebuie selectate sunt consecutive, se selectează primul şi apoi
cu tasta Shift apăsată se selectează ultimul. Windows va evidenţia toate fişierele
aflate între cele selectate.
• dacă fişierele care trebuie selectate nu sunt consecutive, se selectează primul, se
apasă tasta Ctrl şi se ţine apăsată până când se selectează toate celelalte. Windows
evidenţiază pe rând fişierele selectate.
Grupul de fişiere selectate se poate muta sau copia folosind combinaţii de taste sau
tehnica drag & drop sau se poate şterge. În toate situaţiile, operaţia care se face este mai
productivă decât selectarea şi operarea fiecărui fişier în parte.
Observaţii:
• „clipboard-ul” este un fişier special, respectiv o porţiune a memoriei („buffer”,
în memoria RAM) în care se stochează temporar date care urmează să fie copiate
în altă locaţie. În sistemele de operare de tip Windows şi Apple Macintosh, este
posibilă copierea de date între aplicaţii.
• combinaţiile rapide de taste Ctrl+X, Ctrl+C şi Ctrl+V sunt specifice şi altor
aplicaţii şi sisteme de operare şi au peste tot aceeaşi utilizare.
• Setul Thumbnails, Tiles, Icons, List, Details reprezintă cele cinci moduri posibile
de a vizualiza componentele directorului curent, de la cel mai „ne-economic” ca
spaţiu şi lipsit de informaţii (Thumbnails), dar care poate înlocui icoana, în cazul
unor fişiere grafice, cu vederea micşorată a conţinutului fişierului, uşurînd astfel
identificarea, până la cel mai detaliat (Details), în care sistemul oferă informaţii
complete despre fişiere (mărime, tip, data şi ora ultimei modificări).
16
Acest meniu cuprinde unelte de mapare a resurselor disponibile în reţea (de exemplu CD-
ROM-ul altui calculator conectat la aceeaşi reţea, care va apărea ca un drive propriu, cu
un nume la alegere) (Map_Network_Drive... şi Disconnect_Network_Drive...) şi de
personalizare a prezentării casetelor şi zonelor în fereastra My Computer, My Documents
sau Windows Explorer (Folder_Options..., tabletă cu mai multe file în care se pot face
setări multiple, inclusiv modul în care se face partajarea directoarelor şi fişierelor, care va
fi tratat mai pe larg în capitolul aferent).
Accesează centrul de ajutor Windows XP (Help and Support Center). Fereastra poate
oferi ajutor în mai multe moduri, informaţia fiind grupată după mai multe criterii: pe
subiecte, pe sarcini de îndeplinit etc. Există şi un index în care căutarea se face după
cuvinte cheie. De asemenea, se pot salva pagini sau locaţii de ajutor care se estimează că
vor fi utilizate mai des.
Fereastra care se deschide la apăsarea butonului Start este cea din Figura D.3. Se observă
că este împărţită în mai multe secţiuni:
Figura D.11.
• în partea de jos, „All Programs”: de aici se poate lansa orice aplicaţie instalată pe
calculator (Figura D.6). Se observă că programul Windows Explorer se află în
18
• cel mai jos se află opţiunile de „log off” şi închidere a sistemului de operare,
prezentate într-un capitol anterior (Secţiunea B: Descrierea calculatorului).
Cel mai simplu mod de de lansare a unei aplicaţii sau de deschidere a unui fişier sau
director este dublu click-ul cu butonul din stânga al mouse-ului pe icoana respectivă sau
pe nume, dacă selecţia se face dintr-o fereastră de explorare.
Se observă că opţiunile apărute prin selecţia cu butonul din dreapta al mouse-ului, atât
lista normală cât şi cea extinsă, sunt asemănătoare cu opţiunile meniului File din
ferestrele de explorare.
Au fost descrise până acum moduri de personalizare a organizării datelor, pentru a face
interfaţa mai ergonomică din punct de vedere al utilizării, dar şi aspectul desktop-ului
poate fi modificat. Pentru aceasta se va deschide fereastra „Control Panel” din meniul
Start (Figura D.12).
19
Figura D.12.
Figura D.13.
Categoria care se ocupă cu aspectul desktop-ului este „Appearance and Themes” (Figura
D.14).
Figura D.14.
De aici există două posibilităţi de lucru: selectarea unei sarcini („task”), sau selectarea
unei icoane (în modul clasic). Toate cele patru sarcini (schimbarea temei generale, a
fundalului („background”), a „screen saver-ului” (program care lansează în mod
automat pe ecran, după un anumit timp în care nu s-a lucrat, o aplicaţie grafică, statică
sau dinamică, prin care se economisesc resursele tubului monitorului) şi a rezoluţiei
21
Figura D.14.
Această tabletă este asemănătoare cu un repertoar, în care sarcinile sunt grupate sub titlul
entităţii asupra căreia acţionează.
Tema generală este pentru Windows XP un set de configurări care particularizează global
mediul de lucru. Toate exemplele de până acum au folosit o temă Windows XP
modificată, în care în fundalul desktop-ului nu este acoperit cu o imagine grafică
oarecare, ci este monocrom, pentru uşurarea observării icoanelor scurtăturilor. După cum
se observă, mai există şi alte variante, dintre care utilizatorii mai vechi ar putea prefera
tema clasică, specifică versiunilor anterioare de Windows (Figura D.15).
22
Figura D.15.
Următoarea „pagină” din „repertoarul” Display se ocupă de desktop (Figura D.16). Din
listă se selectează imaginea de fundal pentru desktop. În figură este prezentat fundalul
implicit al sistemului Windows XP.
Figura D.16.
23
Următoarea „filă” a tabletei Display se referă la screen saver (Figura D.17). Există şi aici
o serie întreagă de posibilităţi, alegerea făcîndu-se ca şi în cazul fundalului, după
preferinţele utilizatorului.
