Caracterictici contabilitate

manageriala vs. financiara

Caracteristici

Contabilitatea manageriala (de afaceri)

Contabilitatea financiara

Scop

Sa asigure managerilor informatii utile

pentru planificarea si controlul activitatilor
si pentru luarea deciziilor manageriale.

Sa asigure informatii utile despre

pozitia financiara si rezultatele
obtinute de firma.

Utilizatorii
informatiei

Persoane din interior.

Raportari manageriale.

Si persoane din exterior.

Raportari publice.

Standarde de
prezentare

Personalizate, adaptate nevoilor

manageriale.

Stabilite prin stardardele de

raportare externa.

Entitatea de
raportare

Rapoartele contin informatii despre orice

subdiviziune organizatorica, produse, etc

Raportarile financiare sunt

consolidate la nivel de firma.

Perioada de
raportare

Orice perioada: an, semestru

trim, luna, saptamana, zi.
Perioade post factum, previzionale.

De obicei: an, semestru,luna.

Perioade post factum.

Unitati de
masura

Orice unitate de masura, adecvata tipului

si scopului raportarii.

Unitatea monetara.

Scopul si structura situatiilor specifice

contabilitatii manageriale
Analiza veniturilor si
optimizarea vanzarilor

Analiza si optimizarea
consumurilor si cheltuielilor

Analiza si optimizarea
profitabilitatii firmei

Analiza si optimizarea
lichiditatii firmei

Pe produse si servicii

Pe produse si servicii

Pe produse si servicii

Analiza incasarilor

Pe clase de clienti

Pe clase de clienti

Pe clase de clienti

Analiza platilor

Pe zone de desfacere

Pe zone de desfacere

Pe zone de desfacere

Pe canale distributie

Pe canale distributie

Pe canale distributie

Optimizare echilibru intre

incasari si plati

Pe puncte de lucru

Pe puncte de lucru

Pe puncte de lucru

Pe agenti de vanzare

Pe agenti de vanzare

Pe agenti de vanzare

Pe departamente
Pe procese de lucru
Pe activitati

Costurile elemente de analiza si decizii de afaceri

Contabilitatea opereaza intr-un prezent care are o istorie si un viitor pe care trebuie sa-l
prefigureze in functie de ceea ce a constatat trecutul, a verificat prezentul si asteapta de la
un viitor mai mult sau mai putin imprevizibil.
Cum proiectam viitorul?
Ce trebuie sa luam in calcul?
Care sunt riscurile si incertitudinile?
Ce obiective strategice avem in vedere?
Cum se reflecta pe termen scurt?
Cu ce efort se poate realiza o performanta?
A previziona corect un profit inseamna a construi costuri aferente unor venituri posibile.
Elementele costului
Consum de materiale

Consum de manopera

Consum de servicii

Chelt directe & indirecte

Chelt directe & indirecte

Chelt directe & indirecte

Activitati de achizitie & productie & desfacere & administratie

Cost complet = cost produs + costurile perioadei

Clasificarea cheltuielilor
In functie de fazele mari ale circuitului mijloacelor economice
Cheltuieli de aprovizionare / de productie / de desfacere / cheltuieli generale
Cheltuielile de productie = cheltuieli directe + cheltuieli indirecte (CIFU + CGS)
CIFU = cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor, SDV-uri
CGS = cheltuieli generale comune ale sectiei (salarii, iluminat, incalzire, amortizare, etc)
Dupa natura si continutul lor economic:
Cheltuieli materiale: cu consumul de materii prime, marfa, materiale consumabile, obiecte de
inventar, amortizarea mijloacelor fixe;
Cheltuieli cu personalul: cu salarii, asigurari sociale, bonuri de masa, etc;
Cheltuieli cu serviciile externe furnizate de terti: energia si apa, intretinere si reparatii, chirii,
transport, telecomunicatii, posta, alte servicii, etc.
Dupa componenta (omogenitate sau neomogenitatea lor):
Cheltuieli simple = exprima consumul unui singur tip de resurse
ex: chelt cu materii prime, cheltuieli cu salarii, cheltuieli cu transport, etc
Cheltuieli compuse (costuri) = exprima consumul integrat al mai multor resurse
costuri pentru intretinerea retelei IT, costuri departamentale, etc.
Dupa posibilitatile de control si interventie:
Cheltuieli controlabile, pe cele doua componente: cantitati si costuri de achizitie, de consum;
pot fi influentate de actiunile persoanelor din centrele de responsabilitate ale firmei.

