Sunteți pe pagina 1din 574

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ

DIN ANII 1929-1933:

PRÃBUªIREA
BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

DOCUMENTE REVELATORII
1925-1942

Volumul I

KIRSON
CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ
DIN ANII 1929-1933:

PRÃBUªIREA
BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

DOCUMENTE REVELATORII
1925-1942
Colecþia
„NOI SUNTEM BANCHERI”
DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA BANCARÃ ªI ECONOMICÃ A ROMÂNIEI
NR. 1

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ


DIN ANII 1929-1933:

PRÃBUªIREA
BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

DOCUMENTE REVELATORII
1925-1942
(BILANÞUL CONCORDATAR DIN ANUL 1931,
ACTE ªI DOCUMENTE ALE PROCESULUI
BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
CU MINISTERUL DE FINANÞE)

Volumul I

Ediþie îngrijitã de
ªtefan Petre Kirson,
istoric de bãnci

KIRSON
E D I T U R A

Bucureºti
2010
Tehnoredactare ºi corecturã
ªtefan Petre Kirson

Realizare graficã
Mihail Popescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României


Criza economicã ºi bancarã din anii 1929-1933: prãbuºirea Bãncii
Marmorosch, Blank & Co.: documente revelatorii / ed. îngrij. de
ªtefan Petre Kirson. - Buftea: Kirson, 2010-
3 vol.
ISBN 978-606-92420-0-1
Vol. 1: 1925-1942: (bilanþul concordatar din anul 1931, acte ºi
documente ale procesului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cu
Ministerul de Finanþe). - Bibliogr. - Index. - ISBN 978-606-92420-1-8

I. Kirson, ªtefan Petre (ed.)

336.71(498)

© Editura KIRSON
ISBN
978–606–92420–3–2
978–606–92420–4–9
Banca Marmorosch, Blank & Co.
„TITANICUL”
civilizaþiei bancare româneºti

Banca Marmorosch, Blank & Co. a intrat de mult timp în istorie ºi în


legendã. Cea mai mare bancã a timpului sãu, condusã de cei mai celebri
bancheri, cu o contribuþie remarcabilã la dezvoltarea economiei moderne
româneºti de la graniþa secolelor XIX ºi XX, a avut parte de o prãbuºire la fel de
celebrã ca ºi existenþa sa. Prin felul cum au luat sfârºit afacerile sale, prin
personajele implicate – miniºtri, guvernatori, mari bancheri, însuºi Regele Carol
al II lea –, ºi prin misterioasa sa prãbuºire, încã nedesluºitã, Banca Marmorosch,
Blank & Co. rãmâne pânã astãzi – în sens metaforic – „Titanicul” civilizaþiei
bancare româneºti.

Într-o zi de octombrie a anului 1931, în plinã crizã economicã ºi bancarã,


dupã o agonie de câteva luni, Banca Marmorosch, Blank & Co. este forþatã sã-ºi
închidã ghiºeele. Deponenþii sãi, marele public, precum ºi toþi ceilalþi, mai mult
sau puþin interesaþi de lumea bancarã, nu cunoºteau sau înþelegeau prea puþin
din ceea ce se întâmpla dincolo de uºile masive de fier ale Palatului Blank din
strada Doamnei nr. 4.
În ciuda unor dezbateri furtunoase în Parlament ºi a unor comentarii
aprinse ºi subiective în jurnalele timpului din perioada imediat urmãtoare
închiderii ghiºeelor, precum ºi a unor analize din literatura de specialitate,
misterul asupra adevãratelor cauze ale prãbuºirii acestei bãnci a rãmas
nedezlegat ºi necunoscut pânã în zilele noastre.

Imediat dupã închiderea ghiºeelor, banca a apelat la soluþia concordatului


preventiv. Pe scurt, o solicitare la Tribunal prin care, în înþelegere cu creditorii sãi,
aceasta urma sã achite, în cuprinsul unor termene precise, sumele primite de la
depunãtori sau împrumutate de la alþi creditori. Prin aceastã formulã, banca
scãpa de faliment, lichidare judiciarã ºi patrimonialã, ºi îºi putea relua, dupã plata
datoriilor, întreaga activitate bancarã. Concordatul a fost aprobat, banii au
început sã fie returnaþi ºi apoi ... a urmat liniºtea. Fãrã sã mai fie în centrul
atenþiei, fãrã sã mai desfãºoare activitate financiarã ºi cu reputaþia ºtirbitã,
Banca Marmorosch, Blank & Co. fusese astfel scoasã din jocul afacerilor ºi a
vieþii active. Pânã în toamna anului 1940.

Instalarea la putere a regimului legionaro-antonescian, în septembrie


1940, provoacã imediat din partea noilor vectori ai puterii, sub forma mascatã a
întronãrii dreptãþii ºi a eliminãrii promiscuitãþii din viaþa moralã, socialã ºi
economicã a poporului român, o operaþiune de rãzbunare fãrã precedent faþã de
toþi cei ce guvernaserã în regimul lui Carol al II-lea. În aceastã atmosferã tulbure,
în acest malaxor judiciar, vor fi prinºi ºi cei din sistemul bancar, prin anchetarea
instituþiilor de credit ºi a bancherilor care beneficiaserã de ajutorul Statului în
timpul crizei bancare din anii 1929-1933. Astfel, vor fi reconstituite, prin
procesele intentate, pledoariile avocaþilor, expertizele tehnice ºi depoziþiile celor
implicaþi în operaþiunile financiare, fragmente preþioase ale unor realitãþi, fapte
obscure, rãzbunãri personale ºi drame încã nevindecate din lumea bancarã a
anilor marii crize bancare.

5
La începutul anului 1942, dupã aproape un an ºi jumãtate de la debutul
procesului, Banca Marmorosch, Blank, & Co. este obligatã la plata unor
despãgubiri de peste 500 milioane lei. Ulterior, în anii 1946-1947, sentinþele date
prin acest proces vor fi anulate. Banca îºi putea relua activitatea, datoriile cãtre
deponenþi ºi creditori fuseserã plãtite în întregime. Deja era prea târziu.
Instalarea treptatã a puterii sovietice în România, dupã septembrie 1944,
impunea ºi condiþia conversiei economiei, prin eliminarea tuturor instituþiilor de
esenþã capitalistã. În aceastã strategie a puterii sovietice ºi a partidului sãu
obedient – PCR – bãncile private ocupau locul de frunte ºi trebuia sã disparã.
Considerate ca bastioane ale capitalismului, existenþa lor devenea un pericol
major pentru noua putere politicã. Ceea ce se petrecuse în Rusia anilor 1917-
1920 era reprodus aproape identic, chiar dacã într-o formã atenuantã, ºi în
România. Aºa se ajunge cã ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. a fost lichidatã
printr-o lege din august 1948, lege care consacra dizolvarea ºi lichidarea
instituþiilor de credit private. Aceastã bancã îºi încheia definitiv o existenþã de 100
de ani, o viaþã marcatã de momente de apogeu, de mari succese financiare, de
înfrângeri ºi de lovituri venite din cele mai neaºteptate pãrþi.

ªi iatã cã, dupã atâþia ani, într-o perioadã de crizã ºi depresiune


economicã, în care facem adeseori recurs la celebra crizã a anilor 1929-1933,
Banca Marmorosch, Blank & Co. revine în atenþie (studiul ºtiinþific referitor la
prãbuºirea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. va fi publicat în volumul al treilea
dedicat acestui subiect).
Sunt multe întrebãri care pot fi puse în legãturã cu prãbuºirea ei. Dar sunt
câteva cu adevãrat importante, prin ale cãror rãspunsuri putem sã înþelegem în
profunzime epoca de atunci ºi, mult mai important, ºi ceea ce se petrece cu noi
azi, fie cei din sistemul bancar, fie clienþi sau simpli spectatori ai vieþii economice.
Ce i-a provocat cu adevãrat cãderea? Care au fost cauzele determinante ale
acestei prãbuºiri? Ce înlãnþuire de fenomene ºi de evenimente au putut sã
conducã ca una dintre cele mai mari ºi celebre bãnci româneºti sã se scufunde
aºa de dramatic?
Oare astãzi, la aproape 80 de ani de la evenimentele petrecute în acel
învolburat an 1931, putem înþelege limpede ºi ne putem forma o imagine cât mai
apropiatã de realitatea faptelor petrecute atunci? Oare avem curajul acceptãrii
trecutului aºa cum a fost el ºi al privirii lui nu dupã subiectivismul contemporanilor
ºi al persoanjelor implicate, nu dupã proiecþia pe care noi dorim sã o oferim
acestuia, dupã varii interese, ci sã-l cunoaºtem în simplitatea sa istoricã, prin
ceea ce izvorele documentare ne dezvãluie? Putem, deci, fãrã patimã ºi
resentimente, sã ne privim trecutul aºa cum a fost el? Fãrã cosmetizãri de
imagine, sau fãrã ceea ce am vrea noi sã aflãm ºi nu ceea ce a fost real.

Poate fi experienþa trecutului folositoare azi, mai pot bancherii sã înveþe


din lucrurile bune sau din greºelile predecesorilor lor, sau aceastã moºtenire
este caducã, nefolositoare ºi anacronicã, ºi suntem deja ajunºi la faza în care sã
spunem cã din ceea ce s-a petrecut în istoria bancarã, fie ea recentã sau
îndepãrtatã, nimic nu mai este relevant, crezând cã deþinem adevãrurile
fundamentale ºi astfel suntem fãrã de greºealã?
Demersul de faþã este fãcut pentru cunoaºtere. Dacã astãzi am considera
cã dispunem de o înþelepciune absolutã prin experienþa proprie, fãcând
abstracþie de trecut, ar trebui ca lucrurile sã meargã excelent ºi ceea ce se
întâmplã acum în viaþa economicã sã nu existe. Dar realitatea este contrarie
afirmaþiei de mai sus.
6
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Prin cunoaºterea a ceea ce a condus la prãbuºirea Bãncii Marmorosch,


Blank & Co. obþinem o frescã a unei epoci apuse. O frescã a moralitãþii ºi
imoralitãþii din afacerile bancare ºi viaþa economicã româneascã, o fereastrã
asupra mentalitãþii sociale, asupra regulilor jocului din acel timp. Dar aceastã
frescã este ºi o oglindã prin care ne putem observa propriile neputinþe ºi greºeli,
care, aºa cum spunea Victor Slãvescu, marele bancher al perioadei interbelice,
perpetuarea lor nu conduce decât la efecte ruinãtoare. Cunoscând ce a fost
atunci, vedem dacã astãzi suntem altfel decât cei care au lucrat cu aceeaºi
materie primã pe care o folosim ºi noi – banii –, materie primã care nu ºi-a
schimbat deloc nici funcþiile esenþiale, nici filosofia ºi nici mistica ce o înconjoarã
de atâtea mii de ani de când ea a fost plãsmuitã de om.

Literatura de specialitate
Între anii 1933-1948, subiectul prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., sau în general despre criza bãncilor din acei ani, nu s-a bucurat de o atenþie
exhaustivã din partea mediului ºtiinþific. A fost abordat mai mult prin analize
jurnalistice, conferinþe, expuneri, dezbateri, ºi mai puþin prin lucrãri temeinice
care sã cerceteze problematica cu maximã obiectivitate ºi în profunzime. Printre
cauzele principale care a produs aceastã insuficienþã a literaturii dedicate crizei
este ºi aceea cã majoritatea bãncilor care trecuserã prin turbulenþele acesteia
erau încã active, iar o mare parte a actorilor principali din evenimentele petrecute
în acei ani încã trãiau. Tema era mult prea recentã, sensibilitãþile ºi
resentimentele erau încã puternice ºi vii. ªi totuºi putem enumera aici o serie de
lucrãri folositoare cunoaºterii fenomenului crizei bancare, mai mult sub formula
prezentãrii acestuia la modul general decât o introspecþie profundã în labirintul
cauzelor ºi al efectelor sale: Verax, Cum a fost prãbuºitã Banca Franco-
Românã, Buc., 1935; Constantin Dragomirescu, Problema creditului din
România, Buc., 1936; Mihail Negoescu, Evoluþia bancarã din România în cadrul
depresiunii economice, Buc., 1937; Mihail Negoescu, Legiferarea bancarã ºi
situaþia bãncilor din România, Buc., 1937; Petru Brateº Drãgãnescu, Banca
Naþionalã a României în timpul crizei 1927-1937, Buc., 1938, G.C. Marinescu,
Dare de Seamã asupra preluãrii de cãtre Stat a creanþelor imobilizate de la
Banca Naþionalã ºi asupra gestiunii lor, precum ºi câteva consideraþiuni în
legãtura cu problema portofoliului imobilizat 1929-1941. Buc., 1941, precum ºi a
unor prelegeri ºi articole de analizã ºi statisticã bancarã ºi de identificare a unor
cauze ale crizei la Victor Slãvescu, Politica bancarã a României ºi depresiunea
economicã mondialã, Buc., 1932, Costin Stoicescu, Politica Institutului de
Emisiune în timpul depresiunii mondiale, Buc., 1932, sau Virgil Madgearu,
Politica financiarã în cursul depresiunii economice, Buc. 1933.

O datã cu instalarea regimului comunist, studiile apãrute iau calea


subiectivismului absolut, determinat de împlinirea comandamentelor ideologice
ale partidului aflat la putere. Astfel, lucrãrile principale sau cele mai importante
aparþin unor personalitãþi de marcã ai sistemului bancar. Cel care debuteazã în
forþã în anii `50 este Aurel Vijoli, un personaj de seamã al puterii politice
comuniste în noul sistem bancar socialist, creat dupã principiile sistemului
sovietic. Lucrãrile sale: Cercetãri asupra capitalului financiar în þara noastrã,
Buc., 1949; Sistemul bãnesc al leului în slujba claselor exploatatoare din þãrile
române ºi România burgezo-democraticã sau moºiereascã, Buc., 1958, ºi Din
prefacerile sistemului bancar ºi de credit, Buc., 1980, sunt totalmente îndreptate
7
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

împotriva vechii civilizaþii bancare româneºti, din care chiar el fãcuse parte ºi se
formase ca specialist. Dar cine era Aurel Vijoli? Angajat al Bãncii Naþionale a
României la sfârºitul anilor `30, aderã la Partidul Comunist în timpul celui de al
doilea rãzboi mondial ºi devine, dupã instaurarea guvernului prosovietic din
martie 1945, cel mai fervent demolator al structurii bancare capitaliste. Dupã
etatizarea BNR, în decembrie 1946, ajunge viceguvernator, iar din toamna lui
1947 este numit guvernator, funcþie pe care o pãstreazã pânã în 1952, când, în
lupta de putere dintre fracþiunile comuniste de la vârful partidului, este înlãturat
sub învinuirea falsã de deviaþionism spre dreapta. Ulterior, este reabilitat ºi
ajunge ministru al Finanþelor, de altfel unul din cei mai competenþi pe care i-a avut
finanþele socialiste. Aºadar, scrierile sale, fie supuse ideologiei de partid, fie
dictate de imbolduri resentimentare, nu pot fi luate în calculul obiectiviãþii istorice,
cu toatã documentarea statisticã, a datelor ºi a cifrelor pe care le cuprinde.
Alterarea concluziilor, a înþelesului final este deplinã ºi nu este deloc utilã
demersului nostru.

O altã lucrare demnã de menþionat aici, apãrutã în trei volume, în care


este analizatã ºi criza economicã ºi bancarã a anilor 1929-1933 (în volumul II),
este Sistemul bãnesc al leului ºi precursorii lui, vol. I-III, Buc., 1966-1969,
aparþinând economistului Costin Kiriþescu, o personalitate marcantã a ºtiinþei
economice româneºti, care a fãcut parte, de asemenea, din ambele sisteme
bancare, interbelic/postbelic ºi socialist. De data aceasta, în ciuda ºi aici a
alterãrii unor interpretãri datorate imixtiunii ideologiei de partid, lucrarea rãmâne
un punct de reper din punctul de vedere al conciziunii, prezentãrii ºi aprofundãrii
temelor abordate. Ulterior, dupã anii `90, lucrarea este reeditatã în colecþia
Biblioteca Bãncii Naþionale a României (în anul 1997), fãrã ca autorul sã
intervinã în reevaluarea unor concluzii referitoare la criza economicã ºi bancarã
din anii 1929-1933.

Dupã anii `90 nu au apãrut lucrãri consistente dedicate subiectului crizei


bancare din anii 1929-1933. Amintim, totuºi, lucrarea Criza economicã dintre
1929-1933. Influenþa crizei mondiale ºi situaþia economicã ºi socialã a þãrii
noastre, Buc., 2007, de Elena Violeta Cârstea, care se ocupã de economia
româneascã în general din timpul crizei ºi nu de problematicile sistemului
bancar. În concluzie, astãzi nu dispunem de lucrãri ºtiinþifice, tratate, volume
documentare dedicate crizei bancare româneºti din anii 1929-1933, astfel încât
sã putem descifra mecanismele ºi evoluþia acestui fenomen economic.

În seria lucrãrilor de memorialisticã, apãrute dupã 1990, întâlnim


fragmentar detalii interesante despre ceea ce s-a petrecut în lumea bancarã a
anilor 1929-1933, însã sub rezerve serioase privitoare la tratarea cu obiectivitate
a evenimentelor de cãtre autori. Menþionãm cel de al doilea volum de memorii al
lui Mihail Manoilescu (Memorii, vol. I-II, Buc., 1993), unde gãsim, la paginile 268-
300, sub titlul unui subcapitol distinct intitulat Afacerea Blank, informaþii
importante asupra evenimentelor ce au precedat prãbuºirea bãncii în octombrie
1931. Implicarea directã a lui Mihail Manoilescu în aceste evenimente, în calitate
de guvernator al BNR, ºi adversar notoriu al lui Aristide Blank, conducãtorul
Bãncii Marmorosch, Blank & Co., ne conduce la o atentã analizã asupra celor
expuse în lucrare, deoarece memoriile scrise la aproape 14-15 ani de la
scurgerea faptelor încã sunt pline de atitudini resentimentare.

8
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Scurtã privire asupra crizei bancare româneºti din anii 1929-1933


În anul 1919, la încheierea primului rãzboi mondial, situaþia economiei
româneºti era catastrofalã. Toate ramurile economice au avut de suferit de pe
urma rãzboiului – industria, agricultura, comunicaþiile, sistemul monetar etc.
Pierderile umane înregistrate pe teatrele de rãzboi au dezechilibrat agricultura,
fiiind lipsitã de forþã de muncã, industria, dezorganizatã, suferea de inactivitate,
sistemele de comunicaþii, în special trasporturile pe cãile ferate, în mare parte
distruse, mai ales în zona Moldovei, întâmpinau, de asemenea, grave probleme
de organizare. ªi peste toate acestea, pierderea tezaurului la Moscova, lipsind
astfel moneda naþionalã de acoperirea ei în aur, venea sã completeze acest
peisaj dezolant al unei economii care cu greu îºi va regãsi echilibrul în urmãtorii
ani.
Imediat dupã rãzboi, inflaþia se dezlãnþuie cu furie, preþurile crescând de
4-6 ori mai mult decât în perioada antebelicã. Într-un cuvânt, asistãm la
dezorganizarea întregului mecanism economic ºi financiar. În acest vârtej al
haosului, finanþele publice nu mai dispuneau de mijloace suficiente pentru
întreþinerea aparatului de stat, considerabil mãrit prin alipirea noilor provincii
româneºti – Basarabia, Bucovina, Transilvania –, rezultate în urma Marii Uniri.
Leul se prãbuºeºte ºi inflaþia monetarã se accentueazã. Specula monetarã ºi
bursierã devine omniprezentã, provocând mirajul unei îmbogãþiri rapide.

În acelaºi timp, în toate domeniile de activitate economicã se porneºte cu


entuziasm la crearea a numeroase întreprinderi. Peste tot, acolo unde se putea
înfiripa o afacere, sunt create unitãþi economice. Optimismul ºi iluzia îmbogãþirii
rapide fac sã disparã discernãmântul, iar ancorarea în realitate nu mai face parte
din regula jocului economic.
În aceastã plasã a iluzoriului este prins ºi sistemul bancar, care urmeazã
psihoza generalã, înfiinþându-se bãnci farã sã se simtã o necesitate economicã
de noi operaþiuni. Mirajul câºtigurilor peste noapte determinã improvizarea de
noi bãnci, care, utilizând banii unei clientele lipsitã de educaþie economicã ºi
bancarã, se dedau la operaþiuni speculative exagerate.
Astfel, între 1919-1930 se înfiinþeazã 556 întreprinderi bancare. Dacã în
1919 existau 541, la 1 ianuarie 1930 numãrul acestora ajunsese la 1.097.
Exceptând anul 1919, numãrul bãncilor creºte, de exemplu, pânã în 1926, cu o
medie de 80 de bãnci pe an, astfel cã în 1930 asistãm la o dublare a numãrului
acestora faþã de 1919. Remarcãm aici ºi faptul cã activitatea economicã nu a
urmat acelaºi ritm de dezvoltare, astfel încât sã justifice apariþia unui numãr atât
de mare de bãnci pe piaþã.
Datoritã acestei optici generale, activitatea bancarã a avut de suferit în
totalitatea manifestãrilor sale – principiile de plasament au fost nesocotite, s-a
exagerat în acordarea de credite de consum în detrimentul celor de producþie,
garanþiile luate nu erau serioase sau nu aveau corespondent în realitatea
economicã, de repartiþia riscurilor nu se mai þinea seama, iar plasamentele erau
fãcute pe termene lungi, chiar dacã depunerile la termen erau pe termen scurt.
Asistãm la o totalã lipsã de prevedere ºi de respectare a unor norme elementare
de politicã bancarã serioasã.

În industrie, o ramurã economicã mult prea tânãrã ºi lipsitã de experienþã,


bãncile intervin nu numai prin creditare, dar iau parte masiv la înfiinþarea de noi
unitãþi prin participarea directã la constituirea capitalului social. Într-o epocã de
instabilitate financiarã, aceastã strategie bancarã, reflectatã prin imobilizarea a
9
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

numeroase fonduri în capitalurile sociale ale unitãþilor industriale, s-a dovedit a fi


eronatã ºi exageratã, ale cãrei costuri vor fi evidente ºi vizibile în timpul crizei din
anii ’30. Concurenþa pe acest teren, odatã dezlãnþuitã, face sã sporeascã în
posturile de activ bilanþiere ale bãncilor sume din ce în ce mai mari, transformând
astfel instituþiile de credit din bãnci de depozit în bãnci de afaceri (de exemplu, în
1931, marile bãnci aveau urmãtorele participaþii: Banca Româneascã – 83;
Banca Marmorosch, Blank & Co. – 70; Banca Agricolã – 45; Banca Generalã a
Þãrii Româneºti – 27; Banca de Scont a României – 18; Banca Comerþului din
Craiova – 8; Banca Chrissoveloni – 26; Banca de Credit Român – 25; Banca
Comercialã Românã – 1). Angajând prea multe capitaluri ºi imobilizând fonduri
importante în întreprinderile industriale, afilitate sau nu, bãncile ºi-au denaturat
funcþiile lor bancare.
La aceasta situaþie s-a mai ajuns ºi datoritã lipsei de reglementare a
sistemului bancar, care sã fi avut posibilitatea de a controla înfiinþarea ºi
funcþionarea bãncilor. Pentru o activitate comercialã atât de importantã cum este
cea bancarã nu exista o lege sau o reglementare legalã specificã. Singurele
prevederi erau cele din Codul Comercial din Vechiul Regat, Codul Comercial din
Basarabia, precum ºi cel din Transilvania ºi Bucovina, prea puþine însã pentru a
pune ordine în domeniu. Oricine putea sã înceapã un comerþ de bancã, sã adune
depuneri, sã contracteze angajamente ºi sã facã operaþiuni, care de multe ori
erau departe de a fi indicate unei bãnci, fãrã sã fie controlat în exerciþiul activitãþii
bancare de nici o autoritate ºi nici îngrãdit de vreo lege.
Efectele erau evidente: creºterea datoriilor cu dobânzile acumulate ºi
imobilizarea bãncilor prin plasamente lipsite de lichiditate. La aceste douã
elemente destul de grave s-a mai adãugat imediat un al treilea tot atât de grav, ºi
anume scãderea valorilor de garanþie ce acopereau plasamentele bancare.
Aºadar, în ajunul declanºãrii marii crize economice mondiale, în 1929, se
înregistrau grave probleme atât în economia româneascã cât ºi în activitatea
bancarã, astfel încât nu a fost nevoie decât de un factor catalizator care sã
determine cãderea activitãþii bancare de mai târziu, din anul 1931.

În perioada anilor ’20, unul dintre mijloacele principale de punere în


circulaþie a bancnotelor emise de cãtre Banca Naþionalã a României era acela de
acordare de credite întreprinderilor economice pe bazã de reescont. Bãncile
comerciale, cele autorizate de BNR pentru aceastã operaþiune, prezenta
acesteia din urmã cambiile scontate (pentru ca un efect sã fi fost bancabil trebuia
sã aibã cauzã realã, sã poarte trei semnãturi, scadenþa sã nu depãºeascã trei
luni, nefiind mai micã de 15 zile, valoarea minimã de 500 lei, ºi sã fie plãtibil la
Bucureºti sau într-un oraº unde banca avea sucursale sau agenþii) ºi care
îndeplineau condiþiile cerute pentru a fi reescontate, iar banca centralã le
reesconta prin departamentul sãu special – Serviciul Scontului. Astfel erau
admise, în portofoliul de scont al BNR, cambii care trecuserã printr-o dublã
operaþiune de selecþie, al bãncii comerciale ºi al BNR, având o dublã garanþie: a
semnatarilor cambiei, adicã al agentului economic emitent ºi a bãncii
prezentatoare. Bancnotele puse în circulaþie prin acest mod trebuia sã
corespundã unor nevoi certe ale economiei naþionale. Însã dupã declanºarea
crizei devenise cunoscut cã cea mai mare parte a portofoliului de scont al Bãncii
Naþionale a României era imobilizat, fãrã posibilitatea de a mai putea fi încasat
de la debitori, iar acest fenomen nu avea nicio legãturã cu criza economicã
venitã din exterior. Erorile trecutului ieºeau la suprafaþã ºi arãtau prin aceasta,
acum, mult mai pregnant, cât de mult se greºise în ultimii 10 ani, când miliarde de
lei se aflau imobilizate în acest portofoliu denumit „putred”.

10
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Tot la sfârºitul anilor `20 are loc aplicarea unei reforme monetare, menitã
sã redea putere, valoare ºi încredere monedei naþionale. Astfel, la 7 februarie
1929, Parlamentul voteazã un ansamblu de legi ºi mãsuri ce a fost cunoscut sub
numele de legislaþia stabilizãrii monetare (legea monetarã, convenþia dintre BNR
ºi Statul român privitoare la modificarea statutelor bãncii, legea privind
înfiinþarea Casei Autonome a Monopolurilor, convenþiile privind contractarea
împrumuturilor în strãinãtate, mãsuri privind echilibrarea bugetului public). Prin
lege, se menþinea denumirea de leu pentru unitatea monetarã a României,
definit ca având o greutate de zece miligrame de aur cu titlul de 900 la mie.
Sistemul bãnesc a rãmas bazat pe monometalismul aur, care fusese adoptat
prin legea monetarã din 1890 (sistemul monometalist aur se caraterizeazã prin
baterea liberã a monedelor de aur, preschimbarea liberã a semnelor de valoare
în monede de aur ºi libertatea circulaþiei peste graniþã a aurului). Noua lege
monetarã nu mai cuprindea nicio dispoziþie privitoare la baterea monedelor de
aur. Legea din 1929 consacra, pentru prima datã, dispariþia monedelor de aur ºi
de argint din structura circulaþiei financiare ºi dominaþia deplinã a biletelor de
bancã. Legea monetarã a înlocuit etalonul aur-monede, care fusese adoptat în
1890, cu etalonul aur-devize, leul stabilizat fiind mai slab nu numai în comparaþie
cu leul antebelic, dar chiar ºi cu leul care circula înainte de aplicarea reformei (la
cursul de stabilizare, o lirã sterlinã era schimbatã contra 813,589 de lei, iar un
dolar cu 167,810 lei).

Pentru reuºita stabilizãrii monetare, Statul a fãcut apel la o serie de


împrumuturi din strãinãtate, contractate oneros ºi ale cãrei efecte în plan practic,
datã fiind izbucnirea crizei, nu s-au mai dovedit eficiente: în 1928, douã
împrumuturi în august 1928, 12 milioane dolari de la Banca Commerciale
Italiana din Milano, prin intermediul Societãþii Naþionale de Credit Industrial, ºi al
doilea împrumut, contractat în noiembrie 1928, obþinut prin încheierea unei
convenþii cu 14 bãnci de emisiune pentru un credit de reescont de 25 milioane
dolari pe timp de un an; în 1929 un împrumut contractat la 2 februarie 1929,
suma totalã ridicându-se la 100.733.000 dolari sau 16.841.782.936 lei, iar ca
titular apãrea Casa Autonomã a Monopolurilor Statului, special înfiinþatã pentru
necesitãþile acestui împrumut. Pentru obþinerea împrumutului de stabilizare,
Statul ceda creditorilor strãini, prin intermediul CAM, una dintre cele mai
importante surse de venituri de care dispunea: monopolul tutunului, sãrii,
explozivilor, hârtiei de þigarete, cãrþilor de joc ºi al chibriturilor. În schimbul
concesiunii primite, Casa Autonomã a Monopolurilor s-a angajat sã plãteascã
Statului, treptat, o sumã de 300 milioane dolari, precum ºi o redevenþã anualã. În
vederea procurãrii sumelor care erau necesare pentru achitarea preþului
concesiunii, aceasta a fost autorizatã sã contracteze un împrumut extern,
denumit „Împrumutul de Stabilizare ºi Dezvoltare 7%-1929”, garantat cu un
privilegiu de prim rang asupra tuturor veniturilor ei. Suma efectiv încasatã de Stat
a fost de circa 14.446.000.000 lei (87% din suma contrcatatã). În schimb, Statul
s-a angajat sã ramburseze, în decurs de 30 de ani, o sumã de trei ori mai mare
decât cea încasatã.
Deoarece împrumutul s-a epuizat repede, Statul a contractat, în iulie
1930, un al patrulea împrumut, de 8 milioane dolari, cu dobândã de 8%, apoi un
al cincilea împrumut, contractat de Casa Autonomã a Monopolurilor în martie
1931, fiind denumit „Împrumutul de Dezvoltare 7½% din 1931”, suma
împrumutatã ridicându-se la 1.325.000.000 de franci francezi, echivalând cu
8.678.564.500 lei de lei, garantat cu veniturile Statului. Tot în 1931, în decembrie,
11
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

este contractat un al ºaselea împrumut, obþinut de Banca Naþionalã a României


de la Banca Franþei, suma împrumutatã fiind de 250 milioane franci francezi,
echivalând cu 1.673.064.000 lei.

Costin Kiriþescu, unul din marii economiºtii români de la sfãrºitul secolului


XX, trage concluzia, în lucrarea sa Sistemul bãnesc al leului ºi precursorii lui (vol.
II, Editura Enciclopedicã, Buc., 1997, pag. 377-383), cã sacrificiile impuse
României prin împrumuturile contractate ºi stabilizarea monetarã din 1929 au
fost inutile, deoarece aceastã reformã, din punct de vedere al stabilitãþii monedei
naþionale, nu a rezolvat nimic ºi nu a adus nimic nou, stabilitatea leului neavând o
fundamentare de ordin economic, ci numai una de intervenþie pe piaþã a bãncii
de emisiune.

În aceastã ambianþã economicã, criza mondialã îºi face apariþia ºi în


România. Pornitã din Statele Unite ale Americii în toamna anului 1929, aceasta
reverbereazã rapid cãtre Europa ºi înlãnþuie, într-o proporþie mai mare sau mai
micã, toate economiile europene.
Debutul crizei mondiale, cunoscut sub numele de crahul de la New-York,
se produce în octombrie 1929 prin prãbuºirea pieþei bursiere. Cunoscute sub
numele de black Thursday – joia neagrã –, la 24 octombrie, ziua în care trendul
bursier a început sã scadã, ºi de black Tuesday – marþea neagrã –, la 29
octombrie, în aceastã din urmã zi anulându-se toatã creºterea bursierã a anului
1929. Zeci de miliarde de dolari s-au evaporat ºi au dispãrut astfel din jocul
bursier american. Urmeazã prãbuºirea unui imens numãr de bãnci americane,
care avea sã conducã la dezlãnþuirea unei panici mondiale ºi la o încetinire a
afacerilor, o scãdere a preþurilor ºi restricþii în politica de acordare a creditelor. În
aceastã conjuncturã negativã intervine ºi URSS, promovând o politicã de
dumping, de scãdere masivã a preþurilor la cereale si produsele petrolifere, ceea
ce agraveazã ºi mai mult scãderea preþurilor.

În România, prãbuºirea preþurilor pe piaþa mondialã ºi mai ales a


preþurilor agricole ºi petrolifere a fãcut ca economia, pentru care aceste produse
forma principala sursã de câºtig, sã se resimtã în mod deosebit, preþurile
scãzând în perioada de apogeu cu 40-60% din valoarea de dinainte de crizã.
Pierderile suferite de România prin scãderea preþurilor s-au ridicat la miliarde de
lei ºi s-a manifestat prin scãderea puterii de cumpãrare, de consum, de
contribuþie fiscalã ºi în sfera respectãrii angajamentelor financiare. Producþia
economicã începe sã scadã, stocurile de produse devin din ce în ce mai
numeroase sub raport cantitativ, creºte ºomajul, iar plata bugetarilor este
întârziatã cu lunile. Tensiunea economicã o determinã ºi o provoacã pe cea
socialã. Nesiguranþa zilei de mâine pune stãpânire pe majoritatea actorilor
economici. Intreprinderile, fie industriale, fie comerciale, din cauza lipsei de
credit, sunt reduse la autofinanþare.

Efectele crizei încep sã fie vizibile ºi în sistemul bancar. Mici pusee de


panicã se observã încã din primãvara anului 1930, când o serie de bãnci de
importanþã localã înregistreazã crize de lichiditate ºi nu mai pot onora plãþile
cãtre deponenþi. Creºte dobânda la contractarea de noi credite – un indiciu sigur
al fazei acute de crizã – ºi încep sã aparã dificultãþi în acordarea lor. De unde
înainte erau abundente ºi uºor de obþinut, acum aproape cã dispar cu totul.
Intervenþia Bãncii Naþionale a României, prin acoperirea cu devize a creditelor
12
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

externe retrase de creditorii externi ºi prin acordarea de credite de reescont


întreprinderilor bancare asaltate de deponenþi, nu este suficientã pentru a stopa
declinul.
Situaþia grea în care ajung bãncile le determinã ca, la rândul lor, prin
mobilizarea activului, sã procedeze la constrângerea debitorilor de a restitui
sumele împrumutate. De la abuzul de credit ºi uºurinþa de acordare a creditelor
se ajunge acum la efectul contrar. Bãncile forþeazã debitorii sã-ºi plãteascã
creditele, debitori care, la rândul, se aflau în situaþii de lichiditate scãzutã.

Momentul culminant al crizei bancare româneºti se înregistreazã în vara


anului 1931. Simptomele de creºtere a panicii ºi a neliniºtii s-au accentuat o datã
cu declanºarea, sub o formã acutã, a crizei bancare din Europa Centralã. Cea
dintâi care avea sã provoace furtuna avea sã fie Österreichische Credit Anstalt
din Viena, care se prãbuºeºte în mai 1931. Apoi urmeazã, în iunie, Darmstädter
und National Bank din Berlin, urmatã imediat de Dresdner Bank, care-ºi închid
amândouã ghiºeele. Starea de panicã determinã guvernul german sã dispunã
închiderea pentru 10 zile a tuturor bãncilor ºi burselor pe întreaga întindere a
þãrii. Neliniºtea provocatã de prãbuºirea acestor bãnci este transmisã ºi clienþilor
bancari din Transilvania ºi Bucovina, provincii mult mai apropiate de canalele
financiare de pe piaþa austriacã ºi germanã. Încetul cu încetul, starea de
neîncredere trece ºi se transmite ºi în rândurile depunãtorilor care aveau
interese în bãncile româneºti ºi astfel este provocat un curent de retrageri de
depozite de la aproape toate bãncile din þarã. Bãncile, cu activul imobilizat ºi greu
executabil, trebuia sã facã faþã acum temutului fenomen cunoscut sub numele
de run, adicã a unor cereri insistente de retrageri (fuga disperatã a deponenþilor
de a-ºi retrage depozitele de la bãnci, fenomen amplificat în tot sistemul în
acelaºi timp, ºi unde se cer restituiri de la toate bãncile, de cãtre toþi deponenþii).

Datoritã acestei situaþii, o serie de bãnci sunt nevoite sã închidã ghiºeele.


Astfel, Banca Franco-Românã, Banca Regionalã din Timiºoara, Banca Victoria
din Arad, Banca Bihoreana din Oradea, Banca Eskenazy din Craiova, Banca de
Comerþ din Ploieºti, Banca de Industrie ºi Comerþ din Bucureºti, Banca Dacia ºi
Banca Iaºilor din Iaºi, Banca Negoþului ºi Agriculturii, Banca Comercialã ºi
Agricolã din Caracal, Banca Sindicatului Agricol Slatina ºi Banca Cetatea din
Fãgãraº, sunt primele bãnci care sunt silite sã înceteze activitatea. În cursul lunii
iulie restituirile cresc considerabil, pentru ca, la sfârºitul lunii, sã înregistrãm
prima panicã de anvergurã dezlãnþuitã în rândul deponenþilor, prin cãderea
Bãncii Generale a Þãrii Româneºti, instituþie de credit aparþinând categoriei
marilor bãnci ºi cunoscutã mult publicului. Rãsunetul ce-l are în masa
deponenþilor aceastã prãbuºire este considerabil. Luna urmãtoare, Banca
Berkowitz are aceeaºi soartã. Panica se dezlãnþuie cu mai multã furie printre
deponenþi. Asistãm acum la producerea fenomenului de run. Cererile de
restituire începute în iunie sunt continuate cu intensitate în iulie, slãbesc în
august ºi septembrie, pentru ca sã primeascã un nou imbold prin cãderea celei
mai vechi ºi celebre bãncii a momentului – Banca Marmorosch, Blank & Co. – în
octombrie 1931, cand ating punctul culminant. Ultimele luni ale anului 1931
gãsesc activitatea bancarã redusã la restituirea cu repeziciune a depunerilor,
activitatea bancarã fiind paralizatã.

De acum începe o nouã fazã a crizei bancare, care se prelungeºte pânã la


sfârºitul anului 1934. Este perioada unui proces lent de fãrâmiþare, de slãbire ºi
13
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

distrugere a organismului bancar, o fazã de depresiune ce va determina, ulterior,


concentrarea sistemului bancar. Scãderea numãrului de bãnci cu 65 în 1931
reprezenta doar o palidã consecinþã a efectelor crizei. De fapt, majoritatea numai
numele îl mai aveau de bancã. Exceptând câteva mari bãnci, toate celelalte intrã
într-un fel de hibernare, mãrginindu-se doar sã plãteascã din depozitele depuse
spre fructificare, iar multe apelând la suspendarea restituirilor.
În aceastã perioadã, Statul intervine legislativ în raporturile dintre creditori
ºi debitori, ºi astfel, prin intervenþii juridice, participã la distrugerea încrederii în
bãnci ºi în morala creditului. În anii crizei economice au îngheþat toate categoriile
de credite ºi nu numai cele bancare, unii debitori nemaiputând, iar alþii
nemaivoind, sã le achite la termen. Prin preluarea portofoliului putred (portofoliul
de scont) al bãncii de emisiune ºi al câtorva mari bãnci de cãtre Stat, acesta din
urmã avansase mijloace financiare doar pentru rezolvarea unui singur aspect al
crizei creditului. Pentru celelalte avea sã intervinã legislativ, astfel: concordatul
preventiv (iulie 1929), legea contra cametei (aprilie 1930), modificarea legii
privind execuþia silitã a bunurilor aparþinând debitorilor neplatnici (iulie 1930),
suspendarea urmãririlor (decembrie 1931, februarie 1932, martie 1932), legea
asanãrii datoriilor (aprilie 1932 ºi legea modificatoare din octombrie 1932), legea
pentru reglementarea datoriilor agricole ºi urbane (aprilie 1933) ºi legea pentru
lichidarea datoriilor agricole ºi urbane din aprilie 1934. Ultima, din aprilie 1934, a
redus datoriile debitorilor agricoli cu 50% ºi a eºalonat plata lor pe 17 ani, cu o
dobândã anualã de 3%, iar datoriile debitorilor urbani cu 20%, plãtibile în 10 ani,
cu o dobândã de 6%.
Pentru portofoliul putred al BNR, a apãrut o lege în iunie 1930 prin care se
fixau normele dupã care urma sã fie preluate de cãtre Stat efectele aflate la
Banca Naþionalã a României. Astfel, s-a creat o comisie – Comisiunea
Portofoliului de pe lângã Serviciul Economiei Financiare – din Ministerul de
Finanþe, cu scopul de a elabora, pentru fiecare întreprindere debitoare Statului,
prin preluarea portofoliului de la Banca Naþionalã, un plan de redresare, sau
când acesta nu era posibil, unul de lichidare. Banca Naþionalã administra mai
departe, ca mandatarã a Statului, efectele trecute în portofoliului acestuia, iar
pierderile provenite din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale urma sã fie
suportate de Stat.

O altã intervenþie a Statului în criza bancarã o constituie încercarea de a


crea o solidaritate între bãnci, prin înfiinþarea unui sindicat bancar, aceastã nouã
formulã de asociere având menirea de a pune, la dispoziþia bãncilor membre,
fondurile necesare pentru restituirea depunerilor.
Acest sindicat bancar ia naºtere la 13 august 1931 din iniþiativa
Ministerului de Finanþe ºi cu ajutorul Bãncii Naþionale a României, compus din
Banca Româneascã, Banca de Credit Român, Banca Marmorosch, Blank & Co.,
Banca Chrissoveloni, Banca Moldova, având la baza constituirii lui numai o
convenþie scrisã între BNR ºi bãncile membre. ªi-a început activitatea cu un fond
de un miliard de lei, format din portofoliile puse la dispoziþia unei Case de
Acceptaþie de cãtre cele cinci membre. Banca Româneascã ºi Banca de Credit
Român au adus un portofoliu de 520 milioane lei, restul membrelor sindicatului
celelalte 480 milioane de lei. Acest portofoliu urma sã fie reescontat la Banca
Naþionalã a României, în afarã de scontul normal pe care bãncile îl aveau în mod
individual la BNR, pe portofoliu comercial. Pierderile eventuale ce ar fi rezultat
din activitatea sindicatului le suporta Statul, pânã la concurenþa sumei de un
miliard. În acest scop, Ministerul de Finanþe a eliberat Bãncii Naþionale a
14
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

României o scrisoare de garanþie pentru suma de un miliard, sub rezerva


ratificãrii ulterioare a Parlamentului. Durata Sindicatului a fost stabilitã la un an.
El era condus de un comitet format din reprezentanþii bãncilor ºi un delegat al
BNR, ultimul fiind ºi preºedinte. Fondurile procurate pe calea Sindicatului nu
puteau fi utilizate pentru plasament, ci numai pentru restituiri de depuneri. Durata
acestui organism va fi însã foarte scurtã, de la 17 august ºi pânã în luna
noiembrie 1931, când Banca Marmorosch, Blank, & Co., care avea o datorie de
peste 700 milioane la sindicat, se prãbuºeºte ºi face astfel inutilã existenþa sa.

Banca Marmorosch, Blank & Co. (1848-1948), 100 de ani de existenþã


În prima jumãtate a secolului XIX, Principatele Române Þara
Româneascã ºi Moldova nu dispuneau nici de bãnci, nici de capitaluri, dobânda
era excesivã, împrumuturile se obþineau cu greutate ºi în condiþii oneroase. Se
crease un dezechilibru între tendinþa de dezvoltare a economiei ºi insuficienþa
instrumentelor ºi a instituþiilor financiare. În aceastã perioadã, zarafii deþineau
controlul asupra comerþului cu bani. Zaraful ocupa locul bancherului, fiind
chemat sã exercite o importantã funcþie economicã. Cu timpul încep sã
îndeplineascã ºi rolul de intermediari financiari, aducând bani din þãrile apusene,
ºi astfel zãrãfiile se transformã în micii oficii bancare prin acordarea de
împrumuturi pe termen scurt ºi lung. Astfel, se produce un proces de
„bancarizare” al operaþiunilor efectuate de cãmãtari ºi zarafi. Trecerea la
structuri instituþionale mai apropiate de bãnci s-a fãcut prin mijlocirea „caselor de
comerþ ºi bancã”, întemeiate în deceniul al treilea al secolului XIX. Erau case de
schimb ºi zãrãfii mai dezvoltate, al cãror scop principal era comerþul cu cereale ºi
exportul lor, ºi care aveau încorporate în structura lor ºi un mic birou pentru
desfãºurarea unor operaþiuni financiar-bancare, îndeosebi cu clientela
comercialã. Ele funcþionau în capitalele þãrilor române, în marile oraºe ºi în
porturile dunãrene. Pot fi amintite, ca exemplu, celebrele case de bancã ºi
comerþ Michel Daniel, S. Halfon ºi fiii, N. Ghermani ºi fiii, Fraþii Hillel Manoah,
Casa Sechiarii, Rodocanaki ºi Deroussi, Zani M. Chrissoveloni, ºi multe altele.

În acest larg proces de dezvoltare a comerþului românesc ºi a


operaþiunilor financiare, ia naºtere, în anul 1848, casa de comerþ ºi bancã Jacob
Marmorosch la Bucureºti, cu un capital iniþial de 30.000 lei. Fãcând negustorie
cu coloniale, vopseluri ºi tablã de acoperiºuri, ºi împrumutând cu bani în principal
pe partenerii de negoþ, afacerea se dezvoltã, iar firma devine cunoscutã pe
pieþele de la Viena, Lipsca ºi Londra. Fondatorul sãu, Jacob Marmorosch (1821-
1904), era un om de afaceri evreu care cunoºtea bine mediul economic
românesc. În primii 10 ani de activitate este ajutat de cumnatul sãu, Jacob Löbel
(1828-1867), o mare personalitate financiarã a timpului, care reuºeºete sã
introducã în societatea româneascã ideea asigurãrilor ºi sã stârneascã interesul
publicului pentru ea. Tot pe Jacob Löbel îl întâlnim în înfiinþarea Sucursalei Bãncii
Imperiale Otomane în anul 1865 la Bucureºti, sub numele de Banque de
Roumanie, unde devine conducãtorul acesteia. Aflat în strânse relaþii cu Ion C.
Brãtianu, C.A. Rosetti ºi fraþii Goleºti, ºi participând la dezvoltarea tinerei
economii moderne româneºti, Jacob Löbel se bucurã de un bun renume în
epocã.

În anul 1863, Jacob Marmorosch îºi alege drept colaborator pe un tânãr


de abia întors de la studii din strãinãtate, care nu împlinise încã vârsta de 16 ani,
15
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ºi care avea sã devinã cel mai mare bancher al civilizaþiei bancare româneºti,
atât prin rezultatele sale, reputaþia obþinutã în þarã ºi strãinãtate, dar ºi ca duratã,
acesta practicând meseria de bancher pânã la sfârºitul zilelor sale, adicã 66 de
ani. Este vorba de Moriz Blanc (sau Mauriciu Blank, în documentele de la
începutul secolului XX), un evreu ce provenea dintr-o veche familie de evrei
stabiliþi în Muntenia, în zona Argeºului.
Dupã o frumoasã colaborare de 11 ani, în ianuarie 1874, Iacob
Marmorosch îl ia partener de afaceri pe Mauriciu Blank, ºi astfel firma individualã
se schimbã într-una în nume colectiv, comanditatã de o bancã din Viena – Banca
Löbel –, luând naºtere o nouã firmã, denumitã Marmorosch, Blank & Co., având
un capital de 172.000 lei. Se implicã masiv în creditarea agriculturii, în acordarea
de împrumuturi exportatorilor de cereale ºi a comerþului, aducându-ºi astfel o
contribuþie însemnatã la dezvoltarea economiei româneºti a acelor vremuri.
Sprijinã în anii rãzboiului de independenþã (1877-1978) eforturile de rãzboi ale
României ºi astfel Mauriciu Blank, ca cinstire pentru contribuþia sa la acest mare
eveniment din istoria poporului român, primeºte, în anii imediat urmãtori
încheierii rãzboiului, cetãþenia românã.

Anii de avânt ai economiei moderne româneºti gãseºte Banca


Marmorosch, Blank & Co. pregãtitã sã ia parte la totalitatea manifestãrilor de
intervenþie bancarã. Pe lângã implicarea în creditarea agriculturii ºi a comerþului,
participã la construirea de cãi ferate, drumuri, construcþii publice, fabrici din cele
mai variate domenii, instituþii financiare ºi de asigurãri, la subscrierea
împrumuturilor de stat. Ajunge sã fie cunoscutã pe plan exterior ºi începe sã se
bucure de un mare prestigiu, care-i va permite, în vremuri grele pentru þarã, sã
deschidã uºi inaccesibile pentru Statul român sau alte bãnci româneºti.
Evoluþia financiarã determinã evoluþia instituþionalã. În decembrie 1904
se face trecerea de la societatea în comanditã la societatea anonimã pe acþiuni.
Se constituie astfel o altã instituþie ce purta numele de „Societatea de Credit”,
care a preluat pasivul ºi activul vechii societãþi. Ca societari întâlnim acum pe
Berliner Handels-Gesellschaft, Bank für Handel und Industrie, Banque
Commerciale Hongroise de Pest, mari instituþii bancare din Germania ºi Austro-
Ungaria, pe economistul P.S. Aurelian ºi inginerul I.G. Cantacuzino. La câteva
luni de la acest eveniment, în august 1905, Societatea de Credit îºi schimbã
numele în Banca Marmorosch, Blank & Co., titulaturã pe care o va pãstra pânã la
lichidarea sa definitivã din anul 1948. Între 1912 ºi 1916, ca urmare a dezvoltãrii
activitãþii, îºi construieºte un sediu central pe mãsura anvergurii operaþiunilor ºi
afacerilor sale, un adevãrat palat-monument istoric, situat pe strada Doamnei nr.
4 din Bucureºti, în city-ul bancar al Bucureºtilor. Nu va putea fi utilizat imediat,
deoarece în toamna anului 1916, dupã intrarea României în primul rãzboi
mondial, administraþia centralã a bãncii se retrage la Iaºi, acolo unde se vor
refugia ºi Parlamentul, Casa Regalã, principale instituþii publice, precum ºi cele
mai importante instituþii de credit.

Sfârºitul rãzboiului ºi consecinþa principalã a acestuia pentru România –


alipirea vechilor provincii româneºti Basarabia, Bucovina ºi Transilvania –
determinã o nouã epocã, o nouã strategie de acþiune a bãncii, prin implicarea
masivã în finanþarea unitãþilor industriale ºi comerciale, fie prin creditare, fie prin
înfiinþarea de noi întreprinderi. Împlinirea acestei strategii s-a reflectat prin faptul
cã, în 1931, Banca Marmorosch, Blank & Co. era a doua bancã care avea cele
mai multe participaþii în economia româneascã, 70 la numãr.
16
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

În anii imediat încheierii rãzboiului, Banca Marmorosch, Blank & Co.


deschide sucursale la New-York, Paris ºi Istambul, afacerile se dezvoltã
vertiginos, ºi astfel ajunge la apogeul activitãþii sale sub conducerea
venerabilului de acum Mauriciu Blank, pentru care contemporanii aveau numai
cuvinte de laudã ºi preþuire. Mauriciu Blank, director general al bãncii îl introduce
încã din 1905 la conducerea bãncii pe fiul sãu, Aristide Blank, ºi acesta va fi cel
care va prelua conducerea bãncii dupã moartea tatãlui sãu, survenitã la sfârºitul
anului 1929. În antitezã cu tatãl sãu, cunoscut pentru discreþia ºi prudenþa sa,
Aristide Blank va deveni o personalitate controversatã a epocii sale.

În 1923, la împlinirea a 75 de ani de activitate a bãncii, s-a organizat o


mare recepþie, s-a tipãrit un album aniversar, iar numeroase personalitãþi din
elita politicã, socialã ºi economicã, elogiazã activitatea bãncii ºi pe cea a
conducãtorului ei. Articolele de presã ºi toate aceste manifestãri aniversare aduc
mãrturie despre mãrirea ºi grandoarea la care ajunse banca. Nimeni din
participanþii la aceste manifestãri nu putea sã prevadã tragica prãbuºire care
avea sã se întâmple dupã numai ºase ani, în toamna lui 1931.
La 22 noiembrie 1929, Mauriciu Blank pleacã în eternitate la vârsta de 81
de ani. Lucrase ca bancher 66 de ani, un record greu de atins. Este momentul în
care o parte din depunãtorii bãncii, ce asimilau stabilitatea acesteia cu însãºi
viaþa lui Mauriciu Blank, se prezintã la ghiºeele bãncii ºi solicitã restituirea
depunerilor, ca o reacþie de teamã pentru viitorul instituþiei. Ceea ce s-a întâmplat
în zilele imediat urmãtoare dispariþiei lui Mauriciu Blank nu avea sã fie decât
prologul a ceea ce urma sã se întâmple peste doi ani. În acelaºi timp, în toamna
lui 1929, crahul bursier de la New-York se afla la apogeul sãu, iar efectele crizei
economice mondiale, trecând în Europa, nu vor întârzia sã aparã ºi în România.
Aºa se face cã, în primãvara anului 1930, declanºarea unei panici printre
deponenþii bãncilor din þarã, îi aduce din nou pe cei ai Bãncii Marmorosch, Blank
& Co. la ghiºeele sale. Deponenþii sunt plãtiþi, calmul se reinstaleazã pe piaþã.
Dar banca începe sã se resimtã de pe urma crizei, de pe urma greºelilor
sãvârºite în anii în care Mauriciu Blank nu mai avea puterea sã controleze ºi sã
conducã cu bunã abilitate banca, de loviturile primite din exterior. Cu majoritatea
fondurilor de activ imobilizate în participaþii industriale ºi comerciale, banca
începe sã sufere de lipsã de lichiditate ºi de lipsa unui management care sã o
protejeze de efectele crizei ºi ale loviturilor de imagine de care se bucura în
forme mai mai mult sau mai puþin vizibile. Începe sã se formeze un corolar de
cauze care-i vor determina prãbuºirea – lipsã de prevedere a conducerii,
operaþiuni frauduloase, rãzbunãri personale din partea unor foºti colaboratori ai
bãnci, ajunºi acum în funcþii de conducere în instituþii financiare importante,
implicarea lui Aristide Blank în ceea ce contemporanii au numit drept „camarila
regalã” ºi lipsa acestuia de responsabilitate faþã de uriaºa moºtenire primitã de la
tatãl sãu –, precum ºi interese oculte din sistemul bancar, au determinat crearea
unei spirale în care banca a fost adusã în pragul în care nu mai dispunea deloc de
fonduri financiare pentru desfãºurarea curentã a activitãþii sale, în vara lui 1931.

Deja în lunile care au precedat închiderea ghiºeelor, în august ºi


septembrie 1931, deponenþii bãncii erau pregãtiþi psihologic pentru declanºarea
fenomenului de run la uºile sale. Se face apel la diverse soluþii pentru salvarea ei
– împrumuturi de la BNR, înfiinþarea unui sindicat bancar, intrarea în scenã chiar
a Regelui Carol al II-lea. Cu toate acestea, banca se îndrepta rapid ºi sigur spre
un deznodãmânt fatal. La sfârºitul lui octombrie 1931, atunci când banca îºi
17
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

închide ghiºeele, pentru sistemul bancar românesc se înregistreazã momentul


culminant al crizei bancare, prin amploarea pe care a luat-o fuga deponenþilor
pentru retragerea depozitelor. Se atinge apogeul, tensiunea este maximã. Cea
mai celebrã bancã a timpului îºi încheia rostul financiar în economia româneascã
prin cozi imense ale deponenþilor la uºile Palatului din strada Doamnei nr. 4 ºi la
cele ale sucursalelor ºi agenþiilor din þarã.
Urmeazã obþinerea concordatului preventiv ºi restituirea eºalonatã a
creditorilor ºi deponenþilor, vânzarea bogatului patrimoniu al bãncii, operaþiuni
care se vor desfãºura pe parcursul a câþiva ani, pânã ... în toamna anului 1940,
când problematica prãbuºirii bãncii este adusã iarãºi la suprafaþã, într-un context
politic ºi social excepþional. Este supusã unui proces prin care Statul solicitã
iniþial restituirea a peste 800 milioane lei, iar dupã acþiunea în apel, suma scade
la 500 milioane.

Între anii 1946-1947, Banca Marmorosch, Blank & Co. îºi plãteºte ultimele
datorii. Era vremea când în societatea ºi economia româneascã interveneau
politicile guvernului Petru Groza de dezmembrare a structurilor capitaliste. Cu o
inflaþie galopantã, cu trupele sovietice pe teritoriul þãrii, cu o mare tulburare a
vieþii politice, economia româneascã se resimþea profund, iar refacerea ei dupã
încheierea celui de al doilea rãzboi mondial se producea cu dificultate. La
începutul anului 1948, anul nefast pentru sistemul bancar, ce avea sã marcheze
lichidarea tuturor bãncilor private, Banca Marmorosch, Blank, & Co. îºi plãtise
toate datoriile ºi mai avea în patrimoniul sãu doar Palatul bãncii din str. Doamnei
nr. 4 ºi 5 ha. de teren din Parcul Bordei, situat în Nordul Capitalei.
Intra în istorie dupã 100 de ani de existenþã, timp în care cunoscuse
grandoarea, aprecierea, succesul, dar ºi cea mai teribilã cãdere ºi ieºire din viaþa
economicã. Sãracã acum, dar bogatã ºi celebrã cândva, Banca Marmorosch,
Blank & Co. intra în legendã, lãsând posteritãþii nu numai o paginã adevãratã de
istorie bancarã româneascã, dar ºi cea mai fascinantã ºi misterioasã poveste a
prãbuºirii sale din 1931.

Revizuirea operaþiunilor de trecere la Stat a portofoliului de scont al Bãncii


Naþionale a României. Procesele din anii 1940-1942.
La numai trei sãptãmâni de la abdicarea Regelui Carol II ºi instaurarea
statului naþional-legionar apare o lege prin care se înfiinþau comisii de anchetã,
care aveau rolul final sã readucã în patrimoniul Statului bunurile ieºite prin fraudã
din ultimii 10 ani (Comisia pentru controlul Fondurilor Înzestrãrii Armatei,
Comisia pentru controlul averii foºtilor demnitari, Comisia pentru controlul Strãjii
Þãrii, Comisia pentru controlul devizelor, Comisia pentru control gestiunii ºi
administraþiei Secretariatului General al Palatului Regal, Comisia pentru
revizuirea proceselor politice ºi sancþionarea magistraþilor vinovaþi, Comisia
pentru controlul fondurilor Frontului Renaºterii Naþionale, Partidului Naþiunii ºi
Serviciului Social, Comisia pentru controlul concesiunilor ºi prospecþiunilor
miniere, Comisia pentru cercetarea ºi trimiterea în judecatã a celor ce au comis
crime cu prilejul reprimãrii acþiunilor politice, Comisia pentru controlul fondurilor
secrete ºi ale ordinii publice în ultimii 10 ani).
În îndeplinirea atribuþiilor lor, comisiile dispuneau de puteri lãrgite: puteau
audia martori ºi informatori; sã efectueze descinderi ºi constatãri de orice fel, fie
la instituþiuni publice, persoane ºi înteprinderi particulare, puteau ridica orice fel
de act, document sau piesã justificativã ºi putea ordona expertize ºi comisii
rogatorii. Se dorea astfel readucerea în patrimoniul public a bunurilor ºi a
18
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

sumelor financiare ieºite prin fraudã, dându-se comisiilor ºi dreptul de a asigura


împiedicarea înstrãinãrii lor de cãtre cei urmãriþi.