Figura D.17.
Figura D.18.
24
Figura D.19.
Figura D.20.
Figura D.21.
Se observă că sistemul oferă două posibilităţi: meniul cu aspect nou şi cel cu aspect
„clasic”. Pentru amândouă variantele se pot configura numărul scurtăturilor afişate,
modul de afişare, legături la alte aplicaţii etc., prin selectarea opţiunii „Customize”.
Ultima opţiune de configurare din fereastra „Appearance and Themes” (Figura D.14)
este „Folder Options” (Figura D.22).
Figura D.22.
Figura D.23.
Data calendaristică şi ora se pot modifica prin selectarea opţiunii „Change the Date and
Time”, care va conduce la apariţia tabletei din Figura D.24, în care utilizatorul va stabili
data şi ora sistemului. Pagina „Time Zone” va permite selectarea diferenţei de fus orar
faţă de GMT cu ajutorul unui meniu care permite selectarea oraşului în care se află
calculatorul. Sincronizarea cu Internet-ul se face automat de către server-ul de domeniu
în cazul în care calculatorul este membru al unei reţele. Noţiunile de „server” şi
„domeniu” sunt prezentate în capitolele Secţiunea C: Reţele de calculatoare şi Secţiunea
E: Windows 2000 Server.
Figura D.24.
Prin selectarea icoanei „Regional and Language Options” (Figura D.23), utilizatorul
poate să configureze modul de reprezentare a numerelor, virgulei zecimale, valutei, datei
calendaristice etc. (Figura D.25).
28
Figura D.25.
Figura D.26.
29
2.1. Notepad
Notepad (Figura D.27) este cel mai simplu editor de texte, cu foarte puţine capabilităţi de
formatare, fără posibilitatea de a insera în text date de alt tip. Se utilizează pentru editarea
şi vizualizarea textelor tip ASCII. Formatul de fişier recunoscut este „.txt”.
Start->All_Programs->Accesories->Notepad
Figura D.27.
Meniurile de comenzi:
• File, cuprinde comenzile de lucru cu fişierele, cu tastele rapide aferente: crearea
unui fişier nou (New, Ctrl+N), deschiderea unui fişier existent (Open, Ctrl+O,
deschide fişiere tip „.txt”), salvarea cu numele implicit (Save, Ctrl+S, extensia
fiind întotdeauna „.txt”), salvarea cu un nume specificat (Save_As...), formatarea
paginii (Page_Setup, ca format, de exemplu A4, ca orientare, vertical sau
orizontal, setarea antetului şi subsolului paginii etc.), specificarea opţiunilor de
tipărire la imprimantă a fişierului (Print, Ctrl+P, alegerea imprimantei dintre cele
31
În spaţiul de lucru Notepad, cu sau fără obiecte selectate, se poate utiliza butonul din
dreapta al mouse-ului, care va aduce o listă de comenzi contextuală în care se regăsesc
sumar comenzi din meniul Edit. In plus, există opţiunile Open/Close IME (optează între
un editor personalizat pentru caractere speciale (Input Method Editor, IME) şi altul) şi
Reconversion (inactivă în mod normal, care reconverteşte datele dintr-un IME în altul).
Aceste opţiuni nu sunt utile atâta timp cât există posibilitatea configurării caracteristicilor
zonale şi de limbă în Control Panel.
2.2. WordPad
WordPad (Figura D.28) este un editor de texte mai performant, care oferă capabilităţi de
formatare a textului, de inserare de entităţi în text (imagini, grafice etc.). Recunoaşte la
deschidere formate de tip „.txt”, „.rtf” (Rich Text Format), „.doc” (Document, generat de
Microsoft Word), „.wri” (generat de Microsoft Write, editor intern în versiunile mai vechi
de Windows, care în Windows XP este similar cu WordPad-ul). Salvează datele în format
„.txt” şi „.rtf”.
Start->All_Programs->Accesories->WordPad
Figura D.28.
Descrierea meniurilor:
• File, cuprinde comenzile meniului cu acelaşi nume din Notepad, cu diferenţa că
se pot deschide şi salva şi alte formate de date decât „.txt”, după cum s-a amintit
mai sus. În plus, meniul mai oferă următoarele opţiuni:
o Print_Preview, cu ajutorul căruia se poate verifica aspectul unei pagini
înaintea tipăririi.
o lista ultimelor fişiere salvate, utilă dacă utilizatorul are nevoie să le
regăsească rapid, fără a explora structura de directoare.
o Send, oferă posibilitatea ca textul respectiv să fie trimis cu poşta
electronică, prin deschiderea unei ferestre de tip Outlook Express.
34
• Edit, cuprinde comenzile meniului cu acelaşi nume din Notepad (mai puţin
Time/Date, care se află în meniul Insert, şi Go_To, care nu există în WordPad), la
care se adaugă:
o Paste_Special..., cu ajutorul căreia se pot aduce în document, în poziţia
cursorului, orice tip de date preluate în clipboard din alte aplicaţii deschise
simultan, cum ar fi: imagini „.bmp” („bitmap”), alte texte în format „.rtf”,
cu sau fără legătură („link”) cu locaţia originală, cu sau fără icoană de
identificare a tipului.
o Clear, are acelaşi efect cu apăsarea tastei „Delete” (ştergere permanentă),
şterge de pe ecran textul selectat fără a-l reţine în clipboard.
o Links..., se obţine o listă a legăturilor.
o Object Properties (Alt+Enter), returnează o casetă cu informaţii despre un
obiect selectat (imagine, link etc.), care poate să fie adus cu Paste Special
sau inserat.
o Bitmap_Image_Object, care poate fi deschis într-o fereastră Paint separată
(Open) sau înglobată în WordPad (Edit), dacă entitatea selectată este o
imagine. Dacă s-a selectat un link al unui alt fişier, apare opţiunea
Package_Object, cu următoarele posibilităţi: Activate_Contents
(deschidere separată a fişierului sursă) şi Edit_Package (editare a
pachetului, din care pot face parte mai multe link-uri de tipuri diferite).