Cheltuieli mai greu controlabile, mai ales pe componenta costuri de achizitie (ex: pret

carburanti, chirie, etc); ies de sub influenta actiunilor persoanei responsabile.

Clasificarea cheltuielilor
Dupa modul de identificare si repartizare pe obiecte de calculatie
Cheltuielile directe sunt acelea care se identifica de la inceput, din momentul efectuarii lor,
pe obiecte de calculatie (produse, servicii, activitati, departamente, etc);
Cheltuielile indirecte sunt acelea care nu se identifica de la inceput pe obiecte de
calculatie. In momentul efectuarii lor, ele se evidentiaza in conturi separate de cheltuieli
indirecte, de unde la sfarsitul perioadei de gestiune, cand se face calculatia costurilor, se
repartizeaza pe obiecte de calculatie pe baza unor chei de repartizare.
In functie de momentul efectuarii si cel al includerii in costul produselor si serviciilor:
Cheltuieli efectuate in avans = contravaloarea platita a unor achizitii de bunuri si servicii
care vor fi folosite in perioada curenta si perioadele viitoare de gestiune, si care se introduc
esalonat in costul obiectului de calculatie: cheltuieli cu asigurarile, cu intretinerea si
reparatiile, etc.
Cheltuieli curente = consumul resurselor are loc in perioada curenta
Dupa dependenta de volumul sau valoarea productiei de bunuri si servicii ale firmei:
Cheltuieli variabile sunt direct proportionale cu dinamica productiei de bunuri si servicii
Cheltuielile fixe / semifixe sunt conventional constante, raman relativ neschimbate pentru
modificari nerelevante ale dinamicii productiei firmei. Ex: cheltuieli cu chiriile, cu salariile
personalului administrativ si de conducere, etc.

Principiile calculatiei costurilor

1. Determinarea obiectului calculaiei reprezint punctul de plecare in organizarea calculaiei
costurilor si este delimitat prin obiectul pentru care se efectueaz calculaia astfel:
in sectorul aprovizionrii, obiectul calculaiei este reprezentat de o materie prima, un material consumabil,
de o anumita marfa sau grupa de marfa pentru care se face calculaia;
in sectorul produciei, obiectul calculaiei poate fi un produs sau o grupa de produse, o lucrare, un
serviciu, o comanda, un loc de cheltuieli, etc.
2. Alegerea metodei de calculaie reprezint o problema cu implicaii deosebite in determinarea
coninutului si exactitii indicatorului ce constituie obiect de calculaie.
Organizarea contabilitii de gestiune si de calculaie a costurilor este necesar sa se fac potrivit
obiectivelor urmrite si dup aceeai metodologie de calculare a costului de producie folosita cu ocazia
programrii acesteia.
In acest sens se impune ca la organizarea contabilitii de gestiune sa se tina seama de
aceeai divizare a ntreprinderii pe secii, faze de fabricaie, instalaii, etc.; ca centre de cheltuieli
care au fost avute in vedere cu ocazia programrii costurilor de producie sa se foloseasc aceeai
nomenclatura a produselor lucrrilor si serviciilor, precum si articolelor de calculaie care s-au
utilizat cu ocazia ntocmirii antecalculaiilor pe produs, aceleai criterii de repartizare a
cheltuielilor indirecte de producie si daca este cazul a cheltuielilor generale de administraie.
Prin respectarea stricta a acestui principiu se creeaz premisele necesare comparabilitii datelor
efective din contabilitate cu datele antecalculate si asigura contabilitii rolul de principal
instrument de efectuare a controlului cu privire la modul de ndeplinire a indicatorilor programai
in scopul determinrii abaterilor.
3. Delimitarea, in timp si spatiu, a datelor si informatiilor pe baza carora se efectueaza calculatia
costurilor

Metoda standard - cost

Conceptul de baz al metodei standard-cost const n stabilirea cu anticipaie a costurilor directe de

producie (materiale, manoper) care sunt denumite standarde i a costurilor indirecte (costuri
comune ale seciilor, costuri generale, cheltuieli de desfacere) denumite bugete de costuri.

Costurile standard sunt costuri fundamentate pe baze tiinifice, n funcie de condiiile impuse de
procesele de producie, ele constituind etaloane de msur i de comparaie a costurilor efective de
producie. n general, standardele exprim mrimi sau valori stabilite n mod tiinific, att pe baza
datelor din perioadele anterioare ct i pe baza unor elemente previzionate, adaptate condiiilor de
desfurare a activitii firmei.