Principiul enunþat în expunerea de motive la decretul-lege pentru


înfiinþarea acestor comisii, din 27 septembrie 1940, a înglobat, printr-un alt
decret-lege din 12 octombrie 1940 ºi operaþiunile de trecere la stat a portofoliului
imobilizat al Bãncii Naþionale a României, dorindu-se astfel revizuirea
operaþiunilor de trecere la Stat al acestui portofoliu imobilizat. În acest scop, a
fost constituitã o comisie compusã din trei înalþi magistraþi ºi un conslier de curte
de apel, ca secretar. Comisia de Anchetã pentru aceste operaþiuni ºi-a ales
sediul la Banca Naþionalã a României. Prin decizie a ministrului Justiþiei, Mihai
Antonescu, Comisia de Anchetã avea urmãtoarea componenþã: Nicolae Ioanid,
Alexandru Stârcea ºi N. Dobrotescu, consilieri la Înalta Curte de Casaþie ºi
Justiþie, se numeau membri ai Comisiunii de Anchetã, iar ªtefan Teodorescu,
consilier la Curtea de Apel Bucuresti, ca secretar, ulterior fiind schimbat cu Barbu
Scondãcescu.
Comisia de Anchetã urma sã înainteze Ministerului de Finanþe rapoarte
asupra constatãrilor fãcute în cursul investigaþiilor. În baza lor, Ministerul de
Finanþe emitea decizii prin care erau constatate prejudiciile suferite de Stat ºi
persoanele care trebuia sã le acopere, fie ele juridice sau fizice. Împotriva
deciziilor date de Ministerul de Finanþe, persoanele sau înteprinderile interesate
puteau face apel în termen de 15 zile de la comunicare. Apelurile se depuneau la
Ministerul de Finanþe, care le trimitea unei Comisii Speciale de Apel, instituitã
sub patronajul Ministerului de Finanþe printr-un alt decret-lege, apãrut la 8 martie
1941. Era completat decretul-lege din octombrie 1940 ºi se instituia aceastã
nouã comisie de apel ºi de lichidare a portofoliului trecut la Stat. Se aducea o
îmbunãtãþire a decretului-lege anterior, stabilindu-se dreptul de apel împotriva
deciziilor Ministerului de Finanþe de supunere la platã, dându-se pãrþii interesate
sau învinuite ºi dreptul de a lua la cunoºtinþã de raportul Comisiunii de Anchetã.
Comisia Specialã de Apel se compunea dintr-un preºedinte de la Înalta
Curte de Casaþie ºi Justiþie (Mihail Bosgos, preºedintele Înaltei Curþi de Casaþie
ºi Justiþie Secþia II), ca preºedinte, doi consilieri de la Înalta Curte de Casaþie ºi
Justiþie (Alexandru Costin ºi Mircea Possa), un consilier de la Înalta Curte de
Conturi (ªtefan Bogdãnescu), un reprezentant al Ministerului de Finanþe (Titus
Dragoº, secretar general al ministerului) ºi un administrator al Bãncii Naþionale a
României (Victor Romniceanu, administrator, membru în Consiliul de
Administraþie), în calitate de membri. S-a cãutat sã se dea o compunere mai
amplã ºi mai variatã în care, þinând seama ºi de rectificarea publicatã în martie
1941, s-a cãutat a se pãstra ºi principiul ierarhiei instanþelor de judecatã.
Comisia Specialã de Apel judeca apelurile împotriva deciziilor date de Ministerul
de Finanþe. Apelurile se judecau de urgenþã cu citarea pãrþilor, citarea fãcându-
se potrivit normelor de procedurã civilã din Vechiul Regat. Deciziile Comisiei
Speciale de Apel erau înaintate de îndatã Ministerului de Finanþe. Împotriva
deciziilor acestei comisii nu exista nicio cale de atac ordinarã sau extraordinarã.
Deciziile finale ale Ministerului de Finanþe erau definitive ºi executorii,
constituind titlu legal în temeiul cãror se proceda la executarea lor în
conformitate cu dispoziþiile din legea pentru unificarea procedurii fiscale.

Am prezentat pe larg aceste informaþii deoarece Banca Marmorosch,


Blank & Co. a fost principala bancã vizatã prin aceastã Comisie de Anchetã, ºi de
fapt ºi singura care a fost pusã sã plãteascã în urma deciziilor Ministerului de
19
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Finanþe. Imediat i se instituie administrator girant, sechestru pe toatã averea,


atât a bãncii, dar ºi la cea a conducãtorilor, ºi un control riguros pe toate
operaþiunile financiare desfãºurate.
Comisia de Anchetã va stabili prejudiciul suferit de Stat, în urma preluãrii
portofoliului de reescont al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. de cãtre Stat, la 828
de milioane de lei. În urma acestei decizii, Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi
conducãtorii incriminaþi – Aristide Blank, moºtenitorii lui Richard Soepkez,
Nicolae Tabacovici ºi Alexandru Garvin (director al afiliatei Banca Industrialã)
fac apel. Avocaþii apãrãrii, nume ilustre ale vremii – avocaþi, profesori universitari,
miniºtri ai Justiþiei, autori de tratate juridice –, Mircea Djuvara, Virgil Veniamin,
Nicolae Corodeanu, Emil Ottulescu, Constantin Bãlescu ºi Mihai Arþãreanu,
încearcã sã scoatã banca ºi pe conducãtorii ei de sub aceastã impunere ºi
condamnare.
Dezbaterile ºi concluziile scrise ale acestui apel sunt prezentate în aceste
prime douã volume dedicate prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co.,
documente prin ele însele capodopere juridice ºi în acelaºi timp un excelent
manual de bancã pentru toþi cei care vor sã pãtrundã în înþelesurile universului
bancar.
În martie 1942, banca, împreunã cu conducãtorii ei, este condamnatã
definitiv la plata sumei de 594 milioane lei. Astfel, va rãmâne sub conducerea
unui administrator girant pânã în toamna anului 1945, când se revine la
conducerea bazatã pe decizii ale Consiliului de Administraþie.

20
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Membrii Consiliului de Administraþie al Bãncii Marmorosch, Blank


& Co. între anii 1929-1933

Constantin Argetoianu (1871-1952/1955), om politic român, diplomat la


Constantinopol, Roma, Viena ºi Paris, ministru în mai multe guverne din
perioada interbelicã, ministru al Finanþelor (18 aprilie 1931-31 mai 1932) ºi prim-
ministru între 28 septembrie -23 noiembrie 1939.

André Benac, reprezentant în Consiliul de Administraþie al Bãncii Marmorosch,


Blank & Co. din partea Banque de Paris et des Pays-Bas.

Aristide Blank (1883-1960), fiu al lui Mauriciu Blank, licenþiat în drept, intrã în
1904 ca subdirector în conducerea Bãncii Marmorosch, Blak & Co. Participã la
înfiinþarea sucursalelor bãncii de la Paris ºi New-York ºi este asociat la
conducerea superioarã a bãncii dupã 1925. Dupã moartea lui Mauriciu Blank,
devine directorul general al bãncii. Relaþiile controversate cu Regele Carol al II-
lea, Elena Lupescu ºi ceilalþi membri ai camarilei regale, îi vor ºtirbi reputaþia,
ceea ce va avea repercusiuni ºi asupra imaginii bãncii.

Mauriciu Blank (1848-1929), bancher, cofondator al Bãncii Marmorosch, Blank


& Co., având o viziune clasicã asupra activitãþii de bancã, prin îmbinarea
curajului în iniþierea de proiecte de dezvoltare a economiei, împletit cu o politicã
de prudenþã în riscurile bancare.

Ioan Boambã (m. 1935), mare avocat din lumea bancarã din prima jumãtate a
secolului XX, membru în consiliile de administraþie ale unor mari bãnci
româneºti.

Constantin Coandã (1857-1932), general român, profesor de matematici la


ªcoala Naþionalã de Poduri ºi ªosele din Bucureºti, secretar general al
Ministerului Apãrãrii Naþionale între 1902-1904, prim ministru ºi ministru de
Externe între 24 octombrie-29 noiembrie 1918, ministrul Industriei ºi Comerþului
(30 martie-14 iulie 1926).

Grigore N. Filipescu (1886-1938), avocat, inginer, om politic român, a înfiinþat


în anul 1929 Liga Vlad Þepeº.

André Homberg, reprezentant în Consiliul de Administraþie al Bãncii


Marmorosch, Blank & Co. din partea Banque de Paris et des Pays-Bas.

Grigore Iunian (1882-1939), jurist, ministru de Justiþie (10 noiembrie 1928-6


iunie 1930, 13 iunie-17 aprilie 1931).

George Kapri, avocat.

Achille Levy-Strauss, reprezentant în Consiliul de Administraþie al Bãncii


Marmorosch, Blank & Co. din partea Banque de Paris et des Pays-Bas.

Emilian Pantazi, avocat.

Victor Romniceanu (1856-1933), mare jurist, membru al Academiei Române.


21
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Simon Rosental, avocat.

Mihail Seulescu (1929), om politic român, ministru al Finanþelor (5 martie-23


octombrie 1928).

Richard Soepkez (1873-1939), om de afaceri de religie catolicã, un apropiat al


arhiepiscopului Alex. Th. Cisar, director al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. peste
30 de ani, apropiat colaborator al lui Mauriciu Blank.

Ion V. Stârcea, baron, om politic ºi latifundiar român.

Nicolae Tabacovici (1881-1973), director al Bãncii Marmorosch, Blank, un


apropiat al lui Aristide Blank, preºedinte al Consiliului de Administraþie al Cãilor
Ferate Române în anii ’30 ai secolului trecut.

Anibal Teodorescu (1881-1971), mare jurist.

Guvernatori ai Bãncii Naþionale a României în timpul crizei


economice ºi bancare din 1929-1933:

Dimitrie Burillianu
01.01.1927-09.03.1931

Constantin Angelescu
09.03.1931-10.06.1931
27.11.1931-03.02.1934

Mihail Manoilescu
14.07.1931-27.11.1931

22
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Titularii ministerelor economice în timpul crizei economice ºi


bancare din anii 1929-1933

Guvernul Iuliu Maniu


10 noiembrie 1928-6 iunie 1930
Iuliu Maniu - preºedinte al Consiliului de Miniºtri;
Mihai Popovici - ministru al Finanþelor;
Ion Mihalache - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Virgil Madgearu - ministru al Industriei ºi Comerþului.

15 octombrie 1929:
Iuliu Maniu - ad-interim la Finanþe, în locul lui Mihai Popovici, demisionat.
26 octombrie 1929:
Virgil Madgearu - ad-interim la Finanþelor.
14 noiembrie 1929:
Aurel Vlad - ministru al Industriei ºi Comerþului, în locul lui Virgil Madgearu;
Eduard Mirto - ministru al Industriei ºi Comerþului, în locul lui Aurel Vlad,
demisionat.

Guvernul George G. Mironescu


7-12 iunie 1930
George G. Mironescu - preºedinte al Consiliului de Miniºtri ºi ministru de
Externe;
Ion Rãducanu - ministru al Finanþelor;
Ion Mihalache - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Eduard Mirto - ministru al Industriei ºi Comerþului.

Guvernul George G. Mironescu


10 octombrie 1930-17 aprilie 1931
George G. Mironescu - preºedinte al Consiliului de Miniºtri ºi ministru de
Externe;
Mihai Popovici - ministru al Finanþelor;
Virgil Madgearu - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Mihail Manoilescu - ministru al Industriei ºi Comerþului.

Guvernul Nicolae Iorga


18 aprilie 1931-5 iunie 1932
Nicolae Iorga - preºedinte al Consiliului de Miniºtri, ministru al Instrucþiunii
Publice ºi Cultelor ºi ad-interim la Interne;
Constantin Argetoianu - ministrul al Finanþelor ºi ad-interim la Externe;
Gheorghe Ionescu-Siseºti - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Mihail Manoilescu - ministru al Industriei ºi Comerþului.

14 iulie 1931:
Nicolae Vasilescu Karpen - ministru al Finanþelor, în locul lui Mihail Manoilescu,
numit guvernator al BNR.
12 ianuarie 1932:
Gheorghe Taºcã - ministru al Industriei ºi Comerþului, în locul lui Nicolae
Vasilescu Karpen, demisionat.

23
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Guvernul Alexandru Vaida-Voevod


6 iunie-10 august 1932
Alexandru Vaida-Voevod - preºedinte al Consiliului de Miniºtri, ministru de
Interne ºi ad-interim la Externe
George G. Mironescu - ministru al Finanþelor ºi ad-interim la Lucrãri Publice ºi
Comunicaþii;
Virgil Potârcã - ministru de Justiþiei ºi ad-interim la Agriculturã ºi Domenii;
Ion Lugoºianu - ministrul Industriei ºi Comerþului ºi ad-interim la Instrucþiune
Publicã, Culte ºi Arte.

7 iunie 1932:
Voicu Niþescu - ministrul Agriculturii ºi Domeniilor.

Guvernul Alexandru Vaida-Voevod


11 august-19 octombrie 1932
Alexandru Vaida-Voevod - preºedinte al Consiliului de Miniºtri ºi ministru de
Externe;
George G. Mironescu - ministru al Finanþelor;
Voicu Niþescu - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Virgil Madgearu - ministru al Industriei ºi Comerþului.

Guvernul Iuliu Maniu


20 octombrie 1932-13 ianuarie 1933
Iuliu Maniu - preºedinte al Consiliului de Miniºtri;
Virgil Madgearu - ministru al Finanþelor;
Voicu Niþescu - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Ion Lugoºianu - ministru al Industriei ºi Comerþului.

Guvernul Alexandru Vaida-Voevod


14 ianuarie-13 noiembrie 1933
Alexandru Vaida-Voevod - preºedinte al Consiliului de Miniºtri;
Virgil Madgearu - ministru al Finanþelor;
Voicu Niþescu - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Ion Lugoºianu - ministru al Industriei ºi Comerþului.

14 iunie 1933:
Alexandru Vaida-Voevod - ministru al Industriei ºi Comerþului, în locul lui Ion
Lugoºianu.

Guvernul Ion Gh. Duca


14-29 noiembrie 1933
Ion Gh. Duca - preºedinte al Consiliului de Miniºtri;
Constantin I.C. Brãtianu - ministru al Finanþelor;
Gheorghe Cipãianu - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Gheorghe Tãtãrescu - ministru al Industriei ºi Comerþului.

24
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Bibliografie selectivã

AGRIGOROAIEI, Ion, România interbelicã, vol. I, Iaºi, 2001;


ALEXANDRESCU, Ioan, Economia României în primii ani postbelici (1945-
1947), Buc., 1986;
ALEXANDRESCU, Ioan, Ion Bulei, Ioan Scurtu, Enciclopedia de Istorie a
României, Buc., 2000;
ARGETOIANU, Constantin, Memorii pentru cei de mâine. Amintiri din vremea
celor de ieri, vol. XI., Buc. 1998;
AXENCIUC, Victor, Introducere în istoria economicã a României, epoca
modernã, Buc., 1997;
BÃICOIANU, Constantin, Istoria politicii noastre monetare ºi a Bãncii Naþionale,
vol. I-VI, Buc., 1932-1939;
BERINDEI, Dan, Românii ºi Europa în perioadele premodernã ºi modernã, Buc.,
1997;
BOAMBÃ, Ioan (coord.), Banca Marmorosch, Blank & Co. (1848-1923), Buc.,
1924;
BOGDAN, Constanþa, Adrian Platon, Capitalul strãin în societãþile anonime din
România în perioada interbelicã, Buc., 1981;
CÂRSTEA, Elena Violeta, Criza economicã dintre 1929-1933. Influenþa crizei
mondiale ºi situaþia economicã ºi socialã a þãrii noastre, Buc., 2007;
CIORANU, Sabin, Banca Naþionalã a României 1914-1940, Buc., 1942;
CONSTANTINESCU, N.N., Acumularea primitivã a capitalului în România, Buc.,
1991;
IDEM, (coord.), Istoria economicã a României, vol. I-II, Buc., 2000;
DOBROVICI, Gheorghe M., Istoricul dezvoltãrii economice ºi financiare a
României ºi împrumuturile contractate (1823.1933), Buc., 1934;
DRAGOMIRESCU, Constantin, Problema creditului din România, Buc., 1936;
DRÃGÃNESCU BRATEª, Petru, Banca Naþionalã a României în timpul crizei
1927-1937, Buc., 1938;
IDEM, Banca Naþionalã a României în timpul crizei 1927-1937, Buc., 1938;
GUSTI, Dimitrie (coord), Enciclopedia României, vol. I-IV, Buc., 1938-1943;
KIRIÞESCU, Costin, Sistemul bãnesc al leului ºi precursorii lui, vol. II-III, Buc.,
1997;
LONGHIN, Ioan, Marile bãnci comerciale româneºti în epoca de dupã rãzboi
(1920-1929), Buc., 1931;
MADGEARU, Virgil, Politica financiarã în cursul depresiunii economice, Buc.
1933;
MADGEARU, Virgil, Evoluþia economiei româneºti dupã rãzboiul mondial, Buc.,
1995;
MANOILESCU, Mihail, Memorii, vol. II, Buc., 1993;
MARINESCU, G.C., Dare de Seamã asupra preluãrii de cãtre Stat a creanþelor
imobilizate de la Banca Naþionalã ºi asupra gestiunii lor, precum ºi câteva
consideraþiuni în legãtura cu problema portofoliului imobilizat 1929-1941. Buc.,
1941;
MUREªAN, Maria, Dumitru Mureºan, Istoria Economiei, Buc., 1998;
NEAGOE, Stelian, Istoria guvernelor României de la începuturi 1859 pânã în
zilele noastre 1999, Buc., 1999;
NEGOESCU, Mihail, Evoluþia bancarã din România în cadrul depresiunii
economice, Buc., 1937;
IDEM, Legiferarea bancarã ºi situaþia bãncilor din România, Buc., 1937;
25
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ONIªORU, Gheorghe, România în anii 1944-1948, transformãri economice ºi


realitãþi sociale, Buc., 1998;
PETIT, Eugen, Codul Conversiunii. Comentariul legii din 7 aprilie 1934. Buc.,
1934;
PINTEA, Alexandru, Gheorghe Ruscanu, Bãncile în economia româneascã,
Buc., 1995;
PROTOPOPESCU, V.V., Întreprinderile româneºti de credit sub influenþa
conjuncturii 1919-1932, Buc., 1936;
SCURTU, Ioan, Gheorghe Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX (1918-1948),
Buc. 1999;
SLÃVESCU, Victor, Organizaþia de credit a României, Buc., 1922;
IDEM, Politica bancarã a României ºi depresiunea economicã mondialã, Buc.,
1932;
IDEM, Istoricul Bãncii Naþionale a României, Buc., 1925;
STOICESCU, Costin, Politica Institutului de Emisiune în timpul depresiunii
mondiale, Buc., 1932;
VERAX, Cum a fost prãbuºitã Banca Franco-Românã, Buc., 1935;
VIJOLI, Aurel, Cercetãri asupra capitalului financiar în þara noastrã, Buc., 1949;
IDEM, Sistemul bãnesc al leului în slujba claselor exploatatoare din þãrile
române ºi România burghezo-democraticã sau moºiereascã, Buc., 1958;
IDEM, Din prefacerile sistemului bancar ºi de credit, Buc., 1980.

www.google.com:
ro.wikipedia.org/wiki/
www.scrid.com
www.curierul.ro

26
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

LISTA DOCUMENTELOR

1. octombrie 1931. Bilanþul concordatar al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.


(Capitolul I).

2. 1941. Stenogramele dezbaterilor procesului Marmorosch, Blank & Co. cu


Ministerul de Finanþe, în faþa Înaltei Comisii de Apel. (Capitolul II).

3. 1942. Mircea Djuvara. Concluziuni scrise prezentate din partea apelantului


Aristide Blank Înaltei Comisiuni de Apel, instituite prin Decretul-Lege nr.
584/1941, în procesul cu Ministerul de Finanþe. (Capitolul III).

4. 1925-1941. Anexe la Concluziunile scrise prezentate din partea apelantului


Aristide Blank Înaltei Comisiuni de Apel, instituite prin Decretul-Lege nr.
584/1941, în procesul cu Ministerul de Finanþe. (Capitolul IV).

5. ianuarie 1942. Emil Ottulescu, Virgil Veniamin, Concluziuni scrise depuse


pentru Nicolae Tabacovici ºi inginer Alexandru Garvin, în apelul fãcut contra
deciziunii Ministerului de Finanþe nr. 10.082 din 5 aprilie 1941. (Capitolul V).

6. 12 ianuarie 1942. Liviu Opriº, Concluzii din partea Ministerului de Finanþe în


faþa Comisiunii de Apel, instituitã prin Decretul-lege nr. 584 din 8 martie 1941, în
apelul Bãncii Marmorosch, Blank & Co., al domnilor Aristide Blank, Nicolae
Tabacovici, al moºtenitorilor Richard Soepkez ºi al domnului Alexandru Garvin.
(Capitolul VI).

27
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

28
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

CAPITOLUL I

BILANÞUL CONCORDATAR
AL BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
DIN OCTOMBRIE 1931

29
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

30
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SOCIETATE ANONIMÃ

ISTORIC

Instituþia ce avea sã devinã mai târziu Banca Marmorosch, Blank & Co. îºi
are obârºia în modesta întreprindere de schimb ºi împrumut pe care Jacob
Marmorosch a fondat-o în anul 1948, în colþul pe care se ridicã azi Hotelul Kiriazi,
adicã în plin centru comercial al epocii.
Într-adevãr, în Sft. Gheorghe ºi pe str. Lipscani se desfãºura
covârºitoarea majoritate a tranzacþiunilor comerciale, toate mãrfurile aduse din
târgurile Apusului ºi de pe pieþele Orientului gãsindu-ºi acolo desfacerea.
Capitalul cu care a debutat Jacob Marmorosch a fost de vreo 30.000 lei,
pe care l-a investit atât în tranzacþiuni de schimb, cât ºi în comerþ propriu-zis de
coloniale etc., care i-a adus importante relaþiuni cu strãinãtatea ºi, în special, cu
firma Joseph Meyers din Londra.
Ajutat de cumnatul sãu Jacob Löbel, care, datoritã aptitudinilor sale
excepþionale financiare ºi a influenþei pozitive pe care a exercitat-o asupra
activitãþii lui Jacob Marmorosch, poate fi, cu drept cuvânt, considerat, de
asemenea, ca unul din fondatorii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., aceasta din
urmã a putut sã-ºi ridice în mod constant nivelul operaþiunilor.
În anul 1863, Jacob Marmorosch îºi alege drept colaborator pe tânãrul
Mauriciu Blank, ale cãrui însuºiri deosebite se evidenþiazã atât de rapid încât,
dupã ani de conlucrare, Jacob Marmorosch îl ia participant la beneficii, iar la 1
ianuarie 1874 aceastã rodnicã activitate comunã îºi gãseºte consacrarea în
transformarea tovãrãºiei neoficiale de pânã atunci într-una legalã, prin
schimbarea firmei individuale Jacob Marmorosch într-una în nume colectiv, sub
comandita Bãncii Löbel din Viena.
Astfel, ia naºtere, la 1 ianuarie 1874, SOCIETATEA ÎN COMANDITÃ
MARMOROSCH, BLANK & CO., înregistratã, conform legilor în vigoare, cu un
capital de 172.000 lei.
Noua întreprindere ºi-a concentrat de îndatã întreaga atenþiune asupra
posibilitãþilor de dezvoltare a agriculturii româneºti, intuiþia lui Mauriciu Blank
întrevãzând fãrã greº importanþa capitalã a ridicãrii acestei ramuri principale
pentru întreaga economie a þãrii. Astfel, de la început, printr-un larg sprijin
acordat agricultorilor, firma Marmorosch, Blank & Co. a înþeles sã se asocieze
bunului mers al dezvoltãrii economice ºi a persistat în decursul anilor în aceastã
politicã, legându-ºi astfel însãºi existenþa ºi evoluþia de destinele þãrii româneºti.
În rãzboiul ruso-româno-turc, izbucnit dupã numai trei ani de la fondarea
comanditei, aceasta ºi-a înþeles menirea, finanþând pe furnizorii armatelor aliate,
pentru a contribui astfel la succesul final cristalizat în declararea independenþei
þãrilor româneºti.
Cu toate cã terminarea rãzboiului a coincidat cu o stare economicã
precarã, datoritã sforþãrilor generale care impuseserã þãrii sacrificii simþitoare,
Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi-a continuat opera începutã, interesându-se
de noile câmpuri de activitate deschise de noua situaþie politicã.
Astfel, a finanþat lucrãrile pentru executarea construcþiei primei linii ferate,
care, pe lângã punerea în valoare a bogãþiilor nenumãrate ale regiunilor
petrolifere din Valea Prahovei, a fãcut legãtura noastrã cu Europa Occidentalã –
linia Ploieºti-Predeal –, construitã de inginerul Leon Guilloux cu concursul
financiar al bãncii.
31
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Mai târziu, prin colaborarea bãncii cu inginerul I.G. Cantacuzino, s-au


construit liniile Buzãu-Mãrãºeºti, Dorohoi-Iaºi ºi Râmnicu-Vâlcea-Câineni.
Capitala Regatului României, având un sistem primitiv de canalizare,
Banca Marmorosch, Blank & Co. a sprijinit materialiceºte antrepriza lucrãrilor de
canalizare datã Casei Société Marseillaise des Ciments du Midi ºi lucrãrile
începute la 1882 au fost duse la bun sfârºit, banca legându-ºi astfel încã o datã
numele de o operã de utilitate publicã de covârºitoare importanþã.
În aceeaºi mãsurã, ºi cu acelaºi spirit de discernãmânt, Mauriciu Blank a
înþeles sã acorde sprijinul sãu ºi întreprinderilor particulare.
Astfel, participã la înfiinþarea fabricilor de hârtie de la Letea ºi Scãeni, la
transformarea în Societate Anonimã a Fabricii de încãlþãminte ºi furnituri militare
M.Th. Mandrea din Bucureºti ºi a firmei forestiere P. & C. Goetz & Co.
Aceste participãri învedereazã preocuparea evidentã a bãncii de a lua
parte activã la dezvoltarea industriei hârtiei ºi, implicit, la ridicarea nivelului
cultural al þãrii, la punerea în valoare a produselor naþionale prin stimularea
fabricãrii în þarã a furniturilor militare necesare apãrãrii naþionale, cât ºi la
exploatarea raþionalã a bogãþiilor forestiere menitã sã creeze României
debuºeuri pe pieþele strãine ºi sã-i ajute astfel sã-ºi punã bazele unui export
remuneratoriu.
Avântul rapid ce a urmat acestor prime încercãri de participãri industriale
ale unei întreprinderi bancare la noi în þarã a fost, pe de o parte, dovadã pentru
spiritul clarvãzãtor al conducãtorului Mauriciu Blank, rãmas singur la cârma
instituþiei prin moartea în decembrie 1904 a aceluia care, la rândul sãu, fãcuse
dovada unui ochi ager ºi a unei mâini sigure în alegerea partenerului sãu ºi a
diriguitorului de mai târziu.
În 1889, banca înfiinþeazã, împreunã cu I.G. Cantacuzino, o fabricã de
ciment la Brãila, întreprindere reclamatã în mod imperios de nevoile mereu
crescânde ale campaniei de construcþii atât publice, cât ºi particulare.
Atât Statul, care se gãsea în faþa unui vast program de întocmiri de
fortificaþii ºi lucrãri în porturi, cât ºi antrepriza particularã, au putut astfel beneficia
de produsele unei fabricaþiuni indigene a cãrei calitate a fost certificatã, în mod
neîndoielnic, de cucerirea pieþei orientale chiar pentru export.
În 1895, Banca Marmorosch, Blank & Co. participã pentru prima oarã la
emiterea unui împrumut public român.
Ca mandatarã a unui grup de bãnci germane ºi pe cont propriu, ea
participã cu 10% la efectuarea unui împrumut de 32.500.000 lei al Comunei
Bucureºti, destinat lucrãrilor publice.
Un an mai târziu, participã la conversiunea în obligaþiuni de 4½% a mai
multor împrumuturi comunale emise pe tipul de 5%.
Banca îºi îndreaptã apoi activitatea spre punerea bazei asigurãrilor în
þara noastrã ºi sub imboldul ºi cu contribuþia bãncii ia fiinþã, la Brãila, în 1897,
Societatea Românã de Asigurãri Generale, care, dupã doi ani de funcþionare în
acel oraº, se strãmutã la Bucureºti, unde, schimbându-ºi numele, devine
„GENERALA”, Societate Românã de Asigurãri Generale, astãzi o întreprindere
de rangul marilor instituþii similare din Occident.
Transformarea în societate anonimã a Fabricii ºi rafinãriei de zahãr
„Chitila”, în 1898, este, de asemenea, strâns legatã de activitatea pe care Banca
Marmorosch, Blank & Co. o depune în acea perioadã de timp pentru încurajarea
ºi ajutorarea încercãrilor de creare a unei industrii naþionale a fabricãrii zahãrului,
încercãri care îºi au corolarul în constituirea unei societãþi anonime cu un capital
de 1.200.000 lei, din care o treime subscriºi de Banca Blank.
32
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Crearea unei industrii a decorticãrii orezului la Brãila, în anul 1904, este


nu mai puþin opera bãncii.
Capitalul de 172.000 lei cu care debutase comandita Marmorosch ºi
Blank, importantã odinioarã, nu mai corespundea nici nevoilor pieþei ºi nici
importanþei pe care Mauriciu Blank reuºise s-o dea institutului condus de dânsul.
Pentru a-ºi putea continua rodnica ei activitate a recurs la relaþiunile
create în strãinãtate de Mauriciu Blank ºi a hotãrât instituþiile bancare Banque
Commerciale Hongroise de Pest, Bank für Handel und Industrie ºi, în fine, pe
Berliner-Handels-Gesellschaft sã contribuie cu aportul lor la sporirea capitalului,
succesiv la 2.500.000 ºi apoi la 5.000.000 lei.
În 1899, când o secetã catastrofalã s-a abãtut asupra þãrii, coincidând cu
o nemaipomenitã crizã financiarã care bântuia întreg continentul, Banca
Marmorosch, Blank & Co. ºi-a arãtat în plinã mãsurã întregul devotament ºi
întreaga abnegaþie puse în slujba þãrii ºi a binelui obºtesc.
A ajutat din rãsputeri comerþul particular, a pledat în strãinãtate cu toatã
cãldura pentru încredere în vitalitatea þãrii ºi în posibilitatea de rapidã refacere cu
ajutorul încrederii generale.
Faþã de Stat ºi-a pus în joc toate resursele, preluând în portofoliul ei
bonuri de tezaur de 10 milioane lei, a avansat fonduri de 6 milioane lei
Ministerului de Finanþe, pentru nevoile sale urgente. A înlesnit Casei de Depuneri
ºi Consemnaþiuni un împrumut de 5.000.000 la Bruxelles ºi de 8.000.000 lei la
Berlin.
Împrumutul de 175.000.000 lei în bonuri de tezaur din care Statul a
rambursat bãncii avansul fãcut Ministerului de Finanþe, cât ºi recolta abundentã
a anului urmãtor au adus o restabilire a situaþiei, la care nu se poate spune cã
instituþia noastrã nu ºi-a îndeplinit cu prisosinþã îndatoririle de regulator al
pulsului economic, în cadrul posibilitãþilor ce-i stãteau la îndemânã ºi a
mijloacelor de care putea dispune atunci.
Tocmai aceastã fazã criticã în dezvoltarea economicã a þãrii, care a
învederat cã trebuinþele ei reclamã în mod imperios aducerea la acelaºi nivel de
dezvoltare a tuturor ramurilor de activitate, pentru ca o incidentalã zdruncinare a
principalei surse de venituri – agricultura – sã nu mai atragã dupã sine
consecinþe de gravitatea acelora provocate de seceta din 1899.
Dupã aceastã experienþã edificatoare, Þara se pregãtea pentru mari
transformãri ºi, urmând cu fidelitate drumul croit de instituþia ºi patriotismul lui
Mauriciu Blank, banca urmeazã ºi ea evoluþia Þãrii ºi se transformã în:
SOCIETATE ANONIMÃ, cu un capital de 8.000.000 lei, împãrþit în 16.000
acþiuni a 500 lei nominal, subscris de P.S. Aurelian, Mauriciu Blank, I.G.
Cantacuzino, Jacob Marmorosch, Bank für Handel und Industrie, Banque
Commerciale Hongroise de Pest ºi Berliner-Handels-Gesellschaft.
Sentinþa nr. 1.303 din 4 decembrie 1904 a Tribunalului Ilfov dã drept de
funcþionare „societãþii de credit”, prima emblemã sub care s-a fãcut
transformarea în societatea anonimã a comanditei, iar la 27 ianuarie 1905,
acþionarii „Societãþii de Credit”, întruniþi în Adunare Generalã Extraordinarã,
hotãrãsc schimbarea numelui Societãþii de Credit în cel de

BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.


Societate Anonimã

Încrederea ce piaþa a manifestat-o în acest eveniment se oglindeºte în


faptul cã acþiunile instituþiei, în valoare nominalã de 500 lei, au cotat la 25 august
33
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

1905, adicã la prima apariþie, 750 lei, iar 10 zile mai târziu, 920 lei.
Mãrirea volumului de operaþiuni care s-a produs ca imediatã urmare a
acestei transformãri a reclamat o urgentã sporire a capitalului, de la 8 la
10.000.000 lei, prin emiterea a 4.000 acþiuni la purtãtor pe cursul de 675 lei,
emisiune hotãrâtã la 1 ianuarie 1906 ºi prelungitã în întregime de Banque de
Paris et de Pays Bas.
Aceastã subscriere însemna prima investiþiune mai importantã a unei
instituþii franceze pe piaþa noastrã la un aºezãmânt cu administraþie ºi conducere
indigenã, ºi a marcat o etapã în dezvoltarea legãturilor economice ale þãrii cu
pieþele Apusului.
Doi ani mai târziu, capitalul se sporeºte de la 10 la 13.500.000 lei ºi, dupã
alþi patru ani, de la 13.500.000 la 15.000.000 lei.
Cãtre finele anului 1915, dupã anexarea Cadrilaterului, o datã cu mãrirea
teritoriului þãrii, banca înfiinþeazã douã agenþii la Bazargic ºi Silistra pentru
deservirea noii pieþe ºi purcede la o nouã sporire de capital, pânã la Lei
20.000.000.
În 1916, când þara noastrã a intrat în rãzboiul pentru întregire, Banca
Blank, credincioasã tradiþiei ei de conlucrãtoare asiduã la binele obºtesc,
înfiinþeazã în Palatul ei un spital, doneazã pentru „Familia Luptãtorilor”, precum
ºi pentru alte aºezãminte de binefacere militare ºi civile, ºi îºi dã ºi contribuþia de
luptãtori din sânul funcþionarilor.
Evenimentele determinând strãmutarea Guvernului la Iaºi, conducãtorii
bãncii nu pregetã sã transfere, la rândul lor, banca în localul Bãncii Moldova,
afiliata ei, la Iaºi.
Acolo, în ciuda împrejurãrilor vitrege, îºi continuã neînfrânþi opera de
binefacere ºi Darea de Seamã a anului 1916 grãieºte de neînfricoºata încredere
în cauza dreaptã a luptei pornite în înfãptuirea idealului naþional.
Dupã ce armatele române biruitoare se întorc pe plaiurile vremelnic
nãpãstuite ºi viaþa îºi reia cursul normal în noile hotare, pe care victoria le-a dat
ca rãsplatã României Mari, Banca Blank revine la Bucureºti ºi, în 1918, ca un
prim semn al reînnodãrii firelor sârguinþei ºi al adaptãrii la cerinþele unei þãri acum
cu 16 milioane de locuitori, îºi sporeºte din nou capitalul la Lei 30.000.000, apoi
la Lei 50.000.000 în 1919 ºi, la sfârºitul acestui an, la 75.000.000, iar, în fine, la
25 aprilie 1920, la Lei 125.000.000, pe care registrele îl aratã actualmente.
Banca Marmorosch, Blank & Co. îºi inaugureazã activitatea postbelicã,
instalându-se ca primã instituþie cu capital românesc pe pieþele Parisului, New-
York-ului ºi Vienei, ducând astfel cu sine, sub imboldul conducãtorilor sãi ºi
îndeosebi al domnului Aristide Blank, care uneºte o adâncã cunoaºtere a
pieþelor strãine cu deosebitele calitãþi de conducãtor, care-l destinã cu unul din
cei mai indicaþi colaboratori ai tatãlui sãu, prestigiul numelui ºi finanþei româneºti
pe meleagurile strãine.
Concomitent, Banca Blank pãºeºte la crearea Societãþilor „Miniera”,
pentru exploatarea de terenuri miniere, „Mecano”, pentru comerþul ºi instalaþiuni
mecanice, industriale, electrice ºi, împreunã cu alte bãnci, înfiinþeazã Societatea
„Mãsura”, pentru comerþul ºi fabricarea de mãsuri ºi greutãþi.
În 1919 ia parte la crearea Societãþii Generale de Construcþiuni ºi Lucrãri
Publice, a Întreprinderilor Forestiere Române de la Cluj, a Fabricii de Sticlãrie
„Honterus” din Braºov, a Societãþii Generale de Transporturi „Intercontinentala”
din Bucureºti.
De asemenea, împreunã cu alte bãnci ºi întreprinderi particulare,
participã la crearea instituþiunilor: Banca Viticolã, Clãdirea Româneascã,
34
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Creditul Tehnic Transilvãnean, ªantierele Române de la Dunãre etc.,


achiziþioneazã participaþiuni la prima Fabricã de Bere „Bucovineana”, la
Societatea Forestierã „Bucovina”, la societãþile petrolifere „Petrolul” ºi „Cometa”,
mãrindu-ºi, de asemenea, stocul de acþiuni P. & C. Goetz & Cie.
Toate aceste noi interesãri în dezvoltarea diferitelor ramuri ale activitãþii
economice naþionale denotã preocuparea continuã a bãncii de a urmãri fãrã
întrerupere programul de încurajare pozitivã a tuturor manifestãrilor de vitalitate
ale iniþiativei indigene.
Credincioasã acestui program, pe care l-a aplicat cu tenacitate ºi
perseverenþã, Banca Marmorosch, Blank & Co. nu a cruþat niciun sacrificiu
pentru a nu se depãrta o clipã de la menirea ce ºi-a desemnat-o pentru
propãºirea economiei naþionale ºi pentru binele obºtesc, a dat în mod
neprecupeþit concursul pretutindeni unde a întrevãzut posibilitatea unei realizãri,
a unui progres pozitiv, ºi ºi-a îndeplinit cu demnitate rolul ce-i incumbã în calitate
de cel mai vechi Institut Bancar Românesc.

35
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ADMINISTRAÞIA

Constituitã în societate anonimã dupã traversarea etapelor care au


premers aceste forme juridice finale, Banca Marmorosch, Blank & Co. se
administreazã în virtutea prescripþiunilor legale referitoare la societãþile
anonime, în baza statutelor votate în Adunarea Generalã Constitutivã, cu
modificãrile aduse de Adunãrile Generale ulterioare.

SCOPUL societãþii este cel indicat la art. 4 din Statute, ºi care sunã:
„Banca are de scop: A face pentru cont propriu sau pentru socoteala
terþilor, orice operaþiuni financiare ºi de bancã, sau a se asocia la atari operaþiuni,
cuprinzând ºi operaþiunile de comision ºi avansuri asupra mãrfurilor.
Ea va putea înfiinþa, dobândi ºi comandita institute financiare ºi alte case
de bancã existente, precum ºi întreprinderi comerciale, industrii de orice naturã,
construcþiuni de cãi ferate, societãþi de navigaþiune, ºosele, canaluri, mine,
fabrici, întreprinderi de docuri etc.
Banca va putea dobândi în deplinã proprietate, sau sub orice altã formã a
posesiunii, imobile fie urbane, fie rurale, stabilimente ºi instalaþiuni industriale de
orice naturã, necesare întreprinderilor sale, în cont propriu, în participaþiune sau
pentru contul terþilor. Societatea va putea conferi ºi consimþi la orice asigurãri ºi
garanþii ipotecare sau privilegiate, dacã asemenea garanþii le va gãsi necesare.

CAPITALUL SOCIAL este de 135.000.000 lei, împãrþit în 350.000 acþiuni


a 500 lei nominal, deplin vãrsat.
Sporirea acestui capital se poate face prin noi emisiuni, în urma unei
deciziuni a Adunãrii Generale, acþionarii prezenþi trebuind sã reprezinte jumãtate
din capitalul social, iar deciziunea aferentã trebuind sã întruneascã majoritatea
de 2/3 a voturilor aferente. Art. 9 din statute conferã societãþii dreptul de emitere
de obligaþiuni.

ADMINISTRAÞIA propriu-zisã a societãþii este încredinþatã unui Consiliu


de Administraþie, compus din cel puþin cinci ºi cel mult 25 de membri, ºi a unei
direcþiuni numitã dupã împrejurãri în condiþiunile ºi cu atribuþiunile fixate de cãtre
Consiliul de Administraþie.
Membrii Consiliului de Administraþie se aleg de Adunarea Generalã pe un
termen de patru ani, la expirarea cãrei perioade membrii al cãror mandat a
expirat sunt reeligibili.
Cauþiunea statutarã a membrilor Consiliului este de 30.000 lei în cauþiuni
ale societãþii, care nu se elibereazã decât dupã ce Adunarea Generalã îi va fi dat
descãrcare de gestiunea sa.
Consiliul alege dintre membrii sãi un preºedinte ºi unul sau mai mulþi
vicepreºedinþi.
El poate, de asemenea, alege în fiecare an, din sânul sãu, un Comitet
Executiv, determinând cercul sãu de activitate.
Celelalte drepturi ºi atribuþiuni ale Consiliului de Administraþie sunt cele ce
i le conferã statutele.
Deciziunile luate sunt consemnate într-un registru special sub formã de
procese-verbale, care trebuie semnate de preºedinte, vicepreºedinte, director
general sau substitutul sãu, împreunã cu cel puþin unul din membrii care au
asistat la ºedinþa respectivã.
36
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Angajarea valabilã a societãþii prin semnãturi este, de asemenea, strict


delimitate de prevederile statutare.

CENZORII. Adunarea Generalã alege, de asemenea, 3-5 cenzori ºi 3-5


cenzori-supleanþi, a cãror atribuþiune este determinatã de Codul de Comerþ,
administraþia societãþii trebuind sã fie totdeauna la dispoziþia lor în ceea ce
priveºte exercitarea acestor atribuþiuni. Garanþia statutarã pentru gestiune se
fixeazã la 15.000 lei în acþiuni ale societãþii ºi care rãmân consemnaþi pânã la
obþinerea descãrcãrii pentru gestiunea lor.

ADUNAREA GENERALÃ. Adunarea Generalã legal constituitã


reprezintã totalitatea acþionarilor.
Ea se convoacã prin publicaþiunile legale, iar acþionarii, care doresc a lua
parte cu drept de vot, trebuie sã-ºi depunã acþiunile cu cel puþin cinci zile înaintea
termenului fixat pentru Adunare.
Atribuþiunile ºi drepturile Adunãrii Generale sunt precizate în Statutele
societãþii.
Deciziunile Adunãrii Generale se iau cu majoritate absolutã a voturilor
exprimate. În caz de paritate, votul preºedintelui este decisiv.

BILANÞUL, DISTRIBUIREA BENEFICIILOR, FONDURI DE REZERVÃ


Exerciþiul social începe la 1 ianuarie ºi se închide la 31 decembrie a
fiecãrui an.
La sfârºitul exerciþiului respectiv, Consiliul de Administraþie întocmeºte
inventarul activului ºi pasivului societãþii, stabilind, pe baza lui, bilanþul anual.
Beneficiile realizate în cursul unui exerciþiu se repartizeazã dupã o normã
fixã în ceea ce priveºte dividendele ºi tantiemele, în raport cu cifra constatatã,
surplusurile rezultate atribuindu-se fondului de rezervã, a cãrui regim este, de
asemenea, reglementat de prevederile statutare.

DIZOLVAREA ªI LICHIDAÞIUNEA
Societatea se poate dizolva în conformitate cu prevederile Codului
Comercial ºi în urma unui vot al Adunãrii Generale.
În timpul lichidãrii, puterile Adunãrii Generale rãmân în vigoare ca ºi mai
înainte.

PUBLICAÞIUNILE SOCIETÃÞII
Se fac printr-o singurã publicaþiune, în „Monitorul Oficial”, în afarã de
cazurile când legea prevedea publicaþiuni repetate. Inserarea acestor
publicaþiuni în celelalte ziare este facultativã ºi valabilitatea lor nu depinde de
apariþiunea acestor ziare.

37
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ORGANIZAÞIA

Organizaþia unei mari bãnci, datã fiind varietatea ºi volumul operaþiunilor


a cãror executare i se încredinþeazã, implicã, în afarã de o deosebitã grijã pentru
buna funcþionare a serviciilor de ghiºeu, adicã a acelora destinate contactului ºi
deservirii publicului, o impecabilã punere la punct a mecanismului intern, pentru
asigurarea unui control eficace în ceea ce priveºte contabilizarea ºi balansarea
operaþiunilor executate.
În acest scop, marele angrenaj ce-l reprezintã buna funcþionare a unui
atare organism reclamã în mod imperios o diviziune judicios aplicatã a muncii,
care sã permitã încã, pe de altã parte, o perfectã acordare a lucrãrilor parþiale
într-un tot armonios ºi bine închegat.
Banca Marmorosch, Blank & Co. a procedat din considerentele arãtate la
aceastã diviziune, împãrþind totalitatea lucrãrilor dupã natura lor, pe diverse
servicii, organizate pentru aducerea la îndeplinirea a tuturor operaþiunilor ce le
comportã.
Roadele acestei descentralizãri s-au produs în accelerarea lucrãrilor, în
preciziunea efectuãrii, cât ºi mai cu seamã în promptitudinea deservirii clientelei.
În cele ce urmeazã, vom înºira aceste diferite servicii ale Bãncii cu
atribuþiunile, organizaþia ºi misiunea lor.

ORDONANÞAREA. Cuprinde aproape toate serviciile de ghiºeu pentru


deservirea publicului în ceea ce priveºte primirile ºi ridicãrile de numerar. Acest
serviciu se îndeletniceºte cu primirea depunerilor în cont curent pe livrete spre
fructificare, cât ºi vãrsãmintele pentru executarea dispoziþiunilor de platã ºi de
emisiuni de cecuri.
Pe de altã parte, tot de Serviciul Ordonanþãrii depind ghiºeele unde se
elibereazã clienþilor dovezile executãrii dispoziþiunilor lor, adicã borderouri
referitoare la ordinele de platã ºi cecurile confecþionate pe baza vãrsãmintelor
sau prin cont, în conformitate cu instrucþiunile clientului.
Aceste ghiºee formeazã Serviciul de Ordine de Plãþi ºi Cecuri Emise,
dupã cum acela unde se ridicã sumele provenite din ordine de platã ºi remiteri de
cecuri din provincie ºi strãinãtate în favoarea clienþilor asupra noastrã formeazã
Serviciul de Ordine de Platã ºi Cecuri Transmise, ca servicii divizionare ale
Ordonanþãrii.
Serviciul centralizator ºi distribuitor al fondurilor necesare plãþilor cât ºi a
sumelor intrate este:

SERVICIUL CASIERIEI, unde casierii primitori ºi plãtitori îºi iau dimineaþa


în primire registrele de trecere ºi fondurile de rulment, iar seara predau casa
împreunã cu rezultatul operaþiunilor din ziua respectivã, trecute prin mânã ºi
totalizate în registrele amintite.
Pentru o mai rapidã stabilire a situaþiei corespondenþilor ºi clientelei care
întreþine cont cu Banca ºi care, în virtutea acestor relaþiuni, dispun executarea a
diferite operaþiuni prin debitul contului respectiv, funcþioneazã:

SERVICIUL „DISPONIBIL”, împãrþit în douã subdiviziuni ºi anume:


„Disponibil Loco” pentru controlul ºi stabilirea poziþiunii clienþilor locali,
„Disponibil Provincie ºi Strãinãtate”, pentru îndeplinirea aceleiaºi misiuni, în
raporturile bãncii cu clientela din þarã ºi strãinãtate. Acest serviciu are drept scop
38
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

o accelerare în executarea dispoziþiunilor primite, prin aceea cã, furnizând


imediat la cerere situaþia contului respectiv în registrele bãncii, pe baza
cartotecilor þinute la zi, scuteºte serviciul respectiv de lichidarea cercetãrilor mai
anevoioase în Contabilitatea Generalã.

SERVICIUL SCONTULUI este acela care se ocupã cu cele douã


operaþiuni fundamentale inerente numelui ce-l poartã: scontarea ºi prepararea
formalitãþilor pentru reescontare, care se face efectiv de cãtre Banca Naþionalã.
Serviciul Scontului face operaþiunile de intrare ºi ieºire a poliþelor ºi portofoliului
care fac obiectul tranzacþiunilor de avans asupra acestor valori.

SERVICIUL DE EFECTE ªI CUPOANE manipuleazã titlurile ºi acþiunile,


executã dispoziþiile de cumpãrare ºi vânzare a acestor valori, depunerile de
cauþiuni pentru bancã ºi pentru terþi în efecte, încasarea ºi decontarea
cupoanelor exigibile, precum ºi urmãrirea sorþilor la valorile amortizabile.

SERVICIUL TEZAURULUI depoziteazã numerarul ºi valorile de tot felul


aflãtoare în proprietatea sau pãstrarea bãncii ºi este un oficiu pur intern,
accesibil numai personalului.

SERVICIUL „SAFE-URILOR”, spre deosebire de cel al Tezaurului, este


de utilitate publicã, prin aceea cã totalizeazã un numãr de casete accesibile
deþinãtorilor prin închiriere ºi unde aceºtia îºi depoziteazã ºi pãstreazã valorile
de orice fel, þinându-le astfel la adãpost de primejdia furtului sau a incendiului.

SERVICIUL INCASSO recepþioneazã poliþele, tratele ºi celelalte


mandate simple pe care bãnci, corepondenþi ºi clienþi, le predau spre încasare ºi
executã toate operaþiunile necesare aducerii la îndeplinire a mandatului
încredinþat, în conformitate cu instrucþiunile primite. Are drept auxiliar:

SERVICIUL PORTOFOLIU care duce evidenþa avizãrilor pentru platã,


precum ºi a scadenþelor pentru remiterile de poliþe în provincie, spre a fi
prezentate la timp spre platã de cãtre sucursalele, respectiv, corespondenþii
bãncii.

SERVICIUL DOCUMENTAR are însãrcinarea de a executa operaþiunile


de incasso bazate pe prezentare de documente spre platã sau de executare de
plãþi contra documente, ca, de exemplu, eliberãri de frachte referitoare la
transporturi sosite pe uscat ºi de conosamente în legãturã cu transporturile pe
apã, contra plãþii rambursului sau contra îndeplinirii condiþiunilor ºi instrucþiunilor
trimise de expeditor.
De asemenea, are în sarcina sa deschiderea, tranzitarea ºi executarea
acreditivelor documentare, adicã, în speþã, tot manipularea de documente ºi
dirijarea lor dupã indicaþiunile remitentului.

SERVICIUL DEVIZELOR executã toate operaþiunile în valute, emite


cecuri asupra strãinãtãþii în baza disponibilului bãncii în corespondenþii
respectivi, cumpãrã ºi vinde cecuri în valutã ºi executã corespondenþa întreagã
privitoare la toate aceste operaþiuni.

SERVICIUL CORESPONDENÞEI executã aceleaºi operaþiuni însã în


39
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

„Lei” ºi, datoritã volumului operaþiunilor, prezintã o deosebitã importanþã în ceea


ce priveºte promptitudinea pusã în executarea ºi transmiterea ordinelor primite.
Executã, în afarã de ordinele de platã ºi plata cecurilor, acreditivele simple adicã
constituirile de disponibil în favoarea unei instituþiuni sau a unui client, utilizabil la
prezentare ºi pânã la epuizarea cuantumului convenit în baza fondurilor ce
formeazã obiectul acreditãrii.

CONTABILITATEA GENERALÃ. Un serviciu de importantã capitalã


pentru bunul mers al operaþiunilor, dat fiindcã înregistreazã orice miºcare sau
deplasare de fonduri de orice naturã, de la zi la zi, în activul ºi pasivul bãncii, ºi îºi
asumã sarcina unui permanent control asupra operãrii juste a întregului complex
de dispoziþiuni ºi înregistrãri care formeazã activitatea instituþiunii. Subdivizatã în
servicii componente dupã natura înregistrãrilor, evidenþelor ºi controlului,
Contabilitatea Generalã reprezintã, în proporþie redusã, întreaga organizaþie a
bãncii, prin aceea cã rezumã, în cifre ºi scurte adnotãri în registre, întreaga
activitate a acesteia ºi rezultatul final al acestor adnotãri trebuie sã se
coordoneze la fel cu însãºi activitatea instituþiei. De bunul mers al înregistrãrilor
contabilitãþii ºi de urmãrirea la zi a evidenþelor provocate de operaþiunile
diferitelor servicii depinde însãºi securitatea fondurilor încredinþate bãncii ºi
manipulate de aceasta, prin evitarea omisiunilor, erorilor ºi fraudelor posibile.

SECRETARIATUL GENERAL. Este serviciul de centralizare ºi executare


a operãrilor Direcþiunii bãncii, de consemnare ºi transmitere cãtre celelalte
servicii interesate a proceselor-verbale privitoare la creditele acordate clienþilor
bãncii, de pãstrare a convenþiilor ce regizeazã raporturile dintre bancã ºi aceºti
clienþi în virtutea utilizãrii creditelor puse la dispoziþie, precum ºi a tuturor
documentelor în legãturã cu activitatea bãncii.
Secretariatul General emite, elibereazã ºi urmãreºte lichidarea scrisorilor
de garanþie solicitate de clienþi în baza constituirii acoperirilor convenite, cât ºi de
corespondenþii bãncii din strãinãtate, fie în baza disponibilului ce-l au în bancã,
fie în baza bonitãþii lor notorii.

SERVICIUL CONTENCIOSULUI este indispensabil unei instituþiuni de


mare anvergurã, prin aceea cã trebuie sã vegheze atât la îndeplinirea legalã a
tuturor formalitãþilor în legãturã cu tranzacþiunile rezultate din raporturile dintre
bancã ºi clienþi, cât ºi la urmãrirea ºi realizarea creanþelor bãncii a cãror
recuperare nu se produce pe cale normalã, adicã prin achitare în conformitate cu
prevederile convenþiunii respective. Serviciul Contenciosului are ca auxiliar un
Serviciu de Executãri ºi Urmãriri pentru aducerea la îndeplinirea sentinþelor ºi
titlurilor executorii obþinute de Contencios în contra debitorilor bãncii pe cãile ce
legile i le pun la îndemânã. De asemenea, un Serviciu al Bunurilor, care
administreazã bunurile imobiliare ale bãncii, încheie ºi urmãreºte îndeplinirea
contractelor dintre bancã în calitate de proprietarã ºi chiriaºii sãi.

SERVICIUL INFORMAÞIUNI are importanta însãrcinare de a se orienta


permanent asupra situaþiei pieþei ºi, în special, asupra schimbãrilor survenite de
la zi la zi în structura, bonitatea ºi activitatea instituþiunilor ºi pesoanelor aflãtoare
în orice relaþiuni cu banca. În cadrul acestor atribuþiuni, Serviciul de Informaþiuni
poate furniza ºi clientelei bãncii relaþiuni – bineînþeles, fãrã niciun fel de
obligaþiune – asupra persoanelor ºi instituþiunilor despre care este chestionat.

40
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SERVICIUL DE STUDII este, de asemenea, de o mare importanþã în


complexul unei mari bãnci, dat fiindcã menirea lui este sã se þinã la curent cu
toate miºcãrile economice ale þãrii ºi strãinãtãþii, sã colecþioneze ºi sã claseze
materialul documentar în legãturã cu aceste miºcãri, prefaceri, adaptãri ºi
evoluþii, pentru ca sã poatã, la orice moment, furniza Direcþiunii bãncii, în
eventualitatea unei propuneri ce i s-ar face din afarã, datele ºi indicaþiunile ce ar
necesita pentru examinarea oportunitãþii luãrii în considerare a acelei propuneri,
din punct de vedere financiar ºi economic.

SERVICIUL DE REGISTRATURÃ, EXPEDIÞIE ªI CONTROL se


întregesc reciproc, în manipularea iniþialã ºi finalã a corespondenþei ºi valorilor
precum ºi în controlul executãrii dispoziþiunilor în legãturã cu aceste obiecte.

SERVICIUL ARHIVEI conservã toatã corespondenþa adresatã bãncii,


copiile scrisorilor ºi celorlalte corespondenþe dirijate de cãtre bancã clienþilor sãi,
ºi serveºte ca izvor de documentare pentru eventualele reclamaþiuni în legãturã
cu omisiunile ºi erorile intervenite în executarea dispoziþiunilor primite.

SERVICIUL PERSONALULUI controleazã în permanenþã situaþia ºi


miºcarea personalului, face formalitãþile de angajãri, concedieri, publicaþiuni de
acordãri ºi retrageri de semnãturi, întocmeºte statele de salarii ºi conservã toate
piesele ºi documentele în legãturã cu dosarele individuale ale personalului.

SERVICIUL INTENDENÞEI supravegheazã miºcarea personalului


inferior de serviciu ºi, în acelaºi timp, conservarea ºi îngrijirea inventarului ºi
mobilierului bãncii. Serviciul Intendenþei îngrijeºte, de asemenea, de procurarea
materialelor necesare încãlzitului ºi luminatului, ºi de facerea la timp a
reparaþiunilor necesare unei bune întreþineri a imobilului bãncii.

În cadrul general al serviciilor bãncii, însã ca un organism aproape de sine


stãtãtor prin rolul ce-l îndeplineºte, trebuie sã menþionãm:

DIRECÞIUNEA SUCURSALELOR, care este oficiul centralizator al


administrãrii ºi controlului complexului de sucursale locale, din provincie ºi cele
din strãinãtate ale bãncii, de cãtre Centralã. În baza bilanþurilor zilnice, cu
anexele explicative ale operaþiunilor cotidiene, Centrala, cu ajutorul aparatului
Direcþiunii Sucursalelor, îºi poate întocmi oricând o situaþie sumarã a sucursalei
respective, care sã conþinã toate datele mai importante privitoare la mersul
operaþiunilor ei. Din compararea acestor situaþiuni, cu directivele date de cãtre
Centralã în privinþa tratãrii afacerilor, a manipulãrii fondurilor etc., aceasta din
urmã îºi poate da socotealã de gradul de adaptare a sucursalei respective la
sugestiunile ºi îndrumãrile Centralei ºi poate lua imediat mãsurile de rigoare în
caz de derogare de la dispoziþiunile date. Direcþiunea Sucursalelor are, ca
auxiliar, Serviciul Inspectoratului, care urmãreºte contabiliceºte miºcarea
fondurilor ºi valorilor la sucursale ºi care, prin organele sale, inspectorii pot lua
chiar la faþa locului mãsurile hotãrâte de Direcþiunea Centralã în legãturã cu
constatãrile privitoare la buna sau reaua administrare a unei sucursale ºi a
mersului activitãþii ei.
Organizarea bãncii prevede, în afarã de aducerea la îndeplinire a
operaþiunilor cotidiene în funcþie de ordinele clientelei, douã operaþiuni de

41
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

utilitate internã dictate de legiuirile în vigoare cu privire la obligaþiunile firmelor


comerciale ºi anume:

INVENTARUL, care se efectueazã cãtre sfârºitul fiecãrui exerciþiu pentru


a se controla, parafa ºi consemna în borderourile aferente ºi, în sfârºit, a se trece
în registrele speciale þinute în acest scop. Inventarul cuprinde examinarea ºi
controlul absolut al tuturor valorilor aflãtoare în posesia bãncii la data întocmirii
inventarului ºi trebuie sã corespundã în totul scriptelor diferitelor servicii
deþinãtoare ale valorilor respective.

BILANÞUL, care se încheie la sfârºitul fiecãrui exerciþiu ºi care trebuie sã


cuprindã o stabilire a activului ºi pasivului dupã amãnunþita examinare a
elementelor determinante în evaluarea angajamentelor ºi creanþelor bãncii în
ansamblul lor. Aceastã operaþiune este rezultatul unor lucrãri aprofundate pentru
determinarea capitoil cu capitol, din activitatea bãncii, a rezultatelor obþinute în
cursul exerciþiului respectiv ºi a efectelor pe care aceste rezultate le exercitã
asupra conturilor de profit ºi pierdere a instituþiei.

În concluzie, vom mai adãuga cã, din examinarea scriptelor, fie incidental,
fie cu ocazia inventarului ºi bilanþului, se poate constata dacã, într-adevãr,
principiul de organizaþie enunþat mai sus ºi pus în aplicare în modul arãtat este
cel indicat pentru bunul mers al operaþiunilor, tot astfel cum aprecierea de cãtre
public a modului cum este servit de organele bãncii este un criteriu de stabilire a
bunei funcþionãri a serviciilor externe (de ghiºeu), banca ºi-a dat întreaga
ostenealã pentru a-ºi da sieºi certificatul acesta de bunã alegere a principiilor de
organizare ºi buna ºi funcþionare a întregului angrenaj, cât ºi mulþumirea
clientelei, dovedesc eficacitatea organizaþiei descrise în aceastã expunere.

42
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

EXAMINAREA BILANÞURILOR
ªI CONTURILOR DE PROFIT ªI PIERDERE
PE ANII 1928-1930

În conformitate cu dispoziþiunile art. 2 din Legea asupra Concordatului


Preventiv, am alcãtuit situaþiile anexe:
Nr. 1 cu Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere pe anul 1928;
Nr. 2 cu Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere pe anul 1929;
Nr. 3 cu Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere pe anul 1930;
Nr. 4 cu bilanþurile ºi conturile de profit ºi pierdere pe anii 1928-1930,
în care se examineazã posturile active ºi pasive ale bãncii concordatare,
a cãror examinare o vom face mai la vale.

BILANÞURILE PE ANII 1928-1930

Analizând aceste bilanþuri, cu o scurtã privire constatãm, în primul rând,


cã posturile active ºi pasive se menþin, în anii 1928 ºi 1929, în jurul cifrei de 4
miliarde ºi jumãtate lei, ºi numai în cursul anului 1930 aceastã cifrã scade la circa
4 miliarde 395 milioane lei.
În analizarea acestor bilanþuri, vom începe cu examinarea pasivului de la
1928 ºi pânã la 31 decembrie 1930, ºi vom continua apoi cu examinarea
activului, pe aceeaºi perioadã de timp.