Când în fişier nu există obiecte inserate (de alt tip decât text) opţiunea
apare în meniu cu numele de „Object” şi este inactivă.
• View configurează aspectul editorului WordPad prin posibilitatea aducerii pe
ecran a unor bare de comenzi rapide (sau de instrumente rapide) care apar sub
formă de butoane imediat sub meniul de utilităţi. Aceste comenzi rapide pot fi
activate sau dezactivate în funcţie de obişnuinţele de lucru ale utilizatorului.
Toolbar cuprinde comenzi curente de lucru, Format_Bar cuprinde scurtături spre
opţiunile de formatare a textului, Ruler afişează rigla orizontală gradată pentru
orientare, Status_Bar afişează în partea de jos a ferestrei WordPad bara de stare.
Submeniul Options... formatează modul de afişare a textului în fereastră ca şi la
Notepad.
• Insert, oferă posibilităţi de inserare de date externe în text:
o Date_and_Time, inserează data şi ora sistemului în poziţia curentă a
cursorului. Spre deosebire de opţiunea similară din Notepad, aici datele
pot fi formatate conform setărilor specifice de zonă şi ţară din Control
Panel.
o Insert_Object, oferă o listă largă de tipuri de obiecte care pot fi inserate
(diagrame Excel, grafice, imagini tip bitmap, documente în formate
diverse, prezentări tip PowerPoint etc.) create pe loc sau aduse din alte
fişiere, cu posibilitatea de a le reprezent ca link-uri însoţite sau nu de
icoane specifice.
• Format, este un set de comenzi care acţionează asupra aspectului textului din
fişier, şi cuprinde următoarele opţiuni:
o Font, cu aceleaşi opţiuni ca şi la Notepad. În plus se pot defini culori
diferite pentru diferite porţiuni de text. În WordPad se pot defini porţiuni
de text cu caracteristici diferite de aspect, mărime şi culoare.
35
2.3. Paint
Star ->All_Programs->Accesories->Paint
Figura D.29.
• Edit, pe lângă comenzile cunoscute, mai conţine Repeat (Ctrl+Y), care relansează
ultima comandă anulată, şi setul Copy_To... şi Paste_From..., cu ajutorul cărora
se poate copia imaginea la care se lucrează într-un alt fişier, respectiv se poate
aduce o imagine din alt fişier, fără ca acesta să fi fost deschis în prealabil.
• Image, conţine comenzi care acţionează asupra imaginii în ansamblul ei. Fiecare
dintre aceste comenzi deschide câte o mică fereastră de dialog în care se cer din
partea utilizatorului coordonatele dorite.
o Flip/Rotate... (Ctrl+R), inversarea pe verticală şi orizontală şi rotirea
imaginii cu un unghi dat.
o Stretch/Skew... (Ctrl+W), deformarea imaginii (alungire sau scurtare,
înclinare cu un unghi specificat).
o Invert_Colors (Ctrl+I), înlocuirea culorilor originale cu complemetarele
lor.
o Attributes... (Ctrl+E), definirea atributelor imaginii: rezoluţie, mărime
(numărul de pixeli pe orizontală şi verticală), calitatea (color, alb-negru)
etc.
o Clear_Image (Ctrl+Shift+N), golirea spaţiului de lucru, cu posibilitate de
Undo.
o Draw Opaque, dacă este activă, fundalul imaginii la care se lucrează va
acoperi detaliile imaginii peste care aceasta se va lipi. Dacă este inactivă,
fundalul va fi transparent, iar prin lipire se va adăuga la imaginea
destinaţie numai obiectul din imaginea copiată.
Figura D.30.
Calculator, este o fereastră care imită aspectul unui calculator de birou, standard
(contabil) sau ştiinţific (cu funcţii matematice, cum este cel din Figura D.31). Comutarea
între standard şi ştiinţific se face din meniul View.
Figura D.31.
Start->All_Programs->Accesories->Calculator
39
Fereastra DOS (Figura D.32) permite lucrul în linia de comandă cu comenzi specifice
sistemului de operare DOS.
Figura D.32.
Start->All_Programs->Accesories->Command_Prompt
Capturarea imaginii curente a ecranului se face apăsînd tasta „Print Screen” (în engleză,
tipăreşte ecranul), pentru imaginea întreagă (cu toate ferestrele deschise şi tot ce se vede
pe desktop). Pentru a captura numai fereastra activă în momentul respectiv se foloseşte
Alt+Print Screen. În ambele cazuri, imaginea se salvează în clipboard, şi apoi se
introduce într-o aplicaţie de prelucrare grafică (de exemplu Paint) cu ajutorul combinaţiei
de taste Ctrl+V (comanda Edit->Paste), după care se editează şi se salvează în formatul
grafic dorit.
3. Gestionarea utilizatorilor
Sistemul de operare menţine o bază de date în care sunt păstrate caracteristicile tuturor
conturilor de utilizator definite pe calculator. In funcţie de permisiunile de acces,
respectiv de lucru pe care le au, utilizatorii se împart în două mari categorii implicite:
• Administrator, este primul cont care apare după instalarea sistemului de operare.
Administratorul se ocupă de toarte configurările de pe calculator. Acest cont nu
poate fi şters, dar poate fi redenumit.
• Guest (oaspete), este un cont implicit fără parolă, apărut tot la instalarea
sistemului, în care pot intra utilizatorii care nu au cont personalizat definit pe
calculator.
