Sa ne reamintim menirea vietii

n adncurile fiintei noastre purtam cu totii amintirea a ceea ce reprezinta menirea vietii
noastre. Fiecare a participat la crearea acestei meniri, mpreuna cu Dumnezeu si cu
ngerii, nainte de a veni pe Pamnt. Cnd ne-am ntrupat, Pamntul ne-a influentat modul
de a gndi, simti, actiona, facndu-ne astfel sa uitam care-i scopul venirii noastre aici. Dar
cautarea, constienta sau nu, ne urmareste n mod constant, ne determina sa ne punem
ntrebari despre rostul lucrurilor si sensul vietii, sa ne definim sentimentul utilitatii n tot
ceea ce ntreprindem.
Reamintirea menirii noastre umple golul din noi. Atunci cnd te simti pustiu pe dinauntru,
te ndrepti catre ceva din afara fiintei tale, pentru a umple acest gol. Si totusi, obiectele si
persoanele exterioare nu reusesc niciodata sa umple complet acest sentiment de pustiu
interior. Aceasta se realizeaza numai prin gasirea si urmarea drumului propriu n viata.
Fiecare dintre noi, oamenii, avem menirea de a descoperi cine suntem n esenta si de a
deveni expresia Iubirii Divine. n afara acestei meniri mai cuprinzatoare, mai avem si o
menire personala. De obicei, menirea personala are legatura cu acele trasaturi, calitati,
"dat-uri" ale noastre pe care ni le punem n valoare, le exprimam prin mplinirea menirii.
Atunci cnd ne descoperim menirea si ncepem sa ne-o manifestam, vom constata ca se
intensifica sentimentul de evolutie, daruire, miscare, care ne vor mplini si vor ndeparta
senzatia de teama. S-a constatat, de asemenea, ca fiecare boala si are radacinile n
faptul ca drumul pe care-l urmam este gresit. Boala n sine este un semn ca nu suntem pe
drumul cel bun. Deprimarea, anxietatea, dependentele, obsesiile, complexele de
inferioritate, lipsa de respect de sine - toate acestea apar datorita faptului ca nu ne
concentram asupra menirii.
Unii oameni intuiesc care este rostul lor n viata, nsa le e teama sa avanseze, fiind
speriati de succes, de esec, de a nu fi suficient de buni sau de a nu fi ridicoli. Altii nici
macar nu-si pun problema sau nu au ncredere n intuitiile lor.
Este indicat sa ncepem cu rugaciuni, apoi sa urmarim sa fim atenti la ndrumarile divine,
care vin ntotdeauna ca raspuns la aceste rugaciuni. ndrumarea divina apare n forma
unor semne pe care le "vedem" (cum ar fi carti care cad din biblioteca), ca semne pe care
le "auzim" (cum ar fi o conversatie pe care o surprindem ntmplator si care ne da
informatii folositoare), sub forma de vise sau gnduri si sentimente repetitive, care ne

impulsioneaza sa facem un anume lucru - chiar daca respectiva actiune pare sa nu aiba
legatura cu rugaciunea si intentia initiale. Atunci cnd luam seama la aceasta ndrumare
si o urmam, suntem condusi, n mod firesc, sa ntreprindem lucruri legate de menirea
noastra. Ne bucuram de faptul ca Dumnezeu si ngerii ne sprijina ca sa trecem prin acest
proces si ei au grija sa primim tot timpul cunoasterea, informatiile, oamenii, posibilitatile
materiale de care avem nevoie pentru realizarea fiecarei actiuni. Usile ni se deschid de
fiecare data cnd urmam ndrumarea divina care ne este data, ceea ce face ca uneori sa
asistam la adevarate miracole. Pe lnga acestea, senzatiile de disconfort psihic sau
problemele de comportament se reduc sau dispar de la sine, mai mult, vom constata o
mbunatatire a relatiilor noastre afective, a aprecierii de sine, chiar a situatiei materiale.
Totul ncepe sa se lege, sa capete sens, iar starea de mplinire si armonie se intensifica pe
zi ce trece.