43
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

PASIV

CONTUL CAPITAL
Capitalul se menþine la cifra de Lei 125.000.000 pe toþi aceºti trei ani.
Banca Marmorosch, Blank & Co.
s-a constituit în anul 1905 cu capital iniþial de..............................Lei 8.000.000
prin preluarea Casei de Bancã în Comanditã Marmorosch, Blank & Co. din
Bucureºti, care, dupã cum am arãtat în cuprinsul prezentului raport de expertizã,
a luat fiinþã, în anul 1874, din Casa de Bancã Jacob Marmorosch, ºi care, la
rândul ei, fusese fondatã în anul 1848, la care se asociase, în 1874, Mauriciu
Blank, precum ºi cu participarea instituþiunilor:

PESTER UNGARISCHE COMMERCIAL BANK


din Budapesta

BANK FÜR HANDEL UND INDUSTRIE


Berlin
/azi Darmstädter Bank/, ºi

BERLINER HANDELS-GESSELLSCHAFT
Berlin

În anul 1906, capitalul a fost mãrit cu ........................... Lei 2.000.000


preluaþi în întregime de cãtre Banque de Paris
et des Pays Bas, din Paris.
Toate sporurile de capital, fãcute înainte
de rãzboi, au fost preluate de vechii acþionari.
În anul 1914 ºi 1915, Banque de Paris et
des Pays Bas a achiziþionat totalitatea pachetului
deþinut de celelalte bãnci strãine, deoarece în
anul 1918 nu mai intrau în compunerea
Consiliului de Administraþie al bãncii decât
reprezentanþii grupului francez.
În anul 1919 a avut loc ultima
sporire de capital de la 75.000.000 lei la ................................. Lei 125.000.000
Compunerea capitalului dupã
naþionalitãþi, cu începere din anul 1928, ar fi:

1928 1929 1930


---------- ---------- ----------
America............................0,16% 0,18% 0,32%
Austro-Ungaria.................0,50% 0,73% 0,38%
Elveþia...............................2,69% 2,38% 1,93%
Franþa..............................12,84% 11,06% 9,75%
Alte þãri...............................2,46% 1,90% 1,37%
---------- ---------- ----------
Strãinãtatea......................18,65% 16,15% 14,25%
România...........................81,35% 83,85% 85,75%
---------- ---------- ----------
100 % 100 % 100 %

44
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

CONTURILE FONDURI DE REZERVÃ


Se evidenþiazã, din aceastã situaþie comparativã /situaþia anexã nr. .../
grija bãncii concordatare de a-ºi mãri rezervele din an în an, rezerve ce au fost
constituite din beneficiile rezultate ale fiecãrui an.
Dacã la finele anului 1928,
constatãm cã totalul rezervelor însumeazã.........................Lei 408.000.000
la finele anului 1930, aceste rezerve
ating o cifrã de.................................................................... Lei 456.786.290
deci o diferenþã de...............................................................Lei 48.786.290
cu cât fondurile de rezervã se mãresc la 31 decembrie 1928, faþã de cele ale
anului 1928.

CONTURILE DE DEPOZITE
Remarcãm cã conturile care reprezintã depunerile înregistrate la acest
capitol de depozite se mãresc din an în an, începând de la 1928 ºi pânã la 31
decembrie 1930.
Desigur cã aceastã situaþiune se datoreºte încrederii ce depunãtorii au
pus-o în acest institut de credit, cu toate cã, în aceste timpuri de crizã, un numãr
important de bãnci s-au prãbuºit.

La finele anului 1928, depozitele


înregistrate sub acest capitol însumeazã......................... Lei 2.307.970.363,18
la finele anului 1929......................................................... Lei 2.600.518.323,21
iar la finele anului 1930.................................................... Lei 2.631.227.094,76
deci, între anii 1928 ºi 1930
rezultã o diferenþã de...................................................... Lei 323.256.731,58
cu cât s-au mãrit aceste depozite
la 31 decembrie 1930,
faþã de cele existente la finele anului 1928.
ªi credem util sã remarcãm cã,
numai în ceea ce priveºte depozitele cu livrete,
diferenþa cu cât s-a mãrit totalul lor
la 31 decembrie 1930, faþã de finele anului 1928,
reprezintã suma de.......................................................... Lei 81.694.604,99

CONTURI CURENTE CREDITOARE


Conturile ce compun acest capitol prezintã o scãdere simþitoare,
începând din 1928 ºi continuând aºa în fiecare an pânã la finele anului 1930.
Vom reda mai jos totalul acestor conturi,
care reprezintã:
la 1928.............................................................................. Lei 1.618.312.308,53
la 1929.............................................................................. Lei 1.333.203.836,12
la 1930.............................................................................. Lei 1.168.371.122,09

Deci, între anii 1928 ºi 1930, aceste


conturi prezintã o scãdere de........................................... Lei 449.941.186,44

Din aceastã scurtã expunere, rezultã în mod evident cã banca


concordatoare a fost lipsitã, la finele anului 1930, în operaþiunile ei, de o sumã de

45
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

aproximativ 500 milioane lei ºi, în mare parte, aceastã situaþiune s-ar datora
crizei financiare, care a prilejuit în strãinãtate cãderea unui numãr important de
bãnci, cum, spre exemplu, în Austria, Germania, America etc., având drept
consecinþã limitarea creditelor, de care banca concordatarã se bucurã în
strãinãtate.

Nu este fãrã importanþã sã semnalãm


cã creditorii în valutã strãinã
la 31 decembrie 1928 însumau ........................................ Lei 1.394.131.421,30
în schimb la 31 decembrie 1930 se prezintã
cu un total numai de ......................................................... Lei 982.914.123,21
deci o scãdere de ............................................................. Lei 411.217.298,09
pe acest interval de timp.

CONTUL TRANZITORIU
Acest cont totalizeazã ordinele de platã ce au rãmas sã se efectueze la
finele fiecãrui an.
Din situaþia anexã nr. 4, rezultã cã ºi acest cont tranzitoriu se prezintã într-
o scãdere simþitoare, începând de la 1928 ºi continuând în fiecare an, pânã la
1930.
Diferenþa între aceºti doi ani
reprezintã o sumã de.........................................................Lei 26.837.266,60
în minus la 31 decembrie 1930, faþã de totalul aceluiaº la 31 decembrie 1928.

46
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ACTIV

CONTURILE CASSA ªI DISPONIBIL LA BÃNCI


Prezintã urmãtoarea situaþiune:
Anul 1928:
în Cassã........................Lei 190.267.569,46
disponibil la bãnci..........Lei 309.903.032,75 ..........Lei 500.170.602,21

Anul 1929:
în Cassã........................Lei 314.129.547,70
disponibil la bãnci..........Lei 182.107.382,09 ..........Lei 496.236.929,79

Anul 1930:
în Cassã........................Lei 331.424.669,36
disponibil la bãnci..........Lei 116.361.506,99 ..........Lei 447.786.176,35

Din aceastã scurtã expunere se evidenþiazã cã disponibilitãþile lichide ale


bãncii concordatare au mers într-o continuã scãdere, începând din 1928 ºi pânã
la finele anului 1930.

CONTURILE PORTOFOLIU DE EFECTE COMERCIALE


Pe ani reprezintã:
Anul 1928................................................................Lei 1.937.114.209,28
Anul 1929 ...............................................................Lei 1.999.374.185,35
Anul 1930 ...............................................................Lei 1.806.997.210,18
Între anii 1928 ºi 1929 acest cont prezintã o uºoarã urcare de circa 62
milioane, în schimb însã, la finele anului 1930, prezintã o importantã scãdere de
circa 121 milioane lei, faþã de aceea a anului 1928.

CONTUL AVANSURI LA STAT


Semnalãm cã, în cursul anului 1928,
respectiv la finele anului, banca concordatarã
a avansat Statului o sumã de............................................ Lei 79.149.238
care însã, în cursul anului 1929, s-a încasat în întregime.

CONTUL EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI


Acest capitol reprezintã valoarea rentelor, obligaþiunilor ºi diverselor
acþiuni, proprietatea bãncii.
Pe ani, situaþiunea ar fi urmãtoarea:

Anul 1928............................................................... Lei 158.612.890,14


Anul 1929............................................................... Lei 69.334.231,83
Anul 1930............................................................... Lei 68.912.657,33

Banca Marmorosch, Blank & Co., care în timpurile dinaintea rãzboiului


mondial, cât ºi dupã acest rãzboi, ocupa la Bursa noastrã un loc de frunte în
târgul de cumpãrãri ºi vânzãri de obligaþiuni ºi acþiuni, în ultimii ani, dat fiind criza
care a persistat din an în an într-o formã mai acutã, a determinat-o, ca o mãsurã

47
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

de prudenþã, sã-ºi restrângã acest fel de operaþiuni ºi aºa se explicã cã, la finele
anului fiecãruia, acest cont se prezintã cu un volum de operaþiuni în scãdere în
fiecare an, începând de la 1928 ºi pânã la 31 decembrie 1930.

CONTUL AVANSURI ASUPRA EFECTE PUBLICE, EFECTE


COMERCIALE ªI CESIUNI, CEREALE ªI MÃRFURI, IPOTECI
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în dorinþa ca operaþiunile ce le-a
fãcut în decursul anilor 1928-1930 sã prezinte o cât mai serioasã garanþie, a
cãutat sã-ºi mãreascã volumul operaþiunilor de împrumuturi ºi cu garanþiile
menþionate la capitolul de mai sus.

Aºa se explicã cã volumul acestui fel de operaþiuni capãtã o dezvoltare de


la an la an ºi spre o mai bunã orientare, vom prezenta mai la vale miºcarea
acestor operaþiuni pe ani:
Anul 1928................................................................Lei 680.401.659,33
Anul 1929................................................................Lei 1.202.615.139,15
Anul 1930................................................................Lei 1.165.550.953,40

CONTUL PARTICIPAÞIUNI
Prezintã urmãtoarea miºcare pe anii:
1928........................................................................Lei 385.693.592,96
1929........................................................................Lei 304.543.015,11
1930........................................................................Lei 370.858.338,14

ºi ne aratã în ce mãsurã Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în decursul


anilor 1928-1930, a înþeles sã ia parte la societãþile comerciale ºi industriale
create în decursul timpurilor.

CONTUL DEBITORI ÎN CONT CURENT


Prezintã pe ani urmãtoarea situaþie:
Anul 1928................................................................Lei 316.470.233,63
Anul 1929................................................................Lei 214.376.632,96
Anul 1930................................................................Lei 254.273.311,90
ºi oglindeºte grija bãncii concordatare de a reduce în fiecare an acest fel de
operaþiuni.

CONTUL SOCIETÃÞI CONTROLATE DE BANCA MARMOROSCH,


BLANK & CO.
Ne dã mãsura în care banca concordatarã în decursul anilor a înþeles sã
ia parte la miºcarea industrialã ºi comercialã a þãrii.
Încã înainte de rãzboiul mondial, ºi chiar dupã acest rãzboi, banca
concordatarã a înþeles sã ia parte ºi chiar ea însãºi sã înfiinþeze diferite societãþi,
pentru comercializarea ºi industrializarea bunurilor solului ºi subsolului.
La capitolele respective din cuprinsul prezentului raport de expertizã, vom
analiza detaliat fiecare din aceste societãþi ºi ne rezervãm aici numai a expune
mai jos situaþiunea astfel cum se prezintã cu acest fel de operaþiuni la sfârºitul
fiecãruia din anii 1928-1930.

48
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Astfel:
Anul 1928 prezintã un total de.................................. Lei 320.831.444,82
Anul 1929 prezintã un total de.......... ....................... Lei 115.193.645,70
Anul 1930 prezintã un total de.................................. Lei 128.358.627,04

CONTUL IMOBILE
Din situaþiunea anexã nr. ..., rezultã cã acest cont a evoluat precum
urmeazã:
Anul 1928...................................................... ......... Lei 129.203.661,85
Anul 1929................................................................ Lei 31.762.018,85
Anul 1930................................................................ Lei 152.620.752,35
din examinarea cãreia rezultã cã Banca Marmorosch, Blank & Co. a
înþeles sã achiziþioneze un important numãr de imobile care, desigur, astãzi,
prezintã un activ destul de important.

49
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

EXAMINAREA CONTURILOR DE PROFIT ªI PIERDERE


PE ANII 1928-1930

Pentru o mai bunã examinare a conturilor ce compun prezentul capitol,


am gãsit util ca, pe lângã alcãtuirea situaþiunilor anexa nr.1, nr. 2 ºi nr. 3, ºi o
situaþiune anexã nr. 5 ºi 6, comparativã a cheltuielilor pe anii 1928, 1929 ºi 1930.
În aceastã examinare, vom începe cu veniturile societãþii ºi apoi vom
continua cu cheltuielile.

VENITURI
Pe ani, însumeazã precum urmeazã:
1928........................................................................Lei 282.036.031,98
1929........................................................................Lei 308.231.699,21
1930........................................................................Lei 249.655.763,80
ºi au rezultat din dobânzi, comisioane, venituri asupra imobile ºi profitul
din devize ºi valute strãine, precum ºi din efecte publice ºi acþiuni.

În situaþiunea anexã nr. 1, 2, 3 ºi 4, ce am alcãtuit în acest scop, se poate


vedea cât din fiecare din aceste venituri au concurat la stabilirea venitului brut al
fiecãrui an.
Dacã veniturile anului 1929, faþã de cele ale anului 1928, sunt într-o
uºoarã ascensiune de circa 26 milioane lei, în schimb veniturile anului 1930, faþã
de cele ale anului 1929, sunt într-o scãdere cu aproape 60 milioane lei.
Aceastã scãdere simþitoare de venituri nu se datoreºte decât crizei
financiare, care a avut un rol covârºitor în a determina banca concordatarã sã
facã plasamente în condiþiuni mai avantajoase pentru clientelã.

CHELTUIELI
Cheltuielile repartizate pe ani sunt:
1928........................................................................Lei 185.008.296,83
1929........................................................................Lei 154.609.841,39
1930........................................................................Lei 160.972.372,91
astfel cum se menþioneazã în situaþiunea anexã nr. 1, 2, 3 ºi 4.

În acest capitol întrã propriu-zis cheltuielile de administraþie ale societãþii,


cãrora le-am dat o atenþiune deosebitã ºi în care scop am alcãtuit anexa nr. 5 ºi 6.
În capitolul de cheltuieli, respectiv în debitul contului de profit ºi pierdere,
intrã ºi amortizãrile acuzate în fiecare an de bancã, precum urmeazã:
în anul 1928 în sumã de...........................................Lei 31.464.292,28
în anul 1929 în sumã de...........................................Lei 98.603.498,06
în anul 1930 în sumã de...........................................Lei 28.140.772,10

CHELTUIELI DE ADMINISTRAÞIE
Între care sunt salariile, chiriile, tantiemele direcþiunii, gratificaþiile
personalului, impozite, timbre etc.
Constatãm cã cheltuielile de administraþie, la finele anului 1929, sunt într-
o scãdere de circa 31 milioane lei, faþã de cele ale anului 1928.
50
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Banca concordatarã a dat o deosebitã atenþiune acestui capitol de


cheltuieli ºi, ca o mãsurã de prudenþã, a înþeles sã reducã la strictul necesar
aceste cheltuieli, desigur pentru importanþa unui institut de credit de primul rang.
Numai în ceea ce priveºte salariile în anul 1929, faþã de cele ale anului
1928, banca a fãcut o reducere de mai bine de 13 milioane lei, ºi aºa a înþeles sã
facã ºi la celelalte cheltuieli de administraþiune.
Banca concordatarã nu a lipsit sã ia parte la ajutorarea operelor de culturã
naþionalã, cum ºi a instituþiunilor de binefaceri ºi, atât în anul 1928, cât ºi în anul
1929, înregistreazã la acest capitol în fiecare an o sumã de aproape 2 milioane
lei.
În ceea ce priveºte tantiemele Consiliului de Administraþie ºi gratificaþiile
personalului semnalãm cã
în anul 1929 ele se prezintã cu o cifrã de...........................Lei 14.586.687,73
iar în cursul anului 1928 cu o cifrã de.................................Lei 10.000.000,00

Cheltuielile de administraþiune ale anului 1930 s-au mãrit cu o sumã de


aproximativ 6 milioane lei, faþã de cele ale anului 1929.
Aceastã mãrire nu provine propriu-zis de la cheltuielile de personal, ci ele
sunt o consecinþã a înmulþirii numãrului de sucursale, care a prilejuit mãrirea
chiriilor la imobile în 1930 cu aproape 3 milioane lei, cum ºi a celorlalte cheltuieli
cu imprimate, timbre, mãrci etc.
ªi în anul 1930, banca concordatarã a urmat aceeaºi politicã de economii
la personal, cãci, cu toate cã numãrul sucursalelor s-a înmulþit, totuºi totalul
salariilor plãtite în cursul anului 1930 sunt într-o uºoarã scãdere faþã de cele ale
anului 1929.
Iar în ceea ce priveºte tantiemele Consiliului de Administraþie ºi
gratificaþiile personalului, banca nu înregistreazã în anul 1930 niciun fel de sumã.

AMORTIZÃRI
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în aplicarea Legii Contribuþiunilor
Directe, care permite sã facã rezerve pentru creanþe dubioase, cum ºi pentru
amortizarea completã a creanþelor pierdute definitiv, a acuzat în fiecare an,
începând de la 1928 ºi pânã la finele anului 1930, amortizãrile menþionate mai
sus.
În anul 1929 aceste amortizãri au atins maximum, deoarece faþã de cele
ale anului 1928 reprezintã o urcare de aproape 67 milioane, iar faþã de acele ale
anului 1930 o urcare de aproape 70 milioane.

51
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ANUL 1931
ACTIVUL ªI PASIVUL CENTRALEI

Din examinarea bilanþului, dat ºi certificat de cãtre Serviciul Contabilitãþii,


astfel cum rezultã din registrele Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA, formând
activul ºi pasivul bãncii la data cererii concordatului preventiv, gãsim
urmãtoarele conturi din activ ºi pasiv, a cãror examinare o vom face mai la vale.

ANALIZA CONTURILOR DIN ACTIV

CONTUL CASSA
Se încheie la data cererii concordatului
preventiv, cu un sold debitor de............................... Lei 9.512.804,44
conform situaþia anexã nr. 9.
Acest sold se descompune astfel:
numerar în Cassã...................................................Lei 6.706.454,00
aur...........................................................................Lei 393.260,00
monede strãine efective..........................................Lei 2.273.099,44
Soldul, arãtat în situaþiune, a existat real la data cererii concordatului
preventiv, dupã cum se constatã din situaþiunea de cassã Anexa nr. 9, semnatã
de Casierul Central al bãncii ºi vizatã de Serviciul Contabilitãþii, ºi verificatã de
noi.

CONTUL DEBITORI
Contul Debitori însumeazã la data cererii
concordatului preventiv......................................................Lei 549.286.002,29
Acest cont se descompune dupã cum urmeazã:

Disponibil la Bãnci Lei Lei 23.467.803,33 30.150.482.33


Valutã ” 6.682.679,00
---------------------------
Avans as/Efecte publice
” ºi acþiuni Lei ” 14.669.135,00
” detto Valute ” 3.652.826,00 18.321.961,00
---------------------------
Avans asupra Efecte
Comerciale ºi acþiuni
Avans asupra Mãrfuri
ºi Lemne Lei ” 13.592.653,00
Detto Valute ” 3.998.994,00
--------------------------- 17.591.647,00
Avans asupra ipoteci ” 102.468.701,98
Detto Valute ” 693.000,00
--------------------------- 103.161.701,98
Debitori descoperiþi Lei ” 87.017.814,98
Detto Valute ” 47.934.550,00
Detto cu efecte de
primit garanþie specialã ” 70.600.274,00
--------------------------- 205.552.638,98
Efecte de primit (Scont) Lei 143.341.961,00

TOTAL GENERAL DEBITORI...........................................Lei 549.286.002,29


----------------------------
52
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

DISPONIBIL LA BÃNCI
Se soldeazã cu........................................................Lei 30.150.482,33
din care:
în Lei...................................Lei 23.467.803,33
în Valute..............................Lei 6.682.679,00
dupã cum se poate vedea din situaþiunea anexã nr. … ºi nr. …

DISPONIBIL LA BÃNCI ÎN LEI


Prezintã un total de.................................................Lei 23.467.803,33
Din verificarea fiecãrui cont în parte, gãsim cã sunt formate în cea mai
mare parte din Debitorii Bãnci Locale ºi Provincie, cãrora li s-a trimis spre
încasare efecte ºi nu au fost decontate, sau din diverse operaþiuni, provenite din
vãrsãminte, ordine de platã, cecuri etc., fãcute de clienþii bãncii prin aceºti
corespondenþi, sumã care se menþine în întregime în bilanþul concordatar.

DISPONIBIL LA BÃNCI ÎN VALUTE STRÃINE


Din verificarea registrelor, care cuprind
sumele debitoare în valutã strãinã, am constatat
cã, evaluându-le la cursul zilei, data cererii
concordatului preventiv,
rezultã un total de..............................................................Lei 6.682.679,00
ºi cã aceste conturi provin din operaþiuni de aceeaºi naturã, ca cele menþionate
mai sus, însã fãcute în valutã strãinã.
Aceastã sumã se menþine în întregime în bilanþul concordatar.

AVANSURI ASUPRA EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI


Se soldeazã la cererea concordatului
preventiv cu..........................................................................Lei 18.321.961,00
din care:
în Lei................................... Lei 14.669.135,00
în valute.............................. Lei 3.652.826,00
dupã cum se poate vedea din situaþiunile anexe nr. 10 ºi nr. 13.

Din verificarea conturilor din registre, constatãm cã ele provin din


împrumuturi acordate de bancã în Lei, sau în Valute, contra unor acoperiri în
efecte publice ºi acþiuni, a cãror contravaloare e calculatã la cursul zilei, fãcându-
se ºi o marjã de 20%.
Mai constatãm cã se fac calculãri periodice, pentru a se vedea dacã
acoperirea se menþine la limita fixatã ºi, în caz de scãdere a valorilor, se cere sã
fie completatã acoperirea împrumutului, fie reducerea datoriei la limita acoperirii
existente, fie în efecte publice sau acþiuni.
Dat fiind aceste explicaþiuni, suma cu care figureazã debitorii la capitolul
rubricat, se menþine în întregime în bilanþul concordatar.

53
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

AVANSURI ASUPRA EFECTE COMERCIALE ªI CESIUNI


Prezintã la data cererii concordatului
preventiv un sold de..........................................................Lei 31.165.610,00
conform situaþiei anexei nr. 10.
Procedând la verificarea conturilor de amãnunt a contului rubricat, din
registrele bãncii, am constatat cã ele provin din împrumuturi, contra acoperiri de
efecte, din portofoliul clienþilor, sau cesiuni de creanþe de diferite feluri ca:
ordonanþe de platã, creanþe ipotecare, pensii etc. cu marje care ajung ºi la 100%.
Pe baza garanþiilor,
ce fiecare din debitori prezintã,
menþinem în întregime,
în bilanþul concordatar,
suma de.............................................................................Lei 31.165.610,00

AVANSURI ASUPRA MÃRFURI ªI LEMNE


Aceste avansuri asupra Mãrfuri ºi Lemne,
însumeazã la data cererii concordatului preventiv,
suma de.............................................................................Lei 17.591.647,00
dupã cum se poate vedea din situaþiunea anexã
nr. 10 ºi situaþiunea anexã nr. 13, ºi din care:
în Lei...................................Lei 13.592.633,00
în Valute..............................Lei 3.998.994,00.

Din examinarea registrelor bãncii concordatare, rezultã cã sumele de mai


sus reprezintã, împrumuturile acordate contra mãrfuri diverse: lemne,
manufacturã, porþelanuri, automobile, filme etc. cu marja de circa 30-40%.
Am constatat cã asupra gajurilor se exercitã, prin organele bãncii,
verificãri periodice, ºi în caz de deprecierea mãrfurilor, se iau gajuri
suplimentare.
Gajurile se aflã în depozitele bãncii sau în diverse antrepozite.
Rãmâne ca expertul de mãrfuri, ce va fi însãrcinat în acest scop, sã indice
valoarea realã a mãrfurilor gajate ºi aflate în pãstrarea bãncii, pentru a se
cunoaºte aceastã valoarea realã.
Totuºi, pe baza cantitãþilor de mãrfuri ce
fiecare din debitori posedã, cu evaluãri aproximative,
menþinem în activul din bilanþul concordatar în
întregime suma de.............................................................Lei 17.591.647,00

AVANSURI ASUPRA IPOTECI


Prezintã, la data cererii concordatului
preventiv, un total de..........................................................Lei 103.161.701,98
din care:
în Lei................................... Lei 102.468.701,98
în Valute..............................Lei 693.000,00
dupã cum se poate vedea din situaþiunile anexe nr. 10 ºi nr. 13.
Cercetând registrele bãncii, am constatat cã sumele de mai sus provin din
împrumuturile acordate contra ipoteci rurale ºi urbane, avându-se în vedere
marje cât mai mari.

54
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Pentru a fi cât mai documentaþi, am gãsit util sã alcãtuim pentru fiecare


ipotecã sau cesiune în parte câte o anexã, cu explicaþiunile privind fiecare
ipotecã sau cesiune în parte, a se vedea anexele de la nr. 10 pânã la nr. ...
inclusiv.
Având în vedere garanþiile ce posedã fiecare din debitorii componenþi ai
capitolului rubricat, apreciem sã se menþinã în întregime, în activul bilanþului
concordatar, suma de ........................................................Lei 103.161.701,98

DEBITORI DESCOPERIÞI
Acest cont însumeazã la data cererii
concordatului preventiv......................................................Lei 205.552.658,98
din care:
în Lei................................... Lei 87.017.814,98
în Valute..............................Lei 47.934.550,00
cu efecte de primit
garanþie specialã............................Lei 70.600.274,00
dupã cum se poate vedea din situaþiunile anexe nr. 10 ºi nr. 10.
Procedând la examinarea acestor conturi din registrele ºi situaþiunile
prezentate, am constatat cã aceºti debitori provin din împrumuturi acordate pe
cont deschis, în lei, sau valute, fãrã garanþie, sau contra poliþe fãrã gir, sau cu gir
necomercial.
Dat fiindcã o mare parte din aceºti debitori sunt persoane bine cunoscute
ºi situate, banca a luat mãsuri pentru a dobândi acoperiri.
Remarcãm cã în bilanþul încheiat de bancã, la data cererii
concordatului preventiv, din totalul debitorilor
descoperiþi de.................................................................... Lei 205.552.638,98
banca amortizeazã, din fondul de rezervã,
o sumã totalã de debitori, din aceastã categorie de............. Lei 82.755.864,76
diferenþa de........................................................................Lei 122.796.774,22
cât mai rãmân aceºti debitori descoperiþi, apreciem cã sunt bine evaluaþi ºi, în
consecinþã, aceastã sumã va figura în bilanþul concordatar la activ.

DEBITORI SCONT (Efecte de Primit)


Acest scont se prezintã, la data cererii
concordatului preventiv, cu un sold debitor de..................Lei 143.341.961,00
dupã cum se poate vedea în situaþiunile
anexe nr. 14 ºi nr. ...
ºi din care:
efecte de scont aflate
în portofoliu....................................Lei 74.238.141,00
efecte de scont reescontate
la Banca Naþionalã a României..... Lei 69.103.820,00
Efectele de scont, verificate dupã scadenþare, le-am gãsit toate în fiinþã în
portofoliu, iar pe cele de reescont le-am predat dupã situaþiunile date, cu copierul
de reescont, cãtre Banca Naþionalã a României, precum ºi cu scadenþarele
bãncii.
Din aceastã verificare, am constatat cã toate împrumuturile acordate sunt
fãcute cu aprobarea Comitetului de Direcþiune, dupã ce s-a luat toate

55
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

informaþiunile de rigoare asupra emitenþilor ºi giranþilor, majoritatea fiind


prevãzute cu un gir ºi cu douã giruri.
Din totalul de efecte de primit
în valoare de....................................................................Lei 74.238.141,00
aflate în portofoliu, remarcãm cã sunt efecte
în suferinþã în valoare totalã de........................................Lei 19.385.412,00
din care o parte sunt în curs de preschimbare, iar o parte acþionate.
În evaluarea acestor efecte de primit
în suferinþã apreciem o cotã de 40%, pe cei dubioºi
adicã..................................................................................Lei 7.754.165,00
iar restul efectelor de primit în suferinþã apreciem cã sunt bine evaluate.
Deci, în bilanþul concordatar, în
Activ, figureazã:
efecte de primit,
în portofoliu....................................Lei 66.483.976,00
efecte de primit reescontate
la Banca Naþionalã a României..... Lei 69.103.820,00
adicã în total......................................................................Lei 135.587.796,00

RECAPITULAÞIA DEBITORILOR
Disponibil Bãnci:
în Lei................................... Lei 23.467.803,33
în Valute............................ Lei 6.682.679,00 . Lei 30.150.482,33
Avans asupra efecte
publice ºi acþiuni.............................................................
Detto în valute..................... Lei 14.669.135,00 Lei 18.321.961,00

Avans asupra efecte


comerciale ºi acþiuni...........................................................Lei 31.165.610,00
avans asupra mãrfuri
ºi lemne......................................... Lei 13.592.653,00
Detto în Valute.....................Lei 3.098.994,00 Lei 17.591.647,00

Avans asupra ipoteci:


în Lei................................... Lei 102.468.701,98
în Valute..............................Lei 693.000,00 Lei 103.161.701,98

Debitori descoperiþi:
(în cont deschis) Lei............Lei 87.017.814,68
Detto Valute.........................Lei 47.934.550,00
Detto Special.......................Lei 70.600.274,00 Lei 205.552.638,98
efecte de primit (scont) Lei.....................................Lei 143.341.961,00
Total debitori Lei 549.286.002,29

mai puþin:
1) amortizarea prin rezerve.
2) apreciere de evaluare Lei 82.775.864,75
în minus la efectele de primit Lei 7.754.165,00
în suferinþã.....................................
în total................................................................................Lei 90.510.029,76
56
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

diferenþa...............................................................................Lei 458.775.972,53
cu care urmeazã a se trece contul debitori astfel cum s-a analizat în capitolele de
mai sus în bilanþul concordatar, ºi anume în activ.

DIVERSE (Ordine de platã, cecuri etc.)


Prezintã la data cererii concordatului
preventiv un sold de..............................................................Lei 4.766.781,00
conform situaþiei anexe nr. ...
Din examinarea registrelor Bãncii concordatare rezultã cã reprezintã pe
Debitori în cont deschis, reali, ºi apreciem menþinerea lor în întregime în activul
bilanþului concordatar, pe considerentul cã se vor realiza astfel dupã cum
figureazã în registre.

EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI


Acest cont se prezintã la data cererii
concordatului preventiv cu un sold debitor de........................Lei 41.947.366,00
care se compune din:
Rente ºi obligaþiuni..............Lei 3.580.728,00
diverse acþiuni.....................Lei 38.366.638,00
dupã cum se poate vedea din situaþiunea anexã nr. 16.
Din verificarea fiecãrui fel de titluri ºi acþiuni, constatãm cã ele se gãsesc
în fiinþã, parte în tezaurul bãncii, parte în depozite strãine, iar o parte din efectele
publice sunt împrumutate pentru garanþie, la diverºi clienþi, contra comision.
Întrucât evaluarea acestor efecte publice ºi acþiuni este fãcutã la cursul
zilei – data cererii concordatului preventiv – opinãm cã suma de mai sus sã se
menþinã, în întregime, în activul bilanþului concordatar.

IMOBILE
Acest cont se prezintã la data cererii
concordatului preventiv,
cu un sold debitor.................................................................Lei 70.000.000,00
ºi reprezintã valoarea imobilelor, terenurilor ºi moºiei, proprietãþile bãncii.
Drept valoarea acestor imobile, terenuri ºi moºie, rãmâne sã se treacã în
activul bilanþului concordatar, sumele constatate de expertul numit în acest scop.
În situaþiunea de mai jos, vom expune proprietãþile bãncii cu valorile din
registre ºi evaluãrii expertului:

57
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Conform Conform
Proprietate Localitatea raportului expertizei
bãncii - Lei Lei
Imobil Bucureºti, 4.500.000 7.183.500
Calea Victoriei nr. 95
Teren Braºov 500.000 299.440
Teren Bucureºti, 3.500.000 4.783.300
str. Belvedere nr. 23-25
Teren Colentina 45.400.000 34.031.720
Teren Satu Nou / Ciurel 12.696.000 15.216.520
Moºia Opriºor Dancu 2.500.000 4.199.691
Teren Galaþi, fost Galarezos 679.000 820.000
Imobil Rãdãuþi 225.000 230.000

Lei 70.000.000 66.764.171

Valoarea imobilelor bãncii,


proprietãþile bãncii, rãmâne la suma de.............................Lei 66.764.171,00
cu care vor figura în activul bilanþului concordatar, dupã evaluarea fãcutã de
expertul arhitect.

Terenul Bordei
Acest cont se prezintã, la data cererii concordatului preventiv,
cu un sold de...................................................................Lei 300.000.000,00
suprafaþa acestui teren se ridicã la 533.778,77 m.p., dupã cum se poate vedea
din anexa nr. 17.

Depunem, o datã cu aceasta, ºi o copie a onor. Curþii de Apel, Secþia a III-


a Bucureºti, a deciziei de expropriere publicã nr. 6, audienþa de la 6 iulie 1928,
pentru orientare, decizie care fixeazã costul unui metru pãtrat la 1.300 lei (a se
vedea anexa nr. 18), de unde rezultã cã valoarea acestui teren ar reprezenta
o sumã de........................................................................Lei 709.925.764,00
Valoarea acestui teren,
care se va menþine în activul bilanþului
concordatar, va fi acea fixatã de expertul
numit în acest scop, adicã.................................................Lei 276.244.650,00

PARTICIPAÞIUNI
Acest cont se prezintã, dupã registre,
la data cererii de concordat preventiv,
cu un sold..........................................................................Lei 1.750.314.803,67
la care adãugându-se investiþiunile fãcute
la diverse participaþiuni, dupã cum se aratã
în anexa nr. ..., cifrând...................Lei 721.705.136,70
din care deducându-se
soldurile creditoare,
adicã sume ce participaþiile
au disponibile la Bãnci...................Lei 126.854.925,60

58
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

rãmâne.............................................................................. Lei 594.850.211,10


la care adãugându-se ºi supraevaluarea
fãcutã de bancã de............................................................. Lei 106.352.510,23
rezultatã astfel din:
evaluãri în plus....................Lei 788.599.708,00
evaluãri în minus.................Lei 683.247.207,77
adicã.............................................. Lei 105.352.510,23

Rezultã deci totalul contului de Participaþie la data


cererii concordatului preventiv...........................................Lei 2.450.517.525,00

În scopul de a face o examinare amãnunþitã a tuturor participaþiunilor, am


gãsit util sã alcãtuim, pentru fiecare din ele, câte o situaþiune exactã a fiecãrei
participaþiuni, atât în ceea ce priveºte capitalul, cât ºi mijloacele ei financiare,
scopul pentru care care au fost create, precum ºi rezultatele ce au dat.
Unele din aceste participaþiuni mai importante au în cuprinsul acestui
expozeu ºi ultimul bilanþ încheiat.
Acestea au fost elementele pe baza cãrora am procedat la evaluarea
acestor participaþiuni, bineînþeles afarã de Societatea Generalã de Construcþiuni
ºi Lucrãri Publice SA, ale cãror imobile, fie în nudã propietate, fie în plinã
proprietate, au fost examinate ºi evaluate de un expert arhitect însãrcinat în
acest scop.
Pentru concentrarea evaluãrii acestor participaþiuni, am alcãtuit o
situaþiune concentratã, a se vedea anexa nr. ..., iar pentru fiecare participaþiune
în parte am alcãtuit câte un expozeu, astfel cum am arãtat mai sus, a se vedea
situaþiunile anexe de la nr. ... ºi pânã la nr. ... inclusiv.

În ceea ce priveºte evaluarea participaþiei Societãþii Generale de


Construcþiuni ºi Lucrãri Publice SA, menþionãm cã aceastã participaþiune este
evaluatã de bancã la data cererii concordatului preventiv, cu suma de
...........................................................................................Lei 437.000.000,00
iar de expertul arhitect la suma de....................................Lei 493.827.777,50
sumã cu care aceastã participaþiune va figura în situaþiunea concentratã, anexa
nr. ... ºi, deci, în activul bilanþului concordatar.
Privitor celorlalte participaþiuni,
am procedat la evaluarea lor dupã
elementele menþionate mai sus ºi
în situaþiunea concentratã, încheiatã
în acest scop, a se vedea situaþiunea
anexã nr. ..., evaluarea lor se ridicã
la suma de.........................................................................Lei 2.494.878.342,50
Din totalul acestor participaþiuni,
Banca Marmorosch, Blank & Co.
a gajat Bãncii Naþionale a României
un numãr important din ele, pentru suma de......................Lei 2.026.619.959,00
diferenþa.............................................................................Lei 468.258.383,50
reprezintã valoarea participaþiunilor
care vor figura în activul bilanþului concordatar,
adicã..................................................................................Lei 468.258.383,50
la care urmeazã sã se adauge valoarea
participaþiunilor, în sumã de...............................................Lei 564.228.209,91
59
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

adicã..................................................................................Lei 1.032.486.593,41
totalul cu care va figura în activul
bilanþului concordatar, participaþiunile.
Diferenþa participaþiunilor de...................................Lei 564.228.209,91
este rezultatã precum urmeazã:
Valoarea participaþiunilor gajate
Bãncii Naþionale a României este......................................Lei 2.026.619.959,00
mai puþin valoarea creanþelor,
ce Banca Marmorosch, Blank & Co. SA
datoreazã Bãncii Naþionale a României, astfel:
BNR Cont Special ..............Lei 3.651.058,09
BNR Cont Sindicat .............Lei 718.077.950,00
BNR reescont particip.........Lei 740.662.741,00
TOTAL..........................................................................Lei1.462.391.749,09
Lei 564.228.209,91
reprezintã valoarea participaþiunilor amintite mai sus.

MOBILIER
Acest cont nu apare în Bilanþul prezentat de Banca concordatarã la
data de 21 octombrie 1931.
În lipsa unei evaluãri fãcutã de cãtre un expert, am procedat la evaluarea
acestui mobilier, aflat în Centralã ºi, în acest scop, am alcãtuit situaþiunea anexã
nr. 80 de întregul mobilier aflat în birouri, camere ºi diferite ateliere, pe care l-a
evaluat, dupã cum se constatã din aceastã situaþiune,
la suma de..........................................................................Lei 8.062.860,00
care va figura în Activul bilanþului concordatar.

MOBILIER SUCURSALE
În bilanþul concordatar prezentat de Banca Marmorosch, Blank & Co.
SA la data de 21 octombrie 1931, acest mobilier nu apare.
Conform anexei nr. ..., experþii contabili, însãrcinaþi cu expertizarea
sucursalelor, au evaluat acest mobilier
la suma de.........................................................................Lei 14.496.405,70
care urmeazã sã se treacã în Activul bilanþului concordatar.

60
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ACÞIUNILE PETROLIFERE „STEAUA ROMÂNÔ

„Steaua Românã” Societate Anonimã era una din cele mai mari
întreprinderi de petrol din þarã cu capital inamic german.
Potrivit legii mãsurilor excepþionale din 1916, completatã în decembrie
1923, aceastã societate, cãzând sub prevederile acelor legi, urma sã fie
lichidatã.
Guvernul român, dupã rãzboi, conducându-se de ideea cã o asemenea
lichidare ar aduce perturbare în întreaga industrie de petrol din þarã, tocmai în
acele timpuri tulburi; condus de politica economicã ºi de ideea cã petrolul ºi
zãcãmintele de petrol constituie o avuþie naþionalã, care trebuie sã formeze o
rezervã de energie pe care sã o poatã manevra Statul dupã interesele naþionale,
în lupta dupã combustibil, foarte pronunþatã pe atunci, ºi în concurenþa ce se
dãdea pe piaþa mondialã în acele timpuri. Conjunctura fiind atunci foarte
favorabilã, Guvernul Român s-a gândit sã pãstreze în mâini româneºti
majoritatea acþiunilor societãþii „Steaua Românã”, ºi de aceea a cãutat mijloace
practice de a-ºi pune acest plan în executare.
Totalitatea acþiunilor „Steaua Românã”, în numãr de 100.000 bucãþi, se
aflau prin meºteºuguri germane în Elveþia, în posesiune de mâini neutre.
Statul Român a dus tratative cu consorþiul deþinãtorilor, tratative care au
condus la rezultatul cã s-a hotãrât ca, din cele 100.000 acþiuni, sã se cumpere
50.102 bucãþi „Steaua Românã” spre a se avea majoritatea, iar restul sã-l aibã
anumiþi financiari francezi ºi englezi.
La rândul sãu, Guvernul Român a tratat cu marile bãnci din þarã, pentru ca
stocul de mai sus sã fie luat asupra lor de câteva din instituþiunile mari financiare,
ºase la numãr, ºi s-a hotãrât ca sã se ia:
de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. SA 8.622 bucãþi
de cãtre Banca Româneascã SA 8.620 bucãþi
de cãtre Banca de Credit Român 8.620 bucãþi
de cãtre Banca Generalã a Þãrii Româneºti 8.620 bucãþi
de cãtre Banca Þãrãneascã 9.620 bucãþi
de cãtre Banca L. Berkowitz 6.000 bucãþi
Total ................................................................... 50.102 bucãþi

Aranjamentul, o datã fãcut, urma sã fie pus în practicã pentru achitarea


acþiunilor cãtre deþinãtorii elveþieni.
În acest scop s-a constituit la Paris un grup de financiari francezi sub
numele:
„STEAUA ROMÂNÃ FRANÇAISE”
ºi un al doilea grup de financiari englezi la Londra, sub numele:
„STEAUA ROMÂNÃ BRITISH LIMITED”
ambele grupuri societãþi anonime, iar bãncile româneºti au fost
constituite în grupul român, care ºi-a luat apoi numele:
„SINDICATUL STEAUA ROMÂNÃ, GRUPUL ROMÂN”,
grupurile „Steaua Românã Française” ºi „Steaua British Ltd.” s-au format pentru
a achita valoarea acþiunilor în numele ºi pe contul bãncilor româneºti, constituite
în „Sindicatul Steaua Românã, Grupul Român”.
Grupurile strãine au voit sã aibe relaþiuni numai cu un singur contractant ºi
nu cu cele ºase bãnci, de aceea a hotãrât sã încheie cu Sindicatul Român
convenþiunea prin care a deschis creditele necesare celor ºase bãnci în raport cu
numãrul acþiunilor ce fiecare a subscris, iar datoria fiecãrei bãnci era solidarã cu
a tuturor celorlalte între ele.

61
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Pentru motive fiscale franceze, spre a nu se încheia acordul cu Sindicatul


Român, supus strãin, s-a ajuns la soluþia de a se constitui în Paris un al treilea
grup, care sã reprezinte interesele grupului Sindicat Român /respectiv cele ºase
bãnci/ ºi acest grup nou a luat denumirea de
„LA SOCIÉTÉ AUXILLIAIRE DE LA STEAUA ROMÂNÔ,
convenþiunea respectivã s-a încheiat la 1921 ºi 1924 cu „Steaua Românã
Française” ºi în 1922 ºi 1924 cu „Steaua Românã British” Ltd., iar în 12 februarie
1925 acele convenþiuni s-au modificat printr-o ultimã convenþiune rãmasã în
vigoare ºi astãzi.

La câtãva vreme dupã încheierea primei convenþiuni, Statul român a


acordat Societãþii „Steaua Românã” un important perimetru de terenuri
petrolifere, din redevenþa cãrora a fost obligatã a plãti amortizarea capitalului cu
care s-au rãscumpãrat acþiunile de mai sus.
Plata în sumã de 900.000 lire sterline s-a ºi efectuat, astfel cã datoria
bãncilor române s-a redus aproape la jumãtate decât fusese iniþial.
De atunci ºi pânã în prezent, bãncile nu au achitat nimic din restul datoriei,
exigibilitatea creanþelor datorate fiind la termenul de 31 decembrie 1944.
Bãncile româneºti sunt obligate sã plãteascã la „Steaua Românã
Française” ºi la „Steaua Românã British” Ltd. dobânzi semestriale la 31 iunie ºi
31 decembrie a fiecãrui an, iar în caz de nesolvabilitate a uneia sau neplatã,
conform convenþiunii din 9 august 1920, pe baza principiului de solidaritate,
trebuie sã plãteascã celelalte.
Conform convenþiunii ce poartã data de 12 februarie 1925, se prevede la
paragraful 4 cã Grupul Român a contractat în 1920 o dublã datorie: una în lire
sterline, faþã de „Steaua Românã British” Ltd, cealaltã în franci francezi, faþã de
„Steaua Românã Française”, exigibile ambele în trei fracþiuni, la 1 iulie 1926, 1
octombrie 1926 ºi 31 decembrie 1926.

Datoria englezã este de..........................................Lstg. 1.112.518.0.0


cu 5% dobândã, plãtibil numerar, ºi 1% capitalizat,
deci în total 6%.
Datoria francezã este de:........................................Frs.fr. 50.841.473,75
cu dobânzi de la 1 iulie 1923 de 6,15%
plãtibil în numerar, iar 1,25%
capitalizat, deci, în total..............7,40%

Interesele neplãtite ºi rãmase datori sunt neproductive de dobânzi, astfel


cã datoria francezã întreagã reprezintã........................... .Frs. fr. 63.623.706,00
La paragraful 5 se prevede cã:
„Îndatã ce concesiunea terenurilor acordate în spiritul art. 181 a legii
minelor va fi înfãptuitã, datoritã prezenþei Grupului Român, prin acþionarii Stelei
Române, Steaua Românã acceptã sã plãteascã pentru contul ºi […]
descãrcarea Grupului Român:
1) din capitalul datorat cãtre Steaua British de..........Lstg. 1.112.518.8.0
o sumã de...........................................................................Lstg. 450.000.0.0
astfel cã datoria faþã de acest Grup este:............................Lstg. 662.518.0.8
2) din capitalul datorat cãtre Steaua Française de.Frs.fr. 63.623.706,00
o sumã de Lstg. 450.000 la cursul de 89 fiecare...............Frs.fr. 40.050.000,00
astfel cã datoria faþã de acest Grup rãmâne......................Frs.fr. 23.573.706,00

62
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Se prevede în mod special cã, în registrele societãþilor „Steaua British” ºi


„Steaua Française”, grupul român va fi definitiv creditat cu reducerea de Lire
sterline 900.000, de îndatã ce convenþiunea va fi devenit definitivã”.

8.662 ACÞIUNI “STEAUA ROMÂNÔ


REVENITE BRUT COTA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

Din acest numãr de 8.662 acþiuni ce a revenit Bãncii Marmorosch, Blank &
Co. SA, la rândul ei aceastã bancã a cedat, în subparticipaþie, un numãr de 1.860
acþiuni „Steaua Românã”, care s-au repartizat precum urmeazã:
Banca Chrissoveloni SA.......................................................... 220 bucãþi
Banca de Scont SA.................................................................. 220 bucãþi
Banca Agricolã SA ...................................................................220 bucãþi
Banca Comerþului SA Craiova .................................................220 bucãþi
Societatea Petrolul Românesc SA ...........................................220 bucãþi
Societatea Anonimã IRDP .......................................................220 bucãþi
Societatea Anonimã Creditul Minier ........................................ 220 bucãþi
Banca Comercialã Românã .................................................... 220 bucãþi
Banca Albina SA Sibiu .............................................................100 bucãþi

Acest numãr de acþiuni din subparticipaþie de 1.860, Banca


Marmorosch, Blank & Co. le-a repartizat astfel:
„Steaua Românã Française”...................................................930 bucãþi
„Steaua Românã British” Ltd...................................................930 bucãþi

Aºa se explicã cã Banca Marmorosch, Blank & Co. SA are în posesia sa


un numãr numai de 6.762 de acþiuni „Steaua Românã” de la Grupul englez ºi
francez.

În rezumat
Din cele 50.102 acþiuni vechi angajate de grupul român, revine cota
Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA
la grupul englez acþiuni........3.381
la grupul francez acþiuni.......3.381
acþiuni vechi total................. 6.762
iar cota parte din sumele datorate de grupul român, privind angajamentul
bãncii, însumeazã:
cãtre Grupul englez Lstg. 114.537.18.11 la 816,50=Lei......93.520.231,28
cãtre Grupul francez Frs.fr. 4.087.080,90 la 625=Lei........27.076.910,96

Conform art. 10 din convenþia încheiatã între Grupul român ºi grupurile


francez ºi englez la 12 februarie 1925, lichidarea acestui angajament a fost
prelungitã pânã la 31 decembrie 1944, ºi deci, cum în vederea tratativelor în
curs, poate sã nu fie exigibilã, sau într-un termen foarte îndepãrtat, urmeazã ca
atât acþiunile de mai sus, cât ºi angajamentul respectiv, sã se treacã la contul de
ordine, promemoria, iar nu la conturile de activ ºi pasiv, aceasta ºi în
conformitate cu referatul juridic al domnului consilier jurdic Alexianu.
În baza acþiunilor vechi „Steaua Românã” din angajamentul consorþial,
obþinându-se emisiuni noi de acþiuni, pentru care Banca Marmorosch, Blank SA
a efectuat vãrsãminte, la cota ei din acþiunile vechi s-au mai adãugat:
63
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

28.426 acþiuni referitoare la cele preluate de la grupul englez ºi


28.426 acþiuni referitoare la cele preluate de la grupul francez
56.852 acþiuni în total.

Din vãrsãmintele efectuate de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA din


dobânzile plãtite grupurilor francez ºi englez, precum ºi din dobânzile socotite la
sumele plãtite, au rezultat în activul bãncii urmãtoarele conturi debitoare:
„Steaua Românã”, ct. separat....................................Lei 18.502.032,43
„Steaua Românã”, ct. blocaþi................... ..................Lei 47.421.973,40
„Steaua Românã”, ct. liberi........................... .............Lei 1.004.802,00
„Steaua Românã”, ct. evidenþã........................ ..........Lei 52.412.710,80

Banca Generalã a Þãrii Româneºti


cont Sindicat „Steaua Românã” Debit 1.133.060,00
Sindicat „Steaua Românã”
cont Avans Banca Generalã
a Þãrii Româneºti Debit 4.100,00
Debit 1.137.160,00

Banca Generalã a Þãrii Româneºti,


cont acoperire
Avans „Steaua Românã” Credit 357.238,00 779.922,00
Banca Þãrãneascã, ct. Steaua Debit 19.282.420,00
Banca Þãrãneascã , ct. Separat 96.400,00
Sindicat „Steaua Românã”
cont avans Banca Þãrãneascã Debit 4.889.990,00
Debit 22.268.810,00
Banca Þãrãneascã, ct.
Ct. Special blocat Credit 1.289.670,00 22.979.140,00
Banca Berkowitz,
cont Steaua 79.050,00

Sindicat „Steaua Românã”


cont Avans de dobânzi as.
subparticipanþi 1.433.400,00

FRANCI FRANCEZI
Subparticipaþie „Steaua Românã”
Frs.fr. 379.078,83
„Albina” Sibiu Frs.fr 21.538,57
Frs.fr 400.617,40 la 6,25 2.654.090,27

Subparticipaþie „Steaua
Românã” cont dobândã
datoratã Frs.fr. 455.212,34

„Albina”, Sibiu, cont dobândã datoratã


Frs.fr. 25.864,34
Frs.fr. 481.076,68 la 6,625 Lei 3.187.133,00

64
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

LIRE STERLINE
Subparticipaþia „Steaua
Românã” Lstg. 16.497.0.1
„Albina”, Sibiu Lstg. 937.6.5
Lstg. 17.434.6.6 la 816,50 Lei 14.235.125,54

Subparticipaþie „Steaua
Românã”,
cont dobândã datoratã Lstg. 6.883.13.4

„Albina”, Sibiu
cont dobândã datoratã Lstg. 391.2.5
Lstg. 7.274.15.9 la 816,50 Lei 5.939.862,76
TOTAL conturi debitoare la 22.10.1931 Lei 170.629.242,20

Aceastã sumã ar urma sã se


mãreascã cu........................................................................Lei 57.758.556,84
cu ce s-a amortizat de cãtre
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA
în cursul anul 1930 ºi anume la
31 decembrie conform operaþiunii
înregistratã în registrul jurnal 0.1. fol. 126
ºi Registru Participaþiuni fol.40,
deci ne-ar da un total debitor de........................................Lei 228.387.799,04
mai puþin suma care figureazã în pasiv,
la 21 octombrie, privind angajamentul
rezultat cãtre grupul englez ºi cãtre
grupul francez, adicã..........................................................Lei 120.597.142,24
rezultã o diferenþã de.........................................................Lei 107.790.656,80
din care scãzând amortizarea ce
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA
a fãcut în anul 1930 în sumã de..........................................Lei 57.578.556,84
rãmâne...................................................... ..........................Lei 50.032.099,96
un plus de activ.
În vedere cã acest plus de activ
este rezultat, dupã ce în anul precedent
s-a fãcut o amortizare de mai bine de 50%,
suma de...............................................................................Lei 50.032.099,96

Pentru menþinerea în conturile de ordine a evidenþei angajamentului


consorþial /Lei 120.597.142,24/ ne-am întemeiat pe referatul juridic al domnului
consilier juridic Alexianu, anexa nr. ...

65
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ACTIVUL SUCURSALELOR

Din examinarea situaþiei sucursalelor, datã de Serviciul Sucursalelor din


Centralã, formând activul la data cererii concordatului preventiv, gãsim
urmãtoarele conturi de activ, a cãror examinare o vom face mai la vale.

ANALIZA CONTURILOR DIN ACTIV


Se prezintã la data cererii
concordatului preventiv cu un sold debitor de.......................Lei 21.532.133,62
conform situaþiunilor anexe nr. 81, 82, ºi nr. 83, 84, 85 pag. 10.
Acest sold se descompune:
numerar aflat în Cassã............ Lei 14.429.672,92
monede strãine efective.......... Lei 5.220.594,00
cupoane ºi titluri ieºite la sorþi..Lei 598.070,70
Banca Naþionalã a României... Lei 1.283.777,00
dupã cum se constatã din anexele nr. 81, 84, 85 pag. 10.
Acest sold arãtat în situaþie l-am verificat dupã situaþiunile de cassã,
remise de fiecare din sucursale ºi l-am gãsit exact cu situaþia generalã datã de
Serviciul Contabilitãþii.

CONTUL DEBITORI
Se prezintã la data cererii
concordatului preventiv cu un sold debitor de........................Lei 554.309.052,50
care se compune astfel:
disponibil la Bãnci....................Lei 60.526.144,03
debitori cu efecte
de primit Scont.........................Lei 118.606.385,43
debitori cont curent..................Lei 355.176.523,24
adicã în total..............................................................Lei 534.309.052,50

DISPONIBIL LA BÃNCI
Care se soldeazã cu..................................................Lei 60.526.144,03
dupã cum se poate vedea din anexele nr. 86, 87, 88, 85
fol. 2 ºi 6. din care:
bãnci afiliate þarã..................... Lei 11.543.373,00
bãnci debitoare
cont curent þarã........................Lei 11.406.689,00
bãnci debitoare în valutã
strãinã în þarã...........................Lei 28.881.070,04
bãnci afiliate Paris....................Lei 124.213,66
bãnci corespondente Paris...... Lei 8.570.798,33

66
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

DEBITORI SCONT EFECTE DE PRIMIT


Se soldeazã cu........................................................Lei 118.606.385,43
astfel dupã cum se poate vedea din anexele
nr. 89 ºi 90, 85 fol. 8 ºi 9, ºi din care:
debitori Efecte de primit
þarã...........................................Lei 92.435.961,00
debitori Efecte de primit
suferinþã þarã............................Lei 18.657.582,10
debitori Efecte de primit
suferinþã Paris..........................Lei 7.073.179,00
debitori Efecte de primit
Paris.........................................Lei 439.663,33

DEBITORI ÎN CONT CURENT


Se prezintã cu un sold debitor
de.........................................................................................Lei 355.176.523,04
astfel dupã cum se constatã din anexele nr. 91, 92, 85
fol. 1, 2, 3, 4, 5, care se descompune astfel:
avansuri asupra efecte
ºi acþiuni Valute...................................Lei 4.668.504,67
avansuri asupra efecte
comerciale ºi cesiuni...........................Lei 72.203.340,00
avansuri asupra mãrfuri
ºi lemne.............................................. Lei 24.261.570,00
avansuri asupra ipoteci............Lei 49.008.207,00
debitori descoperiþi...................Lei 66.481.253,20
debitori descoperiþi în Valute....Lei 47.823.526,17
debitori cu efecte de primit.......Lei 42.310.757,67
debitori Societãþi...................... Lei 48.419.364,33
În total.......................................................................Lei 355.176.523,04

Aceºti debitori sunt cuprinºi


în anexe sub:
conturi curente debitoare...........................................Lei 257.811.101,60
conturi curente debitoare
valute................................................................................... Lei 10.557.951,57
conturi debitoare Sucursala
Paris Valute strãine..............................................................Lei 5.787.151,60
conturi curente debitoare
Sucursala Paris....................................................................Lei 81.020.318,27
Adicã în total.............................................................. Lei 355.176.523,04

a se vedea situaþiunile anexe nr. 91, 92, 85.

Remarcãm cã, în ceea ce priveºte


debitorii descoperiþi care totalizeazã.....................................Lei 205.034.901,37
ºi anume:

Debitori descoperiþi
în Lei........................................Lei 66.481.253,20
în valute strãine....................... Lei 47.823.526,17
67
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

cu efecte de primit................... Lei 42.310.757,67


societãþi controlate...................Lei 48.419.364,33
Banca Marmorosch, Blank & Co. a fãcut
o amortizare a acestor debitori,
din fondul de rezervã,
cu o sumã de......................................Lei 68.053.473,42

RECAPITULAÞIA DEBITORILOR
disponibil la bãnci.................... Lei 60.526.144,03
debitori cu efecte
de primit scont......................... Lei 118.606.385,43
debitori cont curent.................. Lei 355.176.523,04
În total.......................................................................Lei 534.309.052,50
Mai puþin amortizarea fãcutã
de bancã, cu /din fondul de rezervã, de............................Lei 68.053.473,42
Diferenþa...............................................................Lei466.255.579,08
reprezintã valoarea cu care figureazã aceºti debitori în bilanþul bãncii la data
cererii concordatului prevnetiv.

EFECTE PUBLICE PE ACÞIUNI


Se prezintã la data cererii concordatului preventiv
cu un sold de.................................................................Lei 10.083.188,00
conform situaþiei anexe nr. 93, 94, 85 fol. 11 ºi 12,
care se compune din:
rente ºi obligaþiuni....................Lei 7.998.549,67
acþiuni...................................... Lei 2.084.638,33

DIVERSE CONTURI (ordine de platã, cecuri etc.)


Prezintã la data de 21 octombrie 1931,
data cererii concordatului preventiv,
un sold debitor de: ............................................................Lei 238.436,05
care reprezintã soldul debitor rezultat din operaþiunile fãcute de bancã, cu
sucursalele ei, operaþiuni de plãþi diferite, cecuri etc.
Din verificãrile ce am fãcut în registrele bãncii concordatare, am constatat
cã aceastã sumã este rezultatul contului Tranzitoriu, astfel cum se prezintã din
situaþiunea anexã nr. ..., adicã..............................................Lei 10.485.075,65
ºi contul Tranzitoriu al Sucursalei Paris, a cãrui compunere se poate vedea
din situaþiunea anexã nr. ....,
în sumã de..........................................Lei 10.246.639,60
diferenþa .............................................Lei 238.436,06
reprezintã soldul debitor al contului de diverse conturi, care urmeazã sã figureze
în activul bilanþului concordatar.

68
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

EXAMINAREA CONTULUI DE PROFIT ªI PIERDERI


LA DATA DE 21 OCTOMBRIE 1931

În scopul de a face o examinare mai amplã a Contului de Profit ºi Pierdere


astfel cum se prezintã în registrele bãncii concordatare la data de 21 octombrie
1931, am alcãtuit situaþia anexã nr. ..., în care se menþioneazã veniturile ºi
cheltuielile pe anul 1931, centralizate pe capitole, precum ºi, de asemenea, am
alcãtuit situaþiunea anexã nr. ..., în care se menþioneazã cheltuielile efectuate în
amãnunt.
Vom examina mai întâi veniturile bãncii, dupã care apoi vom continua
examinarea cheltuielilor.

VENITURI
Veniturile bãncii concordatare astfel cum se prezintã din situaþia anexã nr.
..., alcãtuitã dupã registrele societãþii,
totalizeazã la 21 octombrie 1931.........................................Lei 158.858.337,85
care faþã de veniturile bãncii la
31 octombrie 1930, în sumã de...........................................Lei 249.655.763,80
ne dã o diferenþã în minus de..............................................Lei 90.797.425,95
la 21 octombrie 1931, faþã de finele anului 1930; ºi trebuie sã menþionãm cã
veniturile constatate la 21 octombrie 1931 sunt numai de aproape 10 luni, totuºi
chiar dacã s-ar avea în vedere ºi veniturile pe restul a încã douã luni din anul
1931, scãderea simþitoare a veniturilor anului 1931 faþã de totalul veniturilor pe
anul 1930 apare destul de evidentã.
Aceastã simþitoare scãdere se explicã prin volumul redus al operaþiunilor
anului 1931 care se datoreºte pe de o parte crizei financiare, iar pe de alta
legiuirilor de tot felul ca Legea vânzãrilor silite, Legea contra cametei etc., care a
paralizat complet comerþul de bancã în general, iar în special, în ceea ce priveºte
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, între alte operaþiuni care au condus-o la
aceastã simþitoare scãdere a veniturilor este ºi operaþiunea privind Banca
Industrialã, o afiliatã a bãncii concordatare, unde s-a investit circa 2 miliarde ºi
asupra cãrora nu s-a perceput dobânzi.
În cursul anului 1931 ºi anume în semestrul al doilea, banca concordatarã
a preluat de la susnumita bancã diversele ei participaþiuni care, în prezent,
concurã cu o cifrã destul de importantã în activul ei. Dat fiindcã aceste
participaþiuni, în compunerea cãrora intrã numeroasele societãþi anonime,
examinate pe larg la capitolul Activ din prezentul raport de expertizã, nu produc
venituri în cursul anului curent, veniturile lor deci nu vor concura la cele ale anului
viitor.
Intrând în examinarea amãnunþitã a acestor venituri, constatãm cã
compunerea lor rezultã astfel:
comisioane................................................................Lei 113.287.452,68
venituri asupra efecte publice
ºi acþiuni................................................................................Lei 4.714.603,58
venituri asupra imobile................................................Lei 10.752.450,00
profit din devize ºi valute.............................................Lei 2.537.346,02
venituri extraordinare.................................................Lei 27.566.485,57
la care adãugând beneficiul net
reportat din anul 1930 de.......................................................Lei 378.551,73
rezultã un total de venituri..................................................... Lei 159.236.889,58

69
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

VENITURI DIN COMISIOANE


Veniturile din comisioane însumeazã
la 21 octombrtie 1931...........................................................Lei 113.287.452,68
care, faþã de aceleaºi venituri rezultate la finele anului 1930, dã o ascensiune
pronunþatã, explicându-se aceasta prin înregistrarea la acest cont, a
comisioanelor ºi diferitelor speze,
pe care în cursul anului 1931 banca concordatarã le-a majorat într-o mãsurã
importantã, faþã ºi de dobânda minimã ce a fost obligatã sã perceapã, drept efect
al aplicãrii legii cametei.