Alte conturi, de tip administrator sau utilizator normal, se vor crea ulterior pe calculator.
Cel mai simplu mod de administrare a conturilor de utilizatori se face din Start->
Control_Panel->User_Accounts, care oferă posibilitatea creării de conturi de utilizatori,
repectiv modificării caracteristicilor conturilor existente. Grupurile de utilizatori nu sunt
accesibile în acest loc, iar configurările care se fac sunt simple. În acest mediu se poate
crea un cont de utilizator cu drepturi de administrator sau cu drepturi limitate, prin
comanda Create_a_New_Account.
Cu aceasta, contul respectiv devine accesibil la intrarea în sesiunea Windows XP, iar
utilizatorul proprietar îl va accesa prin introducerea parolei. Schimbarea utilizatorului
fără ieşirea din sesiunea curentă de lucru se face prin secvenţa:
Start->Log_Off->Switch_User
41
Prin aceasta se readuce pe ecran fereastra iniţială de intrare în Windows XP, iar noul
utilizator va putea să lucreze fără să restarteze calculatorul.
Start->Control_Panel->Performance_and_Maintenance->Administrative_Tools->
Computer_Management ->Local_Users_and_Groups
Figura D.33.
Fereastra dispune de meniuri utilitare specifice şi de liste de comenzi ale butonului din
dreapta al mouse-ului.
observă că s-a bifat o căsuţă, şi anume „User must change password at next logon”, ceea
ce înseamnă că parola dată iniţial de către administratorul de sistem utilizatorului pentru
care s-a creat contul va trebui schimbată. Utilizatorul va introduce parola pe care o
doreşte la prima sa intrare în cont.
Figura D.34.
Prin apăsarea butonului „Create”, acest utilizator se adaugă celor deja existenţi în
subdirectorul Users. Selectarea fişierului corespunzător acestui indicativ cu butonul
dreapta mouse şi apoi a opţiunii Properties din lista apărută va deschide o fereastra în
care se pot modifica date (numele, descrierea) şi setări referitoare la parolă. Ceea ce este
mai important este că aici se poate specifica apartenenţa utilizatorului la un grup, altul
decât cel în care a fost încadrat la început, selectînd pe rând „Member Of” şi „Add”
(adaugă grupuri în listă) sau „Remove” (şterge grupuri din listă).
Modul de partajare: prin selectarea cu butonul dreapta mouse a unui director apare o listă
de opţiuni, de pe care se va alege „Sharing and Security...”. Se va deschide o tabletă de
proprietăţi pentru directorul respectiv, la fila „Sharing” (Figura D.35):
Figura D.35.
Pentru un mai bun control asupra partajării se poate schimba modul de partajare simplu
(care este implicit în Windows XP). În oricare dintre ferestrele de explorare a sistemului
44
Modul de partajare se schimbă prin deselectarea opţiunii „Use simple file sharing
(Recommended)”, care este ultima de pe lista de setări avansate („Advanced Settings”).
Figura D.36.
Figura D.37.
45
Fila „Security” (Figura D.38) permite setarea grupurilor care au acces la respectivul
director şi a tipului de acces, prin bifarea căsuţelor corespunzătoare drepturilor acordate
(„Allow”), respectiv interzise („Deny”) pentru fiecare tip de acţiune din listă.
Figura D.38.
Prin apăsarea butoului „Advanced” se va obţine o nouă fereastră de dialog, în care se vor
detalia drepturile de acces, se pot introduce grupuri, se poate schimba proprietarul
directorului respectiv, se pot verifica drepturile deja acordate anumitor grupuri etc.
Directoarele partajate au pe icoană ca semn distinctiv o mână care le oferă (Figura D.39).
Figura D.39.
4. „Întreţinerea” sistemului
46
Pe calculator pot fi instalate fizic unul sau mai multe hard disk-uri, partiţionate sau nu.
Informaţii despre acestea şi despre drive-urile logice care au fost create pe maşină se vor
găsi prin parcurgerea următoarei secvenţe de comenzi:
Start->Control_Panel->Performance_and_Maintenance->Administrative_Tools->
Computer_Management->Disk_Management
Figura D.40.
Se observă că în acest caz particular, pe maşin[ sunt două drive-uri, „C:” şi „D:”, care
sunt de fapt două partiţii ale aceluiaşi disc fizic „Disk 0”. Sistemul informează asupra
dimensiunii acestor partiţii, tipului (File Allocation Table – FAT, New Technology
Filling System - NTFS), stării („Healthy”, în engleză, înseamnă „sănătos”), spaţiului liber
pe disc etc.
FAT şi NTFS sunt două sisteme de gestiune şi evidenţă a ocupării spaţiului pe disc,
provenind din epoci diferite şi cu specific diferit. FAT este moştenit de la sistemul de
operare DOS, şi prezintă două variante: FAT şi FAT32, pe 16, respectiv pe 32 de biţi.
NTFS este un sistem de alocare jurnalizat, care poate recunoaşte sectoarele defecte sau cu
date inscripţionate greşit şi poate efectua şi corecturi. Este specific versiunilor Windows
NT, 2000 şi XP.
Prin click cu butonul dreapta al mouse-lui pe un drive şi selectarea opţiunii Properties din
listă se obţine o tabletă tip repertoar prin care utilizatorul primeşte informaţii despre
setările curente şi poate interveni să facă schimbări. De exemplu, în Figura D.9 a fost
47
prezentată cu titlu informativ una din filele acestei tablete („General”). Filele sunt
structurate după tipul informaţiei oferite, respectiv al acţiunilor posibile. În fila
„Hardware” apar informaţii despre tipul drive-ului, iar prin apăsarea butonului
„Properties” se deschide un alt set de tablete cu informaţii despre starea curentă. Paginile
„Sharing” şi „Security” se referă la partajarea şi accesul utilizatorilor la drive-ul privit ca
un director. În pagina „Quota” se oferă posibilitatea auditării modului în care utilizatorii
încarcă discul cu date şi repartizării de cote de utilizare.