Structura costului total de producie, calculat dup metoda costurilor standard, cuprinde urmtoarele
articole principale de calculaie :
materiale + manoper + costuri de regie

Caracteristic metodei standard cost este faptul c standardele (costuri antecalculate) sunt considerate
costuri reale sau normale de producie.
Calculaia costurilor se reduce la o singur calculaie, i anume la calculaia costurilor standard, care
constituie baza de stabilire a preurilor de vnzare, nemaifiind necesar calculaia costului efectiv al
produselor. Diferenele ce apar n plus sau n minus, dintre cheltuielile efective i cele standard sunt
considerate abateri de la condiiile normale de fabricaie i afecteaz direct rezultatele finale ale
firmei.

Aplicarea metodei standard-cost presupune parcurgerea urmtoarelor etape :

a) Calculul costurilor standard pe produs;
b) Organizarea sistemului de calcul i eviden a abaterilor de la costurile standard;
c) Urmrirea costurilor de producie potrivit cerinelor metodei standard-cost;

Metoda costurilor directe

La baza acestei metode st principiul separrii cheltuielilor variabile de cele fixe, n funcie de
evoluia cheltuielilor n raport cu variaia volumului produciei. Cheltuielile variabile includ, pe lng
cheltuielile directe, cum ar fi materiile prime i manopera direct, i o parte din cheltuielile indirecte, i
anume cele variabile.

Prin metoda direct-costing se determin costuri pariale, deoarece n costul produselor se includ
doar cheltuielile variabile, cheltuielile fixe fiind considerate cheltuieli ale perioadei care trec direct
asupra rezultatului financiar al perioadei. Cheltuielile fixe se programeaz i se urmresc global sau n
raport cu un numr redus de locuri de ocazionare a cheltuielilor i nu se mai repartizeaz pe purttori
de costuri. Se elimin astfel posibilitatea denaturrii costurilor de producie, determinat de includerea
n acestea a cheltuielilor fixe, prin repartizare dup criterii conven ionale.

Prin metoda direct-costing se urmrete, n primul rnd, calcularea i analiza rentabilitii totale a
firmei. Pentru fiecare produs n parte se calculeaz numai contribuia brut la profit, pentru a se
cunoate n ce msur au fost acoperite cheltuielile variabile ocazionate de fabricarea i desfacerea
produsului i ce contribuie aduce n continuare la acoperirea cheltuielilor fixe pentru a obine profit.

Schema calculaiei folosite de metoda direct-costing este :

Cifra de Afaceri Cheltuieli variabile = Contributia sau marja bruta Cheltuieli fixe = Profit sau Pierdere
Att cifra de afaceri ct i cheltuielile variabile i contribuia brut la profit vor fi evideniate pe purttori
de costuri.

Cu ajutorul metodei direct-costing se pot analiza corelaiile dintre cheltuielile fixe i variabile, producie,
desfacere i profit. Toate aceste corelaii se pot exprima cu ajutorul unor indicatori, i anume:
punctul de echilibru, factorul de acoperire, coeficientul de siguran dinamic i intervalul de siguran.

Metoda ABC
Metoda costurilor bazate pe activiti (ABC) caut s aloce cheltuielile indirecte la costurile
de producie pe o cale mai real dect volumul simplu al produciei i n acelai timp, tinde s arate
relaia dintre costurile indirecte i activitile care le genereaz.
Metoda ABC presupune luarea n considerare a factorilor care cauzeaz (genereaz) costurile,
cunoscui drept inductori de cost (Cost-Drivers). Produsele consum activiti, care la rndul lor
consum resurse.
n multe ntreprinderi costurile indirecte au o pondere mare n totalul costurilor, iar aplicarea
metodei ABC n cadrul acestora vizeaz nu numai o alocare mai bun a acestor costuri, ci, n
principal, o nelegere mai bun a factorilor care determin costurile. Metoda ABC poate fi aplicat
cu succes n aceste entiti, n care producia este diversificat, costul erorilor este ridicat, iar
competiia este acerb.
Potrivit metodei ABC, calculaia costurilor presupune parcurgerea mai multor etape, i anume:

identificarea activitilor principale ale ntreprinderii (manipulare, ambalare, transport etc.);

identificarea factorilor care determin costurile unei activiti (inductori de cost);

colectarea costurilor fiecrei activiti ce sunt n mod direct echivalentul centrelor de cost
tradiionale;

repartizarea cheltuielilor indirecte pe produse n funcie de folosirea lor ntr-o activitate.

Metoda ABC este utilizat n cadrul managementului prin costuri i a managementului performanei.
Performana nseamn eficien, eficacitate i economicitate (EEE).