VENITURI DIN EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI


Totalizeazã la 21 octombrie 1931............................Lei 4.714.603,58
ºi þinând cont ºi de pierderea
la efectele publice ºi acþiuni,
acuzatã în debitul Contului de Profit ºi Pierdere,
la aceeaºi datã, de.............................................................Lei 6.023.014,30
raportate la pierderile constatate
prin Contul de Profit ºi Pierdere,
încheiat la finele anului 1930, care însumeazã..................Lei 6.488.489,72
rezultã o pierdere în minus, în acest an, de mai bine de 4 milioane lei, justificatã
prin faptul cã banca concordatarã în anii precedenþi, pe de o parte a fãcut
amortizãri importante la acest capitol, iar pe de alta, volumul operaþiunilor de
efecte publice ºi acþiuni s-a redus simþitor.

VENITURI DIN IMOBILE


Veniturile de la imobile la 21 octombrie 1931
prezintã un total de.............................................................Lei 10.752.540,00
care faþã de cifra rezultatã, la finele anului 1930,
acuzatã însã pe 12 luni, de...............................................Lei 13.273.881,57
aratã cã aceastã cifrã pe anul 1931 se menþine la acelaºi nivel a cifrei din anul
1930.

VENITURI DIN DEVIZE ªI VALUTE EFECTIVE


Veniturile din devize ºi valute efective
prezintã la 21 octombrie 1931 un sold de..............................Lei 2.537.346,02
care, faþã de acelelaºi venituri, la finele
anului 1930, de.....................................................................Lei 19.003.225,29
aratã o importantã scãdere la 21 octombrie 1931, cu toate cã veniturile
acestui an sunt numai pe aproape 10 ani.
Aceastã simþitoare scãdere este justificatã prin aceea cã, în anul 1931,
dat fiind situaþia economicã, atât în þarã, cât ºi în strãinãtate, s-au încheiat
operaþiuni reduse de devize ºi valute efective.

VENITURI EXTRAORDINARE
Aceste venituri la 21 octombrie 1931
prezintã un total de............................................................Lei 27.556.485,57
iar la 31 decembrie 1930 un total de......................................Lei 31.266.271,84
Întrucât veniturile anului 1931 sunt rezultate din operaþiunile a mai bine de
10 luni, astfel cum se prezintã totalul lor pe acest timp, ne permitem sã arãtãm cã
se menþin la acelaºi nivel al anului 1930.

70
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

CHELTUIELI
Procedând la examinarea cheltuielilor la data de 21 octombrie 1931,
remarcãm cã totalul lor la aceastã datã se ridicã la
suma de..............................................................................Lei 353.275.371,09
numai pe aproape 10 luni din acest an,
iar la 31 decembrie 1930, totalul lor prezintã
o sumã de..........................................................................Lei 189.113.145,01
de unde rezultã o urcare aproape dublã
a cheltuielilor la 21 octombrie 1931, faþã
de cele ale anului 1930, adicã...............................................Lei 164.162.226,08
Justificarea acestor cheltuieli efectuate în cursul anului 1931, va rezulta
din examinarea lor ce ne propunem a face mai la vale.

CHELTUIELI DE ADMINISTRAÞIE
Cheltuielile de administraþiune,
în care intrã salariile personalului, chiriile,
abonamente etc., prezintã,
la 21 octombrie 1931, un total de......................................Lei 93.799.309,63
În schimb, cu acelelaºi cheltuieli
la finele anului 1930 prezintã un total de............................Lei 160.972.372,91
de unde rezultã o diferenþã de...........................................Lei 63.173.063,28
care ne aratã cu cât au scãzut aceste cheltuieli la 21 octombrie 1931, faþã de
aceleaºi cheltuieli fãcute în cursul anului 1930, bineînþeles þinând seama cã, în
ceea ce priveºte cheltuielile anului 1931, în compunerea lor intrã numai cele
efectuate pe aproape 10 luni din acest an.
Aceastã importantã scãdere aratã mãsura în care banca concordatarã,
faþã de greutãþile timpurilor actuale, pentru exercitarea comerþului de bancã, a
înþeles sã reducã cheltuielile de administraþie la strictul necesar.

AMORTIZÃRI
Amortizãrile fãcute în cursul
anului 1931 se cifreazã la data
de 21 octombrie 1931 la suma de......................................Lei 10.691.063,80
ºi prezintã o scãdere simþitoare, faþã de cifra....................Lei 28.140.772,10
cât totalizeazã aceste amortizãri la finele anului 1930.

DOBÂNZI
Totalul dobânzilor înregistrate
în debitul Contului de Profit ºi Pierdere,
la 21 octombrie 1931, însumeazã......................................Lei 208.103.376,11
Aceastã importantã cifrã trecutã între cheltuielile bãncii concordatare la
21 octombrie 1931, prezintã situaþia rezultatã din operaþiunile efectuate în cursul
acestor 10 luni, care a prezentat pentru comerþul de bancã însãºi zdruncinarea
lui din temelii ºi a condus la starea de astãzi, care a prilejuit cãderea unui numãr
important de bãnci.
Desigur cã retragerea aproape în totalitatea lor a depozitelor de la bãnci,
nu a permis acestora sã funcþioneze în ritmul normal, ºi comerþul, industria ºi
agricultura în lipsa unei finanþãri imediate ºi importante, nu a mai fost în mãsurã
sã satisfacã cu aceeaºi promptitudine angajamentele contractate, de unde a
rezultat pentru banca concordatarã o încasare greoaie a veniturilor
plasamentelor sale, care, în ultimul timp, devenise destul de reduse, în urma
legiuirilor votate ºi aplicate cu atâta strãºnicie.
71
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Dar pentru banca concordatarã, care aceste timpuri a gãsit-o ºi cu un


plasament considerabil investit în societãþi de tot felul, cum spre exemplu Banca
Industrialã SA, o afiliatã a sa, prezintã o justificare deplinã înregistrarea acestor
dobânzi cu o cifrã aºa de importantã în debitul contului de profit ºi pierderi.
Cãci este interesant de ºtiut cã banca concordatarã investise la Banca
Industrialã SA circa 2 miliarde asupra cãrora nu a perceput dobânzi în anul 1931,
pe considerentul cã, preluând de la acea bancã diversele ei participaþiuni, care
formeazã în prezent cea mai mare parte din activul ei, de abia în cursul anului
1932 se vor înregistra la venituri rezultatele acestor investiþiuni, care se dau sub
formã de dividend.

PIERDERE LA EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI


Totalizeazã la 21 octombrie 1931...........................Lei 6.023.014,30
iar în ceea ce priveºte modul cum a procedat banca concordatarã, de a acuzat
aceste pierderi la 21 octombrie 1931, se va urmãri expunerea ce am fãcut în
prezentul raport de expertizã la capitolul Examinarea Veniturilor (venituri din
efecte publice ºi acþiuni).

PIERDERI LA SUCURSALE
Sub aceastã denumire, banca concordatarã înregistreazã, la
21octombrie 1931, o cifrã destul de importantã de..................Lei 34.658.607,25
care nu apare ºi în cursul anului 1930, respectiv la finele anului, în debitul
Contului de Profit ºi Pierdere.
Înregistrarea acestei operaþiuni oglindeºte situaþia la care a fost nevoitã
banca concordatarã sã recurgã, înregistrând, între cheltuielile sale, pierderile
rezultate la creanþe, devenite dubioase, în urma atâtor insolvenþe în industrie,
comerþ ºi agriculturã.

PIERDERE CONSTATATÃ LA 21 OCTOMBRIE 1931


Din examinarea Contului de Profit ºi Pierdere la aceastã datã, adicã atât a
veniturilor, cât ºi a cheltuielilor, care intrã în compunerea lui, rezultã urmãtoarea
situaþiune:
Total cheltuieli
/Debitul Contului de Profit ºi Pierdere/,
astfel cum se prezintã la aceastã datã..............................Lei 353.275.371,09
Total venituri
/Creditul Contului de Profit ºi Pierdere/,
astfel cum se prezintã la aceastã datã..............................Lei 159.236.889,58
diferenþa de......................................................................Lei 94.038.481,51
reprezintã pierderea constatatã la 21 octombrie 1931, pierdere care s-a soldat
prin capitalul ºi rezervele societãþii, ºi numai aºa nu va apare în bilanþul
concordatar ce vom încheia.
Pierderea constatatã
la 21 octombrie 1931,
astfel cum a rezultat din
Contul de Profit ºi Pierdere,
alcãtuit dupã registrele
bãncii concordatare, în sumã de........................................Lei 194.038.481,51
are urmãtoarea compunere:
Pierdere efectivã pe anul 1931................................Lei 194.417.033,24
Profit reportat din anul 1930.....................................Lei 378.551,73
Pierdere efectivã la 21 octombrie 1931...................Lei 194.038.481,51

72
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

EXAMINAREA BILANÞURILOR
ªI A CONTURILOR DE PROFIT ªI PIERDERE
ALE SUCURSALELOR

Pentru o cât mai completã verificare a sucursalelor, s-a numit de cãtre


domnul judecãtor concordatar, prin jurnalul nr. ... din 21 noiembrie 1931, o serie
de experþi cãrora li s-a repartizat sucursalele Bãncii Marmorosch, Blank & Co. , în
scopul ca fiecare din ei sã examineze în amãnunt Activul, Pasivul, precum ºi
conturile de rezultate, la sediul fiecãruia din sucursale.
Timpul fiind prea scurt, rapoartele de expertizã, privind aceste sucursale
ºi alcãtuite de experþii menþionaþi mai sus, ne-au sosit unele din ele cu mare
întârziere.
Dar independent de aceastã întârziere, în alcãtuirea bilanþurilor
respective nu s-a respectat de cãtre experþi instrucþiunile ce li s-au dat la timp, în
vederea alcãtuirii unui bilanþ tip care sã uºureze sarcina alcãtuirii bilanþului,
pentru concentrarea activelor, pasivelor ºi conturilor de rezultate ale
sucursalelor.
În asemenea condiþiuni ºi în scopul de a prezenta o situaþiune realã a
fiecãrei sucursale, am alcãtuit situaþiunile anexe nr. 126 ºi pânã la nr. 161
inclusiv, pentru fiecare din conturile active ºi pasive, precum ºi a Contului de
Profit ºi Pierdere al sucursalelor.
Toate aceste situaþiuni le-am cuprins într-un bilanþ concentrat al
sucursalelor, a se vedea anexa nr. 126, ºi din care rezultã cã Pasivul excede
asupra Activului cu o sumã care totalizeazã..........................Lei 37.776.241,89
care rezultã din amortizãrile fãcute posturilor debitoare, omiþându-se, în acelaºi
timp, sã se scadã din Pasiv rezervele constatate, cu care ar fi trebuit sã se
diminueze aceste amortizãri.
Fondul de rezervã pentru creanþe dubioase figureazã, în situaþiunea
anexã nr. ..., cu suma de.......................................................Lei 63.378.819,74

În ceea ce priveºte excedentul Pasivului asupra Activului,


care însumeazã....................................................................Lei 37.776.241,71
desigur cã, cu aceastã cifrã, ar fi urmat sã diminuãm conturile din activ ale
sucursalelor, cuprinse în registrele Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA la data
cererii concordatului preventiv.

Având în vedere însã cã Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în bilanþul
ce a încheiat la data cererii concordatului preventiv, amortizeazã creanþele sale
debitoare, sucursale, cu fondul de rezervã, cu o sumã de....Lei 68.063.473,42
care depãºeºte cu mult suma cu care experþii aratã în rapoartele de expertizã
întocmite de ei cã excede Activul asupra Pasivului.
În consecinþã, opinãm cã posturile debitoare sucursale, sã fie menþinute
în Activul bilanþului concordatar cu cifrele pe care le aratã Centrala în registrele
sale, þinând seama cã amortizarea fãcutã de bancã acestor creanþe este mai
mare decât suma arãtatã de experþi cã excede Pasivul asupra Activului.

73
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ISTORICUL SUCURSALELOR
BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

În examinarea istoricului ºi evoluþiei sucursalelor Bãncii Marmorosch,


Blank & Co. se impune o primã diviziune fundamentalã ºi anume aceea dupã
criteriul epocii de înfiinþare.
Astfel, deosebim:
1. Sucursale antebelice, dintre care mai fiinþeazã ºi astãzi acelea din
localitãþile Brãila, Constanþa ºi Galaþi;
2. Sucursale postbelice.
Sucursalele antebelice au fost create în cadrul programului de activitate
de atunci al bãncii, care prevedea, în primul rând, o cât mai largã contribuþie la
dezvoltarea ºi valorificarea principalei avuþii naþionale – agricultura – ºi a
produselor ei – cerealele.
Astfel, covârºitoarea majoritate a tranzacþiunilor de cereale destinate
exportului erau îndrumate prin canalul sucursalelor amintite, care – dupã cifrele
statistice – se aratã cã au finanþat într-o largã mãsurã pe producãtori ºi
exportatori, ajungând, în anii de recolte abundente, sã manipuleze pânã la 500
vagoane cereale zilnic de sucursalã.
Natura operaþiilor efectuate de aceste sucursale, le-a permis sã-ºi
continue neîntrerupt activitatea lor, aºa cã ele îºi gãsesc ºi astãzi în plin
justificarea existenþei, prin aportul continuu ce-l aduc în folosul pieþei lor, ceea ce
de altminteri se va putea verifica din cifrele ce vor fi arãtate la analiza
sucursalelor respective.
Crearea sucursalelor postbelice poate, la rândul ei, sã fie împãrþitã în
douã categorii distincte, sub raportul mobilului determinant al înfiinþãrii.
Într-adevãr, vom gãsi, la examinarea de mai târziu a programului de
înfiinþare a sucursalelor postbelice, un grup compact creat aproape simultan în
epoca imediat urmãtoare rãzboiului, în marile centre ale regiunilor alipite ºi în
special în Ardeal ºi Bucovina, unde existau puternice organizaþiuni bancare
minoritare cu caracter local, cât ºi sucursale de ale marilor bãnci ale fostului
imperiu austro-ungar.
Aceastã iniþiativã aproape temerarã a fost dictatã de linia de conduitã pe
care instituþia ºi-a impus-o întotdeauna, ºi anume aceea de a contribui cu toate
forþele la cucerirea de noi centre de activitate româneascã, înþelegând în acest
scop sã intre în luptã în condiþiuni chiar neprielnice cu concurenþa unei tradiþiuni
bancare minoritare pe pieþele necunoscute ei ale noilor regiuni. ªi la acest capitol
o privire aruncatã asupra cifrelor statistice, ce ne stau la îndemânã, ne aratã cã
Banca Marmorosch, Blank & Co. nu s-a sfiit sã investeascã pe fiecare din noile
pieþe pe care se instalase, în primele zile chiar ale inaugurãrii activitãþii,
plasamente care la sfârºitul primului an de existenþã au ajuns sã cifreze – dupã
importanþa localitãþii – la cifre variind între 50 pânã la 100 milioane lei, atunci
când depozitele neînsemnate ce reuºiserã sã achiziþioneze în luptã cu
organizaþiile similare minoritare nu justificau întru nimic, din punct de vedere
practic comercial, aceastã politicã bancarã. Este, deci, evident cã preocupãri de
ordin naþional au stat la baza acestei conduite, care s-a dovedit a fi fost judicios
elaboratã ºi pusã în aplicare în lumina datelor pozitive, care aratã în decursul
anilor urmãtori o constantã evoluþie a încrederii pieþei locale cãtre instituþiile nou
create ca sucursale ale unui aºezãmânt bancar din vechiul regat, încredere ce
se oglindeºte în cifrele statistice care aratã în parte ajungerea, dupã o anumitã
epocã de activitate, a depozitelor la cifra plasamentelor.
74
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

A doua categorie a sucursalelor înfiinþate dupã anii de rãzboi este aceea a


filialelor create pe diferitele pieþe ale Vechiului Regat, ºi ale noilor provincii în
mod izolat, ºi ca urmare a defecþiunilor instituþiilor bancare locale, care ar fi adus
o gravã stânjenire întregii vieþi economice a þãrii. Într-adevãr, dispariþia pe o piaþã
oarecare a organismului sau organismelor bancare care deserveau pânã atunci
atât nevoile locale, cât ºi legãturile marilor centre comerciale din localitatea
respectivã, ar fi atras dupã sine paralizarea oricând a activitãþii ºi ar fi acuzat
considerabile prejudicii atât pieþei lovite, cât ºi celorlalte aflate în legãturã cu ea.
Venirea într-un asemenea centru ºi ca urmare a cauzelor arãtate a unei
sucursale a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. a însemnat imediat o înviorare a
pieþei respective ºi, în acelaºi timp, o destindere a îngrijorãrii fireºti, produse în
restul þãrii de perspectiva unei eventuale pierderi a localitãþii dãunate prin
defecþiunea bancarã pentru tranzacþiunile de tot felul din ºi spre restul þãrii.
Aportul covârºitor adus de vasta organizaþie, condusã de criteriile sus
menþionate, a complexului de sucursale ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în
miºcarea valorilor ºi tranzacþiunilor între centrele de activitate comercialã a þãrii,
se invedereazã în mod frapant din faptul cã însuºi Institutul de Emisiune s-a
vãzut nevoit a-ºi amplifica cadrul operaþiunilor, anunþând reînceperea activitãþii
de incasso, sistatã multã vreme, aceasta pentru a umple golul simþitor produs
asupra comerþului de stagnarea, fie chiar numai temporarã, a serviciilor
îndeplinite pânã acum de Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi sucursalele ei.
În ultimul rând, vom pomeni sucursalele din Bucureºti.
În afarã de cele trei sucursale vechi – Calea Victoriei, Calea Griviþei ºi Sf.
Anton –, care îºi aveau legãturile lor bine stabilite în decursul activitãþii depuse, s-
au mai înfiinþat, în ritmul dezvoltãrii ºi mãririi Capitalei, sucursalele de cartier,
menite sã îndeplineascã atât rolul de descongestionare a Centralei, cãtre care
se convergeau în perioada imediat urmãtoare rãzboiului marea majoritate a
operaþiunilor, îngreunând desfãºurarea lor în tempoul pretins unei organizaþiuni
bancare moderne, cât ºi pentru a asigura o deservire imediatã ºi autonomã a
cartierelor noi create, devenite, prin continua extindere a Bucureºtiului, centre
comerciale cu viaþã ºi activitate proprie, cvasiindependente de Centrul Capitalei.

75
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA ARAD

Înfiinþatã în primii ani dupã rãzboi, aceastã sucursalã aratã ca plasament,


chiar la începutul activitãþii ei, o cifrã superioarã depozitelor, pentru care
statistica ce am avut-o la îndemânã indicã un exemplu pentru anul 1921:
Plasamente: Lei cca.............50.000.000, faþã de
Depozite: Lei cca.............40.000.000.

Aceste cifre, în aparentã disproporþie cu importanþa acestui centru


comercial, îºi gãsesc justificarea în apropierea puternicului ºi marelui centru,
oraºul Timiºoara, a cãrui considerabilã organizaþie comercialã ºi bancarã a
exercitat o influenþã paralizantã asupra oricãrei tentative de dominaþie a pieþei
mult mai neînsemnate a Aradului.
În ciuda acestor condiþiuni defavorabile de existenþã, activitatea
sãnãtoasã depusã de Sucursala Arad ºi progresul treptat al influenþei exercitate
asupra acestei pieþe, se oglindeºte în urmãtoarele cifre:
Viramente reprezentând totalitatea operaþiunilor:
1921 = Lei...1.230.000.000, mergând crescând pânã la
Lei...5.000.000.000 în anii urmãtori.

Politica de restângere a plasamentelor, imprimatã de spiritul de


prevedere ce a cãlãuzit Direcþiunea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. faþã de
efectele crizei care începuserã sã se manifeste în mod simþitor prin efectele
dãunãtoare asupra pieþei, a determinat scãderea cifrei investiþiunilor în mod
progresiv, astfel dupã cum ni le aratã cifrele la urmãtoarele date:

Plasamente:
1928...Lei 51.000.000
1929...Lei 43.000.000
1930...Lei 27.000.000
faþã de cifra cvasiconstantã a depozitelor arãtate mai jos:
1928...Lei 35.000.000
1929...Lei 39.000.000
1930...Lei 31.000.000

În ceea ce priveºte concentrarea activului ºi pasivului acestei sucursale în


bilanþul general al bãncii, a se vedea anexa ...

76
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA BRÃILA

Dupã cum am relevat în scurta expunere a istoricului sucursalelor, sediul


din Brãila face parte din categoria creaþiunilor antebelice.
Înfiinþatã pe o piaþã prin care s-a scurs ºi se scurge ºi astãzi
cvasitotalitatea exportului românesc de cereale, Sucursala Brãila ºi-a legat în
mod firesc activitatea de finanþarea ºi înlesnirea acestui gen de operaþiuni.
Faptul cã cifra plasamentelor a putut ajunge în lunile de sezon pânã la Lei
110.000.000, invedereazã rolul covârºitor asumat de aceastã sucursalã în
animarea acestei pieþe de export.
Tot atât de elocvente se prezintã ºi cifrele de virament pe total de
operaþiuni ºi anume:
1921...Lei 1.500.000.000
1928...Lei 10.000.000.000

Pãstrând proporþia faþã de bogata activitate a acestui centru, criza ºi-a


spus totuºi ºi aici cuvântul, impunând o restrângere a plasamentelor pentru
motive de securitate.
Statistica ne aratã, în aceastã ordine de idei, datele ce urmeazã:
1928...Lei 92.000.000
1929...Lei 44.000.000
1930...Lei 54.000.000
faþã de o cifrã aproape neschimbatã a depozitelor.

În ceea ce priveºte elementele de amãnunt care compun activul ºi pasivul


acestei sucursale, ele se gãsesc analizate în anexa nr. ..., iar concentrarea, în
bilanþul bãncii concordatare a activului ºi pasivului sucursalei, este arãtat în
anexa întocmitã sub nr. 127.

77
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA BRAªOV

În regiunea Ardealului, Braºovul reprezintã un centru industrial ºi


comercial de considerabilã importanþã, […] instituþiunile cu caracterul arãtat se
bucurã de o excepþionalã seriozitate ºi soliditate.
Sucursala Braºov, înfiinþatã dupã rãzboi, în cadrul politicii de românizare
a pieþei de acolo, arãtatã în istorie ºi schiþat la începutul acestui raport, s-a
bucurat la rândul ei de condiþiunile favorabile ale activitãþii acestei pieþei care,
datoritã bunei ºi prudenþei gospodãririi industriale ºi comerciale, a fost dintre
toate centrele similare poate cea mai puþin afectatã de efectele crizei din în ce
mai accentuate în restul þãrii.
Cifrele de virament pe totalitatea operaþiunilor vorbesc de la sine, în
ilustrarea celor arãtate mai sus.
1921...Lei 886.000.000,00 pânã la
Lei 6.000.000.000,00 în anii urmãtori.

Plasamentele sunt:
1928...Lei 82.000.000,00
1929...Lei 74.000.000,00
1930...Lei 46.000.000,00

Descreºterea sistematicã a cifrelor acestui capitol aratã preocuparea


generalã a Direcþiunii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., pentru evitarea slãbirii
posibile a procentului de recuperabilitate a investiþiunilor.

Depozitele aratã urmãtoarele cifre:


1928...Lei 30.000.000,00
1929...Lei 37.000.000,00
1930...Lei 31.000.000,00

Disproporþia dintre cifrele de plasament ºi acelea ale depozitelor,


documenteazã ºi la aceastã sucursalã predominarea spiritului de propagandã
naþionalã asupra intereselor propriu-zise de ordin practic.
Analiza detaliatã a posturilor care formeazã activul ºi pasivul acestei
sucursale, se gãseºte la Anexa întocmitã sub nr. 128, iar concentrarea activului
ºi pasivului la Anexa nr. ...

78
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA CLUJ

Înfiinþatã în Capitala Ardealului, s-a ridicat, prin activitatea ce a desfãºurat


în toate ramurile comerþului de bancã, la rangul uneia din cele mai importante din
complexul sucursalelor Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Operaþiunile acestei sucursale nu s-au mãrginit la plasamente strict
bancare, ca înþeles restrâns al expresiei, ci s-au manifestat mai cu seamã în
domeniul consignaþiei ºi al delcrederii, sucursala luând asupra sa, sub garanþiile
de rigoare, desfacerea zahãrului, hârtiei ºi, în ultimul timp, a chibriturilor, ºi dând
astfel, pe de o parte, posibilitatea unei continue întrebuinþãri ºi, deci, rentabilitãþi
a antrepozitelor, proprietatea sa, cât ºi o augmentare continuã ºi
corespunzãtoare a conturilor sale de rezultate, prin utilizare în egalã mãsurã a
tuturor serviciilor din organizarea sucursalei.
Aceste laborioase eforturi se încadreazã, în mod evident, în ecartul
considerabil dintre cifre, destul de modestã a plasamentelor faþã de aceea
impunãtoare a viramentului pe totalitate de operaþiuni. Iatã cifrele:

Plasamente:
1928...Lei 85.000.000
1929...Lei 66.000.000
1930...Lei 37.000.000

Viramente:
1921...Lei 4.000.000.000, crescând continuu pânã la
Lei 11.500.000.000

Cifra depozitelor, inferioarã plasamentelor înaintea crizei, s-a menþinut


totuºi constant, chiar dupã restrângerea plasamentelor, în jurul cifrei de Lei
60.000.000 circa.
Analiza detaliatã a posturilor componente ale activului ºi pasivului acestei
sucursale se gãseºte consemnatã sub anexa întocmitã la nr. ..., iar concentrarea
activului ºi pasivului sucursalei, în bilanþul general al bãncii concordatare, se
aratã la anexa nr. 130.

79
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA CONSTANÞA

Face parte din categoria sucursalelor înfiinþate înainte de rãzboi ºi, dupã o
perioadã de intensã activitate în canalizarea exportului de cereale, îºi vede într-o
mãsurã oarecare importanþa ca centru comercial slãbitã în urma gravitãrii
succesive a acestui gen de operaþiuni spre porturile Galaþi ºi, mai cu seamã,
Brãila.
De altminteri, însãºi condiþiunile de acces la aceastã localitate, în speþã
slabele legãturi de cale feratã ºi poziþia geograficã oarecum izolatã –
Hinterlandul Constanþei fiind format de regiunea puþin ospatalierã a Bãrãganului
la Apus – au determinat o îndepãrtare continuã a intereselor exportatorilor de pe
aceastã piaþã.
Cifrele modeste de virament, precum ºi cele ale plasamentelor, sunt o
dovadã evidentã a situaþiunii rezultatã din cauzele enumerate mai sus.

Viramente:
1921: Lei 1.600.000.000, cifrã care se urcã cu greutate numai pânã la
Lei 3.000.000.000.

Plasamente:
1928...Lei 22.000.000
1929...Lei 15.000.000
1930...Lei 9.000.000.

Depozitele în aceºti trei ani se învârtesc în jurul cifrei de 55.000.000 lei.


Elementele de detaliu componente ale activului ºi pasivului acestei
sucursale se gãsesc analizate în anexa nr. ..., iar încadrarea activului ºi
pasivului, în bilanþul centralizat al bãncii concordatare, se aflã consemnatã sub
anexa nr. 131.

80
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA GALAÞI

Aceastã sucursalã, care face parte din ciclul creaþiunilor antebelice, a


evoluat în condiþiuni oarecum similare dezvoltãrii filialei Brãila, dedicându-ºi
activitatea finanþãrii comerþului de cereale, cu toate cã nu a putut-o face în
mãsura ºi în împrejurãrile prielnice care caracterizeazã piaþa mult mai vioaie ºi
mai bogatã a Brãilei.
Totuºi, are asupra Brãilei avantajul cã, deºi dupã rãzboi, considerabilul
avânt luat pânã atunci în exportul de cereale a suferit o temperare, s-a produs în
schimb o centralizare a importului pentru aproape întreaga þarã spre acest
centru, datoritã faptului cã navlul era în acea perioadã mai avantajos decât
frachtul, ceea ce a determinat întrebuinþarea cãii pe apã cu predilecþie, pentru
aducerea mãrfurilor de orice fel în þarã ºi îndrumarea lor spre portul cel mai
accesibil – Galaþi.
Astfel se explicã ºi abundenþa comerþului de en-gros pe piaþa Galaþiului,
care a tras dupã sine o laborioasã ºi rodnicã activitate asucursalei în toate
domeniile comerciale, dar, în special, dupã cum am mai spus, în tranzacþiunile în
legãturã cu importul de coloniale ºi manufacturã ºi pe de altã parte – în locul
cerealelor gravitând spre Brãila – în operaþiunile de export de cherestea, un
articol de primã importanþã pe aceastã piaþã.
Oglinda acestei activitãþi este viramentul pe totalitate de operaþiuni, care
ajunge de la 5 la 19 miliarde lei.
Plasamentele se degreveazã ºi aici în ritmul de accentuare a crizei
arãtând:
1928...Lei 96 milioane
1929...Lei 41 milioane
1930...Lei 43 milioane.

În epoca de intensã activitate imediat dupã rãzboi, sucursala a înfiinþat, în


1923, o agenþie în port, care a deservit, în mod continuu, interesele pieþei locale,
ºi pe care numai pronunþarea din ce în ce mai evidentã a stagnãrii activitãþilor a
scos-o din utilitate, determinând lichidarea ei în anul 1931.
O altã dovadã a bogãþiei ºi importanþei acestei pieþe o prezintã cifrele
impresionante ale depozitelor, chiar în evoluþia crizei. Astfel depozitele aratã:
în 1928 ... Lei 196 milioane
1929 ... Lei 176 milioane
1930 ... Lei 182 milioane.

În ceea ce priveºte elementele amãnunþite ale activului ºi pasivului


acestei sucursale, acestea se gãsesc consemnate în anexa nr. ..., iar
concentrarea pasivului ºi activului sucursalei, în bilanþul general al bãncii
concordatare, se gãseºte consemnatã în anexa nr. 133.

81
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA CERNÃUÞI

Înfiinþatã în capitala Bucovinei, un centru de o deosebitã importanþã


pentru toate ramurile comerþului atât de import, cât ºi de export, având
numeroase industrii, printre care, îndeosebi, fabricile de zahãr, un numãr
impunãtor de comercianþi angrosiºti, precum ºi o activitate înfloritoare a
tranzitului de mãrfuri spre Germania ºi Polonia, Sucursala Cernãuþi a putut
beneficia de acest complex de condiþiuni favorabile de existenþã ºi dezvoltare ºi
a abordat o politicã de finanþãri raþionale, desfãºurând o bogatã activitate, deºi a
avut de luptat cu concurenþa aprigã a sucursalelor marilor instituþiuni bancare ale
fostei monarhii austro-ungare, precum ºi mai târziu cu acele ale instituþiunilor
bancare din þarã.
Direcþiunea Centralã, conºtientã de importanþa introducerii institutului pe
aceastã piaþã, a venit într-o largã mãsurã în ajutorul sucursalei, punându-i la
dispoziþie – în afarã de mijloacele proprii – circa 80 milioane lei, aceasta chiar în
primii ani de activitate a acestei filiale.
Criza manifestându-ºi primele efecte, sucursala ºi-a restrâns, ca ºi toate
celelalte creaþiuni ale bãncii, acþiunea, astfel cã, în anul 1928, o gãsim la un
plasament de:
Lei...71 milioane, care ne reduce la
Lei...57 milioane în anul 1929, pentru a arãta numai
Lei...31 milioane în 1930.

Totuºi, importanþa activitãþii desfãºurate o dovedeºte creºterea


viramentului de la 1,5 miliarde în 1921 la 17 miliarde în anii urmãori.
Elementele de amãnunt asupra componenþei activului ºi pasivului
sucursalei figureazã în anexa nr. ..., iar concentrarea activului ºi pasivului ei, în
bilanþul general al bãncii concordatare, la anexa nr. 132.

82
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA ORADEA

Prin aºezarea oraºului Oradea în imediata apropiere a graniþelor


cehoslovacã ºi ungarã, piaþa acestui centru deserveºte, în primul rând, exportul
de vite spre aceste þãri, astfel cã sucursala din acest oraº ºi-a îndreptat, în mod
firesc, o considerabilã parte din activitatea ei în finanþarea acestui articol de
export, ajutatã în mod simþitor de Centralã – cvasitotalitatea acþiunilor SA
Antrepozitele Oradea, a putut sã facã avansuri pe mãrfurile destinate importului
pe baza certificatelor de înmagazinare, dat fiindcã Antrepozitele de acolo au
dreptul de a efectua toate operaþiunile unui oficiu vamal, fiind asimilate ca
antrepozite de vamã.
În luptã strânsã cu sediile de mult stabilite ale bãncilor austriece ºi ungare
în acest centru, care a întâmpinat politica de românizare cu o dârzã împotrivire,
Sucursala Oradea a reuºit sã se impunã ºi sã devinã una din creaþiunile de prim
rang ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
De altminteri ºi viramentul de totalitatea operaþiunilor ne aratã
impunãtoarea evoluþie de la 1 la 10 miliarde lei.
Politica de extremã prudenþã care a stat la baza operaþiunilor, în
consideraþia izbucnirii aproape simultane, deºi în diferite proporþii de intensitate
a crizei, aproape în toate centrele de activitate ale comerþului românesc, s-a
dovedit, îndeosebi, eficace pe piaþa Oradiei, lovitã printre primele ºi cu deosebitã
violenþã de acest fenomen profund dãunãtor întregii vieþi economice. Brusca
degrevare a plasamentelor, arãtatã în cifrele de mai jos, documenteazã atât
lichiditatea lor, cât ºi grija ce s-a pus în imediata adaptare a intereselor sucursalei
la condiþiunile create de efectele marasmului economic.

Plasamente:
1928...Lei 105 milioane
1929...Lei 73 milioane
1930...Lei 39 milioane.

Viramentul pe totalitatea de operaþiuni evolueazã de la 1 la 10 miliarde.


Centrala, þinând seama de importanþa pieþei, a contribuit, pânã în
momentul pronunþãrii crizei, cu fonduri care se urcau pânã la 40 milioane la
desfãºurarea activitãþii acestei sucursale.
Elementele de amãnunt care compun activul ºi pasivul Sucursalei
Oradea se gãsesc analizate la anexa formatã sub nr. ..., iar concentrarea acestui
activ ºi pasiv, în bilanþul general al Bãncii Marmorosch, Blank & Co., se aflã
trecutã în anexa nr. 136.

83
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA TÂRGU-MUREª

Face parte dintre sucursalele înfiinþate dupã rãzboi în noile regiuni, în


scopul pãtrunderii elementului românesc comercial în centrele minoritare, dintre
care Târgu-Mureº a fost ºi este unul din cele mai refractare adaptãrii ºi
conlucrãrii.
Activitatea desfãºuratã a trebuit fatalmente sã se restrângã într-un cadru
modest, datoritã lipsei aproape totale a unei vieþi economice mai animate, care
sã radieze în regiunile înconjurãtoare, ºi care se mãrgineºte la o existenþã strict
localã.
De altminteri, cifrele mai mult decât reduse atât ale plasamentelor, cât ºi
ale depozitelor, în raport cu celalalte sucursale din Ardeal, vorbesc de la sine:

Plasamnete:
1928...Lei 43 milioane
1929...Lei 36 milioane
1930...Lei 29 milioane
la care Centrala a contribuit, în permanenþã, cu sume ridicându-se pânã la 20
milioane lei.

Depozite:
în 1928...Lei 20 milioane
1929...Lei 26 milioane
1930...Lei 20 milioane.

Elementele analizate în amãnunt ale activului ºi pasivului acestei


sucursale se gãsesc enumerate la anexa nr. ..., iar concentrarea acestui activ ºi
pasiv, în bilanþul general al Bãncii Marmorosch, Blank & Co., se aflã trecutã în
anexa nr. 137.

84
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA SATU-MARE

Înfiinþatã în anul 1928, în Extremul de Nord al Ardealului, la o micã ºi


aproape egalã depãrtare de graniþele cãtre Ungaria ºi Cehoslovacia, aceastã
sucursalã a trebuit, chiar de la inaugurarea activitãþii sale, sã plaseze pentru
forþarea pieþei spre capitalul românesc fonduri însemnate pe piaþa localã, fonduri
care, faþã de cifra redusã a depozitelor, determinatã tocmai de lipsa de capitaluri
spre fructificare, au trebuit sã fie furnizate în cea mai mare parte de Centralã.
Cu toate cã debutul sucursalei pe piaþa Satu-Mare a coincis cu
pronunþarea crizei economice, regimul de strictã supraveghere a plasamentelor
ºi-a dat roadele în posibilitatea reducerii lor în concordanþã cu cerinþele vremii.
Cifrele ce urmeazã ilustreazã expunerea de mai sus:

Plasamente:
1928...Lei 96.000.000
1929...Lei 72.000.000
1930...Lei 37.000.000
la care, în prima epocã, Centrala a adus un aport pânã la Lei 72.000.000.

Faþã de aceste cifre destul de însemnate, considerând epoca


investiþiunilor, acelea ale depozitelor au o înfãþiºare cât se poate de modestã ºi
anume:

Depozite:
1928...Lei 13.000.000
1929...Lei 19.000.000
1930...Lei 14.000.000.

Elementele de detaliu ce compun ºi pasivul acestei sucursale se gãsesc


analizate în anexa nr. ..., iar concentrarea activului ºi pasivului, în bilanþul general
al bãncii concordatare, se aflã consemnatã la anexa nr. 138.

85
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA IAªI

Deºi înfiinþatã în noiembrie 1920, adicã aparent în plinã crizã, totuºi


deschiderea acestei sucursale a fost determinatã de o judicioasã examinare a
situaþiei ºi a motivelor care justificau aceastã iniþiativã.
Rolul principal care s-a atribuit dintru început acestei noi creaþiuni a fost
acela de centru de tranzit pentru operaþiunile de export ale afiliaþiunii noastre
basarabene – Banca Creditului Basarabean, Chiºinãu –, cu sediile din Bãlþi ºi
Cetatea Albã, spre Bucovina ºi cu destinaþia finalã Polonia ºi Germania.
Pânã la deschiderea acestei sucursale, centrele basarabene se gãseau,
în special în timpul iernii, din cauza depãrtãrii ºi a slabelor legãturi cu celelalte
oraºe ale Moldovei, aproape în întregime izolate ºi anihilate în orice tentativã de
activitate.
Pe de altã parte, la aceastã constatare se asocia ºi considerentul cã, la
rândul ei, piaþa de en-gros a Iaºului alimenteazã atât celelalte oraºe ale Moldovei
din raza ei de influenþã, cât ºi întreaga piaþã basarabeanã, aceasta tot ca o
urmare a unei situaþii geografice ºi feroviare mai avantajoase pentru interesele
reciproce.
Din punct de vedere al securitãþii plasamentului, deschiderea acestei
sucursale, deºi a avut loc dupã cum am menþionat mai sus în plinã crizã, totuºi
ºi-a avut pe deplin justificarea, dat fiindcã, din punct de vedere al evoluþiei
economice, Iaºul prezintã un fenomen cu totul aparte faþã de celelalte pieþe
româneºti. Într-adevãr, aici criza ºi-a fãcut apariþia aproape imediat dupã
încetarea rãzboiului, în timpul cãruia o miºcare de artificialã amploare crease
acea pleiadã de comercianþi parazitari, fãrã bazã solidã, a cãror epocã de
efemerã prosperitate ºi de rapidã defecþiune se produsese încã înainte de
crearea sucursalei, astfel cã aceasta ºi-a putut porni activitatea pe o piaþã de
importanþa aceasta în împrejurãri destul de favorabile.
Dovada cã apariþia pe piaþa Iaºului a constituit o necesitate, o avem în
faptul cã aceastã sucursalã a manipulat, în primul ei an de activitate, cca. 30.000
poliþe de incasso, celelalte servicii de utilitate generalã fiind ocupate în aceeaºi
mãsurã de cerinþele locale, precum ºi de legãturile create cu restul þãrii, datoritã
vastei reþele de sucursale ºi legãturi ale bãncii.
Dacã, în schimb, cifra plasamentelor se prezintã mult mai modestã în
proporþie, aceasta nu poate fi decât o dovadã tocmai de spiritul de prudenþã care
a cãlãuzit – pentru început – Direcþiunea bãncii în studierea pieþei ºi a clientelei
ce urma a-ºi apropia în mod definitiv, dupã stabilirea condiþiunilor de bonitate ºi
rezistenþã.
Plasamentul sucursalei, la sfârºitul anului 1930, era de 7,6 milioane lei.
Analiza elementelor de amãnunt care compun activul ºi pasivul acestei
sucursale se gãseºte însemnatã sub anexa nr. ..., iar concentrarea acestui activ
ºi pasiv, în bilanþul general prezentat de banca concordatarã, se aflã în anexa nr.
135.

86
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA FOCªANI

A fost înfiinþatã la 1 august 1928 ºi face parte din categoria sucursalelor


create ca sã suplineascã defecþiunile bancare locale, care ar fi stânjenit bunul
mers al activitãþii atât a bãncii, cât ºi a comerþului în general.
Totuºi, datoritã faptului cã se aflã situatã într-un punct de convergenþã a
comerþului viticol, sucursala a putut sã activeze imediat în plasament în aceastã
importantã ramurã a regiunii înconjurãtoare, cu atât mai mult cu cât culturile
viticole, prin natura lor mai puþin expusã capriciilor atmosferice decât de exemplu
cele agricole, oferã o bazã de garanþie mai stabilã ºi certã, în ceea ce priveºte
securitatea ºi recuperabilitatea plasamentului.
Astfel se explicã de ce acest capitol de activitate al Sucursalei Focºani
aratã, la sfârºitul primului exerciþiu plin, adicã la 31 decembrie 1929, apreciabila
cifrã de 31 milioane lei.
Pe de altã parte, recolta extrem de abundentã a anului urmãtor, unitã cu
criza care nu a cruþat nici acest domeniu de producþie, determinã o simþitoare
scãdere de preþuri ºi, ca urmare fireascã, o restrângere a investiþiunilor
sucursalei în finanþarea acestui gen de operaþiuni, astfel cã sfârºitul
exerciþiului1930 o gãseºte de acum la numai 12 milioane plasamente.
Sucursala nu s-a mãrginit totuºi numai la aceastã activitate, ci a servit
piaþa prin toate serviciile ei, manipulând cca. 20.000 de poliþe atât locale, cât ºi
din celelalte centre ale þãrii ºi câºtigându-ºi pe bun merit deplina încredere a
cercurilor comerciale din întreaga regiune. Elementele de amãnunt care compun
activul ºi pasivul acestei sucursale se gãsesc expuse la anexa nr. ..., iar
concentrarea activului ºi pasivului, în bilanþul general al bãncii concordatare, se
aflã trecutã la anexa nr. ...

87
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA BACÃU

Înfiinþarea acestei sucursale în anul 1930 s-a produs ca o urmare a


studierii seriozitãþii ºi soliditãþii pieþei Bacãului, care s-a dovedit a fi fost unul din
centrele care au rezistat cu deplin succes la asalturile crizei.
Aceastã rezistenþã se datoreºte faptului cã Bacãul este un oraº cu
industrii vechi ºi importante, care alimenteazã nu numai piaþa localã ºi
împrejurãrile, dar aproape întreg întinsul vechiului Regat. Nu mai puþin
importante sunt tranzacþiunile de cereale care se încheie ºi se scurg pe piaþa
localã ºi care produc în mod firesc o vie miºcare a valorilor ºi fondurilor cât se
poate de propice creerii ºi dezvoltãrii unui organism bancar canalizator ºi
regulator al acestor miºcãri.
Dacã, totuºi, faþã de condiþiunile ºi suspiciile favorabile sub care a debutat
sucursala, cifra plasamentelor a fost atât de modestã, cum o aratã cifra de mai
jos, aceasta se explicã printr-un fenomen specific pieþii Bacãului. Acolo, marile
industrii prezintã un atare caracter de încredere ºi bonitate în raporturile lor cu
comerþul, încât ele îºi procurã fondurile lor de rulment direct de la clienþii-
deponenþi, eliminând astfel rolul intermediar al bãncilor ca procuratoare de
fonduri.
Plasamentul sucursalei la 31 decembrie 1930 a fost de 6,6 milioane lei.
Aceasta nu înseamnã cã sucursala nu a fost activã în operaþiunile de utilitate
generalã, cunoscut fiind, din datele ce ne stau la dispoziþie, cã a manipulat peste
11.000 poliþe ºi a îndrumat un numãr apreciabil de vagoane de cereale la
punctele de export.
Analiza în detaliu a posturilor componente ale activului ºi pasivului
acestei sucursale figureazã în anexa nr. ..., iar concentrarea elementelor
activului ºi pasivului, în bilanþul general al bãncii, este trecutã la anexa nr. 129.

88
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA SUCEAVA

Înfiinþatã în 1927, aceastã sucursalã face parte din ciclul creaþiunilor


menite sã completeze reþeaua de legãturi a instituþiei în provincie, ºi ºi-a
îndeplinit în aceastã privinþã rolul cu prisosinþã.
Din nefericire, o administraþie localã defectuoasã i-a pricinuit pagube
considerabile, care au fost însã în întregime amortizate.
O datã cu îndepãrtarea elementelor abuzive, s-a procedat ºi la punerea în
aplicare a unui program sever de reducere a plasamentelor, care se oglindeºte
în urmãtoarele cifre:
1928...Lei 27,7 milioane
1929...Lei 15,7 milioane
1930...Lei 4,1 milioane.

Depozitele aratã în anii respectivi:


1928...Lei 17,0 milioane
1929...Lei 8,3 milioane
1930...Lei 15,4 milioane.

Actualmente, sucursala este în curs de lichidare.


Analiza detaliatã a posturilor ce compun activul ºi pasivul acestei
sucursale se gãseºte la anexa nr. ..., iar concentrarea activului ºi pasivului, în
bilanþul general al bãncii concordatare, s-a fãcut sub anexa nr. 139.

89
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALE

În afarã de sucursalele examinate în detaliu, Banca Marmorosch, Blank &


Co. a mai înfiinþat, în cadrul programului de creare de legãturi cu provincia ºi de
suplinire a nevoilor de corespondenþi atât pentru interesele ei, cât ºi pentru
acelea ale pieþei în general, o serie de sucursale de datã mai recentã, menite sã
serveascã, în primul rând, ca agenþii de incasso ºi poliþe.
În aceastã categorie intrã sucursalele ºi agenþiile:
1. Buzãu;
2. Cãlãraºi/Ialomiþa;
3. Câmpulung/Bucovina;
4. Chilia Nouã;
5. Dorohoi;
6. Piatra-Neamþ;
7. Piteºti;
8. Ploieºti;
9. Rãdãuþi;
10. Storojineþ;
11. Târgoviºte.

De asemenea, trebuie menþionate spre buna regulã ºi sucursalele din


Bucureºti, asupra cãror raþiune de a fi ne-am exprimat în istoricul sucursalelor.

Iatã lista lor:


1. Piaþa Sf. Antoin;
2. B-dul Basarab;
3. B-dul Carol;
4. Calea Dorobanþilor;
5. Calea Griviþei;
6. Calea Moºilor;
7. Piaþa Palatului;
8. Calea Rahovei;
9. Strada Smârdan;
10. Calea Vãcãreºti;
11. Calea Victoriei.

În limita cercului de operaþiuni ce li s-a îngãduit ºi în deservirea Centralei,


a clientelei proprii ºi a celorlalte relaþiuni bancare, comerciale ºi particulare, toate
aceste creaþiuni nu au dezminþit principiul fundamental al instituþiunii, de a nu
menaja niciun sacrificiu pentru aducerea la îndeplinire a programului de
satisfacere a marelui public care i-a acordat încredere.

90
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

SUCURSALA PARIS

Înfiinþarea imediat dupã rãzboi a Sucursalei Paris a avut dublul scop de a


se întinde o ramificaþie a unei instituþiuni româneºti pe piaþa Occidentului ºi de a
crea un oficiu de canalizare al numeroaselor tranzacþiuni dintre Franþa ºi
România, provocate de efectele dezastruoase pentru þarã ale luptei de
dezrobire.
Într-adevãr, distrugerea aproape totalã a industriei româneºti, sãrãcirea
clasei producãtoare ºi toate celelalte elemente determinate ale crizei postbelice
au provocat o considerabilã mãrire a importului din Franþa a tuturor articolelor
necesare refacerii.
Sucursala ºi-a inaugurat deci activitatea în aceastã conjuncturã
favorabilã, ºi faptul cã a perseverat în opera începutã se constatã din
examinarea cifrei plasamentelor în perioada urmãtoare:
1926...Lei 130 milioane
1927...Lei 160 milioane reduse pânã la sfârºitul exerciþiului la 100
milioane
1928...Lei 290 milioane.
Sucursala a deservit, de asemenea, importantele operaþiuni de devize ale
Centralei ºi corespondenþilor ei în epoca premergãtoare stabilizãrii ºi ºi-a
justificat pe deplin raþiunea existenþei.
În ceea ce priveºte examinarea activului ºi pasivului acestei sucursale,
am luat drept bazã situaþiile prezentate de Centralã, întrucât nu s-a fãcut o
expertizare la faþa locului a acestei creaþiuni a bãncii.

91
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

PASIVUL BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.


LA 21 OCTOMBRIE 1931
COMPUNEREA PASIVULUI

A. CENTRALA

La 21 octombrie 1931, Pasivul Centralei


a atins suma de:...............................................................Lei 844.410.172,48
la care adãugându-se BNR Ct. Gagist în sumã de............Lei 1.036.647.106,09
ºi cont Sindicat Bancar pentru suma de...........................Lei 747.399,510,00
ne dã totalul angajamentelor Bãncii Marmorosch,
Blank & Co., care este de...............................................Lei 12.628.456.788,57
ale cãrei componente sunt:

a. CREDITORII
Creditorii în cont curent:
Capitalã......................... Lei 183.106.990,95
provincie........................Lei 83.123.567,90
strãinãtate......................Lei 73.247.624,91 ........Lei 339.478.181,76
creditori cu livrete de economii..............................Lei 143.527.747,21

Creditori
cu depuneri
fixe.................................Lei 85.803.377,70

Creditori
cu bonuri
de cassã........................Lei 299.757,50..........Lei 86.103.135,20

creditori în valutã strãinãLei 57.094.563,00..........Lei 626.203.627,17

b. DIVERSE
Incasso ...........................................Lei 57.560,00
Cassa restantã ...............................Lei 7.185,00
Plãþi Capitalã ..................................Lei 2.591.003,00
Plãþi Provincie .................................Lei 1.779.374,00
Emisiuni asupra B.B........................Lei 1.745.741,43
Dispoziþiuni vecchio ........................Lei 581.511,60
Dispoziþiuni nuovo ..........................Lei 102.370,00
Garanþii casete ...............................Lei 1.221.800,00
Cupoane restante ...........................Lei 595.211,25
Dividende B.B. 1926-1930
neridicate .........................................Lei 981.979,84
Rambursãri .................................... Lei 1.675.171,36
Incasso ...........................................Lei 57.560,00
Cassa restantã ...............................Lei 7.185,00
Plãþi Capitalã ..................................Lei 2.591.003,00
Plãþi Provincie .................................Lei 1.779.374,00
Emisiuni asupra B.B........................Lei 1.745.741,43
Dispoziþiuni vecchio ........................Lei 581.511,60
92
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Dispoziþiuni nuovo .......................... Lei 102.370,00


Garanþii casete ............................... Lei 1.221.800,00
Cupoane restante ...........................Lei 595.211,25
Dividende B.B.1926-1930
neridicate .........................................Lei 981.979,84
Rambursãri .....................................Lei 1.675.171,36.

c. FOND DE PENSII
Numerar..................................................................Lei 41.780.016,00
Efecte publice
Nominal......................... Lei 13.690.900,00
d. STEAUA
ROMÂNÃ.......................Lei 120.597.142,24

e. GARANÞII
Avale în..........................Lei 76.402.720,41
Avale în
valute strãine.................Lei 59.756.236,00
f. TITLURI
îN
GARANÞIE....................Lei 99.687.105,00
Lei 735.947.431,48
g. BNR Ct. Gagist Lei 1.036.647.106,09
Ct. Sindicat Bancar Lei 747.399.510,00
Total angajamente Lei 2.519.994.047,57

Suma de Lei ......339.478.181,76


reprezentând Creditorii în cont curent al Centralei se compune din:

Creditori în cont curent Capitala în numãr de 2.451


conform anexei nr. ... pentru suma de...............................Lei 183.106.990,95
Creditori în cont curent Provincie în numãr de 541
conform anexei nr. ... pentru suma de...............................Lei 83.123.567,90
Creditori în cont curent Strãinãtate în numãr de 2.090
conform anexei nr. ... pentru..............................................Lei 73.247.624,91
Lei 1.131.335.268,11 Lei 339.478.181,76

Procentul de dobândã acordat de bancã acestor conturi a fost de


minimum 2% la max. 10%, în medie 5,678% în cursul anului 1931.
Procentul uzual a fost de ½ -6%.

93
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

B. SUCURSALE

Dupã raportul experþilor contabili numiþi la 21 octombrie 1931 de onor.


Tribunalul Ilfov, conform procesului-verbal din 21 noiembrie 1931 sã cerceteze
scriptele sucursalelor, situaþia Pasivului Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
la sucursale a fost la 21 octombrie de:............................Lei 1.190.290.434,01
a. creditori în ct.-curent..Lei 389.334.558,47
b. livrete de economie... Lei 504.010.961,00
c. depozite fixe ºi
bonuri de cassã........................Lei 98.073.157,00
d. creditori în
valutã strãinã............................Lei 140.216.392,54
Lei 1.132.335.069,01

La care se adaugã
e. BNR Ct. Gagist
în sumã de.....................Lei 57.955.365,00
ne dã un total
de angajamente de........Lei 1.190.290.434,01

94
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

C. „PASIVUL GENERAL”
al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
La 21 octombrie 1931

Dacã la situaþia „Pasivului” Centralei adãugãm „Pasivul” Sucursalelor,


aºa cum l-au stabilit experþii contabili, numiþi în acest scop la sucursale, obþinem
situaþia generalã a „Pasivului” Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la 21 octombrie
1931, dupã cum urmeazã:

Centrala Sucursale Total


Lei Lei Lei
Creditori în
Cont Curent 339.478.181,76 398.334.558,47 728.813.740,93

Livrete de
Economie 143.527.747,21 504.010.961,00 647.538.706,21

Dep. fixe ºi
bonuri de cassã 86.103.135,20 98.073.157,00 134.176.292,20

Creditori în
valutã strãinã 57.094.563,00 140.916.392,54 108.010.955,54

Ct. Tranzitoriu 67.963.688,31 -- 67.963.688,31

Fond de Pensie 41.780.116,00 -- 41.780.116,00


--------------------------------------------------------------------------------------
735.947.431,48 1.132.335.069,01 1.868.282.500,49

B.N.R. Ct. Gagist 1.036.647.106,09 57.955.365,00 1.094.602.471,09

Cont Sindicat
Bancar 747.399.510,00 -- 747.399.510,00
-------------------------------------------------------------------------------------
Lei 2.519.994.047,57 1.190.290.434,01 3.710.284.401,58
---------------------------------------------------------------------------------------
Total angajamente Centralã ºi Sucursale Lei 3,710,284,481,58
-------------------------------
-------------------------------

95
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ANALIZAREA CONTURILOR DIN „PASIVUL GENERAL”


al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

1. CREDITORI ÎN CONT CURENT


La 21 octombrie, acest cont avea un sold
la Centralã de..........................................................Lei 339.478.181,76
ºi la sucursale un sold de........................................Lei 389.334.558,47
Total egal Lei 728.812.740,23

În situaþia de la 21 octombrie 1931 s-au concentrat urmãtoarele conturi


pasive aflate în bilanþul încheiat la 31 decembrie 1931, ale cãror solduri le-am
înscris în dreptul fiecãrui cont:

Depozite
Creditori în Lei Þarã Lei 1.448.490.681,49
Cred. Lei Strãin
...................110.227.576,88
Livrete în Ct.Crt. 97.500,00
Afiliate ºi
Bãnci în Lei 75.131.922,00 Lei 185.456.998,88 Lei 1.633.947.680,37

Faþã de soldul constatat la 21 octombrie 1931 de..Lei 728.812.740,23


se constatã aºadar o diferenþã în minus de.........................Lei 605.134.940,14

Diferenþa în minus de Lei 605.134.940,14 reprezintã valoarea depozitelor


retrase de creditori, precum ºi restrângerea aproape totalã a tranzacþiunilor
comerciale ca consecinþã a crizei economice ºi financiare, cunoscutã în toatã
lumea, care a lovit ºi în instituþiile mari româneºti de credit, printre care se
numãrã Banca Marmorosch, Blank & Co. SA.

2. LIVRETE DE ECONOMIE
Aceastã grupã de creditori o formeazã
deponenþii ale cãror sume depuse spre
fructificare cu Livrete de economii aveau
scadenþa la vedere /anexele nr. 101 ºi 102/.
Faþã de soldul constatat la încheierea
bilanþului de la 31 decembrie 1930,
care fost de........................................................................Lei 955.442.434,97
situaþia de la 21 octombrie, prezintã un sold de.................Lei 647.538.708,21
deci un minus de................................................................Lei 307.903.726,76

ceea ce înseamnã cã Banca Marmorosch, Blank & Co. SA a trebuit sã plãteascã


deponenþilor o sumã atât de mare ºi mai ales în intervalul de mai puþin de patru
luni care au precedat cererea de concordat, de când au început retragerile în
masã. Numãrul deponenþilor cu livrete de economie la Centralã este de 9.307 la
21 octombrie 1931, conform anexei nr. 101.
Cererea de concordat a douã mari bãnci din Capitalã – Banca Generalã a
Þãrii Româneºti ºi Banca L. Berkowitz – a trezit neîncrederea masei
deponenþilor faþã de instituþiunile noastre de credit ºi de la aceastã datã cererile
de retragere ale depozitelor au abundat Banca Marmorosch, Blank & Co. a cãrei
96
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

rezistenþã a scãzut din zi în zi, din lipsa de numerar cu care sã facã faþã cerinþelor
pentru retragere depozitelor.

Este de remarcat cã numai în utimele


patru luni care au precedat cererea de concordat
a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. din Bucureºti,
„depozitul” pe livrete de economie a scãzut la
Centrala Bãncii Marmorosch, Blank & Co. de la................Lei 283.777.966,79
cât era la 1 iulie 1931, la....................................................Lei 143.527.747,20
pânã la 21 octombrie 1931, adicã exact la jumãtate.

Situaþiile anexe nr. 103-10 aratã miºcarea „depozitelor” cu livrete de


economie.
Investiþiile de capital fãcute de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA în
diferite întreprinderi, nu au permis lichidarea lor imediatã, încât cererilor de
retrageri nu li s-au putut face faþã.
Procentul acordat de bancã „depozitelor la vedere” a fost de minumum
10%, în medie 6,827%.
Procentele mai ridicate s-au acordat în cea mai mare personalului bãncii,
deci la o sumã micã care n-a influenþat asupra procentului acordat masei
deponenþilor.
Nu poate fi vorba aºadar de achiziþii sub imboldul acordãrii unei procente
ademenitoare /anexa nr. .../.