Pe masură ce se lucrează, calculatorul se umple de fişiere care este posibil să nu mai fie
necesare în viitor. „Disk Cleanup” este utilitarul care depistează şi îndepărtează aceste
fişiere.
În toate situaţiile, sistemul va determina spaţiul care se câştigă prin curăţare. Această
operaţie se desfăşoară în câteva zeci de secunde, timp în care sistemul afişează pe ecran o
fereastră în care utilizatorul poate urmări cum avansează estimarea. După terminarea
estimării, sistemul afişează fereastra din Figura D.41.
48
Figura D.41.
Utilizatorul poate să opteze aici pentru tipul de fişiere care se vor şterge. După ce bifează
toate căsuţele dorite, cu ajutorul butonului „View Files” obţine o listă a fişierelor care se
vor şterge, de unde poate să le extragă pe cele care presupune că îi vor mai fi utile.
Apăsarea pe butonul „OK” lansează operaţia propriu-zisă de curăţare, care eliberează
fizic spaţiul ocupat de aceste fişiere. Fereastra în care se vizualizează desfăşurarea
acţiunii apare din nou.
Scopul acestei acţiuni este identificarea modului în care fişierele ocupă fizic spaţiul pe
disc şi reorganizarea lor astfel încât să rezulte date plasate contiguu.
Windows scrie fizic datele pe disc în blocuri succesive de o anumită mărime, utilizînd
pentru aceasta o listă a blocurilor libere. Deşi se caută în general spaţiile libere mai mari,
un fişier poate să ajungă să fie plasat în mai multe blocuri libere, nu neapărat alăturate,
mai ales atunci când pe disc se scriu şi se şterg cantităţi relativ mari de date sau se fac
multe instalări şi dezinstalări de programe.
Prin divizarea fişierelor în acest fel scade viteza de acces la date, deoarece pentru a
returna datele cerute, capul de citire al hard disk-ului trebuie să se deplaseze fizic în mai
multe locuri, la adresa de început a fiecărui grup de blocuri ocupat de fişierul la care s-a
făcut referire.
Figura D.42.
Figura D.43.
4.4. Backup/Restore
Backup este cea mai importantă funcţie de întreţinere a sistemului. Se referă la realizarea
copiei de siguranţă a datelor în caz de defecţiune. Este o unealtă relativ puţin folosită,
pentru că realizarea copiei de siguranţă este o operaţie consumatoare de timp, iar în
timpul arhivării datelor în copia de siguranţă sistemul nu poate fi folosit.
În Windows XP, funcţia de backup este foarte complexă. Pentru uşurinţa utilizării, la
invocarea ei sistemul lansează un program de tip „wizard” (traducerea specializată
software în limba română a acestui cuvânt este „Expert”) cu ajutorul căruia utilizatorul să
îşi poată defini opţiunile într-un mod cât mai intuitiv. În sistemul de operare Windows XP
ferestrele de tip wizard pot fi întâlnite în mai multe aplicaţii, în special la instalarea de
software, şi sunt standard atât ca aspect cât şi ca derulare şi mod de utilizare.
Este bine ca această copie de siguranţă să fie păstrată pe un dispozitiv de stocare extern
(dischetă, CD, bandă magnetică), sau pe un alt calculator din reţea, respectiv pe server-ul
reţelei.
În toate situaţiile se va lansa aplicaţia Expert „Backup or Restore Wizard” (Figura D.44).
Figura D.44.
Parcurgerea ferestrelor de opţiuni se face prin apăsarea butonului „Next >”. Revenirea la
opţiuni definite anterior se face cu ajutorul butonului „Back >”.
Aşadar, prin apăsarea butonului „Next >” se vor derula ferestre succesive în care
utilizatorul va trebui să definească următoarele:
• tipul activităţii, backup sau restore,
• ce tip de date să salveze (documente, setări, la alegere)
• ce anume să salveze din fişierele existente (se bifează căsuţele corespunzătoare)
• mediul pe care se face copia de siguranţă (dischetă, bandă magnetică sau fişier pe
hard disk destinat copierii ulterioare pe alt mediu, de exemplu CD, locaţie în
reţea). Va fi specificat numele fişierului (implicit este „backup”), iar extensia va
fi automat „.bkf”.
După terminarea setărilor, ultimul ecran wizard va conţine rezumatul opţiunilor făcute de
utilizator, cu scop de verificare, si posibilitatea de a defini tipuri avansate de backup (prin
apăsarea butonului „Advanced”). Lansarea în execuţie a alcătuirii copiei de siguranţă se
face prin apăsarea butonului „Finish”. Operaţia de backup se completează şi sistemul
returnează o fereastră de informaţii (ora la care a fost creată copia, durata realizării ei,
mărimea etc.).
52
Restaurarea se poate lansa prin comenzile de mai sus sau prin dublu click asupra
fişierului tip backup („.bkf”), care produc apariţia aceluiaşi wizard. Se selectează locaţia
în care se află copia de siguranţă şi se extrag datele în structura în care au fost salvate.
Sistemul returnează o fereastră de informaţii (drive-ul pe care a fost lansată operaţia de
restaurare, dimensiunea totală a datelor transferate, durata operaţiei etc.).
5. Lucrul în reţea
O reţea locală (Local Area Network, LAN) este un grup de calculatoare şi alte
echipamente, aflate de obicei în apropiere unele de altele. Conectarea fizică se realizează
prin cabluri de reţea astfel încât fiecare echipament poate interacţiona cu oricare altul.
Descrierea realizării fizice şi a funcţionării unei reţele fac obiectul Secţiunii C: Reţele de
calculatoare din curs.
Calculatoarele se conectează între ele în reţele pentru a putea folosi în comun resurse din
cele mai diferite (fişiere, instalări de software, periferice etc.). Server-ul este calculatorul
central, ale cărui resurse sunt folosite în comun de utilizatorii reţelei. Clientul este
calculatorul care se conectează la server şi foloseşte resursele acestuia. Pentru cazul
concret al reţelelor realizate în cadrul acestui proiect, calculatoarele cu sistem de operare
Windows XP sunt clienţi.
Alte tipuri de conectare se pot realiza prin deschiderea ferestrei „New Connections
Wizard”:
• Start->Control_Panel,
• selectarea categoriei „Network and Internet Connections”
• selectarea acţiunii „Set up or change your Internet connection” sau a icoanei
„Internet Options”. O cale mai simplă de acces este selectarea icoanei Internet
Explorer de pe desktop (dacă se află acolo) cu butonul din dreapta al mouse-ului
şi apoi alegerea opţiunii „Properties” din lista rezultată. Se observă că tableta
este de tip repertoar (Figura D.45), proprietăţile sunt grupate pe categorii şi se
referă la configurarea atât a conexiunilor cât şi a aspectului şi funcţionării locale a
Internet Explorer-ului.
54
Figura D.45.
Figura D.46.
Figura D.47.
Pentru ca două calculatoare să poată comunica între ele trebuie să „vorbească aceeaşi
limbă”. În limbajul domeniului, aceasta înseamnă că trebuie să folosească acelaşi
protocol de comunicare. Pentru cele mai multe calculatoare, acest protocol se numeşte
TCP/IP. Modul de comunicare între calculatoare şi protocolul TCP/IP sunt descrise mai
în detaliu în capitolul consacrat reţelelor, Secţiunea C: Reţele de calculatoare.
56
Figura D.48.
Figura D.49.
Figura D.50.
• prin selectarea opţiunii „My Network Places” din tableta din stânga în orice
fereastră de explorare.
Se obţine o fereastră de explorare în care sunt listate toate resursele partajate în reţea în
momentul respectiv: calculatoare, imprimante, alte periferice. Acestea sunt create
automat oricând se accesează o resursă partajată în reţea (imprimantă, director etc.).
În această fereastră există şi legături (de tip „hyperlink”) către alte locaţii şi acţiuni la
care calculatorul are acces. Acestea pot folosi la:
• vizualizarea tuturor utilizatorilor grupului din care calculatorul face parte în reţea
(prin apăsarea pe „View Workgroup Computers”)
• adăugarea de noi accese („New Network Place”) etc.
Elementele partajate care apar în fereastra „My Network Places” sunt tratate în timpul
lucrului ca şi resursele locale ale maşinii. Se pot efectua căutari de fişiere, se pot copia
fişiere dinr-o locaţie în alta etc. Accesul la aceste date este limitat de permisiunile
acordate de utilizatorii din reţea care sunt proprietari ai elementelor respective.
Figura D.51.
Se observă că imprimanta selectată este singura din listă care este resursă partajată pentru
calculatorul pe care se lucrează şi este instalată pe acesta. Această imprimantă este un
membru al reţelei definit prin IP, ceea ce inseamnă că poate fi accesată în mod direct de
pe orice calculator din reţea. Imprimanta „LASERJET on COMUN” este şi ea existentă în
reţea, nu este partajată pentru calculatorul pe care se lucrează şi este instalată local pe un
calculator din reţea, cu numele de „COMUN”. Aceasta înseamnă că nu va putea fi
folosită decât dacă respectivul calculator este pornit.
Internetul este o reţea formată din foarte multe calculatoare, aflate oriunde în lume,
conectate între ele. Comunicarea prin Internet nu depinde de poziţionarea geografică.
Informaţiile de pe Internet sunt prezentate sub forma de pagini web, care pot conţine text,
imagini, filme, muzică şi animaţie şi care pot fi conectate prin legături de tip hyperlink la
alte pagini web. Paginile web sunt create cu HTML (Hyper Text Markup Language) şi se
regăsesc sub formă de fişiere de tip „.htm”, respectiv „.html”. Pentru vizualizarea lor este
necesar un program dedicat numit „web browser” (navigator pe reţeaua Internet). Acest
program interpretează fişierele HTML şi le afişeaza pe ecranul calculatorului sub formă
de pagina web. Un astfel de „web browser” este Internet Explorer.
Cea mai simplă modalitate de conectare la Internet este prin „New Connection Wizard”
(Figura D.47). Pentru conexiune este în general nevoie de un modem şi o linie telefonică,
respectiv un cont de autentificare la un furnizor de servicii Internet (Internet Service
Provider, ISP). În cazul în care calculatorul este conectat la o reţea locală şi server-ul
acestei reţele este conectat la Internet, conectarea şi lucrul pe Internet se realizează prin
intermediul acestuia. Lansarea New Connection Wizard a fost descrisă mai sus.
Datele care trebuie introduse pentru configurarea unei conectări la Internet sunt:
• pentru un cont de conectare nou prin linie telefonică, se alege ISP (de exemplu,
PcNet, TotalNet, EasyNet, fx etc.) şi se achiziţionează un pachet pentru crearea
unui cont, care constă dintr-o cartelă care conţine un cod de acces, împreună cu
instrucţiuni de realizare a contului, specifice furnizorului respectiv. Datele care
trebuie introduse sunt:
o numărul de telefon al server-ului ISP.
o setările de protocol şi adresele IP specifice furnizorului respectiv.
o adresa de email proprie, tipul de server folosit (POP3 sau IMAP), numele
server-ului de poştă electronică etc.