3. DEPOZITE FIXE ªI BONURI DE CASSÃ


La sfârºitul anului 1930 acest cont prezenta
un sold de...........................................................................Lei 227.293.978,30
conform bilanþului încheiat la 31 decembrie 1930.
Din situaþia încheiatã la 21 octombrie se
constatã cã soldul acestor „depozite” a scãzut la
suma de...............................................................................Lei 184.176.292,20
deci un minus de................................................................Lei 43.117.686,10
adicã atât cât s-a plãtit deponenþilor în intervalul 1 ianuarie-21 octombrie 1931, ºi
mai ales din luna iulie 1931, când deponenþii n-au mai prelungit termenul
scadent. Numãrul deponenþilor cu termen fix, la Centralã, a fost de 559, conform
anexei nr. 108.
Miºcarea acestui cont n-a marcat o degrevare simþitoare în perioada de
timp 1 ianuarie-21 octombrie 1931, fiind vorba de „depozite” pe termen ºi deci
eliberarea lor era în funcþie de scadenþã, care, în cea mai mare parte, era dupã
21 octombrie 1931 /anexele nr. 108 ºi 109/.
Este însã de observat cã toate depozitele, ajunse la scadenþã în perioada
1 ianuarie-21 octombrie, au fost ridicate.
O dovedeºte ºi situaþia „Miºcarea depozitelor fixe” /anexa nr. 110-114/ pe
ultimele 4 luni care au precedat cererea de concordat a bãncii.
În acest scurt interval de timp
„depozitele pe termen” au scãzut de la suma....................Lei 109.391.617,70
cât era la 1 iulie 1931, la....................................................Lei 86.103.135,20
cât era la 21 octombrie 1931, adicã cu mai mult de 20% numai la Centrala Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. SA.
97
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Procentul de dobândã acordat de bancã la „depozitele pe termen”, de


obicei mai mare ca procentul acordat la „depozitele la vedere”, deoarece nu are
la aceste „depozite” dezavantajele ce i le oferã, în cele mai dese cazuri,
„depozitele la vedere”, a variat între minim 1% ºi maximum 10%/ anexa nr. 107/.
Facem ºi aici aceeaºi remarcã pe care am fãcut-o la „depozitele” cu
livrete: procentele de dobândã mai ridicate /8-10%/ au fost acordate la câteva
depuneri favorizate, printre care în majoritatea cazurilor au fost „depozitele pe
termen” ale personalului bãncii, încât nici aici procentul de favoare, care se
acordã de obicei la toate bãncile pentru personalul lor, nu a influenþat asupra
procentului masei de creditori.

4. CREDITORI ÎN VALUTE STRÃINE


Din bilanþul încheiat de bancã
la 31 decembrie 1930 se constatã cã
soldul contului „creditori în valutã strãinã” era de...............Lei 988.914.123,21
Din situaþia încheiatã la 21 octombrie 1931
se constatã cã soldul acestui cont a scãzut la
suma de......................................................................... ....Lei 198.010.955,54
deci nu mai puþin................................................................Lei 784.903.167,67
(anexele nr. 115 ºi 116).

Aceastã degrevare este consecinþa reducerii creditelor fie parþial, fie total,
la creditori din strãinãtate ai bãnci ºi de aici imposibilitatea de a face faþã plãþilor.
La aceastã împrejurare trebuie sã adãugãm ºi faptul cã douã din cele mai
mari bãnci româneºti (Banca Generalã a Þãrii Româneºti ºi L. Berkowitz) au fost
nevoite, dupã cum am arãtat mai sus, sã cearã concordat, fapt ce a determinat
strãinãtatea sã restrângã creditele acordate instituþiunilor noastre bancare.

Numãrul creditorilor Centralei,


în valutã strãinã, a fost de 215 pentru
o valoare totalã de.............................................................Lei 57.094.563,00

Procentul de dobândã acordat de bancã a variat între 1-14%, sau în


medie 7,122% în anii 1928-1930 ºi 7,525% în anul 1931. Procentul uzuar a fost
de 6%.
Cursurile dupã care s-au calculat valutele în Lei au fost luate din „Cota
Oficialã” a cursurilor din 22 octombrie 1931 (anexa nr. 117) valutele necotate la
Bursã au fost socotite dupã cursurile operaþiunilor de vânzare-cumpãrare ale
bãncii din aceeaºi zi.

5. BNR Cont GAGIST


Pentru a face faþã plãþilor, Banca Marmorosch, Blank & Co. SA a recurs, în
largã mãsurã, la finanþa Bãncii Naþionale a României.
De unde la 31 decembrie 1930
datoriile Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
faþã de Banca Naþionalã a României se ridicau
la suma de..........................................................................Lei 247.437.197,00
la 21 octombrie 1931, aceste datorii
au atins suma de................................................................Lei 1.094.602.471,09

98
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

garantate cu diferite valori depuse în gaj pentru


o valoare totalã de.............................................................Lei 1.225.794.950,00
conform anexelor nr. 118, 119, alãturate la finele Pasivului.
Numerarul obþinut de la BNR a fost exclusiv întrebuinþat pentru lichidarea
creditorilor.
În suma de Lei 1.094.602.471,09 figureazã
ºi creanþa Statului de..........................................................Lei 108.462.741,00
trecutã de la Banca Naþionalã a României la Stat, la portofoliul imobilizat.

Cont Sindicat Bancar


Tot în scopul de a face faþã plãþilor,
Banca Marmorosch, Blank & Co. a luat
de la Sindicatul Bancar prin BNR suma de........................Lei 747.399.510,00

Portofoliul dat BNR de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. i-a fost
predat acesteia de diferitele bãnci care compun Sindicatul.
Acest portofoliu este în sumã de........................................Lei 893.146.569,00
Din care: Lei 830.146.569 particip. „Discom” ºi
63.000.000 acþ. Blankbanca
Lei 893.146.569

Suma de Lei 63.000.000 reprezintã acþiuni ale Bãncii Blank din depozite
strãine, deci care nu aparþin averii Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Specificarea gajului se gãseºte în anexa nr. 120, alãturatã la finele
Pasivului.

Deºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA a dat Sindicatului Bancar gaj,
pentru cele 747.399.510,00 lei („Discom” ºi acþiuni „Universul”), creditor al Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. SA pentru aceastã sumã este Banca Naþionalã a
României.
Întrucât Sindicatul Bancar ºi-a procurat fondurile de Lei 747.399.510,00
date Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA de la Banca Naþionalã a României,
dând acesteia numai portofoliu al bãncilor din Sindicat, deci o garanþie
personalã, fãrã sã fi transmis în acelaºi timp ºi gajul ce deþinea („Discom” ºi
acþiuni „Universul”, Banca Naþionalã a României este pe acest post de: Lei
747.399.510,00 creditoare chirografarã a Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

6. DIVERSE (Ct. TRANZITORIU)


Acest cont este format din urmãtoarele sume:

Lei 57.560,00 – reprezintã valoarea poliþelor încasate ºi nedecontate cedentului;


Lei 7.185,00 – sume trimise de diverºi clienþi prin mandate poºtale etc., fãrã sã
indice destinaþia lor;
Lei 2.591.003,00 – reprezintã valoarea ordinelor de platã ale cãror clienþi din
Capitalã nu s-au prezentat la platã pânã la 21 octombrie 1931, sau anulate dupã
aceastã datã;
Lei 1.779.374,00 – cecuri ºi ordine de platã asupra provinciei, neachitate pânã la
21 octombrie 1931, sau anulate dupã aceastã datã;
Lei 1.745.741,43 – cecuri emise asupra Centralei din Europa ºi America,
neachitate pânã la 21 octombrie 1931, ori anulate dupã aceastã datã;
Lei 1.221.800,00 – garanþii casete;
99
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Lei 581.511,60 – cecuri neachitate pânã la 21 octombrie 1931,


Lei 102.370,00 – plãþi neefectuate de sucursale din Viena ºi preluate de
Centralã,
Lei 595.211,25 – cupoane la rente ºi acþiuni trimise de diverºi spre incasso;
Lei 981.979,84 – dividende datorate acþionarilor bãncii;
Lei 1.675.171,36 – depozite în numerar ale diferitelor comune pentru plata
cupoanelor la împrumuturile contractate de ele ºi pentru care au emis obligaþiuni
comunale;
Lei 4.050,00 – sume depuse de diferite societãþi pentru a fi restituite acþionarilor
respectivi indicaþi de aceste societãþi;
Lei 275.991,22 – impozite reþinute ºi nevãrsate;
Lei 25.024,71 – sumã încredinþatã de Societatea „RULAG” pentru a fi restituitã
deþinãtorilor acþiunilor acestei societãþi;
Lei 147.378,19 – valoarea a diferite cupoane detaºate, neîncasate ºi
nedecontate;
Lei 1.186.427,00 – Primãria Capitalei /pentru Omnium Electric Român/
contravaloarea a 179.761,60 Frs.fr./
Lei 3.123.132,00 – diferite dispoziþiuni de platã neefectuate pnã la 21 octombrie
1931;
Lei 260.185,67 – plãþi neefectuate de Sucursala bãncii din Istambul ºi preluate
de Centralã;
Lei 31.519,00 – detto Societatea Anglo-Aegean Bank Salonique;
Lei 51.571.073,04 – reprezintã diferenþa între situaþia conturilor Centralei ºi
Sucursale din cauza lipsei de înregistrare; documentele fiind pe drum între
Centralã ºi sucursale, ºi viceversa, conform anexei nr. 121.

TOTAL
Lei 67.963.688,31

Specificarea totalã a acestui cont se gãseºte în anexa nr. 122.

7. FOND DE PENSII
Fondul de pensii al Personalului este format din:
Numerar..................................................................Lei 41.780.116,00
ºi efecte publice valoare nominalã.....................................Lei 13.690.900,00
conform anexei nr. 124.
Din analizarea componentelor „Pasivului General” se stabileºte ºi
caracterul creditorilor Bãncii Marmorosch, Blank & Co., care se împart în:
Fond de pensie al personalului bãncii
(creditori chirografari).........................................................Lei 41.780.116,00
creditori chirografari pentru o sumã de................................Lei 1.826.502.384,49
Creditori gagiºti:
BNR...............................Lei 1.094.602.471,09 Lei 1.842.001.981,09
Sindicat Bancar.............. Lei 747.399.510,00 Lei 3.710.284.481.58

100
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

CONTURI DE ORDINE

La 21 octombrie se prezintã cu un sold de.............Lei 273.725.691,41

Iar compunerea lor este urmãtoarea:


STEAUA ROMÂNÃ
Pe baza explicaþiunilor ce am dat
în cuprinsul prezentului raport de expertizã,
fol nr. ºi conform consultaþiunii juridice
întocmite în acest scop de dl. consilier
juridic Alexianu, acest cont va figura
între conturile de ordine cu suma.......................................Lei 120.597.142,24

Amãnunte privind compunerea acestui cont a se vedea situaþia anexã nr.


...

GARANÞII
Deosebim douã categorii:

AVALE ÎN LEI
Centrala Lei 76.402.720,41
Sucursale Lei 34.846.524,00
În total.........Lei 111.249.244,41

AVALE ÎN VALUTÃ STRÃINÃ


Centrala......Lei 59.756.236,00
Lei 171.005.480,41
A se vedea situaþia anexã ... în care se prevãd garanþiile ce compun acest cont.

TITLURI ÎN GARANÞIE
Prezintã:
Centrala Lei 99.687.105,00
Sucursale Lei 3.033.106,00
În total.........Lei 102.720.211,00
A cãror compunere se poate vedea din situaþiunea anexã nr. ...

TOTAL.....................................................................Lei 273.725.691,41
TOTAL GENERAL...................................................Lei 394.322.833,65
Reprezintã conturile de ordine la data de 21 octombrie 1931.

101
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

CONSIDERAÞIUNI DE ORDIN GENERAL ECONOMIC

Rãzboiul mondial, acest eveniment provocat aparent de un fanatic


cetãþean al statului iugoslav, însã fomentat în realitate de concurenþa surdã, dar
necruþãtoare, a spiritului mercantil ºi al politicii de expansiune colonialã între
Anglia ºi Germania, a zdruncinat din temelii state, civilizaþii, progres ºi concepþii
sociale ºi economice.
Aproape toate þãrile beligerante, exceptând Germania, care s-a epuizat în
eforturi uriaºe de a rezista ºi învinge prin puterile reduse fatalmente la propriile ei
resurse, au ajuns succesiv la un regim de interdependenþã financiarã, al cãrui
punct de convergenþã îl forma America, intratã ultima în vârtejul rãzboiului, dupã
ce epuizase aproape toate posibilitãþile de plasare de materiale de rãzboi ºi
subzistenþã ºi în momentul când submarinele germane îi periclitau participarea
nedureroasã însã remuneratorie la convulsiunile sângeroase ale Europei.
Pentru România, rezultatul, concretizat moralmente prin înfãptuirea
idealului naþional, a prezentat ca revers al medaliei cvasidistrugerea utilajelor de
producþie, a mijloacelor de comunicaþie, cât ºi o adâncã zdruncinare a finanþelor
publice.
Nevoia unei urgente refaceri pe toate terenurile, izbindu-se de
imposibilitatea procurãrii de capitaluri din afarã, a dus fatalmente la o sporire a
emisiunii de bilete de bancã, pentru acoperirea nevoilor Statului ºi alimentarea
chiar artificialã a cerinþelor pieþei comerciale.
Lipsa unei acoperiri reale pentru aceastã circulaþie augmentatã, ºi care a
creat o iluzie de abundenþã ºi bunã dispoziþie a pieþei interne, a provocat însã
scãderea progresivã a valorii monedei româneºti în afarã.
Aceastã pletorã de numerar a dezlãnþuit o avalanºã de combinaþiuni de
întreprinderi, fondãri de societãþi, de industrii ºi exploatãri în toate ramurile,
speculaþiuni de bursã la acþiuni ºi în special – datoritã salturilor monedei – la
devize. Covârºitoarea majoritate a acestei iniþiative a fost canalizatã prin bãnci,
care a absorbit aproape involuntar capitalurile, fie investite, fie rezultate din
diversele combinaþiuni, elaborate ºi puse în aplicare sub egida lor.
Aceastã înflorire generalã a ajuns totuºi, în anul 1929, la un punct mort.
Banul depreciat ºi-a pierdut totalmente puterea de achiziþie în afarã, iar în interior
disponibilitãþile dispãruserã în investiþiuni multiple.
Atunci se produce stabilizarea, forþamente la un curs scãzut al leului,
pentru consolidarea datoriilor Statului ºi pentru însãnãtoºirea pieþei financiare,
dezorientatã de situaþia anormalã ce i se crease.
Efectele imediate ale stabilizãrii – aceleaºi în toate þãrile unde s-a produs
ca o necesitate de stãvilire a degringoladei monetare – se manifestã ºi în
România.
Investiþiunile industriale, minier, petrolifere etc., pânã atunci plasamente
mai mult decât remuneratorii, a cãror rezultate se oglindeau în cursurile de
proporþii impunãtoare ale titlurilor ºi acþiunilor societãþilor reprezentative,
evolueazã de la sursa de securitate ºi beneficii, la aceea de reale îngrijorãri ºi
pagube.
Participaþiile ºi finanþãrile industriale anemiazã prin exigenþele lor
organismul ºi, deci, puterea de rezistenþã a instituþiilor creatoare – dupã cum am
arãtat, în covârºitoare majoritate bãnci –, iar pe de altã parte consumul scade,
stocurile necerute se mãresc, paralizeazã vitalitatea industriilor ºi a comerþului ºi
conlucrarea tuturor acestor factori se finalizeazã în imobilizarea ºi anchilozarea
generalã a nervului vital al vieþii economice – banul!

102
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Rezultatul – acelaº pe tot globul:


Defecþiunile din ce în ce mai accentuate în industrie ºi comerþ, însoþite de
spectrul din ce în ce mai ameninþãtor al ºomajului, neliniºtea ºi apoi panica
deponenþilor ºi creditorilor, pe care nici atitudinea de sacrificu a bãncilor nu o
poate calma ºi care dau lovitura de graþie acestor ultime suporturi ale vieþii
economice, impunându-le reducerea activitãþii la un ritm ºi volum echivalent
inexistenþei, ºi chiar recurgerea la mijloacele de apãrare pe care o legiuire
înþelegãtoare a acestor fenomene le-a creat pentru a le oferi posibilitatea odihnei
ºi refacerii.

103
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

CONSIDERAÞIUNI DE ORDIN PARTICULAR

Aplicând aceste constatãri asupra cazului în speþã, acel al Bãncii


Marmorosch, Blank & Co., ajungem în mod firesc la determinarea cauzelor care
au culminat în introducerea cererii de concordat preventiv.
O instituþie de o vechime care a depãºit trei sferturi de veac, ºi care de la
modestele ei începuturi ºi-a închinat activitatea în bunã parte propãºirii vieþii
economice a Þãrii Româneºti, a trebuit sã urmeze ºi sã suporte în mod firesc
toate fenomenele ºi perturbaþiunile rezultante ale complexului problemelor ivite
de-a lungul acestei considerabile perioade de timp.
Condusã dupã principii eminamente naþionale, îmbinate cu perceptele
unei rezerve sãnãtoase faþã de orice tentaþiuni aventuroase, banca ºi-a
îndeplinit pânã la rãzboi cu prisosinþã rolul de institut de credit, dând în limita
puterilor ce-i stãteau la îndemânã sprijin larg valorificãrii bogãþiei fundamentale a
Þãrii – agricultura –, încurajând comerþul în prima epocã de dezvoltare ºi
întinzând însuºi Statului o mânã de ajutor în momente de cumpãnã.
Cu atât mai mult, Banca Marmorosch, Blank & Co. a trebuit sã se
adapteze noilor condiþiuni create dupã rãzboi. În aceastã perioadã, în special
Banca Marmorosch, Blank & Co., conºtientã de rolul ei în cadrul unui stat
modern, a început sã se organizeze, sã adopte o nouã politicã în ceea ce
priveºte satisfacerea nevoilor vieþii, sã tindã la o expansiune în noile provincii,
deci sã concure ºi la unificarea politicã.
Era nevoie de aceastã schimbare, întrucât importantul aport industrial al
noilor provincii alimenta odinioarã din Berlin, Viena ºi Budapesta, ºi-a îndreptat
cererile spre Bucureºti.
Dupã cum am arãtat mai sus, pentru organizarea producþiei ºi asigurarea
acoperirii consumului intern era nevoie de noi întreprinderi sau mãrirea celor
vechi.
În urma sugestiei oficialitãþii, banca a mai luat parte ºi la naþionalizarea
întreprinderilor din noile provincii.
Dar participarea industrialã a bãncii a mai avut ºi o altã raþiune, ºi anume
aceea a asigurãrii contra riscului deprecierii continue a monedei naþionale.
Este demnã de relevat ºi politica ei de capital.
Dupã ce ºi-a sporit capitalul la 125.000.000, a renunþat la mãrirea
capitalului, cãutând sã-ºi asigure fondurile pentru exploatare prin mãrirea
angajamentelor.
Ideea predominantã în aceastã mãsurã este aceea de a interesa în viaþa
economicã româneascã cât mai mult din marele public ºi de a ajuta crearea de
noi capitaluri indigene.
Aceastã epocã poartã însã germenul crizei ce va apare mai întâi în þãrile
agricole ºi în urmã ca repercusiune în þãrile industriale.
ªi iatã de ce:
În timp ce în Europa, din cauza rãzboiului, se distrugeau avuþii uriaºe,
continentul american îºi organiza ºi dezvolta producþia agricolã ºi industrialã
pentru acoperirea nevoilor europene.
ªi astfel s-a format un curent de schimb ce s-a crezut limitat numai la
durata rãzboiului.
Pentru plata acestor furnituri au trecut în America mari cantitãþi de aur.
Dupã încheierea pãcii, prin formidabila concurenþã a Americii, acest
schimb a început sã prezinte o tendinþã de permanentizare, iar curentul de aur, în
104
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

loc se se îndrepte spre Europa, ca înainte de rãzboi, continuã sã urmeze drumul


contrar.
Dispariþia pletorei de capital, absorbit de investiþiunile de tot felul, aduce
dupã sine o slãbire a puterii de achiziþie a banului, ºi implicit o necontenitã
scumpire a vieþii.
Nevoia de capitaluri imobiliare ºi ajutorul finanþei strãine se reclamã din ce
în ce mai imperios.
Totuºi, legiuirile cu caracter xenofob /legea minelor din 1924 etc./ au tãiat
orice dispoziþie a pieþelor strãine pentru interesele româneºti.
Aceastã epocã se poate, deci, caracteriza prin urmãtoarele puncte
distinctive:
1/ O penurie de capitaluri disponibile mereu, accentuatã;
2/ Legiuiri xenofobe;
3/ O serie de ani agricoli rãi ºi mediocri, deci o balanþã comercialã
deficitarã;
4/ Consolidarea datoriei publice, deci o mãrire a sarcinilor bugetului
statului, aplicând ºi o mãrire a fiscalitãþii.
5/ Lupta Bãncii Naþionale în anii 1927-1928 pentru asigurarea unei
stabilizãri de fapt a monedei.
Criza de capitaluri disponibile nu putea fi remediatã nici pe calea
reescontului la Banca Naþionalã a României, întrucât dânsa nu putea mãri
creditele din cauza politicii monetare ºi a plafonului emisiunii stabilit prin
convenþia fãcutã cu Statul, ºi nici pe calea creditului industrial, disponibilitãþile lui
fiind limitate.
În asemenea condiþiuni, este uºor de înþeles de ce Banca Marmorosch,
Blank & Co. a început sã lupte pentru revenirea la vechea ei politicã de bancã, de
depozite ºi scont.
A început, treptat, sã-ºi lichideze participaþiile ei industriale, fãrã însã a
reuºi complet, întrucât piaþa nu le putea uºor absorbi din cauza lipsei de numerar.
Toate lipsurile ºi greutãþile enumerate mai sus au produs ºi o altã crizã, ºi
anume aceea de solvabilitate.
Din aceastã cauzã, Banca Marmorosch, Blank & Co., pentru asigurarea
relaþiunilor cu provincia ºi evitarea pierderilor provenite din defecþiunile
succesive ale organizaþiilor bancare locale, a fost nevoitã sã-ºi mãreascã
reþeaua de sucursale, aceasta însã mãrind ºi cheltuielile de regie.
În aceastã situaþie se ajunge în anul1929, când se produce stabilizarea.
Pentru susþinerea acestei stabilizãri, structura institutului nostru de
emisiune suferã serioase modificãri.
Desigur cã, în principiu, toate modificãrile aduse au fost bune, dar spre
nenorocul pieþei româneºti au coincidat cu o anemie pronunþatã.
Din aceastã cauzã, mãsurile luate, dacã au dat bune rezultate pentru
institutul de emisiune, pentru piaþa economicã ºi, în special, pentru bãncile mari,
s-au tradus printr-o ºi mai puternicã agravare a crizei, aceasta în special din
cauza eliminãrii portofoliului industrial. Deºi portofoliul industrial este poate mai
greu de realizat, însã nu se poate concepe ca o întreagã ramurã de activitate
economicã, creatã din iniþativa oficialitãþii ºi susþinutã de bãnci cu destule
sacrificii ºi corespunzând unei reale nevoi ale þãrii, sã fie lãsatã exclusiv în
sarcina bãncilor, lucru extraordinar de greu, dacã þinem seama de greutãþile cu
care aveau de luptat pentru procurarea capitalurilor necesare.
Un alt fenomen economic a fost ºi tezaurizarea banilor. Prin acest mijloc
s-a scos din circulaþie o însemnatã parte din capitalurile disponibile, agravându-
se astfel penuria de numerar.

105
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Potenþialul consumului intern scãzând mereu /criza de consumaþie/,


mãreºte o crizã de solvabilitate a lumii comerciale.
Numai datoritã unei politici înþelepte a marii finanþe româneºti, nu am
asistat la o adevãratã cascadã catastrofalã de falimente, situaþie ce ar fi
zdruncinat ºi mai mult economia naþionalã destul de anemiatã.
În aceste vremuri nu ne putem gândi la o colaborare a capitalurilor strãine,
întrucât criza bântuie chiar marile centre financiare din Apus.
Pentru a învederea intensitatea crizei din marile þãri capitalsite, vom arãta
evoluþia indicelui lor de producþie: /1928=100/
STATELE
ANGLIA FRANÞA GERMANIA UNITE
-----------------------------------------------------------------
1928 100.0 100.0 100.0 100.0
1929 106.0 109.4 101.4 107.2
1930 97.9 110.2 83.6 86.5
1931 /8/ 87.3 96.9 73.2 75.7

Din cifrele de mai sus, reiese în mod clar scãderea producþiei.


Aceastã scãdere este provocatã atât de stocajul mãrfurilor ºi barierelor
verbale, cât ºi de pauperizarea þãrilor agricole importatoare.
Rezultatul acestei scãderi a fost criza industrialã cu un ºomaj accentuat,
criza comercialã, toate având drept rezultat o diminuare a cuantumului
cumpãrãrilor, în special de cereale, ceea ce a agravat ºi mai mult situaþia þãrilor
agricole.
Desigur cã aceastã crizã mondialã a înrãutãþit ºi mai mult situaþia noastrã
economicã, întrucât ne-a lipsit de putinþa gãsirii unui ajutor financiar din afarã.
Aceasta era mediul înlãuntrul cãruia Banca Marmorosch, Blank & Co.
trebuia sã-ºi continue activitatea.
Cu toate acestea, dat fiind soliditatea ei, dacã nu intervena o altã cauzã ºi
anume: PANICA DEPUNÃTORILOR, desigur cã astãzi situaþia ei ar fi fost cu
totul alta.
Încã de la începutul anului 1930 se pare cã viaþa economicã a fost
dominatã de un factor psihologic: NEÎNCREDEREA.
Dar aceastã crizã de neîncredere nu este specificã nouã.
Pretutindeni ea face ravagii.
Deºi numai o micã parte din depozitele retrase din bãncii au fost depuse la
casele de economie ale Statului, totuºi, întrucât în aceste vremuri nu se poate
vorbi de un plus de economii /épargne/, creºterea conþinutã învedereazã
fenomenul
STATELE
ANGLIA FRANÞA GERMANIA UNITE
------------ ------------- ---------------- --------------
Lstg. Fr.Frs. Rmk. Doll.
-----------------------------------------------------------------

În milioane

1928 401.2 8.813 7.208 4.406


1929 417.1 14.682 10.800 4.792
1930 430.1 17.724 11.074 5.156

106
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

BILANÞ DEFINITIV
încheiat astãzi 21 octombrie 1931

ACTI V

CASSA Lei 31.044.937,06


DISPONIBIL LA BÃNCI Lei 90.676.626,36
EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI Lei 52.030.554,00
IMOBILE ªI TERENURI Lei 66.764.171,00
TEREN BORDEI Lei 276.244.650,00
PARTICIPAÞIUNI Lei 2.494.878.342,50
DEBITORI (efecte de primit,
conturi curente) Lei 834.354.925,25
DIVERSE (ordine de platã,
cecuri) Lei 5.005.217,05
STEAUA ROMÂNÃ Lei 50.032.099,96
MOBILIER CENTRALÃ Lei 8.062.860,00
MOBILIER SUCURSALE Lei 14.496.405,70
--------------------------------
Total A C T I V Lei 3.923.590.789,88
----------------------------------------------------

Primele efecte ale acestei crize de panicã, banca le-a resimþit încã în
zilele de 6, 7, 8 martie 1930, dar atunci au putut fi uºor înlãturate.
De atunci, germenul neîncrederii, deºi în mod lent, totuºi se mãreºte ºi
izbucneºte periodic.
Dar greutãþile pieþei româneºti, izvorâte din însãºi structura economicã a
þãrii, au fost agravate prin repercusiunea evenimentelor economice externe.
Cãderea numeroaselor bãnci americane, cãderi care s-au cifrat într-un an
la 1.200 instituþii sau peste 900 milioane dolari depozite, dificultãþile marilor bãnci
din Franþa, Germania ºi Italia, ca ºi recenta scãdere a lirei sterline, au contribuit la
o ºi mai mare agravare a situaþiei pieþei noastre, semãnând neîncrederea în
sufletul deponenþilor.
De asemenea, repercusiunea dificultãþilor unei mari bãnci austriece, cu
întinse legãturi pe piaþa româneascã, a contribuit la o ºi mai puternicã alarmare a
deponenþilor, deci la o nouã ºi cu totul anormalã mãrire a cererilor de retrageri de
depozite.
Banca Generalã a Þãrii Româneºti ºi Banca Berkowitz suferã în vara
anului 1931 o serie de asalturi care le forþeazã sã solicite ajutorul legii
concordatului preventiv.
Dar aceste evenimente au mãrit ºi mai mult panica printre deponenþii
celorlalte bãnci.
Dar deponenþii nu vãd cã sunt propriul lor duºman.
În primele zile ale lunii octombrie 1931, Banca Marmorosch, Blank & Co.
suferã ºi dânsa un atac al deponenþilor.
Banca, cu toatã greutatea de a lichida plasamentele ºi creanþele sale, a
restituit deponenþilor, de la iunie-20 octombrie 1931, suma de lei 1.750 milioane,
adicã ceva mai mult de totalitatea obligaþiunilor sale.
Aceasta învedereazã eforturile ºi preocuparea constantã de a face faþã în
mod leal obligaþiunilor sale.
107
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Consecinþa acestor crize de credit ºi încredere a fost distrugerea


echilibrului de lichiditate a bãncii, punând-o momentan în imposibilitatea de a
mai putea restitui ºi restul de depozite cerute sub impulsiunea neîncrederii
generale, care în ultimul timp luase proporþia unei adevãrate alarme a publicului.
Cum de data aceasta asaltul este prea impetuos, cererile de restituire
întrecând cu mult cele mai pesimiste previziuni, Banca Marmorosch, Blank &
Co., dupã ce solicitã ºi foloseºte sprijinul institutului de emisiune, pentru a nu
periclita însãºi siguranþa restituirii creditorilor prin deprecierea activului în urma
unor vânzãri silite ºi într-o epocã de crizã profundã, solicitã ºi dânsa sprijinul legii
concordatului preventiv.
Din cele expuse mai sus, rezultã cã cererea de concordat preventiv nu se
datoreºte decât unor asalturi masive ºi depãºind cu mult echilibrul normal între
realizãri ºi ridicãri ºi crizei economice ce nu i-a permis sã-ºi realizeze imediat ºi la
justa valoare realitãþile din activ.
Aceastã cerere a fost introdusã la Tribunalul Ilfov, Secþia I-a Comercialã,
unde face obiectul dosarului nr. ..., iar expertizarea ei am avut deosebita onoare
a fi însãrcinaþi subsemnaþii.
Conduºi de art. 11 din legea concordatului preventiv, care prevede
„întocmirea unui raport amãnunþit asupra situaþiunii economice ºi a conduitei
debitorilor”, conduºi ºi de jurãmântul pe care l-am depus pentru aceastã lucrare,
avem credinþa cã ne-am îndeplinit însãrcinarea datã prin încheierea Tribunalului
Ilfov, Secþia I-a Comercialã ºi în conºtiinþa cã, în tot cuprinsul lucrãrii noastre, am
arãtat situaþia realã a firmei, care a cerut concordatul preventiv, precum ºi
operaþiunile efectuate de dânsa.

108
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

CONCLUZIUNI

Din expunerea cuprinsã în prezentul raport asupra situaþiunii Bãncii


Marmorosch, Blank & Co. Societate Anonimã ºi conform bilanþului definitiv,
încheiat la 21 octombrie 1931, se constatã:
I. Registrele legal obligatorii îndeplinesc formele cerute de Codul de
Comerþ; Registrele auxiliare, de asemenea, sunt þinute în conformitate cu
regulile de contabilitate;
II. Operaþiunile înregistrate pe baza de acte justificative legale ºi sincere,
sunt cuprinse în susmenþionatele registre;
III. Din bilanþul definitiv, încheiat în conformitate cu detaliile ce preced,
reiese cã:

ACTIVUL se cifreazã la............................................Lei 2.081.588.808,79


PASIVUL se cifreazã la............................................Lei 1.868.282.500,49
Rezultã un excedent de........................................... Lei 213.306.308,30

Cota cu care Activul depãºeºte pasivul este de: Lei 213.306.308,30


care aºteaptã a se mãri:
a) printr-o bunã ºi economicã administraþie;
b) eventual s-ar putea spori la timpul sãu prin preluarea de cãtre Stat a
angajamentului consorþial „Steaua Românã”, cca. Lei 120 milioane.

Banca Marmorosch, Blank & Co. Societate Anonimã, petiþionara


concordatului, oferã plata datoriilor sale cu cota de 100%, plãtibilã în trei ani ºi
anume:

Dupã primul an ............ 20%


Dupã al doilea an ......... 30%
Dupã al treilea an ......... 50%.

fãrã dobândã.
ACTI V

CASSA Lei 31.044.938,06


DISPONIBIL LA BÃNCI Lei 90.676.626,36
EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI Lei 22.708.994,00
IMOBILE ªI TERENURI Lei 66.764.171,00
TEREN BORDEI Lei 276.244.650,00
PARTICIPAÞIUNI Lei 1.032.486.593,41
DEBITORI (efecte de primit,
conturi curente) Lei 484.066.253,25
DIVERSE (ordine de platã,
cecuri) Lei 5.005.217,05
STEAUA ROMÂNÃ Lei 50.032.099,96
MOBILIER CENTRALÃ Lei 8.062.860,00
MOBILIER SUCURSALE Lei 14.496.405,70
--------------------------------
Total A C T I V Lei 2.081.588.808,79
------------------------------------------------------
109
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ACTI V
------------ P AS I V
------------
Cassa.............................. Lei 31.044.938,06 Creditori Chirografari....... Lei 1.758.538.696,18
Disponibil La Bãnci..........Lei 90.676.626,36 Fond de Pensii al
Efecte Publice ªi Acþiuni Lei 22.708.994,00 personalului Bãncii.......... Lei 41.780.116,00
Imobile ªi Terenuri...........Lei 66.764.171,00 Diverse /Ordine de platã,
Teren Bordei.................... Lei 276.244.650,00 Cecuri, etc./....... Lei 67.963.688,31
Participaþiuni....................Lei 1.032.486.593,41 -----------------------------------
Debitori (Efecte de primit, Total P A S I V Lei 1.868.282.500,49
Conturi Curente)Lei 484.066.253,25
Diverse (Ordine de platã, Excedent......................... Lei 213.306.308,30
Cecuri)...............Lei 5.005.217,05 -------------
-------------
Steaua Românã..............Lei 50.032.099,96
Mobilier Centralã..............Lei 8.062.860,00
Mobilier Sucursale...........Lei 14.496.405,70
-------------------------------- --------------------------------
Total A C T I V Lei 2.081.588.808,79 Total P A S I V Lei 2.081.588.808,79
------------------------------------------------------ ------------------------------------------------------

110
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

CAPITOLUL II

STENOGRAMELE DEZBATERILOR PROCESULUI


BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
CU MINISTERUL DE FINANÞE,
ÎN FAÞA ÎNALTEI COMISII DE APEL
1941

111
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

112
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

113
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ªEDINÞA a I-a
din 03 iunie 1941

Dl. avocat C. Bãlescu:


Domnule Preºedinte ºi onoratã Comisiune, suntem chemaþi sã
examinãm în ce chip Statul a preluat un portofoliu de creanþe imobilizate în baza
planului de stabilizare anexã al legii din 7 februarie 1929 ºi a legii speciale din 27
iunie 1930, care cuprinde de fapt o extindere a programului de stabilizare.
Banca Blank a transmis pe cale de reescont Bãncii Naþionale a României
un portofoliu de creanþe, preluate de Stat prin trei tranºe eºalonate astfel: prima,
în aprilie 1930, în valoare de 300.000.000 lei, a doua, mult mai târziu, la începutul
lui octombrie 1931, în valoare de 600.000.000 lei, ºi a treia, imediat dupã
aceasta, la 21 octombrie, în preziua concordatului preventiv al Bãncii Blank, în
valoare de 108.000.000 lei.
Asupra chipului cum au fost efectuate aceste preluãri succesive de
portofolii, Comisiunea de Anchetã a stabilit principial responsabilitatea Bãncii
Blank. Este vorba de o responsabilitate extracontractualã, adicã Banca Blank,
prin fapta sa, a cauzat un prejudiciu Statului, pe care este datoare a-l repara.
Acest prejudiciu, apreciat dupã un calcul foarte simplu la o sumã de
831.372.000 lei, ar rezulta din faptul cã, la totalul reescontului care este de un
miliard ºi ceva, Statul nu a reuºit sã încaseze decât o sumã aºa de micã încât,
scãzându-se din totalul valorii efectelor, ar rezulta o diferenþã de 831.000.000 lei.
Aceastã diferenþã, pentru cã nu a putut sã fie încasatã de Stat – ºi nu a putut sã
fie încasatã pentru cã efectele preluate de Stat aparþineau unor debitori
insolvabili – ea reprezintã prejudiciul Statului.
Onoratã Comisiune, noi avem sã discutãm principial dacã existã sau nu o
responsabilitate a Bãncii Blank. Noi pretindem cã o atare responsabilitate, dacã
ne mãrginim la constatarea cã, pe temeiul legilor în vigoare, la data când s-au
efectuat operaþiunile de preluare, nimic, niciun act, nicio operaþiune nu poate prin
ea sã constituie cea mai micã violare a ordinelor legale, în fiinþã, fireºte, în atare
împrejurãri, principial nu poate sã existe responsabilitate.
Nu poate sã existe responsabilitate nici pe consideraþiunea cã Banca
Blank, printr-un act al sãu pe marginea dispoziþiunilor legale, ar fi contribuit cu
ceva ca Statul sã preia un portofoliu care nu îndeplinea condiþiunile statutare ale
Bãncii Naþionale.
Prin urmare, chestiune de principiu: nu existã responsabilitate. Nu existã
o faptã proprie a Bãncii Blank, pentru cã numai în cadrul unei atari premise poate
fi vorba de responsabilitate extracontractualã. La preluarea portofoliului de cãtre
Stat, Banca Blank n-a participat. Aceasta este opera Bãncii Naþionale.
Dar, Onoratã Comisiune, apãrarea noastrã pentru a fi completã, trebuie
sã spunem cã, chiar dacã s-ar admite o atare responsabilitate, încã nu existã
prejudiciu, nu existã daunã. Aceasta este a doua formã a apãrãrii noastre.
Apãrarea astfel încadratã, suntem datori de la început sã arãtãm cã ne
sunt necesare anumite probatorii de care nu ne putem lipsi, cu toatã dorinþa
noastrã de a ne judeca cu un ceas mai devreme.
În ceea ce priveºte chestiunea principialã de responsabilitate,
Comisiunea de Anchetã, fireºte, fãrã contradictoriul nostru, a fãcut sã se
administreze o serie de probatorii: s-au fãcut expertize ºi s-au audiat martori. S-
au audiat ca martori cei care au participat prin funcþiunile lor la operaþiunile de
ordin legal sau contractual de preluare a portofoliului de cãtre Stat, adicã foºtii
miniºtri de Finanþe în funcþiune la data când s-a întocmit programul de stabilizare
ºi legea din 1930; au fost audiaþi guvernatorii Bãncii Naþionale în funcþiune la

114
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

acea datã. Depoziþiunile acestor martori sunt foarte preþioase, dar nu sunt
complete, pentru cã mai sunt ºi alþi foºti miniºtri de Finanþe ºi alþi foºti guvernatori
în funcþiune la data operaþiunilor de preluare, care n-au fost audiaþi ºi ale cãror
depoziþiuni ne sunt tot atât de preþioase ca ºi a celor audiaþi. Cred cã, pe temeiul
decretului-lege din 10 martie 1941, care într-o foarte luminoasã expunere de
motive face sã se accentueze în cadrul dreptului suveran de apãrare producerea
de dovezi, am dreptul sã solicit aceste probatorii.
Dar, spuneam, ne sunt necesare ºi dovezi care sã poarte asupra
existenþei daunelor, chiar dacã s-ar putea afirma o responsabilitate. În aceastã
privinþã, ca sã fac o precizare, avem nevoie de douã expertize care socotesc cã
sunt absolut necesare, indispensabile, pentru ca sã putem pune concluziunile
noastre complete ºi dumneavoastrã sã aveþi elemente complete spre a vã putea
pronunþa asupra apãrãrii noastre.
Spuneam cã s-a preluat portofoliul de creanþe în trei tranºe. Prima tranºã,
de 300.000.000, a fost acoperitã de Banca Blank printr-o dare în platã. Banca
Blank, prin mijlocirea Bãncii Industriale, a transmis Statului, care a cumpãrat
totalitatea acþiunilor Societãþii Anonime „Cultura Naþionalã”, Institut de Arte
Grafice. Aceastã întreprindere a fost evaluatã atunci, la data operaþiunii de dare
în platã, la o sumã de 201.500.000 lei, o subevaluare – am afirmat atunci ºi
afirmãm ºi azi. Comisiunea de Anchetã, în mod legitim sau nu, având sau nu
competenþa de a face o atare cercetare, noi socotim cã nu, ºi vom arãta de ce a
dispus sã se facã o contraexpertizã sau mai precis o evaluare pentru nevoile
sale, ºi aceastã evaluare reprezintã o sumã mult mai micã decât aceea avutã în
vedere în momentul când s-a fãcut darea în platã.
Dacã în faþa dumneavoastrã noi ne prezentãm ºi suntem datori sã punem
concluziuni pe o expertizã care a fost efectuatã în cauzã ºi pe care noi o socotim
cã este cel puþin incompletã, dacã nu în orice caz departe de a reprezenta
adevãrata valoare a acestui institut care este o adevãratã mândrie a artei grafice
româneºti, ºi dacã în faþa acestei expertize trebuie sã ne apãrãm, socotesc cã
este legitim ca la aceastã expertizã, fãcutã fãrã contradictoriul nostru, fãrã
posibilitatea noastrã de a ridica obiecþiuni asupra modului cum a fost conceputã
ºi asupra elementelor omise din expertizã, sã vã solicitãm o contraexpertizã, sã
vã demonstrãm, þinându-se seama de ceea ce a fost omis a se face, cã valoarea
comercialã de astãzi – ºi aceasta trebuie avutã în vedere când se statueazã
asupra daunelor – depãºeºte cu mult valoarea stabilitã pe calea expertizei de
cãtre Comisiunea de Anchetã.
A treia tranºã, de 108.000.000, care a fost preluatã de Stat cu o zi înainte
de depunerea registrelor Bãncii Blank la concordat – doar aici în treacãt spunem
– cã aceastã tranºã n-a fost preluatã de Stat la cererea ºi stãruinþa Bãncii Blank;
cu o zi înainte de închiderea ghiºeelor, când panica deponenþilor ajunsese la
culme, Banca Naþionalã, într-un moment când se discuta ce mãsuri sã se ia
pentru a se evita o catastrofã, din proprie iniþiativã a instalat la ghiºeul Bãncii
Blank doi funcþionari care, cu fondurile proprii ale Bãncii Naþionale, trecând peste
iniþiativa Bãncii Blank, au efectuat plãþi în valoare de 108.000.000, pentru care
Banca Naþionalã a solicitat ºi a preluat efecte de 108.000.000 date de Banca
Industrialã.
Pentru acoperirea acestei a treia tranºe, pe baza unei convenþiuni
aprobatã prin jurnal al Consiliului de Miniºtri, Banca Blank a dat în platã un numãr
de aproape 6.000 acþiuni ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, reprezentând douã
treimi din numãrul total al acþiunilor. În ceea ce priveºte valoarea acestor acþiuni,
adicã a întreprinderii, cred cã, fãrã de orice fel de alte explicaþiuni de amãnunt, o

115
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

linie feratã care deserveºte astãzi interese publice ºi de ordin militar, cu


investiþiuni care, la data când a luat fiinþã aceastã societate, erau apreciate în
valoare aur la o sumã considerabilã, are ºi azi, avea ºi atunci, o valoare
extraordinar de mare; Comisiunea de Anchetã îºi mãrturiseºte deficienþa în ceea
ce priveºte criteriul sigur de a aprecia asupra valorii acestor acþiuni, adicã a
întreprinderii. În raportul sãu, Comisiunea de Anchetã constatã cã a încercat sã
facã oarecare investigaþiuni, cerând lãmuriri la Direcþia Generalã a Cãilor Ferate,
cã nu a primit ceea ce aºtepta – de fapt, existã un raport de expertizã care se
gãseºte la Ministerul Comunicaþiilor – ºi în lipsã de orice alte elemente ºi dat
fiindcã vroia sã dea curs cât mai urgent, constatã cã singurul criteriu ar fi
valoarea cursului de azi, adicã Comisiunea ajunge la concluziunea cã aceste
acþiuni n-ar valora mai mult decât vreo 3.000.000 lei!
Fireºte, acest criteriu de apreciere a unei valori active, care a fost datã în
platã ºi care era destinatã sã acopere întreaga tranºã, nu poate sã serveascã
drept temei pentru a stabili care este valoarea ºi, prin urmare, în ce mãsurã
pretinsele daune ale Statului existã, sau – presupunând cã s-ar spune cã existã –
în ce mãsurã ar urma sã fie reduse.
Dupã aprecierea noastrã, aceastã întreprindere valoreazã astãzi cam în
jurul cifrei de 100.000.000 lei, ceea ce este cu totul altceva decât aprecierea la
cursul nominal al acþiunilor.
Iatã de ce socotim cã aceste probatorii ne sunt necesare. Înþelegem sã ne
restrângem la minimum în mijloacele noastre de apãrare în fond asupra lipsei de
orice culpã ºi responsabilitate, dar, în orice caz, socotesc cã aceste probatorii
sunt absolut necesare, cã nu se poate proceda la o examinare serioasã fãrã ca,
în prealabil, sã avem la îndemânã aceste elemente, care, chiar din raportul de
anchetã, rezultã cã sunt necesare.
De aceea, vã rugãm sã binevoiþi a aprecia asupra acestei cereri ºi sã
procedaþi cum veþi gãsi necesar.

Dl. prof. Djuvara:


Onoratã Comisiune, la luminoasa expunere a distinsului meu coleg, aº
voi sã dau câteva preciziuni, care sã arate exact ceea ce cer.
Mai întâi, cerem probe cu martori: s-au ascultat martori la Comisiunea de
Anchetã, fãrã ºtirea, fãrã prezenþa noastrã; noi credem cã mai sunt câþiva martori
care trebuie sã fie ascultaþi.
Dar în afarã de aceasta, ce mai cerem? Cerem Comisiunii de Apel sã
intervinã la Minsterul Comunicaþiilor pentru trimiterea raportului de expertizã al
delegaþilor Ministerului Comunicaþiilor, d-nii inspectori Stratilescu ºi Vasilescu,
de altfel persoane îndeobºte cunoscute, asupra liniei ferate Buzãu-Nehoiaºu,
apreciatã atunci la circa 79 milioane. Sã ni se aducã acest raport.
În al doilea rând, tot în ceea ce priveºte linia feratã Buzãu-Nehoiaºu, dat
fiindcã astãzi se discutã dacã Statul are un prejudiciu sau nu, o expertizã tehnicã
asupra liniei ferate Buzãu-Nehoiaºu. Astãzi ºi în 1933, când s-a fãcut preluarea.
La aceste douã date, ca sã se poatã vedea dacã Statul are astãzi prejudicii.
De asemenea, o expertizã contabilã pentru stabilirea valorii acþiunilor
preluate.
Aceasta în ceea ce priveºte linia Buzãu-Nehoiaºu.
În ce priveºte „Cultura Naþionalã”, nu ºtiu dacã ºtiþi, „Cultura Naþionalã”
este institutul de tipografie al nostru cel mai mare ºi bine utilat pe care l-a avut
vreodatã Þara Româneascã, cel mai mare ºi bine utilat din Viena, pe care
Aristide Blank, în dorul lui de culturã pe care totdeauna l-a manifestat dupã cum
116
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

voi dovedi, l-a cumpãrat pe speze proprii, pe sume astronomice ºi l-a adus în
Bucureºti, unde l-a trecut pe seama Bãncii Blank ºi apoi Banca Blank a încercat
sã-l vândã ºi, la sfârºit, l-a dat în platã Statului pentru portofoliul preluat, prima
tranºã de 300.000.000, pentru suma de 201.000.000. Ei bine, vrem sã ºtim care
este valoarea acestei „Culturi Naþionale”, pentru cã, Comisiunea de Anchetã a
fãcut o expertizã din care reiese cã aceastã valoare ar fi cu mult mai micã,
aproape jumãtate. Este posibil sã se fi înºelat atunci toþi experþii? Un profan care
se duce acolo ºi îºi dã seama despre ce este vorba! Cerem, de aceea, Comisiunii
de Apel sã intervinã spre a ºti exact care este valoarea.
Comisiunea de Apel sã intervinã la Monitorul Oficial, pentru trimiterea
raportului de expertizã a delegaþilor Monitorului Oficial din 1930, privind
atelierele grafice „Cultura Naþionalã”. În al doilea rând, o contraexpertizã asupra
valorii atelierelor grafice „Cultura Naþionalã”, tot aºa, atunci ºi azi. ªi în afarã de
aceasta, aceastã expertizã sã þinã socotealã de toate elementele de care a þinut
socotealã ºi atunci expertiza. Avem aici o însemnare de ce elemente s-a þinut
socotealã atunci: evaluãrile s-au fãcut izolat, foarte sever întocmite ºi fãrã
corelaþiune între teren, maºini ºi clãdiri, omiþându-se prin urmare plusvaluta
comercialã! Raportul de astãzi, cerem sã se pronunþe ºi asupra acestei
plusvalute comerciale, cãci atunci când vând o instituþie comercialã trebuie sã
vãd valoarea din momentul vânzãrii. În al doilea rând, sã se constate cã
preluarea unei fabrici în funcþiune reprezintã o economie faþã de o fabricã ce ar
trebui abia instalatã ºi cã acest avantaj este ºi mai important în situaþiunea
specialã a Regiei Monopolurilor, care neavând capacitate de lucru prejudiciazã
enorm interesele Statului prin asemenea întârzieri.
Ce s-a întâmplat? Poate vã aduceþi aminte, eu ºtiu, Statul nu numai cã nu
putea sã execute nici mãcar lucrãrile de tipografie care trebuia fãcute pentru Stat
ºi era nevoit sã trimitã la tipografii particulare, ceea ce reprezenta un prejudiciu
foarte mare. Cumpãrarea acestei enorme tipografii a reprezentat, de aceea,
pentru Stat, un avantaj imens. Nu numai cã acum Statul lucreazã totul ºi în mod
admirabil la „Cultura Naþionalã”, dar mai lucreazã ºi pentru particulari ºi câºtigã.
A fãcut o întreprindere comercialã. Toate acestea sã nu fie cu nimic luate în
seamã!? Dacã Statul are un prejudiciu de pe urma a ceea ce s-a întâmplat cu
ocazia preluãrii. Prejudiciu este acesta când Statul are atâtea avantaje!?
Prin urmare, ceea ce cerem este o contraexpertizã în ceea ce priveºte
atelierele grafice „Cultura Naþionalã”, contraexpertizã care sã se facã pe
valoarea de atunci ºi pe valoarea de acum, þinându-se seama de aceste
elemente: valoarea comercialã, plusvaloarea care rezultã din faptul cã atelierele
erau gata în funcþiune, ceea ce din punct de vedere comercial este imens; ºi care
este aceastã plusvalutã.

Dl. Preºedinte:
N-aþi desemnat încã numele martorilor.

Dl. Prof. Djuvara:


D-nii Victor Slãvescu, Burillianu, ºi vom completa.

Dl. avocat E. Ottulescu:


Noi cerem martori pentru urmãtoarele motive: domnul Tabacovici este
gãsit vinovat de cãtre Comisiunea de Anchetã pentru cã a fost conducãtor; de
asemenea, ºi dl. Soepkez. Prin urmare, cerem sã stabilim cu martori dacã au
putut avea vreo rãspundere în aceastã calitate, în ce sens erau responsabili,
117
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

care sunt operaþiunile de care se ocupau. Iar în ceea ce priveºte pe dl. Garvin,
cerem sã se prezinte efectul acela de 108.000.000 despre care se spune cã a
fost semnat de domnia sa ºi cere ºi domnia sa martori pentru dovada acestei
situaþiuni. Eu aºtept pe colegul meu reprezentant al ministerului sã vorbeascã,
pentru ca apoi sã-i rãspund.

Dl. avocat Opriº:


Se cere ca sã administraþi probe înaintea instanþei de apel. Intereseazã
acest lucru din douã puncte de vedere: intereseazã dacã sunt admisibile aceste
probe potrivit procedurii speciale pe care dumneavoastrã trebuie s-o urmaþi în
conducerea dezbaterilor; intereseazã, în al doilea rând, dacã aceste probe sunt
concludente.
Îmi daþi voie sã discut primul aspect de drept. Eu discut pentru prima datã
înaintea dvs. ºi am convingerea fermã cã aceste probe nu pot fi aduse înaintea
dumneavoastrã pentru cã legea se opune categoric. Legea aceasta are o
structurã specialã. Ea este fãcutã într-un reformator ºi este indiscutabil cã are o
structurã specialã ºi nu vã puteþi degaja de ea intrând în procedura de drept
comun, pentru cã dumneavoastrã aveþi posibilitatea unei suverane aprecieri în
urma discuþiunilor de fapt care se vor face înaintea dumneavoastrã ºi, în baza
acestor probe administrate înaintea comisiunii prime, dumneavoastrã veþi vedea
în ce mãsurã aceste probe vor putea sau nu fi îmbrãþiºate.
A apãrut Decretul nr. 3.441 la 10 octombrie ºi acest decret nu avea
dispoziþiuni procedurale. Comisiunea care urma sã ancheteze nu avea
posibilitatea unor programãri prevãzute de lege în virtutea cãrora la un moment
dat sã dispunã anchetarea diverselor aspecte ale acestei afaceri; de aceea
intervine la 21 octombrie, 10 zile mai târziu, o lege, care stabileºte normele
procedurale în aceastã materie. ªi iatã ce spune aceastã lege: „Dispoziþiunile
decretului-lege din 26 septembrie 1940 se aplicã ºi la funcþionarea Comisiunii de
Anchetã instituitã prin decretul-lege nr. 3.441”, adicã acela în virtutea cãruia
dumneavoastrã judecaþi astãzi. ªi în raportul d-lui ministru de Justiþie de pe acea
vreme se spune cã s-au omis, cu ocazia efectuãrii Decretului-lege nr. 3.441, sã
se stabileascã norme procedurale ºi cã, omiþându-se, se dã acest decret
completator prin care se trimite la decretul-lege din 26 septembrie pentru
stabilirea normelor procedurale.
Este adevãrat, decretul 3.441 avea un cu totul alt aspect decât cel
dezvoltat de pe urma legii din martie 1941.
Problema care se pune este urmãtoarea: dacã legea din martie 1941,
aceea care completeazã cu dispoziþiuni de judecatã contencioasã ºi
contradictorie decretul-lege din 10 octombrie 1940, este o lege care se
integreazã în dreptul comun, sau rãmâne pe aceeaºi linie de naturã, prevãzutã
de decretul 3.441 ºi de decretul privitor la comisiunile de anchetã. Dacã
dumneavoastrã veþi zice cã decretul din 1940 este un decret care are o situaþiune
de sine stãtãtoare, care trebuie complet despãrþit de situaþiunea creatã pe baza
decretului din 10 octombrie, desigur cã veþi putea considera cã procesul de faþã
se judecã în cadrul de drept comun. Dar dacã dumneavoastrã veþi zice cã
decretul din 10 martie se încadreazã în dispoziþiunile articolului unic al legii din 26
septembrie, puteþi dumneavoastrã astãzi sã mai admiteþi probatoriile cerute?
Nu. Dumneavoastrã veþi judeca numai cu suverana dumneavoastrã apreciere în
aceastã instanþã creatã ad-hoc, cu norme speciale, cu destinaþiune specialã, o
instanþã, dacã vreþi, de ordin cu totul superior. Dumneavoastrã astãzi sunteþi aici
reprezentanþii unui spirit de echitate care se încadreazã în actuala situaþiune
118
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

politicã. Iatã de ce este explicabilã posibilitatea dumneavoastrã suveranã de


apreciere asupra probelor administrate. Veþi putea înlãtura unele, veþi putea
admite altele. Dar nu puteþi preface acest proces, care este construit pe un nerv
special, într-un proces de drept comun, care s-ar lungi de-a lungul timpului ºi sã
devinã un proces care sã nu se mai termine.
Ce dispoziþiuni are decretul-lege din 26 septembrie, acela la care ne
trimite articolul unic?
Art. 15 al legii din 26 septembrie 1940 la care ne trimite articolul unic,
prevede în aliniatul 4: „Probele ºi contraprobele se vor efectua numai înaintea
comisiunilor de anchetã...”

Dl. Preºedinte:
Se vorbeºte de decretul care înfiinþeazã colegiul pentru judecatã?

Dl. avocat Opriº:


Eu am avut cinstea sã vã arãt cã decretul 3.441 n-a avut norme
procedurale, cã legiuitorul a venit cu un articol unic care te trimite la aceste
dispoziþii ºi, în virtutea acestor dispoziþii, s-a anchetat. Acesta a fost cadrul în
care a lucrat Comisiunea în prima instanþã, iar dumneavoastrã judecaþi în apel.
ªi atunci, legea are aceastã dispoziþie: „Probele ºi contraprobele se vor efectua
numai înaintea comisiunilor de anchetã. Instanþele de judecatã nu vor putea sã le
refacã ºi nici sã admitã probe noi.”
Vine legea din 1941 la 10 martie ºi dispune constituirea Comisiunii de
Apel, comisiune de apel care probabil este justificatã printr-o relaxare a
dispoziþiunii din decretul 3.441, fãcut tocmai sub nervul de care am amintit, al
evenimentelor de atunci, s-a spus: „Vrem sã facem un lucru drept”. Ei bine, acest
lucru drept nu se poate face cu porþi închise. Sã dãm posibilitatea pãrþilor sã-ºi
facã obiecþiunile lor. Dar oare acest decret-lege abrogã dispoziþiunile decretului
din 26 septembrie? Socotesc cã nu, ºi aceasta dintr-o simplã dispoziþiune.
Decretul din 10 martie face o derogare de la dispoziþiunile anterioare ºi anume:
„Se instituie pe lângã Ministerul de Finanþe o comisiune specialã compusã din ...
Aceastã comisiune va judeca apelurile împotriva deciziunilor date de Ministerul
de Finanþe, potrivit art. 5, ºi va examina toate chestiunile date în competenþa
comisiunii instituitã pe baza legii din 1 aprilie 1936.”
Art. 8: „Apelurile în faþa comisiunii speciale se vor judeca de urgenþã cu
citarea pãrþilor. Citarea se va face potrivit normelor de procedurã civilã în vigoare
în Vechiul Regat.”
De unde vechiul text te trimitea la procedura care se îndeplinea dupã
normele de drept penal, de data aceasta gãsim cã, în legea din 10 martie,
normele de procedurã relativ la citarea pãrþilor sunt cele din Codul de Procedurã
Civilã. Dacã legiuitorul a înþeles sã facã aceste excepþiuni numai relativ la citarea
pãrþilor, nu înseamnã oare cã am menþinut toate dispoziþiunile legii din 26
septembrie în ceea ce priveºte procedura?
Iatã consideraþiunea pentru care vã rugãm sã binevoiþi a vedea cã o astfel
de apãrare diluatã înaintea dumneavoastrã contravine sensului special al legii ºi
sã respingeþi ca inadmisibile aceste probatorii.
Nu ºtiu care va fi soluþia dumneavoastrã. Se cer probatorii. Dacã
dumneavoastrã veþi considera martorii admisibili în drept, îi veþi admite. În ceea
ce priveºte expertizele, cred însã cã ele sunt neconcludente, pentru cã
dumneavoastrã aveþi posibilitatea sã vedeþi din dosar buna credinþã a Bãncii
Blank! Vine astãzi ºi cere înaintea dumneavoastrã o expertizã. Zice: expertizaþi
119
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

cutare lucru. Dar atunci când Comisiunea de Anchetã a autorizat facerea unei
expertize, s-a întâmplat un fenomen: nu s-au pus la dispoziþia experþilor
registrele în totalitatea lor …

Dl. avocat Bãlescu:


Este vorba de registrele „Culturii Naþionale”!

Dl. avocat Opriº:


S-a administrat o expertizã asupra întregii operaþiuni a Bãncii Blank ºi o
expertizã care înregistreazã situaþiunea de fapt a Bãncii Industriale, afiliata
dumneavoastrã. Pe mine mã intereseazã cum aþi procedat dumneavoastrã.
Iatã, la pag. 7 din dosarul 7, veþi gãsi cã experþii se plâng cã nu le-aþi pus la
dispoziþie o parte din registre.

Dl. Preºedinte:
S-a precizat de apelanþi cã solicitã o expertizã în legãturã cu expertizarea
care a fost fãcutã de comisiune asupra acestei instituþiuni, „Cultura Naþionalã”,
aºa cã aceasta este expertiza care se cere. Prin urmare, asupra concludenþei ei
vã rog sã vorbiþi acum, celelalte chestiuni sunt chestiuni de viitor.

Dl. avocat Opriº:


În aceste registre sunt o serie întreagã de operaþiuni ºi din aceste registre
rezultã o serie de date de fapt. Eu admit, în ipoteza domniilor lor, cã aceastã
„Cultura Naþionalã” a valorat 200.000.000, adicã limita sumei în care a fost datã
în platã. Dar eu vã spun cã chiar aºa de ar fi, este inconcludent, pentru cã ce se
va stabili cu noua expertizã altceva decât peste registrele dumneavoastrã?
Dumneavoastrã aþi convenit cã aceastã „Culturã Naþionalã” valoreazã 100
milioane ºi ceva ºi aþi adãugat la aceastã sumã de milioane ceea ce a spus dl.
prof. Djuvara, plusvaluta comercialã, fabrica în funcþiune. ªi eu spun: Pãi, dacã
dumneavoastrã în drept, interpretând convenþiunea, veþi zice cã Statul a preluat
un fond comercial – ºi în definitiv este un lucru elementar ce este un fond
comercial – aprecierile care s-au fãcut atunci nu pot fi contestate, pentru cã în
fondul comercial incontestabil intrã plusvaluta comercialã ºi vadul comercial!
Dar ce vreþi sã stabiliþi dumneavoastrã? Valoarea materialã a fabricii?
Valoarea maºinilor? Inventarul bibliotecii? etc. Acest lucru nu-l mai puteþi face,
pentru cã, chiar în apelul dumneavoastrã, vã adãpostiþi la aceastã plusvalutã ºi
la aceastã fabricã în funcþiune, la elemente de constituþiune universalã a fondului
comercial. Nu puteþi face abstracþie de ceea ce susþineþi în apelul
dumneavoastrã...ªi din moment ce aceasta este teza din apelul dumneavoastrã,
din moment ce admiteþi cã fabrica nu valora decât 100.000.000 ºi peste ea nu se
adaugã decât plusvaluta comercialã, rãmâne o chestiune de drept, de
interpretare a convenþiunii, dacã Statul în cadrul legii respective, putea sã înghitã
ºi aceastã plusvalutã comercialã. Dar dacã nu putea s-o înghitã, rãmâne valoare
înscrisã în registrele dumneavoastrã ºi relativ la care experþii, constatând la un
moment dat cã existã diferite posturi care variazã în ceea ce priveºte aprecierea
„Culturii Naþionale”, ajung la concluzia cã existã 50.000.000 beneficii camuflate
în favoarea d-lui Blank!
Dacã luaþi în consideraþie cã prin 1926-1927 Societatea Socec a oferit
pentru aceastã „Culturã Naþionalã” 46 sau 48 milioane, iatã elementele
suficiente care aratã completa inconcludenþã a acestei cereri în ce priveºte o
120
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

nouã expertizare a „Culturii Naþionale”.