• în cazul conectării prin intermediul reţelei locale (LAN) sau extinse (Wide Area
Network, WAN), administratorul reţelei va trebui să furnizeze următoarele
informaţii:
61
o dacă se face conectarea prin server Proxy, este nevoie de numele acestuia.
o datele conexiunii la reţea ale calculatorului pe care se lucrează (numele
conexiunii, numele utilizatorului, parola).
o datele necesare configurării contului de poştă electronică (adresa de email
proprie, tipul de server folosit (POP3 sau IMAP), numele server-ului de
poştă electronică etc.
În cazul conectării prin reţeaua locală, lucrul cu Internet-ul şi poşta electronică se va face
ca şi cum calculatorul ar avea conectare directă la Internet.
Figura D.52.
În funcţie de setările care se fac în „Properties” aferente (tableta din Figura D.45),
Internet Explorer se deschide direct într-un site specificat (de exemplu www.google.com)
sau cu fereastră blank (vidă). Meniurile de comenzi sunt structurate asemănător celorlalte
aplicaţii de explorare din Windows. Vizitarea unui „site” (locaţie, sit) pe World Wide
Web se face prin scrierea URL-ului corespunzător în căsuţa „Address”. De exemplu, la
căutarea site-ului Microsoft, www.microsoft.com, Internet Explorer-ul afişează fereastra
din Figura D.53.
63
Figura D.53.
Ceea ce se deschide în fereastră este o pagină de tip HTML, care conţine date sub formă
de text, imagini, animaţie, hyperlink-uri. Se parcurge prin defilare şi prin click simplu pe
hyperlink-uri. Acestea apar în general fie ca sublinieri în text, butoane, icoane, zone
colorate ca să atragă atenţia, fie ca zone fără evidenţieri deosebite, deasupra cărora
cursorul mouse-ului îşi schimbă forma (nu mai seamănă cu o săgeată, ci cu o mână). Un
astfel de document este o structură arborescentă cu referiri în sine însuşi sau în alte
documente.
Conţinutul unei pagini de web poate fi salvat în format HTML oriunde pe disc, şi recitit
apoi prin deschidere cu dublu click, fără sa se mai realizeze conexiunea la Internet. Dacă
se doreşte accesul mai rapid la site-ul respectiv se va salva ca locaţie favorită prin
selectarea Favorites şi apoi „Add to Favorites...”. De asemenea, în funcţie de setările din
Properties, Explorer-ul poate să memoreze un număr oarecare de locaţii mai recent
accesate. De exemplu, o astfel de locaţie memorată este www.google.com din Figura
D.52.
Outlook Express (Figura D.54) este o aplicaţie care se instalează o dată cu Windows XP şi
este utilizată pentru a trimite şi primi mesaje electronice (email-uri) prin Internet.
Moduri de lansare:
• dublu click pe icoana de pe desktop,
• click pe icoana din zona de lansare rapidă de pe taskbar,
• click pe scurtătura aflată în stânga sus în fereastra Start,
• selectare din lista rezultată în urma secvenţei Start->All_Programs,
64
Figura D.54.
Meniurile sunt asemănătoare cu cele ale altor aplicaţii Windows, comenzile conţinute
fiind specifice lucrului cu mesajele email. Fereastra este împărţită în zone, astfel încât să
se realizeze uşor accesul la contacte şi mesaje:
• în stânga sus, este prezentată o structură arborescentă standard care ajută la
gestionarea şi urmărirea mesajelor. La această structură se pot adăuga directoare
personalizate parcurgînd secvenţa „File/Folder-New...”. Directoarele standard
sunt:
o Inbox, directorul de mesaje primite,
o Outbox, directorul de mesaje care urmează să fie trimise,
o Sent Items, directorul de mesaje trimise,
o Deleted Items, directorul de mesaje şterse,
o Drafts, directorul de mesaje în curs de redactare.
• în stânga jos, lista de contacte sau agenda (Address Book), care cuprinde
informaţii despre persoanele cu care utilizatorul face schimb de mesaje
electronice (nume, adresa de email şi alte date, cum ar fi firma la care lucrează,
telefon etc.). Un contact din această listă va apărea în mesaje cu numele, nu cu
adresa de email.
• în dreapta sus, conţinutul directorului deschis. Structura etihetei unui mesaj primit
se observă în Figura D.54 şi conţine următoarele informaţii:
o From, cine este expeditorul mesajului (numele sau adresa de email),
o Subject, titlul mesajului, în general trebuie să fie intuitiv,
o Received, data şi ora la care server-ul de mail (poştă) a recepţionat
mesajul.
65
Figura D.55.
Se observă că „To:” şi „Cc:” sunt de fapt nişte butoane, care prin apăsare cu mouse-ul
deschid agenda, din care utilizatorul va putea sa-şi aleagă destinatarii pe care îi doreşte.
Selectia poate fi multiplă, un mesaj se poate trimite mai multor destinatari.
Mesajele din Inbox pot fi salvate în format specific („.eml”), text („.txt”) sau fişier „.htm”
cu ajutorul comenzii File/Save_As.... Save_Attachments... salvează separat fişierele
ataşate la mesaj. Save_as_Stationery... salvează o copie a mesajului în format „.htm” care
va putea fi folosită ca şablon pentru crearea altor mesaje, cu
Message/New_Message_Using/ Select_Stationery.... Aceasta opţiune se aplică în cazul în
care se doreşte, de exemplu, un fundal grafic pentru mesaj, sau se trimit mesaje conţinînd
date în mare parte identice mai multor persoane.
6. Anexe
Instalarea se face de pe suport CD, direct pe maşina respectivă, dacă are unitate CD-
ROM, respectiv în reţea, folosind ca resursă partajată CD-ROM-ul altei maşini sau un
director de pe hard disk-ul ei, unde s-au copiat anterior fişierele necesare pentru instalare.