ªi atunci, dumneavoastrã nu puteþi despãrþi expertiza aceasta de
mãrturisirea registrelor dumneavoastrã atât cât au putut fi spicuite ºi, neputând
face aceastã despãrþire, cãci ea este strâns legatã de evaluarea fãcutã de
dumneavoastrã, din acest punct de vedere încã o datã devine inadmisibilã
aceastã cerere de expertizã.
Acum, sã trecem la a doua parte, mai puþin discutabilã, a acþiunilor liniei
Buzãu-Nehoiaºu.
Comisiunea a luat drept normã pentru aceste acþiuni valoarea nominalã,
500 lei de acþiune, ºi din acest punct de vedere le-a apreciat la vreo 3 milioane ºi
jumãtate. Domniile lor susþin cã aceste acþiuni valoreazã vreo 79.000.000, iar
astãzi peste 100.000.000.
Relativ la aceastã afacere ne referim la situaþiuni rezultând din dosarul 6,
pag. 267. Banca Industrialã a cumpãrat aceste acþiuni la suma de Lei 1.054
acþiunea, iar altãdatã chiar sub valoarea nominalã, la preþul de Lei 481. Aceasta
rezultã din raportul inspectorilor Bãncii Naþionale la acea datã. Ele au fost
vândute pe 3.200 lei acþiunea, însumând în total 12.000.000. Acestea sunt
mãrturisirile care rezultã din registrele dumneavoastrã pentru datele respective,
este valoarea recunoscutã de dumneavoastrã. Puteþi sã vã despãrþiþi de propriile
dumneavoastrã mãrturisiri, rezultând din aceste operaþiuni de vânzare trecute în
registrele dumneavoastrã?
Aþi vândut – ºi inspectorii respectivi ajung la concluzia cã însãºi aceastã
operaþiune este o operaþiune riscatã, de camuflaj pentru creare de venituri, ei nu
admit cã ºi aceastã operaþiune la 3.000 lei putea sã fie realã –, dar nu aceasta
intereseazã pentru moment. Dumneavoastrã aþi realizat un beneficiu de
12.000.000, ºi operaþiunea este din 1929-1930. Cum? Pânã la 1931, în epoca
când banul cãpãtase o anumitã valoare prin stabilizare, aceste acþiuni au
crescut? Care ar fi justificarea dumneavoastrã?
Iatã cum o astfel de expertizã devine neconcludentã. Eu vã opun
mãrturisirea registrelor dumneavoastrã ºi nu se poate sã nu se aibã în vedere
acest lucru, cãci este vorba de o epocã privind chiar operaþiunile imputate
dumneavoastrã.
Vã rog, deci, sã respingeþi cererea pãrþii.

Dl. avocat Ottulescu:


S-a discutat în primul rând dacã, în principiu, probele sunt admisibile ...

Dl. Preºedinte:
Asupra acestei chestiuni vã rog sã treceþi ...

Dl. avocat Ottulescu:


Atunci urmeazã sã discutãm chestiunea concludenþei probelor care au
fost cerute de Banca Blank ºi de noi.
În ce priveºte proba cu martori, onorata parte adversã a fost de acord cã
ea este utilã, necesarã. Vreau numai sã precizez în privinþa clienþilor mei, dl.
Tabacovici, moºtenitorii Soepkez ºi dl. Garvin, cã domniile lor sunt într-o
situaþiune specialã, pentru cã sunt fãcuþi rãspunzãtori, primii doi, dl. Tabacovici ºi
moºtenitorii Soepkez în calitate de conducãtori ai Bãncii Blank, iar al treilea, dl.
Garvin, în calitate de conducãtor al Bãncii Industriale.
Dumnevoastrã ºtiþi cã legea din octombrie prevede ºi rãspunderea
conducãtorilor. Bineînþeles cã, în situaþiunea clienþilor mei, orice probã pe care ar
121
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

face-o Banca Blank le profitã ºi chiar dumneavoastrã aþi hotãrât conexarea, cãci
aþi admis cã este o strânsã legãturã în acest proces. Dacã veþi hotãrî cã Banca
Blank nu are nicio vinã, bineînþeles cã nu pot sã fie fãcuþi rãspunzãtori nici
conducãtorii. Dacã s-a putea întâmpla ca, în principiu, sã gãsiþi cã Banca Blank
ar putea sã aibã o responsabilitate, ar putea totuºi sã nu gãsiþi cã conducãtorii au
aceastã responsabilitate. De aceea, proba specialã cerutã de noi, pe lângã
probele cerute de Banca Blank, care indiscutabil cã ne vor folosi ºi nouã, este
referitoare la situaþia specialã a conducãtorilor.
Am cerut, în primul rând, ca o parte din martorii care au fost audiaþi de
Comisiune, sã fie reaudiaþi înaintea dumneavoastrã. ªi am cerut acest lucru
pentru cã înaintea Comisiunii de Anchetã martorii se audiau dupã Codul de
Procedurã Penalã, deci în secret, fãrã chemarea pãrþilor, prin urmare noi n-am
putut sã punem absolut nicio întrebare acestor martori ºi avem nevoie sã punem
unora din ei întrebãri. Pe lângã aceasta, vom propune martori noi pentru ca sã
stabilim ce rol am jucat noi în aceastã afacere ca conducãtori.
Dupã pãrerea noastrã, întreaga rãspundere de care se ocupã aceste
douã decrete-legi în privinþa conducãtorilor, ca ºi în privinþa instituþiunilor de
credit, este referitoare la o singurã operaþiune: aceea de trecere de la Banca
Naþionalã la Stat a acestui portofoliu, care se numeºte „imobilizat”. Prin urmare,
ceea ce trebuie sã precizãm în special este care a fost rolul nostru în aceastã
operaþiune a trecerii portofoliului imobilizat, care de la început vã rog sã reþineþi
cã este o operaþiune de care s-a fãcut nu numai peste capul Bãncii Blank, dar în
special peste capul conducãtorilor Bãncii Blank, este o operaþiune care, dacã
citiþi pur ºi simplu legea din 1930, veþi vedea cã este o operaþiune petrecutã între
Banca Naþionalã ºi între Stat. Mai mult încã, aceastã lege prevede cum se trece
portofoliul pentru o sumã de aproximativ 4 miliarde. Banca Naþionalã oferã ºi
Statul primeºte dacã vrea, iar dacã nu vrea, nu primeºte.
Prin urmare, s-au trecut o serie de creanþe, cele mai multe efecte,
operaþiune în care conducãtorii n-au avut niciun amestec. Or, primul lucru pe
care cerem sã-l dovedim este aceastã situaþiune.
Dar pentru cã onorata Comisiune de Anchetã în raportul sãu, în loc sã se
limiteze la ceea ce prevedea legea, adicã în loc sã judece faþã de conducãtori
operaþiunea preluãrii portofoliului, s-a apucat sã examineze ºi operaþiuni
anterioare, anume operaþiunea acontãrii efectelor de Banca Blank la Banca
Naþionalã, care, bineînþeles, nu are nicio legãturã cu prejudiciul, pentru cã s-au
putut ipotetic sconta efecte fãrã valoare, efecte de ale unor debitori insolvabili,
dar întrebarea este: de ce a luat Statul aceste efecte? De ce Banca Naþionalã a
ales tocmai aceste efecte? Când vom veni la judecarea fondului vom arãta cã le-
a ales tocmai pe acestea, pentru cã scopul era sã ajute Banca Blank care se
gãsea într-o situaþiune extrem de precarã. ªi atunci toate aceste acuzaþiuni apar
sub o formã absolut ridicolã; dar, bineînþeles, nu putem discuta aceastã
chestiune cu ocazia unui probator. Prin urmare însã, pentru cã suntem acuzaþi ºi
de chestiunea aceasta a scontului, urmeazã ca dumneavoastrã sã verificaþi,
pentru fiecare din cei trei clienþi ai mei, dacã în chestiunea scontului ei au avut
vreun amestec ºi, în special, în chestiunea scontului acestor efecte care au fãcut
obiectul preluãrii ºi care voi arãta cã au fost emise ad-hoc pentru ca sã fie
preluate de Stat.
Iatã punctele de fapt asupra cãrora probele sunt absolut necesare, atât
pentru moºtenitorii Soepkez, cât ºi pentru Tabacovici.
În ceea ce priveºte pe dl. Garvin, care se gãsea la Banca Industrialã, care
ºi ea sconta efecte la Banca Blank, domniei sale i se imputã de cãtre Comisiunea
122
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

de Anchetã douã lucruri: cã a semnat un efect de 108.000.000, acela din a treia


tranºã de preluare ...

Dl. avocat Opriº:


De care nu-ºi amintea cã l-a semnat.

Dl. avocat Ottulescu:


Nu-ºi aminteºte nici acum. Dar ce este mai simplu decât sã aduceþi
efectul ca sã vedem dacã este sau nu semnat de domnia sa? Deºi, în definitiv,
chestiunea nu prezintã importanþã. ªi, în fine, i se imputã domnului Garvin cã ar fi
fost conducãtor al Bãncii Industriale! Domnia sa vrea sã arate cu martori cã nu a
fost singurul conducãtor, cã domnia sa nu se ocupa decât de chestiuni tehnice,
dupã cum ºi domnul Tabacovici vrea sã arate rolul lui la Banca Blank.
Aceste probe sunt, deci, indispensabile.
În ceea ce priveºte probele de expertizã, care sunt ºi nouã folositoare, eu
voi adãuga încã o cerere de expertizã.
S-a cerut sã se dovedeascã, în primul rând, care este valoarea „Culturii
Naþionale”, care a fost datã în platã; în prima tranºã preluatã de Stat, de
300.000.000 lei, intra ºi un efect de 200.000.000 semnat de aceastã instituþiune
care se chema „Cultura Naþionalã”, ale cãrei acþiuni erau în întregime
proprietatea Bãncii Industriale. ªi atunci, pentru stingerea acestei datorii fãcutã
la Stat s-a dat în platã „Cultura Naþionalã” ºi s-a evaluat atunci „Cultura
Naþionalã” printr-o expertizã la suma de 201.000.000. Raportul Comisiunii de
Anchetã constatã cã aceastã evaluare s-a fãcut pe baza unei expertize care s-a
admis atunci.
Ce a fãcut onorata Comisiune? O altã expertizã! Bineînþeles, nu în
prezenþa noastrã, cãci toatã instrucþia era secretã, ºi s-au numit experþi domnii
Razidescu, Ioaniþiu ºi Ionescu de la Banca Naþionalã. De la început, trebuie sã vã
atrag atenþia asupra unui lucru care nu a fost tocmai regulat, ca în aceastã
afacere sã se numeascã experþi tocmai funcþionari ai Bãncii Naþionale, care
aveau oarecare interese în aceastã chestiune. Aceastã comisiune de experþi
evalueazã (pânã aici este vorba de valoarea activului pur ºi simplu) la
106.000.000.
Comisiunea de Anchetã gãseºte mai justificatã aceastã a doua evaluare,
pentru douã consideraþiuni: întâi, pentru cã prima evaluare este fãcutã de un
singur expert, iar a doua de trei experþi! Ei bine, am putea noi atunci sã cerem
cinci experþi ca în modul acesta sã ajungem la o valoare convenabilã!!! ªi a doua
consideraþiune este cã experþii cei de al doilea au fãcut evaluarea sub prestare
de jurãmânt! Dupã cum vedeþi, nu este niciun argument de fond al Comisiunii.
Dacã Comisiunea ar fi examinat în fond ambele expertize ºi ar fi venit cu
argumente ca sã arate cã evaluarea unora este mai bunã decât a altora, am fi
putut discuta. Dar Comisiunea se mãrgineºte a lua de bun ceea ce au spus
experþii din a doua expertizã, pe simplele consideraþiuni cã erau trei la numãr ºi
cã au depus jurãmântul!!! În asemenea condiþiuni, evident cã Banca Blank ºi
conducãtorii sunt în drept sã vã cearã dumneavoastrã sã ordonaþi o nouã
expertizã. Cãci, dacã se aratã cã prima evaluare era justã – ºi diferenþa dintre
prima ºi a doua este de 95.000.000 lei –, dintr-o datã prejudiciul pretins al Statului
este redus cu 95.000.000. Va mai fi discuþie, de asemenea, dacã plusvaloarea
comercialã de 24.000.000, pe care Comisiunea n-a þinut-o în seamã, va trebui
sau nu sã fie þinutã în seamã de dumneavoastrã.
Acum, care sunt obiecþiunile fãcute de onoratul reprezentant al
Ministerului de Finanþe?
123
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Domnia sa a spus în primul rând cã Banca Blank la o altã expertizã n-a


voit sã punã la dispoziþie registrele.
Nu ºtiu dacã este exact, în orice caz însã este o probã la care am dreptul
eu, ca conducãtor al Bãncii Blank, ºi nu poþi sã mã privezi de aceastã probã
pentru cã altã parte, pe o altã chestiune, n-a voit sã punã registrele la dispoziþie.
O a doua obiecþiune a pãrþii adverse, care a cãutat sã justifice de ce are
interes chestiunea registrelor într-o expertizã care nu are un caracter contabil ºi
care este o expertizã tehnicã: sã evaluaze un obiect din punct de vedere
comercial; s-a vorbit de anumite sume trecute în registre, s-a spus cã în motivele
de apel ale Bãncii Blank ea s-a referit numai la plusvaluta comercialã ºi pentru
rest s-a referit la evaluarea din registre etc. Toate acestea nu au nici o bazã,
pentru cã, presupunând cã în registre „Cultura Naþionalã” era trecutã pe o
valoare de nimica, aceasta nu înseamnã evident cã trebuia s-o dai Statului pe
valoarea de un leu!!! Toatã chestiunea pe care dumneavoastrã aveþi s-o
examinaþi este dacã Statul a suferit „grave prejudicii”, aceasta este cerinþa legii.
Prin urmare, dacã ceea ce i s-a dat valora atât cât i s-a dat, atunci n-a
suferit prejudicii, cãci nu poate zice cã a suferit prejudicii pentru faptul cã eu le-
am dat pe un preþ mai mare decât în registre, dacã într-adevãr valora mai mult
decât era trecut în registre. Iatã de ce obiecþiunea Ministerului de Finanþe este
complet neserioasã.
Dar eu nu ºtiu cum sunt redactate motivele de apel ale Bãncii Blank. Am
cerut ºi eu expertiza ºi în motivele mele de apel nu este niciun cuvânt referitor la
registre, nici la plusvaluta comercialã. Eu cer pur ºi simplu sã dovedesc cu
expertizã cã „Cultura Naþionalã” valoreazã preþul pentru care a fost preluatã. Prin
urmare, indiscutabil proba este admisibilã.
Venim la a doua probã cerutã de Banca Blank: când s-a cedat tranºa a
treia, de 108.000.000, printr-o cambie care veþi vedea cã n-a fost emisã nici de
Banca Blank, nici de conducãtori, ci a fost o cambie datã în acoperirea unor plãþi
care le-a fãcut direct Banca Naþionalã în preziua cãderii Bãncii Blank, când toþi
deponenþii veneau sã-ºi ridice banii, Banca Naþionalã, dupã ce i-a plãtit, a cerut
Bãncii Blank sã acopere suma plãtitã printr-un efect, ºi s-a dat acest efect de
108.000.000. Ulterior însã a intervenit o convenþiune între Statul Român ºi
Banca Naþionalã, ºi, prin aceastã convenþiune, efectul de 108.000.000 a fost
restituit Bãncii Blank ºi, în schimb, s-au cedat o mulþime de creanþe, unele cu
efecte, altele în cont curent, care reprezintã împreunã o sumã mai mare decât
108.000.000. ªi ca supliment, pe lângã acestea, s-au mai cedat ºi acþiuni ale
Societãþii Buzãu-Nehoiaºu. Iatã ce prevede art. 4 al convenþiei:

„În vederea pierderilor ce ar rezulta din realizarea creanþelor cesionate


Bãncii Naþionale, ca mandatarã a Statului, în plinã proprietate, 6.184 acþiuni
Buzãu-Nehoiaºu”.

Atunci s-a cerut o evaluare, s-a fãcut, actul lipseºte de la dosar, ºi dl.
Djuvara v-a rugat sã cereþi acest act. Onorata Comisiune de Anchetã s-a gãsit în
situaþiunea cã n-a avut acest act de evaluare ºi atunci iatã ce spune:

„Bineînþeles însã cã aceastã sumã va urma sã fie diminuatã cu valoarea


realã a acþiunilor Societãþii Buzãu-Nehoiaºu la data transferului care a avut loc în
cadrul preluãrii tranºei a III-a, valoare pe care Comisiunea nu a putut s-o
stabileascã pentru cã aceste acþiuni nu sunt cotate la Bursã, iar intervenþiunea
pe care a fãcut-o la Direcþiunea Cãilor Ferate pentru a se comunica aceastã

124
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

valoare a rãmas fãrã rezultat, aceasta mulþumindu-se drept orice rãspuns a


înainta un bilanþ al societãþii pe care acþiunile sunt trecute cu valoarea lor
nominalã.”

ªi atunci Comisiunea le-a trecut cu valoarea nominalã, dar ºi-a dat seama
cã nu aceasta este valoarea, aºa cã ºi aceastã chestiune trebuie stabilitã printr-o
expertizã.
Nu s-a fãcut nici mãcar o expertizã ºi chestiunea nu este soluþionatã de
Comisiunea de Anchetã tocmai pentru cã nu a avut acest act de evaluare.
Colegul meu adversar se opune însã ºi la aceastã expertizã ºi opunerea
domniei sale ar fi bazatã pe faptul cã din dosarul nr. 6 ar rezulta cã acþiunile
acestea au fost cumpãrate odatã pe 400 lei bucata ºi altãdatã pe 1.000 lei
bucata!
Dar, în sfârºit, în actuala concepþiune etatistã nu mã mai surprinde nimic!
Când am vãzut un decret-lege care ia oamenilor tantiemele Consiliului de
Administraþie, pentru cã aºa este bunul plac, daþi-mi voie sã vã spun cã nu mã
mai suprinde nimic.
Mai departe, colegul meu adversar zice: Da, dar le-ai vândut iarãºi cu o
sumã de 1.000 lei acþiunea! Cui le-am vândut? Nu mi s-a precizat, dar probabil cã
colegul meu se referã la operaþiunea de transmitere a acestor acþiuni din
patrimoniul Bãncii Blank în patrimoniul Bãncii Industriale.
În realitate, ce s-a întâmplat? La un moment dat, Banca Blank, care avea
o mulþime de industrii pe care unele le controla, altele erau proprietatea absolutã,
s-a vãzut nevoitã la un moment dat, pentru lichiditatea ei ºi pentru cã nu era
natural ca o instituþiune bancarã sã se ocupe atât de mult de industrii, sã creeze o
bancã specialã, Banca Industrialã, ºi sã treacã tot activul sãu industrial în
patrimoniul acestei bãnci. ªi atunci, Banca Industrialã fiind creaþiunea sa, a putut
sã treacã o valoare industrialã pe un preþ mai mic, pentru cã patrimoniul nu se
schimba. Ori erau acþiunile la Banca Blank, ori la Banca Industrialã, era acelaºi
lucru.
Dar, încã o datã, pe dumneavoastrã nu vã intereseazã decât o singurã
chestiune: ce valoare aveau aceste acþiuni în momentul când s-a fãcut aceastã
operaþiune, ºi astãzi – astãzi poate cã este mai puþin important – veþi vedea însã
dacã aceastã valoare datã în platã era o valoare realã, care în patrimoniul
Statului a crescut, cã, deci, Statul a fãcut o excelentã afacere când a dobândit o
linie întreagã de cale feratã pentru 108.000.000, pentru care a mai primit, încã pe
lângã aceste acþiuni, creanþe de alte 108.000.000!! Aceasta este chestiunea
care aveþi s-o examinaþi.
Evident, este uºor sã afirmi – pur ºi simplu – cã operaþiunile sunt
prejudiciabile! Am auzit cã mai deunãzi într-un proces cu Banca Agricolã se
vorbea de un prejudiciu, ºi atunci Banca Agricolã a rãspuns: Dacã este
prejudiciu, hai sã reziliem ! ºi mi se pare cã avocatul Ministerului de Finanþe era
foarte ambarasat!
Prin urmare, ºi aceastã probã cerutã este admisibilã.
ªi acum, eu v-aº mai cere o ultimã probã pe care o cred necesarã ºi care
reiese chiar din raportul Comisiunii de Anchetã: aþi vãzut cã Comisiunea de
Anchetã conchide la un prejudiciu de circa 800.000.000 ºi Ministerul de Finanþe
îºi însuºeºte motivele ºi condamnã la aceastã sumã. Dar întrebarea se pune:
cum a putut sã fie calculat acest prejudiciu? Când astãzi încã se mai gãsesc în
patrimoniul Bãncii Naþionale, ca mandatarã a Statului, o mulþime de creanþe
nevalorificate, cum se poate stabili acest prejudiciu? Însãºi Comisiunea de

125
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Anchetã spune în raportul sãu: „Mai este de observat cã prejudiciul astfel


diminuat este susceptibil de a mai primi ºi alte diminuãri, în mãsura în care
debitorii cedaþi vor face plãþi de rate cu care au rãmas în suferinþã.”
Prin urmare, iatã un prejudiciu care nu este încã fix. Dumneavoastrã aþi
putea sã ne condamnaþi ipotetic la plata acestui prejudiciu care apoi sã se mai
diminueze!!! Este posibil acest lucru? Nu. Nu trebuie aceste creanþe, care nu s-
au realizat, sã fie evaluate? Ele nu reprezintã un activ? De ce onorata Comisiune
nu le-a evaluat?
S-a întâmplat ºi un alt lucru. Nu vreau sã învinovãþesc pe nimeni, dar sunt
dator sã vã arãt situaþiunea realã: portofoliul acesta imobilizat a fost „une
aubaine” pentru mulþi ºi îmi aduc aminte cu câtã stãruinþã cereau debitorii ca, în
loc sã fie debitorii unui institut de credit, sã fie trecuþi la portofoliul imobiliar, adicã
la Stat. Debitorii þineau foarte mult sã fie debitorii Statului. Bineînþeles cã cei care
þineau la aceasta erau cei solvabili, cãci cei insolvabili nu-i interesa dacã era
debitorii lui Blank sau ai Statului! Dar iatã, deci, o mulþime de debitori deveniþi
debitori ai Statului. Statul încheia aranjamente cu ei. De la cei cu care a fãcut
aranjamente cel puþin a încasat, pentru unii a fãcut aranjamente foarte
convenabile; dar pe alþii i-a pãsuit, nu s-a interesat de ei ºi în intervalul de timp –
nu ºtiu dacã creanþele nu s-or fi prescris, dar în orice caz s-au produs importante
schimbãri în situaþiunile patrimoniale ale acestor debitori. ªi acum vreþi sã plãtim
noi aceste oale sparte? Sã plãtim noi pentru cã Statul, pentru cine ºtie ce
interese politice, cum era pe vremuri, n-a urmãrit pe x, y, sau z, n-a luat nici
mãsuri de asigurare, a lãsat creanþele sã se prescrie ºi pe aceºtia sã înstrãineze
ºi sã iroseascã averi?
Ca sã stabileºti prejudiciul trebuie, în primul rând, sã stabileºti valoarea
întregului activ care a trecut la Stat în momentul acela, iar nu sã stabileºti
prejudiciul prin prisma situaþiunii de azi ºi sã zici: Iatã Statul cã are pagubã pentru
cã debitorii Popescu, Ionescu, Vasilescu, n-au fost executaþi. Pe mine mã
intereseazã care era situaþiunea de solvabilitate a acestor debitori în momentul
când s-a fãcut transmisiunea, ºi nu situaþiunea ulterioarã, care, bineînþeles,
schimbatã de o mulþime de factori, criza generalã etc., a putut sã facã dintr-un om
bogat un om sãrac.
Pentru curiozitatea dumneavoastrã, iatã am aici convenþiunea prin care
în schimbul portofoliului de 108.000.000 se trec o mulþime de creanþe. Sunt
trecute aici 100 creanþe de conturi curente ºi încã 24 de creanþe de efecte ºi în
tabloul acesta veþi vedea cã multe, aproape jumãtate din aceste creanþe, sunt
garantate cu ipoteci. Mã întreb: ce s-a fãcut cu ele? Pentru cã, dacã citim raportul
Comisiunii, vedem cã de la debitorii aceºtia numeroºi cu ipoteci nu ºtiu dacã s-au
încasat în total 10.000.000 lei!! Dar am sã vã citesc ceva din raportul Comisiunii
de Anchetã, care este de o importanþã deosebitã:

„Din tablourile 3 referitoare la debitorii cedaþi în cadrul tranºei a III-a, un


numãr de 145 au obþinut numai reduceri prevãzute de legea conversiunii.
Debitorii figurând în tablou sub nr....nu au obþinut reduceri, dar întrucât nu au
acoperit în total creanþele lor, au fost trimiºi spre executare, afarã de ultimii doi
împotriva cãrora, neexistând titlu, s-a dispus sã fie acþionaþi, urmând ca dupã
obþinerea titlui sã fie executaþi...”

ªi acestea care sunt creanþe valabile, care pânã astãzi nu au fost


executate, acestea mi se trec mie în cont!!!
Dar mai departe: „Debitorii menþionaþi în tablou sub nr....care, de
asemenea, nu au obþinut reduceri nici pe bazã de conversiune, nici pe bazã de

126
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

convenþiune, au rãmas neurmãriþi, cu motivarea cã creanþele lor sunt irealizabile


ca neavând avere.”
Aceasta când? Astãzi? Pot eu sã fiu fãcut rãspunzãtor de aceastã
situaþiune cã d-ta Stat n-ai urmãrit pe aceºti debitori ºi cã operaþiunea aceasta,
care era o operaþiune de asanare, ai transformat-o într-o operaþiune politicã
pentru ajutorarea partizanilor politici? Este posibil un asemenea lucru?
Este nevoie ca dumneavoastrã sã cunoaºteþi întregul aspect al acestei
situaþiuni care se cheamã „portofoliu imobilizat” ºi cãruia i se mai zice „portofoliu
putred” ºi este într-adevãr putred, iar sã nu cunoaºteþi numai aspectul acesta
care se dã astãzi numai pentru trebuinþa cauzei.
Prin urmare, pentru ca dumneavoastrã sã puteþi stabili dacã existã
prejudiciu, mai este nevoie ca un raport de expertizã sã examineze situaþiunea
tuturor bunurilor, tuturor creanþelor cedate în momentul cesiunii, pentru cã
onorata Comisiune de Anchetã a stabilit prejudiciul nu pentru situaþiunea din
momentul cesiunii, ci pe baza unor situaþiuni ulterioare, derivând din
insolvabilitatea unor debitori.
Pentru aceste consideraþiuni, vã cerem sã aprobaþi expertiza.

Dl. avocat Bãlescu:


În ceea ce priveºte calitatea experþilor, este nevoie ca aceste expertize sã
fie realizate de cei care au competenþã. De pildã, când este vorba de expertiza
pentru „Cultura Naþionalã”, cred cã o expertizã realã nu poate fi fãcutã decât de
un inginer constructor în ceea ce priveºte imobilul, de un specialist în tranºa
maºinilor grafice, pentru cã una este evaluarea abstractã fãcutã de un inginer
mecanic ºi alta este evaluarea fãcutã de un specialist. De asemenea, trebuie sã
fie un specialist în comerþul ºi industria de arte grafice. Numai opiniile acestor
specialiºti cred cã pot da o evaluare realã a activului acestei societãþi.

Dl. avocat Opriº:


Nu voi discuta toate chestiunile puse, voi rãspunde numai distinsului meu
coleg, dl. Ottulescu, cu privire la probele solicitate în legãturã cu lichiditatea
creanþelor ºi voi adãuga foarte puþine lucruri:
În trei tranºe, una privind 201.000.000 „Cultura Naþionalã” ºi 98.000.000
creanþe, Statul a încasat 13.000.000. A doua tranºã de 800.000.000, înglobând
foarte, foarte multe creanþe, veþi examina tabloul anexat la deciziune ºi dacã veþi
considera cã o expertizã pe care o veþi numi dumneavoastrã poate fi admisã în
drept, veþi considera cã aceastã expertizã are sã analizeze situaþiunea fiecãrui
debitor separat în raport cu situaþiunea lui personalã de la 1931 ºi, în raport cu
situaþiunea lui de acum, veþi socoti ºi dumneavoastrã în ce mãsurã trebuie sã vã
suspendaþi lucrãrile pentru ca sã se poatã face aceste expertize. Cã, pe de altã
parte, nici nu ni se aratã datele respective, normele dupã care s-ar putea face o
astfel de expertizã. Eu, personal, nu vãd posibilitatea de a se face o astfel de
expertizã care sã analizeze situaþiunea debitorilor de la 1931 ºi cea de astãzi.
Dar dumneavoastrã sunteþi instituiþi sã anchetaþi ºi sã hotãrâþi în baza unei legi
speciale în care este ºi aceastã situaþiune excepþionalã: sunt creanþe neajunse
la termen sau nelichide care sunt în curs de executare ºi deciziunea imputã ºi
aceste creanþe în mãsura în care nu s-au executat, deºi recunoaºte cã s-ar mai
putea executa încã.
La tranºa a II-a, din 600.000.000 s-a încasat suma de 1.400.000 lei.
Diferenþa de aproape 600.000.000 ar rãmâne sã se stabileascã sub acest fel de
expertizã, adicã luându-se în consideraþie starea pentru aceºti debitori din 1931
ºi cea de azi. ªi eu spun: iatã o operaþiune imposibil de realizat.
127
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Dumneavoastrã veþi uza de acelaºi drept suveran de apreciere. Lãsãm


chestiunea de drept dacã domnii apelanþi vor putea sau nu fi condamnaþi ºi
asupra unor creanþe care sunt în curs de executare, aceasta este o altã
problemã de drept. Nu ne intereseazã. Ne intereseazã, deocamdatã,
posibilitãþile reale ce expertizele care s-au cerut ºi pentru care nu s-au dat
norme, în ce fel s-ar putea realiza, dacã sunt concludente ºi pot fi efectuate în
fapt. ªi eu vã arãt cã, fiind de examinat sute de debitori, ce sã examinezi?
Situaþiunea lor de atunci ºi acum dupã ce norme? Iatã lucruri imposibile de
realizat.
Din acest punct de vedere, dumneavoastrã urmeazã sã vã însuºiþi
pãrerea mea, veþi avea în vedere situaþiunea actelor, situaþiunea dosarului, ºi pe
baza lor, veþi aprecia în mod suveran aºa cum a fãcut ºi Comisiunea când, pe
baza unor elemente foarte sumare, a apreciat. Conluziunea în drept se va
discuta înaintea dumneavoastrã ºi se va vedea în ce mãsurã dumneavoastrã
puteþi obliga societãþile respective sau domnii respectivi la plata unor sume pe
care Statul încã nu le-a încasat. Aceasta este o altã problemã. Ceea ce
intereseazã însã deocamdatã este sub aspectul practic dacã o asemenea
expertizã duce la concludenþã ºi, din acest punct de vedere, mã opun.

128
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ÎNCHEIEREA nr. 32
ªedinþa de la 10 iunie 1941

Comisiunea Specialã,
având a se pronunþa în urmãtoarele apeluri:
1) apelul Bãncii Marmorosch, Blank & Co., dosar nr. 6;
2) apelul Aristide Blank, dosar nr. 7;
3) apelul N. Tabacovici, dosar nr. 4;
4) apelul Al. Garvin, dosar nr. 5;
5) apelul Margareta Soepkez ºi Vera Florescu, moºtenitoarele defunctului
Richard Soepkez, dosar nr. 8,
conexate conform deciziunii consemnatã în Încheierea nr. 32 din 3 iunie 1941,

DECIDE:

În mod preparator ºi fãrã a prejudeca fondul:


I. În apelurile introduse de Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi Aristide
Blank:
1) Admite contraproba cu martorii prof. Victor Slãvescu ºi Dimitrie
Burillianu.
2) Admite sã se cearã Monitorului Oficial raportul de expertizã al
delegaþilor acestei instituþiuni ºi anume A. Grigorescu, fost membru în Consiliul
de Administraþie ºi specialist în tehnica graficã, ºi R. Nicolau, fost consilier
controlor din martie 1930, privind valoarea institutului „Cultura Naþionalã”.
3) Admite sã se cearã de la Ministerul Lucrãrilor Publice ºi al
Comunicaþiilor raportul de expertizã al delegaþilor ministrului, inspector general
Stratilescu ºi profesor Vasile Karpen, din anii 1925-1926, privind linia feratã
Buzãu-Nehoiaºu, raport care se aflã la fosta Direcþiune a Cãilor Ferate
Particulare, azi devenitã Direcþiunea Tehnicã.
4) Admite o contraexpertizã ce se va efectua de doi experþi, unul
tehnician, specialist în maºini de artã graficã, ºi altul specialist în industria artelor
grafice, ºi care vor stabili urmãtoarele:
a) valoarea investiuþiunilor întreprinderii „Cultura Naþionalã” la data
achiziþiei ei de cãtre Stat;
b) valoarea aceloraºi investiþiuni, în starea în care au fost cedate,
raportatã la preþurile de astãzi;
c) valoarea comercialã a întreprinderii „Cultura Naþionalã” la data
achiziþiei ei de cãtre Stat.
Numeºte experþi pe d-nii ing. Zaharia Constantinescu, directorul
Imprimeriei CFR, ºi Sabin Fãgeþel, directori Institutului de Arte Grafice „Ramuri”.
Fixeazã onorariul experþilor la suma de 30.000 lei pentru fiecare expert.
Fixeazã termen pentru depunerea jurãmântului experþilor, joi, 12 iunie
1941, ora 9.
Experþii vor cere relaþiuni membrilor care au figurat în comisiunile de
expertizã, care au stabilit în 1930 ºi 1940 valoarea întreprinderii „Cultura
Naþionalã”.
5) Admite efectuarea unei expertize pentru determinarea valorii acestor
acþiuni ale societãþii Buzãu-Nehoiaºu, cedate Statului prin convenþia din 12
august 1933.

Numeºte pe domnul inginer profesor Gr.Gh. Stratilescu ca expert tehnic


pentru evaluarea liniei de cale feratã Buzãu-Nehoiaºu ºi a întregii zestre a
acestei exploatãri.
129
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Evaluarea se va face la preþurile din 1933 ºi la cele de astãzi, în ambele


ipoteze þinându-se seama de starea în care se gãseau aceste investiþiuni în anul
1933.
Numeºte pe dl. Gh. Leonte, expert contabil, pentru ca, pe baza valorii
liniei, determinatã de dl. inginer prof. Gh. Stratilescu, sã stabileascã valoarea
unei acþiuni a Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, þinând seama de celãlalt activ al
Societãþii ºi de pasivul ei.
Fixeazã onorariul de expert al d-lui inginer prof. Gh. Stratilescu la 100.000
lei ºi al d-lui Gh. Leonte la 20.000 lei.
Fixeazã termen pentru depunerea jurãmântului experþilor joi, 12 iunie, ora
9.

II. În apelul Nicolae Tabacovici:


Admite toate probatoriile de martori cerute, ºi anume: cu martorii
Constantin Argetoianu, Radu Romanescu, George Crãciun, Alexandru
Cantuniari ºi Mihail Manoilescu.

III. În apelul Alexandru Garvin:


1. Admite sã se cearã la Banca Naþionalã a României efectul de 108
milioane lei, de care se menþioneazã în raportul Comisiunii de Anchetã cã ar fi
semnat pentru Banca Industrialã de apelant.
2. Admite probatoriul cu martorul cerut, ºi anume V.A. Urechia.

IV. În apelul Margareta Soepkez ºi Vera Florescu, moºtenitoarele


defunctului Richard Soepkez:
1) Admite în parte probatoriile de martori cerute, ºi anume cu martorii
Constantin Argetoianu, George Crãciun, Alexandru Cantuniari, Ioan Longhin,
Emilian Pantazi, Ion Rãducanu, A. Oþoiu ºi Ionel Popp.
2) Nu admite probatoriiile de martori cerute cu martorii Iuliu Maniu, Mihail
Popovici ºi Al. Lepãdatu.

V. În apelurile Nicolae Tabacovici, Alexandru Garvin, Margareta Soepkez


ºi Vera Florescu, moºtenitoarele defunctului Richard Soepkez:
Uneºte cu fondul expertiza contabilã cerutã.

VI. În toate apelurile:


Deleagã pe dl. consilier Possa cu audierea martorilor, fixându-le termenul
pentru audierea acestora la 14 iunie 1941, ora 16, când se vor cita ºi pãrþile.
Obligã apelanþii sã se îngrijeascã pentru aducerea martorilor.
Termenul pentru judecata fondului se va fixa ulterior, dupã efectuarea
probatoriilor.

130
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ªedinþa din 19 noiembrie 1941

Dl. avocat Gheorghiu:


Art. 6 al decretului-Lege din martie 1941 prevede cã apelul se poate face
în termen de 15 zile libere de la comunicare. În aceastã privinþã, ridic o
excepþiune de tardivitate sub douã aspecte ºi anume: în primul rând, în ceea ce
priveºte motivele suplimentare depuse de dl. Tabacovici, ºi, în al doilea rând, în
ceea ce priveºte însãºi petiþiunea fãcutã de dl. Aristide Blank.
Domnului Blank i s-a comunicat deciziunea pe data de 18 aprilie 1941, ºi
domnia-sa face apelul la 13 mai 1941, deci dupã scurgerea celor 15 zile de la
comunicare. Menþionez cã aceastã comunicare a fost luatã în cunoºtinþã în mod
personal de domnia sa ºi, deci, nu prin proces-verbal. Sub acest aspect, apelul
d-lui Blank este tardiv.
În ceea ce priveºte motivele suplimentare depuse de dl. Tabacovici,
domniei sale i se comunicã deciziunea la 11 aprilie, iar apelul este declarat la 25
aprilie, prin urmare este în termen, ºi fomuleazã însã motive suplimentare la 14
mai, ºi, prin urmare, urmeazã ca dumneavoastrã sã hotãrâþi în aceastã privinþã
dacã motivele suplimentare se pot depune dupã trecerea termenului de 15 zile,
privinþã în care textul legii este categoric.
M-aº putea aºtepta la obiecþiunea cã apelurile s-au conexat ºi cã s-a intrat
în fond. De aceea, þin sã amintesc Onoratei Comisiuni cã aceste probatorii au
fost admise în mod preparator fãrã a prejudeca fondul ºi cã, în ceea ce priveºte
conexitatea, ea este o chestiune care intereseazã buna administraþie a Justiþiei,
dar, odatã admisã, pãrþile nu pot avea mai multe drepturi decât în momentul
conexãrii. În aceastã privinþã, citez Deciziunea Înaltei Curþi – adevãrat, o
deciziune veche – care spune cã aceste mãsuri se iau pentru buna
administraþiune a Justiþiei ºi cã pãrþile nu pot câºtiga drepturi mai mari decât în
momentul conexãrii, iar în ceea ce priveºte dacã se pot încã ridica astãzi aceste
excepþiuni, având în vedere cã este un text în procedurã care dispune ca
nulitãþile trebuie ridicate in limine litis asupra acestei chestiuni toate instanþele
noastre s-au pronunþat (citat Jurisprudenþã). În aceastã privinþã, jurisprudenþa
este din 1893 ºi 1911. Este însã o jurisprudenþã foarte recentã, prin care Înalta
Curte de Casaþie decide cã se pot ridica ºi în recurs, atâta vreme cât Înalta Curte
nu are a cerceta vreo chestiune de fapt. Deci, dacã se constatã fãrã nicio discuþie
data înregistrãrii ºi a comunicãrii, ºi nu se poate ridica vreo obiecþiune în ceea ce
priveºte comunicarea, aºa cum este ºi în speþã, atunci Înalta Curte este
îndreptãþitã sã examineze aceastã excepþiune de tardivitate, fiind o chestiune
care intereseazã ordinea publicã ºi care intereseazã însãºi legarea instanþei.
Sub acest raport, vã rog sã binevoiþi a vedea cã apelurile d-lui Blank, ca ºi
motivele suplimentare ale d-lui Tabacovici, sunt tardive.

Dl. avocat Opriº:


Înalta Curte, pornind de la ideea cã posibilitatea cu care se leagã o
instanþã este o chestiune de ordine publicã, a avut sã judece în douã ipostaze
deosebite, care aratã tocmai ideea de ordine publicã predominantã în aceastã
problemã, anume a avut cazul chestiunii dacã se poate deferi jurãmânt atunci
când o parte spune cã a primit comunicarea la o datã, iar cealalatã spune cã a
primit-o la o altã datã, iar pentru cã, în afarã de comunicare sau de constatarea
ei, partea a înþeles sã-i dea jurãmânt, Curtea de Casaþie a hotãrât cã aceasta
fiind o chestiune de ordine publicã ºi jurãmântul fiind o tranzacþie, nu se poate
tranzita asupra problemelor de ordine publicã.
131
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

În al doilea rând, tot Înalta Curte de Casaþie a stabilit cã judecãtorii din


oficiu sunt obligaþi sã observe dacã o comunicare este valabil fãcutã ºi dacã
calea de atac s-a fãcut în termen, pentru cã pãrþile nu pot nici sã prelungeascã,
nici sã scurteze termenul cãii de atac. Jurisprudenþe sunt acelea cu nr. 1.129 din
9 noiembrie 1934 ºi nr. 418 din 4 martie 1935. Aceea cu privire la jurãmânt este
din 1904. Jurisprudenþa relativã la tãcerea sau renunþarea pãrþilor de a ridica
excepþiunea tardivitãþii, stabilind cã judecãtorul are obligaþiunea s-o ridice din
oficiu, este adevãrat cã este mai veche, dar, pentru cã are acelaº principiu de
bazã, ea se poate susþine ºi astãzi.
Pentru aceste consideraþiuni, vã rog sã binevoiþi a vedea cã apelul d-lui
Blank este tardiv. În ceea ce priveºte motivele suplimentare depuse de dl.
Tabacovici, este adevãrat cã petiþiunea d-lui Tabacovici a fost introdusã în
termen. Legea de accelerare spune cã motivele se pot aduce pânã la termen,
este o îngãduinþã a legiuitorului. Dacã însã veþi considera cã apelul trebuie
introdus pânã la expirarea celor 15 zile, adicã pânã la expirarea termenului de
apel, este indiscutabil cã ºi aceste motive suplimentare, sunt tardive.

Dl. avocat Djuvara:


Mã aflu în faþa unui act foarte ciudat. Iatã, am în faþã deciziunea
Ministerului ºi procesul-verbal de comunicare. Data este de 28 aprilie, iar nu 18
aprilie, cum pretinde partea adversã. La dumneavoastrã în dosar vãd o dovadã
de primire cu o cifrã corectatã, adicã din 28 s-a fãcut 18, punându-se peste doi un
unu cu punct. Socotesc cã, cu asemenea mijloace, nu se poate încerca a se
câºtiga un proces de asemenea importanþã.
În ceea ce priveºte chestiunea procedurii, nu cunosc jurisprudenþele
invocate, dar îmi îngãdui cã sunt în materie penalã, iar nu civilã. Noi aici ne aflãm
într-o chestiune de despãgubiri cerute din partea Statului, prin urmare sunt la
mijloc interese private. De altfel, aici nu este vorba de tranzacþiuni asupra
termenului, evident cã asemenea tranzacþiuni nu se pot face. Dar dacã cineva nu
a invocat in limina litis, aceastã legare a instanþei, un apel pe baza cãruia se
judecã cu cineva, nu mai poate sã facã în altã parte. Încã o datã însã mã refer în
principial la fapte, cifra este clarã.
În aceastã privinþã ºi, în mod subsidiar, noi ne înscriem în fals.

Dl. avocat Veniamin:


Vã rog sã binevoiþi a vedea cã este vorba de motivele suplimentare de
apel, apelul fiind fãcut în termen ºi cã aceste motive suplimentare au fost depuse
mai înainte de primul termen de înfãþiºare. Conform principiilor de procedurã
civilã, aceste motive pot fi depuse pânã la prima zi de înfãþiºare. Noi nu suntem în
faþa Înaltei Curþi de Casaþie unde ar trebui sã se aplice legea organicã a supremei
instanþe. Nu. Motivele de apel le pot depune pânã la primul termen de înfãþiºare.
(Citat art. 8 al Legii Curþii de Casaþie...)
Prin urmare, se aplicã principiile procedurii civile din moment ce existã o
derogare. Nu se contestã cã noi le-am depus în termen, adicã pânã la primul
termen de înfãþiºare ºi cã, în ceea ce priveºte legea de procedurã, nu ne-am
îndeplinit îndatoririle. Iatã de ce vã rog sã binevoiþi a vedea cã, din acest punct de
vedere, incidentul ridicat este neîntemeiat.

COMISIUNEA DISPUNE SÃ SE FACÃ PRIN TRIBUNAL CERCETÃRILE


ASUPRA DOVEZILOR DATEI DE ÎNMÂNARE. ÎN CE PRIVEªTE INCIDENTUL
TARDIVIZÃRII, COMISIUNEA RESPINGE INCIDENTUL CA NEÎNTEMEIAT.
PROCESUL CONTINUÃ.

132
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Dl. avocat Bãlescu:


Domnule Preºedinte ºi Onoratã Înaltã Comisiune, ne prezentãm în faþa
dumneavoastrã cu inima uºoarã, pentru cã legiuitorul, care a organizat aceastã
instanþã excepþionalã de judecatã, a organizat-o în aºa fel încât avem deplina
satisfacþie asupra chipului cum structural ºi personal aceastã instanþã, în
concepþiunea legiuitorului, va avea sã pronunþe dreptul. Ne prezentãm ºi cu un
sentiment de seninãtate liniºtitã, pe care ne-o conferã încrederea nedezminþitã
în dreptatea cauzei noastre, pe care niciun fel de aprehensiune, de ordin extern
sau intern, nu ne-o poate zdruncina. Aceastã liniºte am cãpãtat-o dupã ce, cu
toatã atenþiunea ºi sârguinþa cercetãtorului, mi-am format convingerea cã putem
sã întemeiem susþinerile noastre pe cea mai perfectã ºi juridicã interpretare a
textelor, în afarã de sentimentul de echitate care predominã convingerea
noastrã.
Trebuie însã de la început sã accentuez asupra faptului cã, pledând în
faþa dumneavoastrã astãzi, îndãrãtul barei noastre se gãseºte un numãr de
câteva mii de deponenþi, oameni modeºti, nevoiaºi, pentru care pun concluziuni,
pentru cã astãzi Banca Blank este în stare de concordat preventiv, astãzi
patrimoniul Bãncii Blank se lichideazã în favoarea deponenþilor sãi, ºi strãdania
pe care eu trebuie s-o depun la barã este în favoarea deponenþilor Bãncii Blank,
în mãsura în care mã voi încerca sã apãr, sã salvez patrimoniul bãncii, care
astãzi este patrimoniul deponenþilor ºi creditorilor.
Acest proces se prezintã într-o complexitate de fapte. Este necesar,
pentru cã modul apãrãrii noastre nu se poate limita la o expunere de ordin strict
juridic, sã fac incursiuni ºi în alte domenii, anume în domeniul economic,
financiar ºi monetar. Este necesar sã începem prin a vã prezenta care anume a
fost ambianþa faptelor în care s-a nãscut ceea ce Statul pretinde astãzi cã
constituie o despãgubire.
Fenomenele economice care altãdatã poate pentru doctrinarii de
specialitate constituia un fel de ornemeuticã fermecatã ce nu putea sã fie la
îndemâna oricui, astãzi avem posibilitatea sã descifrãm ºi noi care sunt aºa
zisele legi economice ce se desfãºoarã sub ochii noºtri.
Se discutã în acest proces în ce chip Statul a preluat de la Banca Blank un
portofoliu de efecte pe temeiul legii din 7 februarie 1929 ºi a anexelor ei, pe baza
legii din 27 iunie 1930, de interpretare ºi extindere a programului de stabilizare ºi
pe baza legii din 1 aprilie 1936 de ratificare a convenþiunii din 1936. Statul
Român, prin Banca Naþionalã, s-a vãzut posesor al unui portofoliu reescontat de
Banca Blank în valoare de circa 1.800.000.000. Dacã aceastã cifrã în mod
abstract poate sã ne dea din punct de vedere material o indicaþiune numericã,
raportând-o însã la fenomenul economic de unde derivã aceastã impresionantã
sumã, desigur cã vom gãsi îndãrãtul acestei cifre o problemã de aplicaþiune a
legii circulaþiei monedei, aceastã cifrã cãpãtând astfel un alt înþeles decât acela
al valorii sale abstracte, numerice. Îndãrãtul sãu se gãsesc dramele provocate
de crizele economice ºi monetare postbelice. Iatã de ce, pe pragul interpretãrilor
juridice, trebuie sã ne oprim sã facem ºi câteva consideraþiuni de ordin
economic, financiar ºi monetar.
Aceastã cifrã de peste un miliard reprezintã valoarea unor efecte care au
fost transmise de Banca Blank Bãncii Naþionale pe cale de reescont, reescont
care, la rândul sãu, include o operaþiune de credit, ceea ce înseamnã cã Banca
Blank, ca instituþiune de credit privat, a acordat împrumuturi celor ce au emis
aceste efecte.
Cum se poate explica cã, la un moment dat, efecte care erau menite sã
133
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

facã posibilã desfãºurarea vieþii comerciale ºi economice dupã toate regulile


clasice ale operaþiunilor comerciale, ce s-a întâmplat cã efecte de o atât de
importantã valoare au rãmas descoperite, cã s-a putut naºte o acþiune în
responsabilitate de naturã extracontractualã pe care Statul înþelege s-o exercite
împotriva bãncii, care n-a fãcut decât sã canalizeze totalitatea acestor efecte,
care includeau operaþiuni de credit, cãtre Banca Naþionalã? Mai ales este locul
sã ne întrebãm cum este posibil cã acest fapt de a se pune în miºcare o acþiune în
responsabilitate extracontractualã care de data aceasta este întemeiatã
exclusiv pe consideraþiuni de ordin juridic, iar nu de ordin de exemplu politic, cum
se poate cã o asemenea acþiune s-a putut naºte dupã 10 ani, de când faptul
generator pretins al culpei ºi deci al daunei s-a produs?
Pentru ca sã rãspundem la aceste legitime întrebãri, este necesar sã
întoarcem o paginã din istoria contemporanã ºi sã cãutãm sã descifrãm ce
anume a intervenit ca sã facã posibil o atât de grea rãspundere care sã apese pe
umerii acelora care n-au fost altceva decât un intermediar între operaþiunile de
credit ºi operaþiunea de reescont.
Mai trebuie sã reþinem faptul cã numai printr-o simplã contingenþã venim
astãzi în faþa dumneavoastrã, pentru a cãuta sã descifrãm cum a fost posibil ca
un numãr de debitori sã nu mai fie în mãsurã sã-ºi satisfacã îndatoririle. Alãturi de
aceºti debitori însã care vin incidental în faþa dumneavoastrã se mai gãseºte o
altã clasã de debitori, o clasã foarte vastã de debitori care, de asemenea, la un
moment dat, n-au mai fost în mãsurã sã-ºi execute îndatoririle.
Noi, care avem deformaþia profesionalã a juristului de a reduce totul la un
interes individual tutelar, trebuie de data aceasta sã privim lucrurile sub o altã
înfãþiºare, trebuie de data aceasta sã cãutãm explicaþiunea în fenomenele
colective ºi sã cãutãm dezlegarea pe temeiul acestor constatãri a faptului de a se
fi putut articula o acþiune de responsabilitate atunci când starea generalã a
creditului punea pe acelaº plan ºi pe debitorii agricoli ºi pe cei urbani ºi pe
comercianþi, ca ºi pe aceºti debitori a cãror neexecutare de obligaþiuni trebuie s-o
justificãm astãzi în faþa dumneavoastrã.
ªi atunci, dacã în realitate nu este vorba de un caz de speþã, ci este vorba
de un fenomen colectiv, fireºte cã departe de a putea vorbi de o acþiune în
responsabilitate, trebuie sã ne întrebãm dacã nu cumva este locul sã articulãm
asupra unei noþiuni în tutelare a intereselor celor care n-au mai fost în mãsurã sã-
ºi execute obligaþiunile lor. ªi pe aceasta ne vom gãsi alãturi de toþi debitorii în
favoarea cãrora legiuitorul a înþeles sã edicteze diferitele legi, cum au fost acelea
a concordatului preventiv, legea asupra moratoriului, legea suspendãrii
executãrilor etc.
În realitate, acest dezechilibru este rezultatul unui fenomen economic
care stã la îndemâna oricui de a-l verifica. Am trãit cu toþii epoca de îndatã dupã
încheierea pãcii generale a rãzboiului mondial trecut, adicã a aceluia de acum un
sfert de veac. Am fost cu toþii martori la acea disproporþie care se nãscuse în
timpul rãzboiului trecut între noþiunea de producþie ºi noþiunea de consum. ªi,
mai ales, pentru a stabili ambianþa faptelor, avem astãzi în faþa noastrã
reeditarea aceloraºi fenomene care se produc în mod constant în situaþiuni
identice, fenomene de dezechilibru între producþie ºi consum. În timpul
rãzboiului, care acapareazã toate forþele de producþiune ale naþiunii,
producþiunea devine omniformã, toatã producþiunea este acaparatã pentru
rãzboi, consumul creºte invers proporþional cu producþiunea, consumul este mai
mare din cauza ridicãrii standardului de viaþã al consumatorului care constituie
grosul armatelor în slujba apãrãrii Statului.
134
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Dupã rãzboi se produce fenomenul simetric contrar. În timpul rãzboiului,


noþiunea de moarte, de pildã, devine o noþiune banalã. Dupã rãzboi, spiritul de
adaptare la nevoile vieþii, un surplus de energie vitalã este caracteristic. Dupã
rãzboi, energiile care revin pun în miºcare noi forme de viaþã economicã, viaþa
capãtã un ritm mai accelerat, disponibilitãþile sunt investite în afaceri; dupã
rãzboi se produce întotdeauna o stare de ascendenþã în producþiune, stare care,
din pãcate, cuprinde ea însãºi germenii unui viitor marasm. Este ceea ce
economiºtii numesc teoria conjuncturii.
Vã rog sã ne îngãduiþi numai foarte sumare citate, pentru a demonstra
ceea ce autorii speciali economiºti înþeleg prin acest fenomen.
„...” /Citat din Harbart/
Vã rog sã-mi îngãduiþi sã insist puþin asupra acestor consideraþiuni
generale despre care socotesc cã vor fi concludente pentru apãrarea pe care
înþelegem s-o facem Bãncii Blank. Vom vedea cã fenomenele s-au produs
întocmai în aceastã epocã de ascensiune în þara noastrã dupã rãzboi.
Tabloul pe care ni-l înfãþiºeazã acest autor n-a fost întocmit pro causa, el
este o simplã speculaþiune doctrinarã. Dar nu cred cã este un cuvânt, o idee, o
frazã din aceastã expunere, care sã nu se potriveascã aidoma cu toate
fenomenele economice care au fãcut în cele din urmã sã comparãm în faþa
dumneavoastrã spre a ne apãra împotriva unei acþiuni de responsabilitate.
Ciclul acesta conjunctural care este atât de bine precizat în doctrinã s-a
produs sub ochii noºtri în þara noastrã. Toate fenomenele de supraproducþie, de
speculaþiuni uºoare, de inflaþie, de prãbuºire a preþurilor, de deficienþã a
întreprinzãtorilor care scontau în mod natural în epocile de abundenþã câºtiguri
uºoare, toate acestea justificã situaþiunea precarã în care Banca Blank s-a gãsit
la un moment dat când a fost nevoitã, dupã toate încercãrile fãcute de toþi cei
care-ºi dãdeau seama ce importanþã reprezintã pentru creditul intern
menþinerea ei în fiinþã, sã-ºi închidã ghiºeele.
Dacã aceste fenomene conjuncturale s-au produs în toate þãrile, desigur
cã þara noastrã n-a fost prima care sã sufere consecinþele lor, dar în orice caz
este prima în care se face procesul instituþiunilor private de credit care au cãzut
victimele inexorabile a acestor legi ºi fenomene de naturã economicã.
Îndãrãtul acestui fenomen economic se ascunde un fenomen de naturã
monetarã.
Despre monedã spunea un autor englez Sir Robert ... ºi noi trebuie sã
spunem acelaºi lucru: „nu ne gândim la ficat atât timp cât funcþioneazã bine, dar
imediat ne gândim la el cum funcþioneazã prost”. Acest lucru se întâmplã ºi cu
sistemul monetar. Când moneda îºi îndeplineºte funcþiunea în desfãºurarea
normalã a fenomenului economic ºi financiar, nimeni n-are sã-ºi facã dificultatea
de a rãspunde la întrebãrile referitoare la mersul ºi funcþiunea monedei. Dar
când moneda îºi pierde, prin diminuare progresivã, puterea sa de cumpãrare,
atunci când se produce dezechilibrul între valoarea monedei ºi cantitatea de
bunuri pe care le poþi dobândi prin mijlocirea acestui factor simbolic al
circulaþiunii bunurilor, fireºte cã, de data aceasta, zdruncinul care se produce în
viaþa economicã apare de aºa naturã încât cei care sunt chemaþi ca sã vegheze
la buna orânduire a treburilor publice ºi private nu mai pot rãmâne indiferenþi.
Moneda circulã prin mijlocirea instituþiunilor bancare de emisiune, care au
cãpãtat privilegiul de la Stat de a emite monedã hârtie. Moneda hârtie pe care o
emite institutul de emisiune n-ar reprezenta niciun fel de valoare dacã ar rãmâne
tezaurizat. Aceastã monedã trebuie sã circule, trebuie sã fie repusã în circulaþie.
Ei bine, mijlocul tehnic elementar dupã care moneda hârtie circulã este acela al
135
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

reescontului. Bãncile care sunt instituþiuni private de credit, care, în calitatea lor
de intermediere a operaþiunilor de schimb, fac acte bancare cu caracter pasiv
prin care colecteazã depozitele, aceste bãnci pun în valoare sumele astfel
adunate prin acorduri de credite, adicã le difuzeazã. Bãncile primesc în schimbul
banilor care au fost împrumutaþi efecte. Aceste efecte sunt reescontate la Banca
Naþionalã. Banca Naþionalã, în schimbul lor, predã monedã hârtie care,
reîntorcându-se la bancã, este, pe aceastã cale circularã, repusã în funcþiune.
Aceasta este operaþiunea rezumatã în elementele sale cele mai simple.
Fireºte cã Banca Naþionalã atunci când primeºte efecte la reescont
trebuie – ºi lucrul acesta este garantat prin toate legile speciale ca ºi prin
statutele Bãncii Naþionale – sã primeascã valori reale, efective. Trebuie ca
aceste efecte, conform statutelor, sã fie de scadenþã scurtã, bine garantate,
acoperite, sã prezinte încredere, adicã siguranþa Bãncii Naþionale cã, la
scadenþã, ele vor fi onorate ºi cã Banca Naþionalã va reintra în fondurile pe care
le-a pus anticipat în circulaþiune.
Dar în epocile de depresiuni, de crizã, în ciclurile conjuncturale, se
întâmplã un fenomen care n-a fost niciodatã dezminþit ºi care este perfect logic
explicabil: calitatea efectelor reescontate la Banca Naþionalã devine din ce în ce
mai proastã.
Lucrul acesta este verificat în doctrinã ºi citez în aceastã privinþã dintr-o
lucrare a unui român ardelean, lucrare preþioasã pentru nevoile procesului
nostru, ºi anume: „La stabilisation du change roumain” de Jean Iosif, fost
consilier economic ºi financiar la Conferinþa de Pace de la Paris.
„...”/Citat/.
ªi lucrul este foarte simplu: bãncile acordã credite întreprinzãtorilor.
Întreprinzãtorii care în epocile de prosperitate puteau sã-ºi sprijine cuvântul ºi
onoarea lor comercialã pe randamentul întreprinderilor, pe profitul sperat ºi care
în regulã generalã realizat, aceºti întreprinzãtori, în epocile de depresiune, de
marasm, nu mai pot avea certitudinea profitului în aºa mãsurã încât sã-ºi poatã
cu siguranþã onora semnãtura la scadenþã.
Prin aceasta ajungem la un punct mort, cãci dacã Banca Naþionalã nu-ºi
poate îndeplini funcþiunea sa decât punând în circulaþie hârtia monedã care nu
poate fi tezaurizatã, ºi dacã circulaþiunea monedei Bãncii Naþionale nu este
posibilã decât pe calea reescontului, fireºte cã Banca Naþionalã s-ar gãsi într-o
dilemã fãrã ieºire: sau sã primeascã în primul rând ca îndatorire principalã
respectul funcþiunii normale ºi sã respingã de la reescont efecte de proastã
calitate, caz în care aceastã circulaþie monetarã este grav atinsã, fiindcã în
epocile de depresiune nu mai existã aceeaºi cantitate de efecte de bunã calitate
care sã facã posibilã reescontarea normalã; sau sã dea precãdere circulaþiunii
monetare care este de esenþã funcþiunii în vederea cãreia acest institut de
emisiune a fost creat, ajutorarea comerþului ºi industriei, dar în acest caz Banca
Naþionalã va primi la reescont efectele de proastã calitate. Din aceastã dilemã n-
a putut ieºi nici Banca noastrã Naþionalã. Ea a fost obligatã în epoca de
depresiuni, de marasm, sã primeascã la reescont efecte de proastã calitate,
nestatutare, efecte imobilizate, lucrul acesta nu are nevoie sã fie demonstrat, el
este mãrturisit. Aºa se explicã de ce Guvernul nostru a trebuit sã intervinã printr-
o serie de legi succesive, începând cu data de 7 februarie 1929 ºi pânã în 1936,
ca sã facã posibilã epurarea portofoliului Bãncii Naþionale, ceea ce înseamnã cã
la aceea datã acest portofoliu nu era pur statutar. Iatã de ce problema economicã
sub înfãþiºarea ei consecventã de problemã monetarã, în ultimã