Instalarea în reţea este mai lentă.
Pentru aceasta există în fereastra „Help and Support” (Figura A.8) opţiunea „Keep your
computer up-to-date with Windows Update” (”tineţi calculatorul pe care lucraţi la curent
67
Centrul de ajutor are şi posibilitatea de a se face cautarea (Search) după o cheie dată de
utilizator. Dacă utilizatorul doreşte să afle infomaţii despre un anumit lucru, îl specifică
în fereastra de căutare şi sistemul îi va returna informaţia. Actualizarea se declanşează
prin apăsarea butonului „Update Now”.
Ajutor şi sprijin pentru această operaţie se obţine fie prin „Help and Support Center”, fie
accesînd site-ul http://support.microsoft.com. Este de menţionat că Microsoft lucrează la
localizarea sistemului de operare Windows XP în limba română, cea pentru Office XP
fiind deja disponibilă (şi abordată în Secţiunea F: Microsoft Office XP Professional în
acest curs). Pentru un sistem care are instalat Office XP în limba română, ferestrele de
sistem pentru care există localizare vor apărea parţial sau total în limba română.
Figura D.56.
Tot în acest site, prin selectarea hyperlink-ului „Download-uri” se obţine fereastra din
Figura D.57, în care se observă că pachetele de programe de actualizare sunt structurate
în grupe. Utilizatorul poate să parcurgă structura de hyperlink-uri şi să-şi personalizeze
(în engleză, „customize”) opţiunile.
68
Figura D.57.
Modul de deschidere a aplicaţiei Task Manager: se face click cu butonul din dreapta al
mouse-ului pe Taskbar, într-o zonă în care nu apare butonul nici unei aplicaţii. Din lista
de comenzi care apare se alege opţiunea „Task Manager”. Se obţine o fereastră de tip
repertoar care sub fila „Applications” listează toate aplicaţiile lansate de utilizator care
rulează curent şi starea lor („Running”, în funcţionare).
În cazul în care sub Status apare mesajul „Not Responding”, aplicaţia respectivă s-a
blocat. Blocajul se poate datora traficului de date prea mare, caz în care după un timp
aplicaţia va reporni şi mesajul de stare se va schimba. Dacă blocajul se datorează unei
defecţiuni şi riscă să afecteze întreg sistemul, aplicaţia se va selecta şi se va forţa la
închidere prin apăsare pe butonul „End Task”.
Figura D.58.
Dacă blocajul nu permite deschiderea ferestrei Task Manager aşa cum a fost descrisă mai
sus, apariţia ei se poate forţa prin apăsarea simultană a tastelor Ctrl+Alt+Delete. Acest
lucru nu este recomandat, deoarece această combinaţie de taste este aşa numitul „reset
70
În fila a doua a ferestrei Task Manager (Figura D.59) se găseşte lista proceselor care se
desfăşoară în momentul respectiv pe calculator.
Figura D.59.
Figura D.60.
Serviciile sunt programe care rulează „invizibil” pe calculator (în spatele tuturor
aplicaţiilor), se încarcă automat şi încep să funcţioneze o dată cu sistemul de operare,
chiar dacă nu există utilizatori logaţi în momentul respectiv.
Figura D.61.
Figura D.62.
• Start->Control_Panel->Performance_and_Maintenance->Administrative_Tools-
> Component_Services deschide o fereastră de servicii extinse, dintre care cele
locale sunt doar o parte (Figura D.63).
Figura D.63.
• Start->Control_Panel->Performance_and_Maintenance->Administrative_Tools-
> Computer_Management, Figura D.64.
76
Figura D.64.
În listele de servicii apelate prin Start sistemul oferă mai multe informaţii despre
serviciile existente şi cele care rulează în momentul respectiv pe maşină. Utilizatorul are
posibilitatea să vadă ce acţiune guvernează fiecare serviciu şi să hotărască dacă are sau nu
nevoie în momentul respectiv de ea.
Starea serviciului se poate modifica prin click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe
identificatorul respectiv. Rezultă lista de opţiuni din Figura D.65, în care utilizatorul
poate alege între stările posibile în momentul respectiv.
Figura D.65.
Prin selectarea opţiunii „Properties” se poate schimba felul în care este lansat serviciul
respectiv la pornirea calculatorului (Figura D.66). Serviciul poate porni automat (la
77
pornirea sistemului), manual (prin activare de către utilizator) sau poate fi dezactivat
atunci când porneşte sistemul.
Figura D.66.
7. Bibliografie recomandată
Există pe piaţă o serie de manuale de Windows XP de diferite nivele, traduceri ale unor
lucrări alcătuite de parteneri Microsoft pentru marele public sau pentru certificarea ca
expert în sisteme de operare Windows. De asemenea, în ultimul an, toate periodicele cu
profil informatic au abordat măcar o dată subiectul „Windows XP” pe larg, şi s-au facut
de mai multe ori referiri la funcţionare, configurări specifice, lucrul sub acest sistem de
operare etc.
Manualele traduse sunt utile pentru cei care nu cunosc suficient limba engleză şi foarte
utile pentru cei care nu au mai lucrat niciodată sub un sistem de operare din familia
Windows sau nu sunt familiarizaţi cu lucrul pe calculator. Pentru aceştia, informaţia
„nestructurată”, aşa cum apare ea în reviste, în ferestrele de Help şi pe Internet de regulă
nu este suficientă. Acumularea de experienţă în cele din urmă se face lucrînd, şi este bine
să se facă o documentare serioasă înaintea oricărei acţiuni, pentru că în cele din urmă,
calculatorul este doar un instrument care nu face decât ceea ce i se cere.