136
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

analizã trebuie sã ducã la intervenþiunea Statului, la intervenþiunea Guvernului


care, pe diferite cãi ºi mai ales cu mari sacrificii, trebuie sã intervinã spre a
asigura funcþiunea normalã a Bãncii de Emisiune ºi mai ales creditul privat ºi,
asigurând creditul privat, sã asigure, desigur, creditul însuºi.
În aces mod, prin aceastã succesiune de argumente ºi prin aceste
strânse raþionamente, ne gãsim astfel în faþa primeia dintre legiuirile pe temeiul
cãrora trebuie sã ne construim apãrarea noastrã în proces, legiuire care este
citatã ca punct de plecare în decretul care a adus la instituirea acestei onorate
comisiuni, adicã ne gãsim în faþa legii de stabilizare monetarã din 7 februarie
1929.
Aceastã lege, dupã ce stabileºte ca unitate monetarã leul ºi pune alte
câteva principii, toate în conformitate cu privilegiul acordat Bãncii Naþionale,
aratã cã Banca Naþionalã este þinutã sã aibã acoperirea în aur ºi devize, cã
Guvernul este obligat sã emitã monedã divizionarã etc., spune art. 6:
/citat art.6/
Prin urmare, nu era vorba numai printr-o lichidare a trecutului sã se
stabilizeze moneda, punându-se Banca Naþionalã în funcþiunile sale normale.
Guvernul trebuia, printr-un program care face parte integrantã din legea
monetarã, sã asigure dezvoltarea economicã a þãrii. Prin urmare, între problema
monetarã ºi problema economicã – ceea ce mi-am îngãduit sã invederez în faþa
dumneavoastrã – existã necontestat aceastã conexitate indisolubilã care a
îndemnat Guvernul sã priveascã problema sub aceste douã înfãþiºãri ale sale.
ªi atunci iatã programul Guvernului pentru stabilizarea monetarã ºi
dezvoltarea economicã.
Fireºte, aceasta nu este o inovaþiune proprie a legiuitorului român. Nu
numai în Þara Româneascã s-a pus problema stabilizãrii monetare. Toate þãrile
au trebuit sã treacã printr-o crizã monetarã datoritã, îndeosebi, inflaþiei monetare
care s-a produs dupã rãzboi aproape în toate þãrile. Dar modurile prin care s-a
ajuns la stabilizare au variat. Au fost unele þãri ca, de pildã, Austria, care ºi-au
stabilizat moneda printr-un împrumut extern contractat prin mijlocirea Ligii
Naþiunilor. Aºa s-a întâmplat, în 1922, în Austria.
Alte þãri, dintr-un sentiment de ambiþie sau demnitate, ºi-au menþinut
moneda naþionalã.
Altele, în fine, ºi-au substituit moneda naþionalã printr-un altfel de
monedã. Aºa s-a întâmplat în Ungaria.
Statul român a menþinut moneda naþionalã al cãrui curs a fost adaptat
dupã cursul de fapt – autorii spun cã aºa se face o stabilizare monetarã ºi aºa s-
au realizat ºi în alte þãri asemenea stabilizãri: atunci când Guvernul a constatat
pe o anumitã perioadã de timp o anumitã putere de cumpãrare, la aceastã putere
de cumpãrare s-a fãcut stabilizarea legalã monetarã.
Guvernul român a realizat stabilizarea monetarã a leului tot pe calea unui
împrumut extern, nu însã prin mijlocirea Ligii Naþiunilor, ci direct de la bancherii
strãini ºi cu concursul bãncilor de emisiune strãine. Moneda preferatã a
împrumuturilor externe la acea datã era dolarul american USA. Guvernul român
a contractat un împrumut de stabilizare în valoare de 25 milioane dolari
americani USA. Este interesantã expunerea preambulului programului
Guvernului român de stabilizare.
/Citat din preambul/.
Vom vedea de îndatã cã aceste bune intenþiuni ale legiuitorului român
asupra caracterului definitiv al stabilizãrii, din pãcate, n-au putut sã fie realizate.
Dar pentru ca stabilizarea sã fie asiguratã, prima condiþiune care se cerea
137
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

era ca Banca Naþionalã sã reintre în funcþiunile sale normale la o datã când


Banca Naþionalã ieºise din fãgaºul funcþiunilor sale normale. ªi Banca Naþionalã
– în concepþiunea Guvernului Român nu putea sã-ºi îndeplineascã o funcþiune
normalã decât cu condiþiunea sine qua non – de a avea asiguratã lichiditatea:
„...Lichiditatea va fi asiguratã pentru a-i permite sã îndeplineascã funcþiunile
monetare normale...”
Prin urmare, de la rãzboi ºi pânã la 1929, Guvernul Român mãrturiseºte
cã Banca Naþionalã nu-ºi mai îndeplinea funcþiunile normale. ªi aceasta pentru
cã, potrivit statutelor, dânsa nu putea sã acorde avansuri decât contra efecte cu
scadenþã apropiatã, Banca Naþionalã acorda totuºi avansuri pe baza unor efecte
cu termene lungi necesare industriei ºi agriculturii, pe vremea aceea neexistând
alt organ care sã satisfacã aceste necesitãþi.
Iatã, prin urmare, funcþiunea nestatutarã, funcþiunea anormalã a Bãncii
Naþionale, dar care era menitã sã asigure, sã consacre ceea ce Guvernul
recunoaºte, programul pe care þara trebuia sã-l realizeze în noua situaþiune de
fapte create de pe urma rãzboiului mondial.
/Citat din Programul Guvernului, mijloacele pentru a asigura lichiditatea
Bãncii Naþionale, secþia a II-a/.
În afarã de aceste directive generale, programul care însoþea ca anexã
legea stabilizãrii a gãsit cã este necesar sã se precizeze ºi nevoia unei revizuiri a
statutelor Bãncii Naþionale. Din textul statutelor vom reþine, deocamdatã, numai
ceea ce intereseazã direct în legãturã cu susþinerea tezei noastre.
Art. 1 este o formulare de principii de o importanþã deosebitã pentru a
putea sã ne explicãm anumite fapte concrete în litigiul nostru.
În ce priveºte operaþiunile pe care Banca Naþionalã este îndatoratã sã le
efectueze, ele sunt arãtate de art. 23.
/Citat/.
Este util sã mai cunoaºtem cã organul administrativ al Bãncii Naþionale,
care era þinut, potrivit statutelor, sã facã examenul efectelor ce i se transmiteau
pe cale de reescont, este Comitetul de Scont, a cãrei compoziþie este iarãºi
interesantã de cunoscut. Ea este arãtatã de art. 71, în sensul cã acest Comitet de
Scont se compune din ºase membri care nu fac parte din Comitetul Executiv, ºi
din alþi ºase membri aleºi dintre acþionarii Bãncii Naþionale /vezi ºi art. 50/.
Pe aceastã armãturã juridicã, stabilizarea monetarã trebuia sã-ºi producã
în dorinþa optimistã a conducãtorilor, cele mai salutare efecte. În fapt însã
stabilizarea monetarã n-a putut fi asiguratã. Atât de puþin încât nu mai târziu
decât dupã un an ºi ceva, la 27 iunie 1930, s-a simþit nevoia ca o nouã lege sã
vinã sã revizuiascã anumite puncte din programul care trebuia sã asigure
stabilizarea monetarã.
Asupra acestei legi, vom avea de mai multe ori de vorbit. Operã a
regretatului profesor Madgearu, unul din cei mai mari specialiºti în materie
financiarã ºi economicã, aceastã lege a trebuit sã intervinã atât de scurt timp
pentru a asigura din nou pe calea altor mijloace stabilizarea monetarã. O simplã
indicaþiune cronologicã ne aratã ce anume a determinat pe legiuitor sã intervinã
cu aceastã lege.
În 1929, la scurt timp dupã stabilizarea legalã, a izbucnit faimoasa crizã
economicã, care, începând din America, unde peste 3.000 bãnci au trebuit sã se
prãbuºeascã, ºi sfârºind cu cea din urmã þarã din continentul european, a fãcut
ca toate aceste þãri sã-i simtã zguduirea. În faþa acestor fapte noi, legiuitorul a
trebuit sã-ºi dea seama cât de insuficiente au fost mãsurile concepute prin
programul de stabilizare înainte cu un an ºi jumãtate. Legea aceasta este
138
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

intitulatã „pentru administrarea portofoliului de efecte trecut de la Banca


Naþionalã la Stat conform planului de stabilizare”, prin urmare efecte cu scadenþã
îndepãrtatã care au fost trecute, dar nu numai acestea, ci ºi acelea care vor mai fi
trecute. Aceasta înseamnã cã, cu toate mãsurile pe care legea de stabilizare a
înþeles sã le ia pe baza programului întocmit, ele au fost insuficiente. Banca
Naþionalã a continuat sã primeascã efecte cu scadenþã prea îndepãrtatã.
Art. 2 este unul din textele cele mai comentate. Nu mai este vorba de data
aceasta – ºi socotesc cã acest punct este decisiv pentru dezbaterile noastre – nu
mai este vorba de asanarea Bãncii Naþionale, ci este vorba de data aceasta de
asanarea întreprinderilor private de credit, a bãncilor celorlalte. Este un prim
punct caracteristic al acestei legi. În primul rând, este vorba de extinderea
programului de stabilizare, iar, în al doilea rând, legea de stabilizare nu
prevãzuse în ce chip se vor administra efectele preluate de Banca Naþionalã,
soluþie pe care o dã aceastã ultimã lege.
/Citat art. 2/.
Vrea sã zicã, din acest moment, Banca Naþionalã se constituie cesionara
efectelor, cu toate consecinþele juridice rezultând din aceastã însuºire ºi calitate
legalã. Voi avea prilejul sã revin asupra acestui text, arãtând cum este autorizat
Ministerul de Finanþe sã facã acest control.
O a treia caracteristicã: legiuitorul a prevãzut ipoteza modului de lichidare
al efectelor preluate, distinct de modul cum aceste efecte vor fi administrate. În
ce priveºte modul cum se vor lichida de cãtre Stat, care a devenit titularul
efectelor preluate de la Banca Naþionalã, aceastã lichidare se va face pe cale de
convenþiuni, de tranzacþiuni. Legiuitorul ºi-a dat seama cã aceste efecte nu vor
putea sã fie onorate la valoarea lor nominalã aºa cum au fost preluate de Stat de
la Banca Naþionalã. Ele vor fi lichidate pe cale de tranzacþiuni, concesiuni,
acordãri de termene de platã, aºa cum s-a ºi întâmplat. Dacã aceste efecte ar fi
fost efecte statutare, efecte a cãror bonitate sã nu fie pusã în discuþie, atunci cum
ar fi putut sã fie vorba de posibilitãþi de încasare, de tranzacþiuni etc.?
Iatã care sunt caracteristicile acestei legi, care a fost rostul sãu ºi scopul
care a determinat pe legiuitor sã intervinã.
ªi acum, cazul de speþã: cum s-a aplicat programul de stabilizare?
Pentru stabilizare au fost afectate 4.690.000.000, dintre care 1 miliard
contravaloarea a 10 milioane dolari, 2.300.000.000 beneficiul realizat din
înlocuirea unei pãrþi din biletele de bancã cu monedã metalicã. Nu toate aceste
sume au fost utilizate de Banca Naþionalã pentru înlocuirea activelor imobilizate
la data de 7 februarie 1929. La acea datã, în portofoliul Bãncii Naþionale se
gãseau mai puþine efecte decât valoarea afectatã pentru stabilizare, se gãsea
imobilizatã suma de 3 miliarde, inclusiv efectele care aparþineau Creditului
Industrial. Din portofoliul Creditului Industrial au fost înlãturate efecte în valoare
de ..., iar alte creanþe în valoare de 82 milioane au fost respinse. Aºa încât, dupã
tablou, au rãmas 2.500.000.000 în care se adaugã 46 milioane, rãmânând, deci,
bine stabilit cã Banca Naþionalã, la 7 februarie 1929, avea în portofoliul sãu ca
efecte imobilizate 2.554 milioane. Aceasta înseamnã cã, din suma totalã care
fusese afectatã pentru preschimbarea activelor imobilizate, rãmãsese
1.514.966.316.
În faþa unor situaþiuni dificile în care se poate gãsi la un moment dat piaþa,
existã douã feluri de mijloace de apãrare. Existã un mijloc care este pus la
îndemâna însuºi a întreprinderilor comerciale, este un fenomen aproape de
naturã biologicã, acela de concentrare. Pretutindeni la noi – lucru confirmat
printr-o serie de dispoziþiuni de ordin legislativ – instituþiunile s-au concentrat cu o
139
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

tendinþã cãtre fuziune, ca împreunã sã poatã rezista mai bine dificultãþilor de


moment provocate de crizã.
Acest fenomen al fuziunii întreprinderilor, îndeosebi bancare, spuneam
cã a fost confirmat printr-o serie de dispoziþiuni cu caracter legislativ prin care
Statul a încurajat aceastã operã de autoapãrare a întreprinderilor ameninþate de
crizã. Începând cu legea bancarã din 1934, continuând cu legea pentru
refacerea creditului din 1935 etc., s-au acordat o serie de avantaje
întreprinderilor bancare care au înþeles sã fuzioneze, desigur cel mai de seamã
din aceste avantaje era o remarcabilã scutire de impozit.
Dar nu este suficient acest lucru. Întreprinderile particulare nu au
întotdeauna mijloace suficiente sã se apere ºi sã facã faþã acestor nevoi
neprevãzute. De aceea, intervenþiunea Statului s-a produs întotdeauna în atare
împrejurãri. Aceastã intervenþiune devine astfel un imperativ pentru organele
care au rãspunderea interesului Statului. Profesorul ... de la Universitatea din
Pisa spune „interesul de a interveni este prea evident...”
Aceastã intervenþiune însã nu se poate face altfel decât cu mari sacrificii.
Statul trebuie sã-ºi ia rãspunderea asigurãrilor creditului privat. În expunerea de
motive care a însoþit legea din 27 iunie 1930 se afirmã ºi se face sã cadã accentul
pe aceastã îndatorire a Statului de a face sacrificii. Dl. Argetoianu, care a fost
audiat, cel mai în mãsurã ca sã poatã da preþioase lãmuriri asupra unor
operaþiuni la care a fost pãrtaº, spune acest lucru.
/Citat din depoziþia Argetoianu/.
De asemenea, a fost audiat ºi sunt foarte preþioase lãmuririle date de
defunctul Madgearu, autorul legii din 1930.
/Citat din depoziþia Madgearu/.
Iatã de ce spunem cã programul de stabilizare care fusese întocmit cu
atâta optimism, care era menit sã asigure pe o lungã duratã de timp stabilizarea
monedei noastre naþionale, foarte curând s-a dovedit insuficient, aproape caduc,
din cauza factorului nou intervenit prin surprindere, criza din 1929, care avea sã
zdruncine atâtea instituþiuni de credit. Autorul legii nu face decât sã ne dea o
precizare care este preþioasã prin faptul cã în ele se aratã cã dificultãþile
survenite sunt datorate numai crizei care izbucnise la noi la începutul anului
1930.
A fost, de asemenea, interogat ºi dl. Angelescu, fostul guvernator al
Bãncii Naþionale pe acea vreme, care iatã ce spune: „dar este adevãrat cã, în
vremuri anormale, .../citat/”.
Dupã aceste criterii, onorata Comisiune are sã judece în mod obiectiv
dacã existã sau nu vreo culpã a Bãncii Blank, care este învinuitã de a fi
reescontat la Banca Naþionalã efecte lipsite de bonitate.
Onoratã Înaltã Comisiune, într-o atare armãturã legislativã, Banca Blank,
alãturi de celelalte instituþiuni de credit privat, a beneficiat de mãsurile de favoare
pe care legiuitorul a socotit cã este necesar sã le edicteze pe cale legislativã
pentru asigurarea creditului privat.
„Banca Blank”! Pronunþând acest nume sunt înclinat sã-mi reamintesc o
frazã din Faust, partea a II-a a lui Goethe, care atunci când imagineazã o
readucere pe planul actualitãþii a imaginii civilizaþiei antice greceºti simbolizatã
prin ceea ce a avut mai frumos, mai perfect, Helena, exclamã: „mult lãudatã ºi
bârfitã mult Elena”. Aceasta este Banca Blank.
Banca Blank a fost bârfitã. Eu, cu toatã decenþa ºi în limitele dreptului de
apãrare, îmi voi îngãdui sã aduc un cuvânt de laudã acestei instituþiuni.
Banca Blank este cea mai veche instituþiune de credit privat din România.
140
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Ea a fost înfiinþatã la origine ca firmã individualã de Iacob Marmorosch în 1848.


Prin activitatea sa, a fost pãrtaºã la toate faptele, la toate evenimentele de ordin
financiar ºi economic care interesau viaþa noului stat român în plin progres ºi
desfãºurare. Activitatea Bãncii Blank, prin ceea ce a contribuit la beneficiul
civilizaþiei moderne româneºti, a fost expusã într-o lucrare prezentatã sub forma
unui album comemorativ în 1923 ºi, de atunci pânã astãzi, Banca Blank a
desfãºurat ºi o altã activitate utilã þãrii noastre. În acest album se expun cu toatã
modestia care au fost împrejurãrile în care Banca Blank ºi-a dat tributul pentru
propãºirea economicã a þãrii, nu voi insista prea mult, voi enunþa numai faptele.
În epoca de dupã rãzboi, Banca Blank a depus o activitate care, spun
tehnicienii, nu mai corespundea cu menirea unei bãnci, adicã a unui institut de
credit privat, ci Banca Blank a devenit o bancã de afaceri. Ea ºi-a investit multe
din disponibilitãþi în industrii româneºti noi create. Dl. Victor Slãvescu ne-a
explicat, cu toatã competenþa domniei sale, cã aºa era necesar în epoca aceea
de dupã încheierea pãcii generale, când Statul român a fost pus, pentru prima
datã, în faþa unor probleme importante pe tãrâm industrial. Astfel, în Transilvania
se gãseau multe industrii care, fiind stãpânite de strãini, trebuia sã fie
nostrificate. La acea datã nu exista ca astãzi o Societate Naþionalã de Credit
Industrial, care sã-ºi ia asupra sa sarcina progresului industriei româneºti. La
acea datã, aceastã activitate a fost îmbrãþiºatã de bãncile private, nu numai de
Banca Blank, dar toate bãncile au înþeles sã-ºi utilizeze din disponibilitãþile lor
pentru asemenea plasamente. ªtim cum se nãºteau, în fiecare zi, în acea
perioadã de prosperitate, noi întreprinderi industriale, ºtim cum plasamentele
micului depunãtor erau îndrumate pe calea bãncilor cãtre astfel de întreprinderi
cu caracter industrial. Dar mai ºtim ceva: cã acestea erau chiar directivele
oficioase ale Bãncii Naþionale. Banca Naþionalã încuraja întreprinderile private
de credit sã-ºi întrebuinþeze plasamentele lor în industriile româneºti. Banca
Naþionalã primea cu preferinþã la reescont efecte cu scadenþe îndepãrtate, dar
industriale. Aceasta este o stare de fapt care nu poate sã fie nici ignoratã, nici
contestatã. Ea corespunde cu starea realã a faptelor aºa cum s-au petrecut
atunci. Din întâmplare, Banca Blank a fost aceea dintre instituþiunile private de
credit care a depus o mai vastã activitate în aceastã executare industrialã. Banca
Blank este aceea care, mai mult decât oricare altã instituþiune privatã de credit, a
înþeles sã încurajeze industriile naþionale. Prin aceastã activitate desfãºuratã
într-o executare paralelã cu aceea a menirii sale normale, dacã nu s-ar fi
întâmplat fenomenul neaºteptat al crizei din 1929 cu atât de grave repercusiuni,
desigur cã Banca Blank n-ar fi avut sã treacã prin zdruncinul care a dus la
închiderea porþilor sale.
Banca Blank a fãcut posibilã constituirea multor industrii. Lucrul acesta
este mãrturisit de toþi martorii audiaþi.
/Vezi depoziþia Madgearu, Angelescu etc./
Acesta este fenomenul. Putem noi oare sã judecãm obiectiv, fãcând
reproºuri sau aducând acuzaþiuni Bãncii Blank, care în acel moment, în
ambianþa localã, fãcea o operã utilã Statului, operã protejatã de Banca Naþionalã
în mod imperios necesar în vederea naþionalizãrii industriei la epoca în care
Banca Blank îºi imobiliza disponibilitãþile sale?
Faptul acesta este verificat ºi în mod teoretic.
/Citat din R. Mises/.
Spuneam cã Banca Blank a participat la constituirea multor întreprinderi
industriale. A deschis larg creditele sale pentru înfiinþarea de noi industrii sau
pentru sporirea capitalurilor industriilor existente.
141
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Ei bine, multe din aceste industrii n-au dat randamentul aºteptat. O mare
parte din ele au trebuit sã-ºi abandoneze activitãþile. Dar nu e mai puþin adevãrat
cã sunt ºi astãzi o serie de industrii înfiinþate sau finanþate cu multã generozitate
de Banca Blank, industrii care stau în fruntea industriei româneºti. Pentru a nu
cita decât câteva, vã amintesc Societatea Goetz & Co., Fabrica Cantacuzino,
Societatea Buzãu-Nehoiaºu, Atelierele Vulcan etc.
Prin urmare, contribuþiunea Bãncii Blank la industrie a avut, fãrã îndoialã,
ºi rezultate bune.
Pentru a veni la faptele procesului: Banca Naþionalã a preluat de la Banca
Blank un portofoliu de 1.800.335.241. Întregul acest portofoliu era din acela care
a fost reescontat la Banca Naþionalã posterior legii din 7 februarie 1929. Acest
portofoliu a fost preluat pe calea a trei tranºe succesive. Prima tranºã a fost luatã
în iulie 1930, a doua ºi a treia în octombrie 1931. Aceste indicaþiuni cronologice
sunt de mare importanþã, cãci ele aratã cã Banca Blank a trebuit sã sufere toate
consecinþele în mod simetric cu chipul cum se desfãºurau fenomenele crizei, cu
ceea ce faptele au venit sã confirme ºi sã verifice, corespundea cu ceea ce
numesc doctrinarii panica deponenþilor. Ele s-au produs la aceste epoci. Prin
urmare, nevoile Bãncii Blank de a apela la ajutorul Bãncii Naþionale, ajutor pe
care Banca Naþionalã era datoare sã-l dea, nu se datorau în mod necesar unei
situaþiuni structurale interne, specifice acestei bãnci, ci se datorau acestor factori
extrinseci care fãceau numai sã se accelereze ritmul la diferite epoci în care
Banca Blank avea nevoie de sprijinul Bãncii Naþionale.
Asupra chipului cum s-au desfãºurat operaþiunile de reescont, datele cele
mai precise au fost furnizate de unul dintre martori, acela care prin þinuta sa – de
altfel, foarte onorabilã – a fost întodeauna ºi manifest un aprig adversar al Bãncii
Blank. Este vorba de dl. Costin Stoicescu. Depoziþia domniei sale a avut darul sã
impresioneze, îndeosebi, Comisiunea de Anchetã care, în multe din
considerentele sale, n-a fãcut altceva decât sã reproducã cuvânt cu cuvânt
depoziþia martorului Stoicescu.
/Citat ºi confruntare între depoziþia Stoicescu ºi încheierile Comisiunii de
Anchetã/
Dupã datele pe care dl. Costin Stoicescu le indicã în depoziþia sa, rezultã
cã, la 7 februarie, Banca Blank era angajatã la Banca Naþionalã cu 271.280.000
ca portofoliu de reescont, ceea ce reprezenta o sumã foarte modestã ºi ceea ce
însemna cã, la acea epocã, Banca Blank nu se gãsea în acea stare disperatã
care sã necesite ajutorul grabnic al Bãncii Naþionale. „Izbucnind criza, Banca
Blank a fãcut apel la Banca Naþionalã ºi s-a aprobat 800 milioane pe care Banca
Blank i-a epuizat în mai puþin de o lunã, pentru a face faþã unor angajamente în
strãinãtate.”
Ne întrebãm de ce martorul Stoicescu face sã cadã accentul pe acest fapt
de a fi epuizat aceastã sumã pentru a face faþã unor angajamente din
strãinãtate? Oare împrumutul de stabilizare însuºi n-a fost contractat tot pe bazã
de împrumut fãcut tot în strãinãtate?
Prima tranºã a fost realizatã prin preluarea unui portofoliu de 300
milioane. Din depoziþiile martorilor Bãnceanu ºi Cantuniari, rezultã care era
atitudinea d-lui Costin Stoicescu ori de câte ori, în calitatea sa de membru în
Comitetul Executiv, a trebuit sã-ºi spunã cuvântul în ce priveºte dacã este
necesar ca Banca Blank sã fie sau nu ajutatã. Nu înþelegem sã facem aici cea
mai micã aluzie la anumite împrejurãri de fapt care au determinat ca dl. Costin
Stoicescu personal sã aibã convingerile pe care le-a avut cu privire la
posibilitãþile de platã ale Bãncii Blank, convingeri care au dus la aceastã
142
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

cunoscutã opunere a domniei sale la ajutorare. Dar nu putem sã nu relevãm


faptul cã opiniile d-lui Costin Stoicescu s-au gãsit în opoziþie cu opiniile
Guvernului ºi cã, dacã din punctul de vedere al intereselor Bãncii Naþionale care
puteau sã fie excelent apãrate de dl. Stoicescu, domnia sa a putut sã aibã
atitudinea care putea sã fie privitã ca atare, pe planul general însã al apãrãrii
creditului, chiar împotriva interesului de moment al Bãncii Naþionale, sã ne fie
permis sã dãm precãdere opiniilor care au fost concretizate prin programul
repetat întocmit de Guvernul þãrii, program în care se hotãra de a se veni în
ajutorul Bãncii Blank ºi a creditului însuºi.
Cum s-a desfãºurat aceastã preluare de portofoliu din partea Statului?
La 16 aprilie 1930, Ministerul de Finanþe se adreseazã Bãncii Naþionale,
propunând ca Banca Naþionalã sã preia o primã tranºã de 300 milioane, din care
cu 200 milioane a cumpãrat „Cultura Naþionalã”. Asupra acestei operaþiuni în
legãturã cu „Cultura Naþionalã”, în mod necesar trebuie fãcute de la început douã
observaþiuni. Prima observaþiune: preluarea de cãtre Stat a acestui Institut de
Arte Grafice a fãcut obiectul unor tratative cu mult anterioare preluãrii
portofoliului de cãtre Stat. Astfel, în ianuarie 1930, Banca Industrialã a fãcut
ofertã Statului de a-i vinde Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”.
A doua observaþiune: cele 300 milioane efecte, care au fost preluate de
Stat cu aceastã primã tranºã, se gãseau deja în portofoliul reescontat la Banca
Naþionalã la acea datã. Nu sunt, prin urmare, efecte care au fost trecute pro
causa în vederea acestei operaþiuni, ci în acel moment se gãseau acolo efecte în
valoare de 1.200.000.000 reescontate ºi din aceste efecte s-a preluat prima
tranºã. Prin urmare, la 11 ianuarie 1930 aceastã operaþiune este fãcutã cu totul
autonom de operaþiunea preluãrii portofoliului.
La un moment dat, au coincidat interesele ºi în decembrie 1929 apãruse
un regulament prin care se reorganiza Regia Publicã Comercialã Monitorul
Oficial ºi Imprimeriile Statului. În art. 2 se prevedea anume cã este nevoie de
concentrarea tuturor imprimeriilor Statului ... /citat/.
Iatã ce anume consideraþiuni au determinat Banca Industrialã sã ofere
vânzarea întreprinderii „Cultura Naþionalã”, care reprezenta necontestat una din
cele mai strãlucite afaceri pe care putea sã le facã Statul. „Cultura Naþionalã”
reprezenta ºi reprezintã astãzi o mândrie a scrisului românesc. Produsele
acestui institut de arte grafice pot sta alãturi de oricare produse ale
întreprinderilor similare din strãinãtate, ele fiind o falã a tiparului românesc.
La ianuarie 1930 se face aceastã operaþiune, la început pentru 350
milioane, oferta a fost trecutã Ministerului, trec peste aceste detalii, peste
expertizele care au determinat valoarea acestei întreprinderi, chestiuni asupra
cãrora voi reveni în capitolul când voi discuta prejudiciul. Deocamdatã,
interesant este cã, în cele din urmã, s-a ajuns la convenþiunea prin care Statul
cumpãrã Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, convenþiune care a fost
ratificatã printr-un jurnal al Consiliului de Miniºtri din 23 iulie 1930 /citeºte
Jurnalul/.
Ca urmare a acestui jurnal, la 29 iulie se face cunoscutã aprobarea ºi, la 2
august 1930, se face luarea în primire de cãtre Stat. Preþul se plãteºte ºi astãzi
încã în rate de cãtre Regie.
Iatã, prin urmare, o parte din acest portofoliu rãscumpãrat printr-o dare în
platã.
Mai rãmãsese un rest de 98.500.000, care reprezenta o poliþã emisã de
Banca Industrialã cu girul Bãncii Naþionale. La 20 octombrie 1930, o cerere a
Bãncii Blank prin care propune Ministerului de Finanþe ca, în locul efectului care
143
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

se gãsea preluat de Stat în valoare de 98 milioane, sã se predea alte efecte care


reprezentau avantajul ºi pentru Stat ºi pentru creditul privat, în limita mãsurilor
necesare de tutelare a interesului debitorilor, cã acest portofoliu era alcãtuit în
majoritate din cambii agricole. Banca Naþionalã rãspunde Statului la 6 noiembrie
1930, spunând cã, luând ºi avizul consilierului tehnic, este de acord cã se poate
satisface cererea Bãncii Blank. Avizul Comisiunii Bãncii Naþionale este în acelaºi
sens ºi tot aºa un al doilea aviz care a studiat posibilitãþile de platã a debitorilor
/citeºte avizul/.
Prin urmare, la acea datã, comisiunile acestea care aveau sã-ºi spunã
cuvântul, puneau în evidenþã de pe atunci ce importanþã prezintã pentru creditul
privat, pentru menþinerea ºi salvarea sa, ca Banca Blank sã fie ajutatã într-un fel
sau altul.
La 31 decembrie 1930, Consiliul de Miniºtri ratificã acest aranjament ºi
autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Blank o convenþiune prin
care sã preia portofoliul agricol. ªi la 23 martie 1931 are loc actul de cesiune care
încheie acest ciclu de operaþiuni al preluãrii primei tranºe. De reþinut, în rezumat,
aceastã preluare s-a fãcut de la început ºi cu scopul de a se veni în sprijinul
acestei instituþiuni a Bãncii Blank, a cãrei funcþionare normalã mai departe era
foarte necesarã pentru creditul privat în acel moment.
A doua tranºã. A trecut aproape un an de la aceastã datã. Ne gãsim în
epoca ce mai gravã a crizei. Dacã ar fi sã împãrþim metodic perioada de timp
cuprinsã între efectuarea acelei de a doua preluãri a portofoliului ºi data când
Banca Blank s-a prãbuºit, am putea sã facem o discriminare: o primã perioadã ar
îmbrãþiºa lunile iunie ºi iulie 1930, perioadã de tatonãri în care toate organele
chemate sã participe într-un fel sau altul la apãrarea creditului privat, cãutau sã
gãseascã o soluþie necesarã salvãrii Bãncii Blank ºi a creditului privat însuºi; o a
doua perioadã, în august 1930, când se pãºeºte la realizãri efective; o a treia
perioadã, în fine, octombrie 1931, când s-a constatat cã toate mãsurile luate
pânã aici erau insuficiente, când organele chemate sã apere creditul au ezitat în
ultimul moment sã facã ºi ultimul act care era necesar ºi suficient pentru salvarea
Bãncii Blank, adicã acordarea unui nou credit de 800 milioane ºi prin acest refuz
au fãcut imposibilã salvarea Bãncii Blank, ºi, în acelaºi timp, au fãcut inutile toate
sacrificiile de pânã acum, aducându-ne astãzi în faþa dumneavoastrã sã ne
apãrãm în contra unei imputaþiuni de culpã ºi a unei rãspunderi de daune.
Banca Blank, la data când a fost obligatã sã intervinã pentru a se prelua a
doua tranºã, lichidase aproape întregul sãu portofoliu de creanþe. Avea numai
277.280.000 în portofoliul Bãncii Naþionale. La 19 iunie 1930, cifra era
849.553.000, iar la data când trebuia sã aibã loc a doua tranºã – ºi aceasta este o
observaþiune preþioasã – datoria de scont la Banca Naþionalã scãzuse la cifra de
549.533.000.
Timp de un an ºi jumãtate, Banca Blank a avut sã lupte cu cele mai teribile
greutãþi, în special cu gravele repercusiuni din viaþa comercialã din cauza
prãbuºirii unora din marile instituþiuni de credit, cum au fost: Banca Franco-
Românã, Banca Generalã a Þãrii Româneºti, Banca Berkowitz, Banca Moldova
etc. Aceste fapte nu se pot ignora. Aceste prãbuºiri au avut loc mai înainte ca
Banca Blank sã solicite pentru a doua oarã sprijinul Statului, ele îngreunând însã
foarte mult situaþiunea Bãncii Blank. De aceea, în momentul solicitãrii de
preluare a celei de a doua tranºe, situaþia Bãncii Blank era gravã. Aceastã
situaþie însã era perfect de bine cunoscutã ºi Ministerului de Finanþe ºi Bãncii
Naþionale ºi în opinia publicã. În aceastã privinþã, depoziþiile martorilor Madgearu
ºi Argetoianu sunt precise.
144
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

/Citat din depoziþii/.


Dar situaþiunea era cunoscutã ºi din rapoartele ce erau întocmite fie de
inspectorii Bãncii Naþionale, domnii Mecu ºi Nestorescu, fie de consilierul tehnic
Auboin.
Dl. Auboin face cunoscut, printr-o adresã din 28 iunie 1931, cât de gravã
este situaþiunea Bãncii Blank.
/Citat din raportul Auboin/.
Iatã cum se încadreazã situaþiunea de fapt în situaþiunile teoretice de
principiu pe care le arãtam ºi de aceea m-am simþit obligat sã rãpesc atât de mult
timp instanþei, ca sã insist asupra ambianþei în care avea loc aceastã preluare de
portofoliu. Dl. Auboin reprezenta aici nu numai tehnicianul pus sã vegheze la
buna aplicare a operaþiunii de stabilizare, dar reprezenta ºi interesul bãncilor
care au acordat împrumutul de 25 milioane de dolari pentru efectuarea
stabilizãrii. În aceastã îndoitã calitate, cuvântul domniei sale era necesar sã fie
þinut în seamã. La iulie 1930, iatã strigãtul domniei sale de alarmã: „Tout retard
est de nature a compremettre gravement la situation de la banque et du pays tout
entier...”. În acelaºi sens, este ºi adresa d-lui Argetoianu. Sugestia preluãrii
portofoliului de 600 milioane cu a doua tranºã era a lui Auboin. Acest lucru apare
în mod evident din nota asupra Bãncii Blank, pe care o întocmeºte dl. Auboin la
30 iulie 1931. Dupã ce aratã care este situaþiunea Bãncii Blank, pe care o
gãseºte „catastrofalã” în acel moment, soluþiunea pe care o gãseºte este cã
trebuie sã se acorde Bãncii Blank un nou sprijin pentru preluarea celei de a doua
tranºe de 600 milioane. Acest lucru se petrecea atunci când se cãuta sã se
gãseascã o soluþie care sã poatã face posibilã salvarea Bãncii Blank ºi, prin
aceasta, salvarea creditului privat însuºi. Luna august este o lunã de soluþiuni.
Încã de la 4 august, guvernatorul Manoilescu se adreseazã Ministerului de
Finanþe.../citat/.
Tranºa a doua reprezintã aranjamentul pe care Statul, de acord cu Banca
Naþionalã, îl fãcea pentru salvarea Bãncii Blank. Aici preluarea de portofolii
apare un simplu incident. Este numai o mãsurã printre altele pe care organele
responsabile de menþinerea creditului se strãduiau sã le ia în vederea scopului
lor. Dovadã: proiectul de acord intervenit între Stat ºi Banca Naþionalã pentru ca
sã se evite cãderea Bãncii Blank.
Vrea sã zicã, nu de dragul Bãncii Blank, Statul a înþeles sã facã sacrificii
de acord cu Banca Naþionalã. Aceste aprecieri cu caracter subiectiv erau
indiferente organelor acestora. Dar pentru cã ele îºi dãdeau perfect seama la
acea epocã cã, dacã ar fi lãsat sã se prãbuºeascã Banca Blank, n-ar mai existat
bancã în Þara Româneascã cu putinþã de a rezista panicii micului deponent, de
aceea soluþia nu era decât salvarea Bãncii Blank. Acesta era interesul Statului.
„Dans l’interêt de déposants et de l’Etat tout entier” spune raportul.
Ei bine, care sunt mãsurile ce s-au luat? Banca Naþionalã îºi alege din
portofoliu ce e mai bun ºi trece Statului ce e mai prost!!! Pãi, dacã toate efectele
erau bune, ar mai fi fost nevoie ca Statul sã intervinã? Dacã portofoliul era
asigurat prin efecte de perfectã bonitate, mai trebuia sã se intervinã? Fireºte cã
nu. Prin urmare, cele mai bune efecte pãstrate pentru Banca Naþionalã, la
alegerea sa, cele mai proaste trecute Statului. Aceasta este numai o primã
mãsurã.
O altã mãsurã este acordarea unui scont de 400 milioane. Preluarea
acestei a doua tranºe este numai un episod într-un plan general de reorganizare,
care trebuia sã fie completat ºi cu deschiderea unui nou credit de 400 milioane,
dacã panica deponentului ar fi continuat. De altfel, Statul ºtia foarte bine cã
ajutorul de 600 milioane era insuficient ºi cã trebuiau luate ºi alte mãsuri.

145
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Ajutorarea Bãncii Blank presupunea nu numai sprijinul material, ci ºi


controlul care trebuia sã se facã de cãtre organele desemnate anume de cei care
veneau în sprijinul acestei bãnci. Mã opresc un moment asupra a ceea ce
Comisiunea de Anchetã numeºte în raportul sãu bazat pe constatãrile raportului
de expertizã contabilã care a fost întocmit în cauzã – de care, în treacãt fie vorba,
nici nu s-a þinut seamã, cãci era inconcludent, deoarece decretul nu dãdea în
competenþa acestei Comisiuni sã examineze întreaga activitate a bãncii, dacã a
fost bine condusã din punctul de vedere al politicii contabile sau al întrebuinþãrii
fondurilor încredinþate – raportul Comisiunii a reþinut, totuºi, ºi înþelege sã tragã
de aici consecinþe defavorabile Bãncii Blank, cã Banca Blank, de ani de zile, n-a
fãcut decât prin bilanþuri false, prin artificii contabile, sã prezinte marelui public
deponent o situaþiune înfloritoare atunci când, în realitate, situaþiunea Bãncii
Blank era foarte gravã.
„Bilanþuri false ºi artificii contabile”! Vã rog sã-mi permiteþi în aceastã
privinþã sã citez lucrãri cu caracter documentar: /citat/.
Nouãzeci la sutã din bãncile þãrii noastre au întocmit ºi au prezentat în
aceastã epocã bilanþuri false, pentru cã, dacã vreuna din ele ar fi întocmit un
bilanþ real, ar fi trebuit sã se ducã la tribunal sã-ºi cearã declararea în faliment.
Aceasta era situaþiunea pentru 90% din bãnci în 1932, bãnci care au trecut prin
zdruncinul atât de acut al crizei. Iatã, prin urmare, ce trebuie sã reþinem ºi care
este concludenþa unor asemenea bilanþuri false ºi artificii contabile. De altfel,
aceastã chestiune este indiferentã de chestiunea noastrã, pentru cã aici nu
facem gestiunea Bãncii Blank, ci ne ocupãm numai de modul cum Statul a
preluat portofoliul respectiv.
Prin urmare, în luna august se cãutau soluþiuni. La 6 august 1931, o datã
foarte importantã, Ministerul de Finanþe se adreseazã Bãncii Naþionale ca
rãspuns la adresa Bãncii Naþionale din 4 august, arãtând cã nu numai este în
principiu de acord sã se vinã în ajutorul Bãncii Blank, însã acest ajutor trebuie dat
„chiar cu preþul unor însemnate sacrificii”. Ministerul se declarã de acord, face
unele obiecþiuni însã cu privire la suma de 600 milioane pe care o gãseºte prea
mare ºi preconizeazã numai 500 milioane. Banca Naþionalã protesteazã,
rãspunde cã nu poate face rectificãrile cerute de minister, arãtând cã, în aceste
condiþiuni, nu se poate face salvarea Bãncii Blank. /Citat/. Aceasta este
concepþiunea Bãncii Naþionale la august 1931. Banca Blank, cu drept cuvânt,
spunea: este inutil ajutorul pe care mi l-ai dat parþial atunci când dumneata însuþi
recunoºti cã, numai dacã mi l-ai da total, ar fi eficient ºi util. Dacã îmi dãdeai o
ultimã posibilitate, Banca Blank ar fi fost salvatã ºi sacrificiile fãcute pânã în acel
moment n-ar fi fost sacrificii inutile. Lucrul acesta este confirmat chiar de Banca
Naþionalã /citat/.
Iatã care este adevãrul asupra operaþiunilor care au urmat în acest
moment culminant, care avea sã decidã soarta Bãncii Blank. Ministerul de
Finanþe este de acord, consimte sã se acorde cele 600 milioane, consimte, de
asemenea, la deschiderea noului credit de 400 milioane, ca ºi la celelalte mãsuri
de ajutorare.
La 6 august, dl. Auboin se adreseazã d-lui Manoilescu, piesa a fost
comunicatã d-lui Argetoianu în tren, în drum spre Sinaia. În acest moment,
mãsurile care s-au luat au depãºit mãsurile normale pe care un guvern putea sã
le ia. De data aceasta, soluþiuni efective, luna august este luna mãsurilor
efective, aceste soluþiuni au fost luate la Sinaia în Castelul Peleº /citat/.
La Sinaia, în Castelul Peleº, se încheie un protocol de ºedinþã al
Comitetului Executiv, potrivit art. 50 din Statutele Bãncii Naþionale, în prezenþa d-
lor Argetoianu, Manoilescu, Auboin ºi a membrilor Comitetului Executiv /citat
protocol/.

146
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Soluþiunea preconizatã era, prin urmare, aceea a unui sindicat format din
cele cinci mari bãnci, sindicat care sã punã la dispoziþia Bãncii Naþionale
portofoliul necesar reescontului, în ipoteza în care Banca Blank nu va mai fi în
mãsurã sã ofere un asemenea portofoliu. Acest sindicat s-a înfiinþat, a funcþionat,
a fãcut posibilã reescontarea la Banca Naþionalã a unui portofoliu de 700
milioane necesar Bãncii Blank, care actualmente se gãseºte perfect de bine
acoperit cu ceea ce se realizeazã prin exploatarea contractului cu „Discom”
/citat/.
În ziua de 18 august are loc o ºedinþã a Consiliului de Administraþie al
Bãncii Naþionale, prezent fiind ºi dl. Costin Stoicescu /citeºte procesul-verbal/.
ªi acum iatã convenþiunea prin care se pune în aplicare preluarea celei de
a doua tranºe de 600 milioane, convenþiune din 19 august 1931. Asupra acestei
convenþiuni este locul sã insistãm, fãcând sã cadã toatã incidenþa
observaþiunilor noastre asupra cauzei, asupra scopului ºi motivului determinant
care au condus la încheierea ei. Nu este vorba de convenþiunea de preluare de
portofoliu pentru suma de 600 milioane de cãtre Stat, ci este vorba de o
convenþiune între Banca Naþionalã ºi Stat pentru asanarea Bãncii Blank: „date
fiind împrejurãrile pieþei financiare actuale ºi în scopul asanãrii Bãncii
Marmorosch Blank” aºa începe preambulul /citeºte preambulul convenþiunii/.
Desigur cã exonerarea Bãncii Blank de orice obligo era necesarã, pentru
cã nu se putea asana Banca Blank dacã, prin preluarea acestui portofoliu de 600
milioane, dânsa urma sã rãspundã mai departe. Care ar fi fost avantajul Bãncii
Blank în acel moment de panicã, dacã continua sã fie þinutã în obligo faþã de
Stat? Care mai era ajutorul pe care Statul ºi Banca Naþionalã înþelegea sã-l dea
acestei bãnci, nu pentru salvarea ad personam a Bãncii Blank, ci pentru
apãrarea creditului? Care era sacrificiul Statului dacã toate acestea trebuia sã fie
compensate prin menþinerea în obligo a Bãncii Blank? Iatã de ce condiþiunea
esenþialã fãrã de care nu s-ar fi putut concepe rostul acestei convenþiuni era
ieºirea din obligo a Bãncii Blank /citeºte convenþiune/.
Prin urmare, iatã o serie de mãsuri care urmãreau repunerea în
funcþiunile sale normale ale acestei instituþiuni care era Banca Blank, adicã
mãsuri în vederea bunului mers al creditului general.
La 19 august, o piesã decisivã pentru procesul nostru, o piesã
hotãrâtoare, concludentã, peremptorie în ceea ce priveºte preluarea celei de a
doua tranºe: adresa pe care dl. Manoilescu o înainteazã Ministerului de Finanþe
/citeºte aceastã piesã/.
Iatã cum din aceastã piesã se vede cã „acoperirea împrumuturilor actuale
ºi preluarea de cãtre Stat a unui portofoliu de 600 milioane, nu va putea în nici un
caz garanta Statul cã va primi în schimb un activ real de valoare egalã.”
Acest lucru s-a ºtiut în acel moment, s-a ºtiut foarte bine. Totuºi, astãzi ni
se fãcea procesul lipsei de bonitate a efectelor care constituie portofoliul celei de
a doua tranºe.
Astãzi ni se pretinde cã trebuie sã rãspundem sutã la sutã ºi cã Statul ºi
Banca Naþionalã habar n-au avut în acel moment de situaþia Bãncii Blank, cã
situaþiunea aceasta a fost disimulatã ºi cã astãzi abia Statul constatã cã, la acea
datã, Banca Blank se gãsea în situaþiune precarã.
Tot la 19 august, o adresã a d-lui Manoilescu cãtre Ministerul de Finanþe în
chestiunea „Steaua Românã”.
De asemenea, încheierea a fost întocmitã de consilierul tehnic.
Din toate acestea, se constatã clar ºi fãrã putinþã de dubiu sacrificiul pe
care Statul a înþeles sã-l facã în acel moment pentru salvarea creditului.
147
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Din punct de vedere formal, aceastã a doua tranºã s-a fãcut cu respectul
tuturor formelor. Ea a fost precedatã de avizul Comisiunii speciale de
administrare a portofoliului din 27 august, care a examinat compoziþia acestui
portofoliu. Apoi vine jurnalul Consiliului de Miniºtri din 10 septembrie 1931, care
autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Blank o convenþiune de
preluare a acestui portofoliu.
Convenþiunea a avut loc la 7 octombrie între Stat ºi Banca Naþionalã, ºi în
ea se specificã compoziþia portofoliului de 600 milioane. Ulterior, a intervenit
aceastã convenþiune care, la rândul ei, a fost confirmatã, ratificatã prin jurnalul
Consiliului de Miniºtri din 31 august 1932 în executarea convenþiunii dintre Stat ºi
Banca Blank /citeºte Jurnalul/. Convenþiunea se încheie la 12 iunie 1933. În
urma scoaterii din obligo a Bãncii Blank, întreaga datorie este în sarcina Bãncii
Industriale ºi a celorlalte societãþi, arãtându-se pentru fiecare în parte cum are sã
rãspundã ºi în ce condiþiuni are sã se facã lichidarea acestor creanþe prin
acordarea unui termen de 27 ani, în 22 anuitãþi.
Onoratã Înaltã Comisiune, cu toate cã Banca Blank nu mai avea niciun fel
de îndatorire legalã de a rãspunde pentru vreo sumã din valoarea acestui
portofoliu de 600 milioane, totuºi, dl. Aristide Blank personal, la 11 decembrie
1934, dintr-o consideraþiune de ordin moral, nu de ordin legal, a crezut ca o
atitudine necesarã în schimbul ajutorului pe care l-a cãpãtat în momente grele de
la Stat, sã ofere din proprie iniþiativã, pentru acoperirea cel puþin în parte a
acestui portofoliu, anumite valori, anumite bunuri /citeºte scrisoarea d-lui Blank/.
Aceastã propunere fãcutã de dl. Aristide Blank n-a gãsit ecou. Deºi s-au
fãcut evaluãri, deºi s-au însãrcinat organe care sã cerceteze la faþa locului ce
anume reprezintã aceste valori care erau oferite gratuit, fãrã nici o obligaþie,
pânã în februarie 1935 nu s-a cãpãtat niciun rãspuns.
Fireºte, Banca Blank nu putea sã rãmânã în acel moment fãrã rãspuns,
cãci pe temeiul concordatului datoriile trebuia executate. Acest lucru a
determinat-o sã revinã asupra acestei propuneri ºi s-o socoteascã nulã ºi
neavenitã, întrucât nu s-a dat niciun fel de curs propunerii fãcute.
La 28 septembrie 1935 însã propunerea a fost reiteratã, de data aceasta
oferta este fãcutã de Banca Blank în nume propriu. Printre altele se oferã 8.000
acþiuni ale Societãþii „Olãneºti”, 11.000 acþiuni ale Societãþii „Aluminia” etc. În
decembrie se completeazã aceastã ofertã ºi Banca Blank oferã ºi alte active
pentru rãscumpãrarea portofoliului de 600 milioane.
Se face expertizarea bunurilor de la „Olãneºti”, ajungându-se la un venit
anual de 240.000 lei – ceea ce însã nu excludea cã, cu un mic sacrificiu de 3
milioane, acest venit sã fie cu mult sporit.
La 15 iunie se încheie un al doilea referat.
La 11 iulie 1936 încã, Banca Blank nu primise niciun fel de rãspuns.
Banca Blank, constatând pentru a doua oarã cã, la un gest al sãu pornit
dintr-o purã îndatorire moralã, Statul n-a rãspuns, a înþeles sã-ºi retragã oferta.
Totuºi, o reitereazã pentru a treia oarã în martie 1938. La aceastã datã se fac din
nou expertize, se adaugã o ofertã pentru o cantitate de 30.000 lire sterline Rentã
Consolidatã 1929, ca un supliment de ofertã Ministerul Muncii socoteºte cã
aceastã ofertã este avantajoasã, cã se face o bunã achiziþie, urmeazã o
corespondenþã, ºi la martie 1940 ºi astãzi încã aceastã ofertã este în fiinþã, fãrã
sã fi cãpãtat vreun rãspuns.
Am þinut sã arãt aceastã situaþiune ca sã se poatã vedea buna credinþã de
care a dat dovadã Banca Blank.
Ultima fazã, faza finalã, este aceea a prãbuºirii Bãncii Blank.

ªEDINÞA VIITOARE PENTRU DATA DE 25 NOIEMBRIE, ORA 16.00

148
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ªedinþa din 25 noiembrie 1941

Dl. avocat Bãlescu /în continuare/:


Onoratã Înaltã Comisiune, luna octombrie 1931 reprezintã
deznodãmântul dramei financiare care a fãcut ca, dupã aproape 80 de ani de
activitate – hai sã zicem în parte ºi pentru progresul binelui naþional –, Banca
Marmorosch Blank a trebuit sã se prãbuºeascã.
Între timp, cãzuserã câteva din bãncile mari, cum era Banca Generalã a
Þãrii Româneºti, Banca Berkowitz etc., era mai justificatã de data aceasta
panica micului deponent care s-a repezit sã-ºi retragã depozitele într-un moment
în care, mai mult decât oricând, bãncile erau în dificultate de a face faþã crizei.
Încã pe la sfârºitul lui septembrie 1931 consilierul tehnic Auboin dãdea
alarma asupra situaþiei deosebit de gravã în care se gãsea Banca Blank. Într-o
comunicare fãcutã d-lui Manoilescu la 8 octombrie 1931, îi spunea între altele, ca
o soluþie, cã era bine sã se facã o fuziune generalã a instituþiunilor de credit.
Pentru prima oarã apãrea aceastã soluþie, aceastã propunere de soluþie
concretã: fuziunea marilor bãnci. Nu era aceasta o inovaþie ieºitã din
perspicacitatea personalã a d-lui Auboin, ci era o chestiune care se realizase cu
foarte bune rezultate în alte þãri. Pe de altã parte, ea ieºea ºi dintr-o necesitate
biologicã, aceea de a face faþã greutãþilor printr-o capacitate unitã, adicã a mai
multora la un loc.
Prin urmare, alarma era datã. Pericolul era iminent. Trebuia soluþiuni ºi
una din sugestii era deja datã de dl. Auboin: fuziunea bãncilor.
Între diferitele propuneri care se fãceau din toate pãrþile pentru gãsirea
celei mai bune soluþiuni de a se evita prãbuºirea Bãncii Blank, ºi prin aceasta
dezastrul creditului intern, s-a întocmit la 17 octombrie un acord între Banca
Româneascã, Banca Blank, Stat ºi Banca Naþionalã, acord pentru a se evita 1/
închiderea bãncilor, 2/ o pierdere pentru deponenþi ºi 3/ retragere din depozite.
Prin urmare, nu numai salvarea din punctul de vedere personal al Bãncii
Blank, dar ca sã se evite ºi aceste alte pierderi.
S-au propus ºi alte proiecte. La un moment dat, Guvernul se gândea cã
este locul sã decreteze blocarea depozitelor, ceea ce ar fi provocat o reacþiune
imediatã a Bãncii Naþionale unde, într-o ºedinþã de comitet, s-a încheiat ºi un
protocol în aceastã privinþã /citeºte protocolul/.
În cele din urmã, cu afirmaþiunea repetatã, constantã ºi foarte hotãrâtã a
d-lui ministru de Finanþe cã înþelege sã ajute cu toate mijloacele Banca Blank, s-a
gãsit cã, totuºi, trebuie sã se facã sforþãri comune ca sã se ajungã la acest
rezultat ºi printre mãsurile care trebuia sã se ia de îndatã ca sã se înlãture ºi
oarecare asperitãþi cu caracter personal, s-a decis sã se cearã – ºi se pare cã a
fost iniþiativa proprie a organelor de conducere – demisiunile celor care au
condus banca. De aceea, la 19 octombrie se produce demisiunea d-lor Aristide
Blank ºi Soepkez /citeºte demisiunile respective/. ªi pentru cã pe lângã
chestiunea aceasta se punea ºi aceea a modului de conducere a instituþiunii pe
calea votului majoritar, aceleaºi persoane cedau acþiunile lor spre a asigura noii
conduceri majoritatea voturilor în viitoare adunãri generale.
Lucrurile s-au precipitat în aºa fel încât a fost nevoie pentru a doua oarã
ca chestiunea sã fie supusã Regelui la Castelul Peleº pe ziua de 19 octombrie, la
Sinaia. Aºa ne spune martorul Argetoianu /citeºte din depoziþia martorului
Argetoianu/.
La 21 octombrie, dimineaþa, are loc la Banca Naþionalã o primã ºedinþã a
comitetelor în urma cãreia se încheie urmãtorul protocol /citeºte protocolul/.
149
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Se arãta aici cã lipseºte o scrisoare de retragere de la conducerea bãncii din


partea d-lui Tabacovici.
În urmã se produce ºi aceastã scrisoare de demisie /citeºte demisia d-lui
Tabacovici/.
În aceeaºi zi, dl. Guvernator adreseazã Ministerului de Finanþe o
scrisoare /citeºte scrisoarea/ ºi, la 21 octombrie, are loc o nouã ºedinþã a
Consiliului de Administraþie al Bãncii Naþionale, consiliu la care ia parte ºi dl.
Costin Stoicescu ºi care decide /citeºte deciziunea/.
Se redacteazã textul de scrisoare care nu cuprinde, de altfel, decât
reproducerea scrisorii ministrului de Finanþe adresatã Guvernatorului ºi prin care
declarase cã înþelege a da concursul sãu pentru salvarea Bãncii Blank, prin
rãscumpãrarea unei pãrþi din portofoliul bãncii. Aceastã scrisoare însã n-a mai
parvenit la destinaþie pentru cã, în ziua de 21 octombrie, Banca Blank a fost
nevoitã sã-ºi închidã porþile. În drum spre Sinaia, în staþia Sinaia chiar, dl.
Manoilescu primeºte o telegramã care-i confirmã acest lucru. ªi în aceeaºi zi,
adicã tot la 21 octombrie, pe poarta închisã a Bãncii Blank apare un anunþ prin
care se anunþa cã banca a fost închisã din cauza demisiunilor d-lor Aristide
Blank, Tabacovici ºi Soepkez. De atunci, porþile Bãncii Blank n-au mai fost
deschise.
Fireºte, dacã ne-am limita numai la aceste acte din dosar, este o
chestiune care rãmâne nelãmuritã: ce s-a petrecut pentru ca atunci când toate
organele fãceau sforþãri imense spre a împiedica Banca Blank sã cadã, când
Ministerul de Finanþe socotea necesar ca ea sã fie salvatã, când guvernatorul
Bãncii Naþionale era de aceeaºi opinie întemeiat ºi pe un vot al majoritãþii
Consiliului de Administraþie, când se gãsiserã soluþiuni concrete ºi, între altele,
chiar se reuºise sã se redacteze un proiect de fuziune între cinci din principalele
bãnci din Bucureºti, ce s-a putut întâmpla ca, dupã 24 ore, totul sã se
prãbuºeascã?
În parte, rãspuns la aceastã legitimã întrebare putem gãsi în depoziþia
unuia din martorii principali din acest proces, fostul ministru de Finanþe în acea
epocã, acela care era mai în mãsurã decât oricare altul sã cunoascã situaþia, dl.
Argetoianu. Voi citi din depoziþia domniei sale numai pasajele referitoare la
istoricul faptelor ºi care nu apar în acte.
Acestea s-au petrecut atunci când, în noaptea de 21 octombrie, Banca
Blank a vãzut cã nu mai poate sã fie salvatã /citeºte din depoziþia d-lui
Argetoianu/.
Din toate acestea, se poate vedea clar motivul pentru care s-a prãbuºit
Banca Blank: soluþiunea care cãpãtase formal aprobarea Bãncii Naþionale prin
organele sale, în realitate era o aprobare smulsã de cãtre guvernator. ªi acum,
vã rog sã-mi permiteþi sã mã opresc un moment asupra acestui punct, care pare
cã are o importanþã deosebitã în acest proces. Va sã zicã Banca Blank s-a
prãbuºit pentru cã, în mod substanþial, nu formal, Comitetul Bãncii Naþionale a
fost contra oricãrui fel de soluþie, deºi se gãsise o soluþie adoptatã ºi în alte þãri.
Comitetul care decidea în majoritate la Banca Naþionalã, adicã acei care aveau
cuvântul hotãrâtor prin majoritatea voturilor – ne-o spune dl. Cantuniari – erau
domnii Bãicoianu, Bãlãnescu ºi Costin Stoicescu, în ciuda notoriei domniilor lor
rezistenþe ori de câte ori era vorba de soluþiuni în ceea ce priveºte salvarea
Bãncii Blank. Îmi veþi permite sã reproduc câteva pasaje din depoziþiile a doi
dintre aceºti martori, ºi anume dl. Costin Stoicescu ºi dl. Bãlãnescu.
Domnul Costin Stoicescu, din consideraþiuni care sunt azi mai presus de
orice fel de bãnuialã, am spus ºi o repet, dar din consideraþiuni personale, era
150
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

obligat dupã conºtiinþa domniei sale sã fie împotriva Bãncii Blank. Era vorba de
un adevãrat proces de conºtiinþã pe care domnia sa îl mãrturiseºte în depoziþie
atunci când spune: „în ce mã priveºte, situaþiunea mea de fost secretar general
al Bãncii Blank ºi de fost director al unor sucursale...” /citeºte depoziþia d-lui
Stoicescu/.
Prin urmare, dl. Costin Stoicescu, în perfecta domniei sale bunã credinþã,
avea totuºi o opinie personalã ºi aceastã opinie personalã nu coincidea cu
directivele ºi mãsurile care se luau de cãtre Guvern. Dl. Stoicescu se vede pus în
situaþiunea, pentru a-ºi apãra convingerile sale personale, sã declare cã greºit s-
a fãcut cã s-au preluat efectele Bãncii Blank – ºi aceasta atunci când, în martie
1930 ºi în august 1931, Guvernul ºi Banca Naþionalã socoteau cã este
indispensabil necesar pentru salvarea creditului privat ca acest portofoliu sã fie
preluat de Stat; de asemenea, dl. Costin Stoicescu, tot din punctul de vedere al
domniei sale personal, socoteºte cã legea conversiunii datoriilor agricole ºi
urbane este o consecinþã directã a preluãrii de cãtre Stat a protofoliului de efecte,
atunci când noi ºtim cu toþii cã aceastã lege a fost prilejuitã din cu totul alte motive
decât acelea pe care le înfãþiºeazã domnul Costin Stoicescu, ºi cã nu existã
raport de conexiune între faptul preluãrii portofoliului Bãncii Blank ºi legea
conversiunii.
Acesta este domnul Stoicescu, care a fãcut parte dintre aceia care au
smuls votul domnului Manoilescu, vot care a provocat cãderea Bãncii Blank.
Tot domnul Costin Stoicescu afirmã cã semnalul a fost dat de domnul
Bãlãnescu. De altfel, domnul Stoicescu criticã foarte aspru toate mãsurile luate
de consilierul tehnic Auboin, mãsuri pe care le socoteºte a fi fost cu totul
împotriva interesului naþional, spunând printre altele cã domnul Auboin
propunea întotdeauna anumite sugestiuni contrarii interesului nostru /citeºte din
depoziþia Stoicescu/. De asemenea, domnia sa ne spune cã, la un moment dat,
domnul Niculae Bãlãnescu a refuzat pur ºi simplu de a mai admite la scont
portofoliul prezentat de Banca Blank. Prin urmare, nu era vorba de efecte care nu
îndeplineau condiþiunile statutare, ci era pur ºi simplu vorba de portofoliul Blank.
ªi domnul Stoicescu adaugã: „în acel moment semnalul pentru ajutorarea Bãncii
Blank era dat”.
Sã-mi permiteþi sã revin, pentru un moment, cu câteva extrase din
depoziþia domnului Bãlãnescu. Iatã cum începe domnia sa: „ni se cere nouã,
celor care am fost la conducerea bãncii în timpul aplicãrii funestei noii legi de
stabilizare a leului...”. Prin urmare, o lege care era socotitã de Guvern ca fiind
salvatoare pentru moneda naþionalã, era o lege „funestã” în vederile de perfectã
bunã credinþã a domnului Bãlãnescu. Dupã domnia-sa, legea monetarã este o
lege nenorocitã, „operã a unor diletanþi, prezumþioºi ºi superficiali” /citat din
depoziþia Bãlãnescu/.
Iatã acum ºi articolul 2 al legii din februarie 1927, în interpretarea
domnului Bãlãnescu. Dupã ce vorbeºte de o mentalitate bolnãvicioasã ºi altele
asemenea, domnia sa adaugã: „mai vinovaþi decât conducãtorii, sunt...” /citeºte
depoziþia/. ªi nu uitã nici domnia sa sã adauge cã „nu mai puþin vinovat este
mandatarul strãinãtãþii, domnul Auboin”.
În cele din urmã, Comisiunea de Anchetã i-a pus o întrebare precisã,
formalã: care este pãrerea domniei sale, adicã dacã au fost fraude sau
manopere frauduloase, dacã Statul a fost pãgubit ºi cine a profitat. Aceasta este
o chestiune care trebuia sã fie lãmuritã în probatoriul aprobat în cauzã. Domnia
sa rãspunde ºi vã rog sã binevoiþi a vedea cã eu mi-am dat toatã silinþa, dar
mãrturisesc cã n-am putut sesiza acest rãspuns. Iatã-l: „când se schimbã valori,
151
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

când se fac conveþiuni private ºi autentice ... de valoare îndoielnicã... /citeºte


depoziþia Bãlãnescu/.
Vã mãrturisesc cã nu pot sã pricep în ce mãsurã acest rãspuns precis la o
întrebare precisã poate sã fie în legãturã cu culpa ce se aduce Bãncii Blank cã,
prin fraudã, ar fi provocat grave prejudicii Statului.
Onoratã Înaltã Comisiune, iatã prin urmare cauza prãbuºirii Bãncii Blank:
Comitetul Executiv al Bãncii Naþionale, din care fãceau parte domnii Bãlãnescu
ºi Costin Stoicescu cu cuvânt hotãrâtor, a refuzat categoric sã acorde sprijinul
acestei bãnci, fapt care a determinat pe dl. Argetoianu sã lase ca Banca Blank sã
se prãbuºeascã.

Cea de a treia tranºã s-a preluat de cãtre Stat în condiþiuni foarte


curioase. Ea n-a fost cerutã niciodatã de Banca Blank. Aproape cã nici nu era
necesarã. Aceasta a treia tranºã de 108.335.241, avea loc cu o zi înainte de
cãderea bãncii. O spun martorii ºi a fost confirmatã de fapte. Aceastã tranºã s-a
plãtit efectiv la ghiºee de cãtre funcþionarii Bãncii Naþionale, care au venit de
peste drum cu sacii plini spre a potoli panica deponenþilor. ªi seara, s-a constatat
cã s-au plãtit aceste 108 milioane, pentru care Banca Industrialã a semnat un
efect remis Bãncii Industriale.
La 31 octombrie aceastã operaþiune a fost fãcutã, nu în perfect acord cu
dispoziþiunile legii din 1930, pe socoteala, pe riscul ºi din iniþiativa proprie a
Bãncii Naþionale. Fireºte cã Banca Naþionalã a avut grijã sã regularizeze aceastã
operaþiune. De aceea, adreseazã Ministerului de Finanþe urmãtoarea scrisoare
/citeºte scrisoarea/.
Banca Naþionalã a crezut cã poate sã legitimizeze aceastã platã ca fiind
fãcutã drept avans pentru cele 400 milioane, care erau prevãzute în convenþia
din 1931 pentru asanarea Bãncii Blank – cu toate cã operaþiunea a fost fãcutã
dupã ce s-au închis ghiºeele. Ministerul de Finanþe n-a înþeles sã dea curs
acestei cereri a Bãncii Naþionale, ceea ce a prilejuit o foarte lungã corepondenþã
pe timp de foarte mulþi ani.
Totuºi, peste alþi doi ani, operaþiunea aceasta a fost regularizatã printr-un
jurnal al Consiliului de Miniºtri, al cãrui referat întocmit de ministrul de Finanþe, la
21 aprilie 1933, este foarte important /citeºte referatul/. Din acest referat se vãd
motivele pentru care s-a întârziat, cu toate cã domnul Costin Stoicescu spunea
cã altele au fost cauzele, ºi anume „marea învãlmãºealã de la Banca Naþionalã
din cauza cãreia s-a uitat sã se facã aceastã scrisoare”.
Pe baza acestui raport al ministrului de Finanþe se emite, se publicã
jurnalul Consiliului de Miniºtri din 4 mai 1933, prin care Ministerul de Finanþe este
autorizat sã ratifice operaþiunea rãscumpãrãrii unui portofoliu de 108 milioane
/citeºte jurnalul/. Banca Blank trecea Statului, prin urmare, în plinã proprietate,
6.184 acþiuni ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu. În schimbul de scrisori care a avut
loc între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe se precizeazã cã nu existã
niciun dubiu ºi cã, pe baza acestui jurnal al Consiliului de Miniºtri, Banca Blank a
fost scoasã din obligo, aºa cum s-a petrecut ºi cu celelalte douã preluãri
anterioare de portofolii. La 25 iulie se ia în posesie pachetul de acþiuni majoritare
ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, ºi, cu acestea, se încheie ºi cea de a treia
preluare de portofoliu de 108 milioane.
Onoratã Înaltã Comisiune, care a fost situaþia Bãncii Blank dupã
încheierea concordatului? Este foarte important ºi preþios sã cunoaºtem aceastã
situaþiune pentru ca sã vedeþi în ce mãsurã aceastã bancã aºa cum se gãsea a
fost, totuºi, în stare sã execute o bunã parte din obligaþiunile ce-ºi luase faþã de
creditori, Stat ºi Banca Naþionalã.
152
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

La data concordatului, pasivul bãncii faþã de deponenþi ºi creditori era de


1.800.000.000. Din acest pasiv, au fost achitate pânã astãzi 1.563.500.000,
rãmânând, deci, de platã 258 milioane. În raport cu Banca Naþionalã, creanþa de
reescont la data concordatului era de 1.736.000.000. Aceastã creanþã a fost
garantatã pe larg prin douã categorii de garanþii: întâi, prin gajuri asupra tuturor
acþiunilor industriale mai importante pe care Banca Blank le avea la acea datã în
portofoliul sãu, ºi din acestea cele mai multe supraevaluate, cum erau, de
exemplu, chestiunea cu acþiunile Societãþii Anonime „Universul”; al doilea, printr-
un gaj asupra acþiunilor „Discom”, gaj constituit prin douã acte distincte, unul la 5
mai 1932, al doilea la 23 aprilie 1934. În aceste acte care au fost fãcute se arãta ºi
se dãdea posibilitatea ca creanþa Bãncii Naþionale sã fie cu mult redusã, ea
gãsindu-se astãzi perfect asiguratã. Convenþiunea „Discom” a fost, ulterior,
anulatã ca oneroasã, dar pânã la data anulãrii Banca Naþionalã a încasat 535
milioane, în afarã de cele 250 milioane care au fost afectate plãþii creditorilor
particulari.
Dacã þineþi acum seama cã ºi creanþa iniþialã a fost redusã la 990
milioane, rezultã cã astãzi creanþa Bãncii Naþionale este numai de 455 milioane,
de unde la data iniþialã era de 1.736.000.000, ºi aceastã sumã este perfect de
bine garantatã, în aºa fel încât Banca Naþionalã nu mai are nici un fel de risc sã
sufere vreo pierdere. Aceasta înseamnã în rezumat cã, de la data concordatului
pânã astãzi, Banca Blank, aceastã bancã falimentarã, a fost în mãsurã sã achite
aproape 3 miliarde din datoriile cu care era încãrcatã.
Iatã Onoratã Înaltã Comisiune, care era situaþia când, dupã zece ani de
zile, apare legea din octombrie 1940 prin care se instituie o nouã comisiune de
anchetã cu privire la condiþiunile în care au fost preluate portofoliile de cãtre Stat.
Iatã expunerea de motive a legii, din care în prim loc se poate vedea cã suntem
îndreptãþiþi atunci când vorbim despre ambianþa localã a timpului în care se
petreceau lucrurile /citeºte expunerea de motive/. Se vede de aici cum, datoritã
împrejurãrilor, Statul român a fost silit sã ia asupra sa creanþele dubioase, multe
din ele provenind din alte operaþiuni decât acelea de ordin comercial ºi cã totalul
acestor creanþe se ridicã la cifra de peste 4 miliarde, în schimbul cãrora Statul a
dat devizã forte.
Prin urmare, Statul a sacrificat 4 miliarde. Dacã noi arãtãm cã, de pe urma
Bãncii Blank, aºa cum constatã Comisiunea de Anchetã, Statul ar fi avut un
prejudiciu de 800 milioane, înseamnã cã, totuºi, evident cã Statul a suferit de pe
urma altor întreprinderi, altele decât Banca Blank, un prejudiciu de
3.200.000.000. În al doilea rând, cred cã am arãtat cã Banca Blank nu era o
întreprindere falimentarã, nu era ºi nu este nici astãzi, din moment ce astãzi încã
este în mãsurã sã plãteascã concordatul sutã în sutã, în timp ce putea tot aºa de
onorabil sã ofere numai 40%, ºi tot aºa de onorabil, cum au fãcut ºi alte bãnci,
putea sã ofere numai 17%, aºa cum a fãcut Banca Generalã a Þãrii Româneºti,
pe temeiul art. 52 din legea pentru asanarea datoriilor agricole. Prin urmare,
instituþiuni falimentare or fi fost, dar nu Banca Blank.
Dar, Onoratã Comisiune, oare Banca Blank, atât de bârfitã pentru scopul
ºi politica sa în momentul în care era necesar ajutorul din partea Statului, nu
merita acest ajutor? Oare Banca Blank cu nimic n-a contribuit pentru progresul
economiei naþionale a Þãrii Româneºti, în aºa fel încât sã se afirme dupã zece
ani cã Banca Blank nu merita, din cauza scopului ºi politicii sale, un sacrificiu din
partea Statului? Socotim cã nici din acest punct de vedere Banca Blank nu se
încadreazã în ceea ce a urmãrit decretul din octombrie sã stabileascã în raport
cu gravele prejudicii pe care Statul a avut sã le sufere de pe urma acestor
153
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

operaþiuni. Rezumând, pe de o parte trebuie sã reþineþi încadrarea necesarã a


ambianþei locale a crizei pe care n-a putut sã ignore acest decret, iar în al doilea
rând, cã reaparaþiunea prejudiciului a devenit activã din faptul subiectiv cã
daunele proveneau din întreprinderi falimentare care nu meritau ajutorul
Statului.
Decretul-lege din 1940 a prevãzut o îndoitã competenþã pentru
Comisiunea de Anchetã. Aceastã Comisiune avea sã cerceteze întâi
„operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat
portofoliul de efecte aflat la Banca Naþionalã potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi a
legii din 1 aprilie 1936, 2/ precum ºi condiþiunile fixate ºi 3/ convenþiunile
încheiate pentru realizarea acestor efecte.” Aceasta este competenþa Comisiunii
de Anchetã ºi aceasta numai în mãsura în care – atât interesa ca instanþã
specialã ºi excepþionalã de anchetã – preluarea portofoliului sau convenþiunile
încheiate constituie fraude sau grave prejudicii.
Vrea sã zicã, Comisiunea avea sã cerceteze dacã sunt fraude sau dacã
sunt grave prejudicii. Ca atare, Comisiunea de Anchetã nu era competentã sã
statueze asupra oportunitãþii mãsurilor care s-au socotit necesare sã se ia ºi din
care au rezultat prejudiciile, dacã vor fi fost, pentru Stat.
Decretul spune categoric cã ancheta se va face pe temeiul legilor din 27
iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936. Prin urmare, însãºi autorii decretului recunosc cã
existã o armãturã legalã pe care Comisiunea de Anchetã avea sã-ºi întemeieze
cercetãrile sale. Nu intereseazã prin urmare – aºa cum gãsim în opinia
personalã a domnului Stoicescu ºi Bãlãnescu – aceastã lege din 1930 ca ºi
legea stabilizãrii erau legi oportune sau funeste, dacã erau bine venite pentru
interesul salvãrii creditului sau dacã erau legii „improvizate de superficiali”. Nu
intereseazã aceste lucruri pentru cã decretul înþelege, pe temeiul acestor legi, sã
limiteze competenþa de cunoaºtere a Comisiunii de Anchetã. Or, pe temeiul
acestor legi, operaþiunile de preluare a portofoliului au fost perfect legale.
Prima tranºã a fost preluatã de Stat pe baza Avizului nr. 2 a Comisiunii de
administrare a Bãncii Naþionale, care a fost creatã prin legea din 27 iunie 1930, ºi
care a opinat cã este legal ºi util ca Statul sã facã înlocuirea portofoliului de 98
milioane cu un portofoliu agricol de 113 milioane ºi de a se scoate din obligo
Banca Blank. Acelaºi lucru se aratã ºi în avizul aceleaºi Comisiuni din 27
noiembrie. Chestiunea scoaterii Bãncii Blank din obligo era, de asemenea, o
chestiune de oportunitate care, desigur, nu cãdea în competenþa Comisiunii de
Anchetã. Ea nu avea a se pronunþa asupra chestiunii dacã în mod oportun, sau
inoportun, Banca Blank a fost scoasã din obligo. Pe baza jurnalului Consiliului de
Miniºtri din 23 iulie 1930, se dãdea autorizaþia de a se primi în platã Institutul de
Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, iar preluarea se face pe baza actului de cesiune
intervenit cu respectul tuturor formelor legale la 1931.
A doua tranºã de 600 milioane a fost efectuatã pe baza avizului din 27
august 1931 a Comisiunii pentru administrarea portofoliului Bãncii Naþionale,
aviz în care, de asemenea, se aratã cã este util ºi legal sã se preia acest
portofoliu ºi sã se scoatã Banca Blank din obligo; pe baza convenþiunii din 1931
încheiatã între Ministerul de Fiananþe ºi Banca Naþionalã pentru asanarea Bãncii
Blank; pe baza jurnalului Consiliului de Miniºtri din 10 septembrie 1931, prin care
se autorizeazã Ministrul de Finanþe sã încheie convenþiunea cu Banca Blank etc.
A treia tranºã, de asemenea, a fost preluatã de Stat pe baza
intervenþiunilor repetate ale Bãncii Naþionale, fãrã niciun amestec al Bãncii Blank
ºi pe baza jurnalului Consiliului de Miniºtri din 4 mai 1933, de ratificare a acestor
operaþiuni pe temeiul cãrora se dãdea în platã pachetul de 6.184 acþiuni ale
Societãþii Buzãu-Nehoiaºu.

154
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Aºadar, din punct de vedere formal, legal, toate operaþiunile de preluare a


portofoliului, primul punct al obiectului de cercetare dat în competenþa Comisiunii
de Anchetã, sunt în perfectã regulã. Ar fi putut Comisiunea de Anchetã sã facã
constatarea cã, deºi în mod formal sau numai aparent, aceste operaþiuni au avut
înfãþiºarea unor acte legale, în realitate însã ele erau viciate, prin fraudã. Dar nu
s-a articulat niciun cuvânt în tot raportul Comisiunii de Anchetã despre o
participare a Bãncii Blank cu calificarea de fraudã la vreuna din operaþiuni care
cãdeau sub competenþa Comisiunii, Comisiunea de Anchetã nu constatã decât
existenþa gravelor prejudicii, atât ºi nimic mai mult.
Tot atât de incompetentã era Comisiunea de Anchetã de a statua asupra
pretindelor leziuni pe care Statul le va fi suferit de pe urma operaþiunilor de
preluare. Dumneavoastrã ºtiþi cã, în ce priveºte preluarea „Culturii Naþionale”,
Comisiunea de Anchetã, dupã ce constatã cã nu existã nicio fraudã, nici grave
prejudicii, din moment ce Statul a primit bine în platã, în schimbul efectului de 200
milioane, aceastã splendidã întreprindere, totuºi, socoteºte cã ar fi fost în
comptenþa sa, ceea ce este complet eronat, sã revizuiascã aceastã operaþiune
de preluare, sã vadã dacã nu cumva ea a fost fãcutã cu lezarea intereselor
Statului, în sensul tehnic al cuvântului, adicã dacã nu cumva s-a produs o
leziune. Or, leziunea nu existã în dreptul nostru românesc. Nu avem în Codul
Civil un text care sã îndreptãþeascã anularea unei convenþiuni intervenitã între
majori, persoane capabile, pentru leziune, nici chiar atunci când este vorba de o
lesio enormis cum existã în dreptul francez. Deci, tot ceea ce a urmat pe aceastã
chestiune nu era de competenþa Comisiunii de Anchetã.
În fine, Comisiunea de Anchetã nu era competentã sã judece asupra
prejudiciilor pe care le va fi suferit Statul de pe urma preluãrii portofoliilor pe baza
convenþiunilor încheiate direct între Stat ºi debitorii cedaþi, ºi aceasta cu atât mai
mult cu cât Comisiunea de Anchetã s-ar gãsi expusã în acest caz într-o
situaþiune de a cãdea în contrazicere, o contradicþie cu sine însuºi. Comisiunea
admite cã toate reducerile care s-au operat pe temeiul portofoliului asanabil,
acela care reprezenta datoriile agricole preluate de cãtre Stat, acelea sunt bune
ºi trebuie sã fie þinute în seamã, ele se deduc din pagubele pe care Statul le va fi
suferit, ºi atunci în mod îndreptãþit putem sã ne punem întrebarea: nu este oare o
contradicþie ºi o lipsã de logicã sã admitem pe acelea pe care Statul, pe temeiul
convenþiunii din 1 aprilie 1936, le-a luat asupra sa pentru cã aceºti debitori cedaþi
au devenit între timp insolvabili? Când legea conversiunii, fiind vorba de
întreprinderile comerciale ºi mai ales bancare, primeºte aceste portofolii tot atât
de valabil la conversiunea datoriilor dacã fac dovada numai /art. 52/ cã au un
plasament de 10% în creanþe agricole sau urbane asanabile, în aceste
împrejurãri, în mod perfect valabil ºi legal, întreprinderea bancarã poate sã facã
aranjamente prin care sã se reducã creanþele pentru un cuantum nelimitat, dacã
creditorii vor astfel, ºi aceste reduceri sunt perfect legale. ªi atunci ne întrebãm:
de ce Comisiunea de Anchetã nu primeºte ca valabile ºi descãrcãtoare pentru
Banca Blank toate reducerile consimþite inter alios de cãtre Stat, care au avut
motive bine justificate ºi care au fost fãcute cu respectul tuturor formelor legale?
De ce Comisiunea de Anchetã nu admite ºi aceste reduceri deopotrivã cu
reducerile consimþite pe temeiul legii conversiunii, atunci când ele pot sã fie
opuse de oricare altã întreprindere de bancã care ar face dovada cã are numnai
10% plasament în creanþe agricole? Tocmai din aceastã cauzã, noi am socotit cã
acþiunea întreprinsã de Stat are din acest punct de vedere ºi un caracter de
prematuritate. O acþiune în responsabilitate nu poate fi promovatã dacã dauna
nu are caracter actual ºi sigur. În aceastã privinþã cer permisiunea ca, în foarte
155
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

scurte cuvinte, sã recapitulez câteva noþiuni elementare în materie de acþiune în


responsabilitate.
Fireºte, în mod elementar, trebuie sã existe o culpã, o daunã ºi un nex
cauzal.
Culpa este fapta omului. Dar nu orice faptã a omului are o relevanþã
juridicã. Fapta trebuie sã aibã un caracter antijuridic ca sã dea naºtere la o
acþiune în responsabilitate /vezi Savigny/.
Dauna, de asemenea, reprezintã o pagubã. Dar nu orice pierdere sau
pagubã economicã poate sã legitimeze o acþiune în rãspundere, ci numai dacã
ea constituie o lezare a unui interes legalmente protejat, numai atunci poate sã
fie juridiceºte relevatã /citat Digeste/.
În ceea ce priveºte nexumul cauzal, acesta trebuie sã existe necesar ºi
permanent. În momentul în care existã un fapt nou care întrerupe, nu mai existã
legãtura necesarã între culpã ºi daunã, dauna poate sã se producã în acest caz
din incidenþa altei cauze ºi vom vedea cã aceastã întrerupere a nexumului de
cauzalitate a existat necontestat în momentul în care Banca Naþionalã ºi-a
preluat sarcina de a administra portofoliul preluat de la Banca Blank, atunci când,
nici dupã 10 ani, Banca Naþionalã n-a fost în mãsurã sã execute pe toþi debitorii
cedaþi, atunci când mai ales s-au comis ºi acte de neglijenþã din partea aceluia
chemat sã gireze acest portofoliu preluat – ceea ce vom demonstra cu acte – iar
pentru a nu da decât un exemplu, vom arãta cã Banca Naþionalã a pierdut chiar o
ipotecã pentru cã a omis sã facã inscripþia ipotecarã.
Dauna trebuie sã fie actualã ºi sigurã pentru cã, în momentul în care
aceste calitãþi ale daunei nu sunt definite, nu poate sã fie vorba de o acþiune în
responsabilitate ºi noi am arãtat cã lucrul acesta rezultã din însuºi textul
raportului Comisiunii de Anchetã, cã dauna nu este nici actualã, nici sigurã, din
moment ce chiar Comisiunea de Anchetã recunoaºte cã pânã când nu se va fi
urmãrit toþi debitorii ºi nu se va fi ºtiut care va fi în acel moment valoarea daunei,
nu se poate vorbi despre o daunã actualã ºi sigurã. Avem toate motivele sã
credem cã debitorii, aºa cum sunt, vor fi în mãsurã sã facã sã se schimbe acest
caracter actual ºi sigur al daunei.
Comisiunea de Anchetã în cercetãrile pe care le face ºi pe temeiul
probelor pe care le stabileºte ºi le reþine, conchide cã Banca Blank s-a fãcut
vinovatã de o culpã din care a derivat dauna suferitã de Stat. De data aceasta
este de datoria mea sã mã opresc un moment numai pentru ca pe temeiul unor
consideraþiuni juridice sã demonstrez pe baza textelor de lege ºi a principiilor de
drept cã nu poate sã fie vorba despre o culpã a Bãncii Blank, în sensul normelor
de drept comercial.
Banca Blank este o societate anonimã, este o persoanã juridicã. Fireºte
cã ºi persoanele juridice pot fi rãspunzãtoare pentru faptele lor proprii
generatoare de daune, pot cãdea în culpã. Aceastã culpã poate sã fie de
douã feluri: contractualã ºi extracontractualã. Ferara, într-o lucrare asupra
persoanelor juridice, confirmã, de altfel, acest lucru /citat/. Dar o persoanã
juridicã nu poate comite delicte civile în sensul art. 998, decât cu o condiþiune: ca
sã lucreze, pentru a fi vorba de un fapt propriu, prin organele sale legiuite. Adicã,
dacã o societate anonimã, printr-o deliberare a Consiliului de Administraþie sau a
Adunãrii Generale, va fi luat o mãsurã care sã producã o daunã, ºi aceastã
mãsurã ar putea sã capete calificarea unui act ilicit, ºi fireºte cã aceastã
persoanã juridicã va rãspunde pentru faptul sãu ilicit. Dar o societate anonimã
persoanã juridicã nu poate sã fie þinutã pe baza unei responsabilitãþi
extracontractuale atunci când nu i se poate imputa actul ca fiind faptul personal
156
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

al organului sãu reprezentativ sau deliberativ. În speþã, nu s-a afirmat cã


vreodatã vreo deliberare a Consiliului de Administrare sau a Adunãrii Generale
sã fi luat o hotãrâre care sã constituie o culpã cu privire la operaþiunile de
preluare a portofoliului sau la convenþiunile de înlocuire intervenite ulterior. În
raportul Comisiunii de Anchetã se afirmã numai cã nu organele Bãncii Blank, ci
numai trei dintre aceste persoane, care au fãcut parte din organul de conducere,
ar fi comis ele oarecare acte sau fapte, de altfel cu totul nejustificate care sã fi
atras vreo responsabilitate. Pe temeiul acestei consideraþiuni, mai poate fi vorba
despre responsabilitatea extracontractualã sau cvasidelictualã a Bãncii Blank în
vreuna din operaþiunile în legãturã cu preluarea portofoliului, din moment ce nu
se articuleazã nici un cuvânt asupra vreunui organ al sãu deliberativ sau
reprezentativ? Iatã o problemã de drept din care rezultã cã nu poate exista sub
acest aspect niciun fel de culpã din partea Bãncii Blank. Raportul se mulþumeºte
sã vorbeascã despre „discuþiuni vii”, despre „intervenþiuni” etc. Fãrã sã se
precizeze de cãtre cine ºi cãtre cine au fost fãcute, dacã aceste acte constituie
sau nu acel caracter de fraudã, care sã legitimeze obiectul anchetei ºi
consecinþele lui.
Chestiunea gravelor prejudicii, singura pe care Comisiunea a reþinut-o ca
sã legitimeze responsabilitatea, la rândul ei nu poate avea temei legal. Ce
anume acte sau fapte au constituit faptul generator al gravelor prejudicii ale
Statului? Comisiunea de Anchetã le enumerã:
În primul rând, cu privire la reescontarea portofoliului, Comisiunea, pentru
uºurinþa de expunere, împarte toate operaþiunile în trei faze: o primã fazã de
reescont, în care toatã rãspunderea este a Bãncii Blank; o a doua fazã, de
preluare a portofoliului, în care afirmã cã nu existã nicio rãspundere a Bãncii
Blank, fiindcã actele sunt între Banca Naþionalã ºi Stat. De altfel, cu aceastã
afirmaþiune se prãbuºeºte întreaga construcþie pentru cã, dacã la aceste acte nu
participã Banca Blank, fireºte cã toatã argumentarea cade; o a treia fazã este
aceea a convenþiunilor intervenite ulterior, fie de preluare, fie de înlocuire, fie de
lichidare a portofoliului.
În ce priveºte prima operaþiune de reescont, Comisiunea de Anchetã
aduce Bãncii Blank acuzaþiunea cã a prezentat la reescont efecte nestatutare
din mai multe puncte de vedere. În primul rând, cã s-a depãºit plafonul
reescontului – o acuzaþie care nu are niciun text ca temei ºi pe care Comisiunea o
enumerã fãrã a spune altceva. A doua acuzaþiune este aceea cã s-au prezentat
la reescont efecte nestatutare în sensul cã nu purtau cel puþin trei semnãturi, aºa
cum prevede art. 23 ºi 24 din statute, cã, în orice caz, aceste efecte nu purtau
decât o singurã semnãturã care putea sã angajeze pe debitor, iar celelalte
aparþineau unor persoane fictive. În ceea ce priveºte cele trei semnãturi, mã
refer la o constatare de fapt: Comisiunea de Anchetã comite o gravã eroare:
Banca Blank a fost scutitã ºi statutele o permit de a prezenta efecte cu trei
semnãturi. Banca Naþionalã a primit, în oriºice caz, de la 1905, efecte de ale
Bãncii Blank numai cu douã semnãturi. Comisiunea comite o gravã eroare
pretinzând cã, la aceea datã, Banca Blank era o societate în nume colectiv ºi cã
autorizarea de a purta numai douã semnãturi n-a fost reînnoitã. Este o greºealã
pentru cã, la acea datã, Banca Blank era o societate anonimã putând sã emitã
efecte numai cu douã semnãturi. Raportul spune însã cã, în realitate, efectele
purtau numai o singurã semnãturã, pentru cã a doua semnãturã era aceea a
Bãncii Industriale, care nu era decât o ficþiune, o secþie industrialã a Bãncii Blank,
din rapoartele fãcute de inspectorii BNR-ului reieºind cã aveau acelaºi sediu,
aceeaºi conducere, capitalul era subscris în întregime de Banca Blank, era prin
157
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

urmare o simplã ficþiune ºi cã, deci, nu exista decât un singur debitor. Eroare.
Banca Industrialã nu este o simplã ficþiune. Ea a fost de la început o societate
creatã cu respectul tuturor formelor legale, o societate care, în noua
concepþiune, care, fireºte, scãpa de sub cunoºtinþele de purã specialitate a
domnilor experþi contabili, reprezintã ceea ce numim noi „societãþi-mamã”, sau
ceea ce doctrina germanã numeºte „Capitalverwaltungsgesellschaft”, adicã
niºte creaþiuni noi ale economiei moderne. Dupã cum o societate poate sã
finanþeze o întreprindere industrialã, o societate poate sã se constituie având ca
obiect numai gerenþa acestor industrii – ceea ce numesc autorii „societãþi
anonime anormale”. Faþã de aceste constatãri ale doctrinei, ceea ce experþii
contabili numesc cã ar fi numai „niºte pur ºi simple combinaþiuni”, fireºte cã
aceste consideraþiuni trebuie înlãturate, cãci realitatea este cu totul alta ºi, prin
urmare, ºi acest punct de criticã al raportului trebuie sã fie înlãturat ca lipsit de
concludenþã.
S-au fãcut obiecþiuni cu privire la convenþiunile încheiate ulterior de
Banca Blank în legãturã cu preluarea portofoliului de cãtre Stat. Trebuie de la
început sã reþinem cã, pe temeiul legii din 27 iunie 1930, trebuie în mod necesar
sã facem distincþiune între trei tipuri de convenþiuni posibile care au fost în fapt
încheiate pe baza planului de stabilizare a portofoliului: au fost convenþiuni
încheiate între Banca Naþionalã ºi Stat, acestea sunt convenþiuni de preluare,
inutile, pentru cã preluarea portofoliului se putea face de-a dreptul pe baza legii.
În al doilea rând, au fost convenþiuni de înlocuire de portofoliu, acestea au
intervenit între Banca Blank ºi Stat sau între Banca Blank ºi Banca Naþionalã. ªi,
în sfârºit, operaþiuni de lichidare. Numai la acestea din urmã se referã legea din
1930 ºi numai pentru acestea legea cere autorizaþiunea Consiliului de Miniºtri,
este foarte natural ºi logic sã se refere numai la acestea pentru cã o datã ce au
fost preluate efectele pe baza legii, Statul ºtia în acel moment care era
consistenþa ºi valoarea portofoliului preluat. Când era însã vorba de convenþiuni
de lichidare, de data aceasta însemna cã, în afarã de primele reduceri
consimþite, trebuia sã intervinã ºi alte reduceri noi ºi de aceea era necesar pentru
a doua oarã sã intervinã un jurnal al Consiliului de Miniºtri numai în legãturã cu
aceste convenþiuni. Aºa se explicã de ce convenþiunile acestea au trebuit sã
capete autorizaþia Consiliului de Miniºtri. În fapt însã toate aceste discuþiuni nu
prezintã interese deosebite, pentru cã printr-un exces de zel, deºi nu era
necesar, toate operaþiunile au purtat confirmarea guvernamentalã, adicã
ratificarea Consiliului de Miniºtri. În aceastã privinþã, nu facem decât sã ne
referim la toatã seria de acte pe care le-am citat ºi din care se vede cã nici unul
din aceste acte nu s-a fãcut fãrã autorizaþia Consiliului de Miniºtri.
În fine, în afarã de chestiunea modului cum aceste operaþiuni s-au
desfãºurat, Comisiunea de Anchetã înþelege sã facã un punct de criticã a faptului
cã Banca Blank a fost scoasã din obligo. Aceasta excede competenþa
Comisiunii, este o chestiune de oportunitate ce nu cãdea în cadrul de examinare
a Comisiunii de Anchetã ºi, din acest punct de vedere, Banca Blank nu se
gãseºte deloc în deficienþã, pentru cã toate preluãrile de portofoliu, pe temeiul
cãrora Banca Blank a fost scoasã din obligo, au cãpãtat investitura ratificãrii prin
jurnalul Consiliului de Miniºtri. ªi aceasta în raport cu toate cele trei tranºe
preluate de Stat.
Pentru a încheia, chestiunea prejudiciului. Existã sau nu prejudiciu grav?
Pentru cã de acesta este vorba. Noi putem afirma ºi suntem în mãsurã sã
demonstrãm cã nu existã prejudiciu ºi cu atât mai puþin un grav prejudiciu suferit
de Stat pe temeiul tuturor operaþiunilor de preluare.
158
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

În ce priveºte chipul cum Comisiunea de Anchetã a înþeles sã stabileascã


prejudiciul, existenþa ºi cuantumul sãu total, se datoreazã unui calcul foarte
simplu: ea constatã cã s-au preluat portofolii de un miliard, cã din acest portofoliu
s-a încasat o sumã de aproximativ 200 milioane ºi cã, prin urmare, a rãmas 800
milioane care reprezintã prejudiciul Statului. Este o socotealã simplã, dar care nu
corespunde cu situaþiunea realã.
În primul rând, în raport cu prima tranºã de 300 milioane, prejudiciul nu
poate sã existe pentru cã Statul a primit în platã „Cultura Naþionalã”. Aceastã
instituþie a fost evaluatã o primã datã, atunci când s-a fãcut preluarea efectivã în
1930, o a doua oarã de cãtre comisiunea de experþi numitã de Comisiunea de
Anchetã ºi o a treia datã de experþii numiþi de dumneavoastrã. Un simplu tablou
comparativ ne aratã cã departe de a constitui un prejudiciu pentru Stat, aceastã
preluare a instituþiunii reprezintã un mare avantaj pentru Stat. Astãzi, ºi noi
socotim cã principial chestiunea este tranºatã, pentru ca sã stabiliþi prejudiciul
trebuie sã vã raportaþi la valoarea de astãzi, astãzi se stabileºte creanþa Statului,
astãzi trebuie sã se stabileascã cuantumul prejudiciului, dacã el existã. Faptul de
a se fi verificat care era valoarea în momentul când s-a fãcut transmisiunea,
prezintã importanþã numai când e vorba de stabilirea elementului de fraudã,
dacã nu cumva Banca Blank a înºelat Statul. Dar în ceea ce priveºte valoarea
daunei ea nu poate sã fie raportatã decât la valoarea actualã. Astãzi, experþii
constatã cã valoarea este de 443 milioane faþã de 201 milioane pentru cât a fost
luatã în platã, ºi cã aceastã valoare corespunde ºi cu aceea din 1931 cu
oarecare aproximaþie. Aceastã evaluare a experþilor este ºi ea susceptibilã de a fi
criticatã, pentru cã, dacã standardul de viaþã astãzi necontestat verificat este de
cel puþin patru ori valorii de la 1930, atunci astãzi în mod corect ºi leal valoarea
Institutului „Cultura Naþionalã” trebuie sã fie de cel puþin 800 milioane. Experþii
constatã însã cã este de 443 milioane. Aceastã sumã trebuie sã fie completatã
cu alte date în ceea ce priveºte valoarea comercialã, interesul pe care Statul îl
avea ca sã dobândeascã acest institut etc. S-a spus cã nu trebuie sã þinem
seama de valoarea vadului comercial – aºa spune Comisiunea de Anchetã –
pentru cã Statul a preluat un activ, iar nu un fond de comerþ. La aceasta existã un
singur rãspuns: Banca Blank a transmis Statului acþiuni, nu maºini. Acþiunile în
cazul unei societãþi anonime înseamnã fond de comerþ. Nu se poate concepe
societate anonimã fãrã acþiuni, iar dacã s-a transmis activul ºi nu s-a transmis
pasivul, fapt din care Comisiunea trage anumite consecinþe contra noastrã,
acesta este încã un argument în favoarea Bãncii Blank, cãci Banca Blank a
înþeles sã elibereze de orice fel de pasiv aceastã instituþie în momentul când a
transmis-o Statului.
În privinþa acþiunilor Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, expertiza a fost fãcutã de
dumneavoastrã ºi rezultatul este cã valoarea unei acþiuni astãzi, þinând seama
de toate elementele componente pentru determinarea justã ºi lealã a preþului, ºi
de valoarea primei ce trebuie acordatã acþiunilor majoritare, valoarea a fost
stabilitã la suma de Lei 49.000 pe acþiune. Raportându-se la numãrul de acþiuni
transmis de Banca Blank Statului, ele reprezintã 303 milioane, prin urmare,
Statul, pentru un portofoliu de 108 milioane, a primit o valoare de 300 milioane.
În ceea ce priveºte lichidarea portofoliului trebuie sã se þinã seama,
Comisiunea n-a þinut seama, de anumite alte chestiuni decât de reducerile din
conversiune care sunt suficiente. Comisiunea trebuia sã þinã seama ºi de
reducerile consimþite de Stat cu toate formele legale, fãrã sã necesite vreo
intervenþiune strãinã. De altfel, într-un aviz al Comisiunii Portofoliului, aviz pe
care-l vom depune, redactat de domnul procuror general Coman Negoescu, se
159
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

motiveazã de ce aceste reduceri trebuie sã fie în oriºice caz þinute în seamã.


Socoteala este urmãtoarea: la prima tranºã de 300 milioane, s-au încasat
13 milioane; reduceri de 38 milioane ºi apoi reduceri convenþionale 68 milioane;
valoarea bunurilor primite în platã 180 milioane, rest 200 milioane. Rezultã o
diferenþã în plus de 24 milioane, ceea ce înseamnã cã, la prima tranºã, Statul
beneficiazã de 270.730.000.
La a doua tranºã, este un minus de 594 milioane, iar la a treia tranºã, un
plus de 274 milioane. Fãcând socoteala totalã, reiese cã, din toate operaþiunile
de preluare a portofoliului, Statul se gãseºte pãgubit astãzi cu suma de 39
milioane sau mai precis 39.213.456. Trebuie sã ºtiþi cã ºi aceste calcule sunt
fãcute în mod foarte larg, cãci, de pildã, n-am þinut seama de iertãrile de datorii la
care Banca Blank a consimþit în momentul când a fãcut transmisia bunurilor date
în platã.
Dacã aceasta este situaþia, desigur cã, faþã de un portofoliu de
1.008.000.000, paguba de 39 milioane a încetat de a fi un prejudiciu grav.
Pentru toate aceste consideraþiuni socotim cã, nefiind articulat niciun
cuvânt în ceea ce priveºte frauda, ºi gravele prejudicii fiind inexistente, prin
aceasta nu poate fi vorba de niciun fel de responsabilitate. De aceea, vã rugãm
sã primiþi apãrarea noastrã ºi sã reformaþi deciziunea Comisiunii de Anchetã.

160
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ªedinþa din 26 noiembrie 1941

Domnul avocat Gheorghiu:


Cu privire la excepþiunea ridicatã de noi, de tardivitate, din adresa care a
fost trimisã de Tribunal se pot face mai multe constatãri: în primul rând, se
constatã din condica biroului central, în primul rând, cã s-a fãcut comunicarea în
ziua de 18 aprilie. În altã parte se spune cã, din condica de expediþie a agenþilor,
reiese cã s-ar fi comunicat la 2 mai ºi, în partea finalã, o altã datã foarte confuzã,
probabil tot 2 mai ºi 30 aprilie. Nu se ajunge la nicio concluzie, sunt simple
constatãri, dar, în orice caz, poartã data de 18 aprilie. Eu nu am de adãugat decât
cã, în materie de procedurã, nu se admite teoria echipolenþilor.
Dacã dumneavoastrã constataþi cã poartã data de 18 aprilie, orice alte
dovezi lãturalnice nu se admit. De aceea, vã rugãm sã vedeþi cã procedura
poartã o datã ºi cã, pânã la înscrierea în fals, aceastã datã rãmâne stabilitã.

Dl. profesor Djuvara:


Mai întâi, care este interesul Statului sã ridice un asemenea incident?
Dacã Banca Blank reuºeºte în apelul fãcut, hotãrârea pe care o veþi da va profita
ºi lui Aristide Blank, pentru cã el nu poate sã fie þinut responsabil pentru un fapt
care nu existã. Dacã s-ar întâmpla – ceea ce eu nu cred – ca Banca Blank sã fie
condamnatã, poate cã se va judeca din nou Statul cu Aristide Blank.
Adversarul meu a citit într-o ºedinþã anterioarã niºte jurisprudenþe. Am
adus aici o jurisprudenþã a Înaltei Curþi /citat jurisprudenþã/ ºi, în aceastã privinþã,
mã refer la concluziunile puse într-o ºedinþã precedentã ºi adaug ºi aceastã
jurisprudenþã.
Asupra chestiunii care se pune trebuie sã vã lãmuriþi întâi în fapt,
rãmânând ca apoi sã judecaþi în drept, cãci sunt de acord cã nu existã
echipolenþã. În fapt: aþi trimis o adresã Tribunalului Ilfov, ºi vã rog sã-mi îngãduiþi
sã analizez puþin aceastã adresã ºi rãspunsul Tribunalului. „În faþa acestei
Comisiuni, în ºedinþa din 19 noiembrie, ridicându-se de reprezentatul Statului un
incident de tardivitate a apelului declarat de Banca Aristide Blank /prin urmare,
nu este nici Banca Blank nici Aristide Blank – probabil cã domnul Prim Preºedinte
al Tribunalului a înþeles cã este vorba de Banca Blank, în nici un caz de Aristide
Blank/. Contra deciziunii din ... cu nr. ... apãrãtorii acestuia /cui?/ au obiectat cã
înmânarea deciziunii atacate s-ar fi fãcut la 28 aprilie. Pentru edificare precizãm
cã este vorba de actul care s-a transmis spre înmânare cu adresa
dumneavoastrã din 7 aprilie, 6 deciziuni care au fost trimise.”
Domnul preºedinte al Tribunalului a însãrcinat pe un domn judecãtor de la
Tribunal sã facã cercetãrile, ºi iatã referatul pe care ni-l trimite astãzi înaintea
dumneavoastrã:

„Ca urmare a delegaþiunii primite, cercetând în registre, am constatat cã


adresa nr. ... din 7 aprilie a Ministerului a trimis Domnului Prim Preºedinte al
Tribunalui Ilfov, cinci deciziuni /prin urmare, nu mai sunt/ în dublu exemplar,
pentru a fi înmânate celor în drept, prin intermediul Corpului de Portãrei.”

Aceste adrese au fost înregistrate în registrul general. Am rugat pe dl.


Arþãreanu sã se ducã la Tribunal sã vadã adresa. Acolo s-a fãcut o eroare, s-a
considerat toatã afacerea ca secretã ºi s-a cercetat nu numai fãrã asistenþa
noastrã, dar fãrã sã ni se permitã sã-i dãm ajutor, ceea ce nu ºtiu de ce a fost
fãcut aºa! Oare s-a crezut cã este un interes mare al Statului ºi cã Statul trebuie
neapãrat sã câºtige? Astãzi, dl. Arþãreanu a putut sã cerceteze aceastã adresã,

161
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

este în alb, nu aratã numele deciziunii ºi a fost înregistratã la Registratura


Generalã a Tribunalului la 7 aprilie. /„Cu adresa nr. ... din 9 aprilie s-a înaintat de
Tribunalul Ilfov Corpului de Portãrei cele 5 copii dupã deciziune în dublu
exemplar, pentru a fi înaintat un exemplar, iar cel de al doilea sã fie restituit
semnat. La Corpul de Portãrei adresa a fost înregistratã la 9 aprilie /prin urmare,
o primã înregistrare/. A doua înregistrare la registrul Corpului Biroului 2 Central,
rezultã cã cele 10 copii de pe deciziuni au fost predate biroului de agenþi pentru a
fi înmânate urmãtoarelor persoane: Bãncii Agricole, Bãncii Blank, Aristide Blank,
Tabacovici etc., în total 10 pãrþi.”
Prin urmare, s-au trimis 10 copii ca sã fie înmânate numai 5! Ce mai
înþelegeþi dumneavoastrã? Au fost fãcute 5 copii în dublu exemplar ºi s-au trimis
spre înmânare la 10 pãrþi!:

„Cercetând aceste registre de intrare la Portãrei, prin menþiunile fãcute în


dreptul fiecãrei persoane – acestea sunt însemnãri într-un registru intern al
Corpului – rezultã cã, în ceea ce priveºte comunicarea fãcutã doamnelor Vera
Florescu ºi Margit Soepkez, actele de procedurã au fost îndeplinite la 17 aprilie.”

În privinþa aceasta, aveþi actul la dosar, nu este nicio îndoialã, data este 29
aprilie! Din menþiunile domnilor portãrei înseamnã cã Margit Soepkez ºi Vera
Florescu au primit actele la 17 aprilie, restituite la 24 aprilie! Nu puteau fi restituite
la 24 aprilie de vreme ce la 29 aprilie au fost înmânate.
Pentru Tabacovici ºi Garvin s-au înmânat la 11 aprilie ºi au fost restituite în
aceeaºi zi!
Mai departe! În ceea ce priveºte Banca Blank – domnul judecãtor a
înþeles cã este vorba de Banca Blank – în registre nu se aflã fãcutã nicio
menþiune când a fost înregistrat actul la biroul de agenþi. Acelaºi lucru ºi pentru
Banca Agricolã. Iar în ceea ce priveºte pe Aristide Blank, „rezultã cã
comunicarea a fost îndeplinitã la 10 aprilie ºi dovada predatã biroului central la 2
iunie 1941.”
Poate sã fie vorba de Aristide Blank? Pãi, a sosit aici, la comisia
dumneavoastrã, în mai! Nu putea, prin urmare, sã fie înmânatã Biroului 2 Central
la 2 iunie! Prin urmare, nu poate fi vorba de Aristide Blank.
Onoratul reprezentant al Statului spune cã lui Aristide Blank i s-a
comunicat la 18 aprilie. Inexact. Judecãtorul n-a vrut sã spunã acest lucru. Iatã
ce spune:

„In ceea ce priveºte Banca Blank, nu se face nicio menþiune în acel


registru când a fost încredinþat actul biroului de agenþi.”

Este vorba de încredinþarea actului biroului!:

„Acelaºi lucru ºi pentru Banca Agricolã, iar în ceea ce priveºte pe Aristide


Blank, rezultã cã comunicarea a fost îndeplinitã la 18 aprilie.”

La 18 aprilie o fi fost primit la birou, ºi dovada poartã data predãrii de 2


iunie. Dar nu putea sã fie vorba de Aristide Blank, pentru cã actul este aici din
mai. Cum putea sã trimis de agent la birou ºi de birou la Tribunal în iunie?
Mai departe se aratã cã „cercetând registrul biroului agenþilor, am
constatat menþiunea fãcutã în creion...”, desigur niºte însemnãri fãcute cu
creionul pe un mic carneþel, nu pot face dovada aici:

„...agenþii au primit, îndeplinit ºi restituit dovezile de înmânare pentru


fiecare din pãrþile de mai sus la urmãtoarele date...”

162
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Prin urmare, acum aflãm de abia când au fost îndeplinite înmânãrile. Este
un motiv în plus sã înþelegeþi cã cuvântul „înmânare” de mai sus se referea la
înmânarea la Portãrei:

„...Pentru Banca Blank, agentul a primit actul de procedurã la 10 aprilie ºi


l-a înmânat pãrþii la 11 aprilie.”

ªi aceasta este inexact, pentru cã la dosar se vede clar cã data este de 28


aprilie:

„...Pentru Aristide Blank din str. G-ral Berthelot 29, agentul a primit actele
la 14 aprilie ºi le-a înmânat pãrþii la 2 mai – noi spunem 28 aprilie.”
„Pentru Samuelly la data cutare etc.”

Am citit lucrurile acestea pentru ca sã vã daþi seama cã de abia acum este


vorba de înmânarea la pãrþi. Este, de asemenea, amuzant sã vedem cã, pentru
Vera Florescu ºi Soepkez, procedura s-a fãcut la 11 aprilie /în dosar este 29
aprilie/. Pentru Garvin ºi Tabacovici, la 10 aprilie etc.:

„...Cercetând în registrul de predare a actelor de la biroul agenþilor, din


care însã nu se poate vedea nominal pe cine priveºte fiecare dovadã, am
constatat cã, la 11 aprilie, au fost restituite de biroul de agenþi la Biroul 2 Central
al Corpului de Portãrei, douã dovezi”,

nu putea fi vorba decât de acelea referitoare la Garvin ºi Tabacovici.


Mai departe, „la 17 aprilie, o dovadã”, este dovada privitoare la Bursan.
Prin urmare, pânã la 17 aprilie nu putea sã fie vorba de Aristide Blank.
În fine, „la 29 aprilie 1941, patru dovezi”.
Prin urmare, între 17 ºi 29 aprilie nu s-a mai înmânat alte dovezi ºi la 29
abia dacã a fost a lui Blank, prin urmare, dupã 28, data pe care o pretindem noi.
Într-adevãr, în aceeaºi zi a fost portãrelul ºi la Banca Blank ºi la Aristide Blank, iar
a doua zi a fost la Vera Florescu ºi Margit Soepkez.
La 30 aprilie este încã o dovadã, în total, de unde pânã acum erau 10,
acum sunt nouã dovezi. La început era vorba de cinci.
O asemenea harababurã n-am pomenit de când sunt avocat:

„...Cercetând când aceste dovezi au fost restituite Tribunalului Ilfov, am


constatat cã, la 25 aprilie, au fost înaintate ºase dovezi /acum sunt iarãºi ºase/ la
29 aprilie, patru dovezi, ºi pe urmã încã douã!”.

Pânã acum, avem, prin urmare, 12 dovezi.


Este clar cã dovada a venit la Aristide Blank la 28 aprilie. Asupra acestei
chestiuni nu existã îndoialã. Probabil cã domnul judecãtor a crezut cã Statul vrea
sã susþinã cã Banca Blank a primit comunicarea înainte de 28 aprilie ºi a fãcut o
pledoarie în acest sens, neºtiind cã avem aici la dosar dovada evidentã /citeºte
din referatul domnului judecãtor/.
Aceasta este situaþia. Cum am fost împiedicaþi sã ajutãm la descurcarea
ei, am rugat pe domnul Arþãreanu sã se ducã acolo sã ajute pe domnul prim
preºedinte sã restabileascã adevãrul. Astãzi dimineaþã s-a putut duce, ºi vã rog
sã-l lãsaþi sã explice situaþia.

163
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Dl. avocat Arþãreanu:


Domnul Profesor Djuvara spunea cã n-am putut intra pentru cã
chestiunea era secretã, totuºi þin sã rectific cã nu mi s-a afirmat cã era vorba de
un secret, m-am prezentat ºi n-am putut sã iau firul acestor cercetãri decât ieri.
La Tribunal, la Corpul de Portãrei, existã numai douã registre: un registru
de poliþe ºi un registru de intrãri ºi ieºiri. Acestea sunt registre legale în sensul cã
sunt singurele registre cerute de Corpul Portãreilor. În afarã de ele nu existã un
registru de predare a actelor de procedurã. Aceastã lipsã a registrului a produs
deseori nereguli, în special cu privire la românizare, nereguli despre care sunt
convins cã onorata Comisiune are cunoºtinþã. Domnul Prim Preºedinte al
Tribunalului a dispus chiar astãzi sã se înfiinþeze un asemena registru, fiindcã,
fãcându-se cercetãri în acest caz al nostru, s-a vãzut cã nu se poate face nici o
constatare ºi cã, în fond – aceasta este concluzia –, trebuie sã se porneascã
numai pe bazã de prezumþiuni.
Prezumþiunea fãcutã de domnul judecãtor delegat a fost: probabil cã
dovada înmânãrii lui Aristide Blank se gãseºte între cele ºase restituite
Ministerului la 2 mai, deoarece Ministerul însuºi precizeazã cã acestea au fost
restituite cu adresa nr. 10.350 din 1941. Eu îmi explic aceastã eroare, pe care a
fãcut-o grefa Înaltei Comisiuni, pe consideraþiunea cã este singura adresã care a
fost trimisã de Tribunal Înaltei Comisiuni.
Absolut inexact. Mai existã în acelaºi dosar, în afarã de adresa 10.350, ºi
adresa 10.342. Îmi permit sã arãt cã adresa 10.350, cu toate cã are un numãr mai
mare, este mai veche decât adresa 10.342. În fapt însã nu are importanþã, dar o
spun numai ca sã vedeþi în ce labirint de cercetãri a trebuit sã intre judecãtorul ºi
de ce noi credem cã am stabilit cã dovada de înmânare lui Aristide Blank nu se
gãseºte printre cele înmânate cu adresa 10.350.
La Tribunal se gãseºte o adresã a Înaltei Comisiuni din 7 aprilie, prin care
se trimit ºase deciziuni în dublu exemplar, deci în total 12. Textul este cam
acesta: vã trimitem aceste ºase exemplare din deciziune în dublu exemplar, spre
a fi remise persoanelor al cãror nume figureazã pe fiecare deciziune în parte.
Aceastã adresã din 7 aprilie are un text identic cu adresa urmãtoare, prin
care se mai trimit pãrþilor patru deciziuni. Îmi permit sã atrag atenþiunea onoratei
Comisiuni, cã toate deciziunile poartã acelaºi numãr, sunt înregistrate sub nr.
10.345.
În faþa acestei adrese, Primul Preºedinte a pus rezoluþiunea: se va trimite
Corpului de Portãrei spre îndeplinire.
Corpul de Portãrei primeºte adresa în care i se spune: „Alãturat vã remit
ºase exemplare spre a fi înmânate persoanelor al cãror nume figureazã pe
fiecare deciziune în parte”, Corpul Portãreilor îndeplineºte sau nu ºi restituie la
25 aprilie, spunând „alãturat vã remitem ºase dovezi de înmânare a deciziunilor
pe care le-aþi trimis cu adresa...” ºi Tribunalul restituie cu nr. 10.350 aceste
dovezi, iarãºi ºase ºi iarãºi anonime.
Care sunt aceste dovezi? Dacã privesc Banca Blank, sau alte persoane,
nu ºtim, sau ar trebui sã nu ºtim la prima examinare ºi domnul judecãtor delegat
nici nu avea cum sã ºtie, fiindcã nu i se pusese la dispoziþie dovezile de
comunicare, cãci dacã i s-ar fi pus la dispoziþie, ar fi fãcut acelaº lucru ca ºi noi.
Noi am luat aceste dovezi, necontestate de partea adversã ºi am constatat cã,
într-adevãr, la data de 25 aprilie, Corpul Portãreilor a avut de restituit ºase
dovezi. Aceste ºase dovezi erau privitoare la: Tabacovici 11 aprilie, Garvin tot 11
aprilie, Samuelly, Schapira, Schapira toate trei la 17 aprilie ºi Bursan la 11 aprilie.
Prin urmare, în total ºase comunicãri. Adoptând metoda puþin cam prea scurtã a
164
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

grefei, ele sunt restituite tot fãrã sã se precizeze. Se vede însã precis cã aceste
dovezi se referã la persoanele de mai sus, care nu neagã data. Data de 18 aprilie
este complet inventatã.
Dl. judecãtor a început, bineînþeles, sã facã diverse presupuneri în care
cãuta sã corespundã mandatului care i s-a dat.
De unde putem noi sã ºtim dacã dovada lui Aristide Blank a fost restituitã
cu adresa 10.350, sau cu adresa 10.342? Am avut cinstea sã arãt cã acestea
sunt singurele dovezi care se gãsesc la Tribunalul Ilfov. Restul, tot raportul fãcut
la Judecãtor, este o încercare de a-ºi explica pretenþiunile pãrþii adverse cã s-a
înmânat la 18 aprilie. Nelãmurirea care reiese din acest raport este izvorâtã din
aceastã menþiune: „pentru verificarea probei...”/citeºte/. Or, tocmai aceasta
urma sã se cerceteze: când s-a trimis ºi când s-a restituit...

Dl. Preºedinte:
Dumneavoastrã pretindeþi cã adresa cãtre Aristide Blank ar fi alta decât
aceea 10.350? ªi, în acest caz, s-a dat de urma ei?

Dl. Arþãreanu:
Da. La Tribunal. Dar aici vã rog, de aceea, sã solicitaþi Preºedintelui
Tribunalului sã înainteze aceastã adresã în original sau în copie.

Dl. Preºedinte:
Dar ce s-a trimis de la Tribunal nu s-a trimis cu condica de expediþie?

Dl. Arþãreanu:
La Minister am gãsit adresa 10.350, am avut onoarea sã arãt ce cuprinde
ºi sã arãt cã, într-adevãr, pânã la acea datã se împliniserã ºase proceduri ºi cã
erau de restituit ºase dovezi: Tabacovici, Garvin, Samuelly, Schapira, Schapira
ºi Bursan. Nu se puteau restitui nici mai multe nici mai puþine, pentru cã, din
însãºi actele dosarului, se constatã cã sunt ºase îndeplinite înainte de 25 aprilie.
Prin adresa 10.342 se restituie patru dovezi. Aceste patru dovezi nu
puteau fi decât referitoare la urmãtoarele patru persoane: Banca Blank la 28
aprilie, Vera Florescu la 29 aprilie, Margit Soepkez la 29 aprilie ºi Aristide Blank
tot la 29 aprilie, incontestabil, pentru cã rãmâne singura dovadã care nu s-a
îndeplinit înainte de 25 ºi nici printre celelalte nu se aflã. Prin acest sistem de
eliminare, dovada este evidentã. De aceea, vã rog sã vedeþi cã data la care dl.
Aristide Blank a primit comunicarea nu poate fi alta decât 28 aprilie.

Dl. avocat Opriº:


S-a vorbit încã de rândul trecut de un oarecare interes pe care l-am avea
noi la un moment dat sã stabilim o altã datã care ar duce la tardivitate. De la
început, resping astfel de consideraþiuni, cãci cred cã noi, personal, care apãrãm
Ministerul de Finanþe nu putem fi învinuiþi ºi nu putem primi în sarcina noastrã o
astfel de învinuire, nici chiar atunci când este fãcutã sub formã de insinuare. Noi
aducem înaintea dumneavoastrã problema cu totul obiectivã. Consecinþele ei
asupra dezvoltãrii apelurilor nu le vom discuta acum, nici nu vom discuta ce
consecinþã va aduce faptul cã apelul va fi respins sau admis sau ce consecinþã
va avea faptul cã domnul Aristide Blank va avea sau nu sub aceastã formã de
autoritate de lucru judecat. Ceea ce intereseazã este dacã apelul este tardiv sau
nu. Domnul profesor Djuvara vine cu jurisprudenþã din 1928. Noi am invocat
jurisprudenþa Secþia a I-a a Curþii de Casaþie din 1934 ºi 1935. Cea din 1934,
165
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

publicatã în ”Pandectele Române” din 9 noiembrie 1939, iar cea de a doua în


19... ªi atunci, din acest punct de vedere, este incontestabil cã interpretarea
jurisprudenþialã este de partea noastrã. Logica jurisprudenþialã ne-o asumãm ºi
ea este validã astãzi, fiindcã dumneavoastrã n-aþi adus niciun surplus de logicã
care s-o înlãture.
Problema de fapt: eu sunt de acord de la început cu subsidiarul pus de
domnul Arþãreanu; sunt oarecare nelãmuriri. Din acest punct de vedere, socot cã
n-ar fi inoportun sã aducem registrele de la Tribunal, sã le aducem aici dupã-
amiaza, Tribunalul le foloseºte dimineaþa, ºi sã vedem noi în ce mãsurã
chestiunea poate fi lãmuritã.
Data de 18 aprilie însã rãmâne o datã certã. Ca s-o înlãturaþi,
dumneavoastrã nu puteþi decât sã vã înscrieþi în fals. O astfel de datã nu se poate
înlãtura cu prezumþiuni aduse chiar de judecãtor, care probabil vroia sã ne
înfãþiºeze faptele brute cu mai multã limpezime, nici cu ceea ce susþine partea
adversã care spune cã, cu adresele cutare ºi cutare, s-ar fi restituit un anumit
numãr de dovezi care ar fi ale pãrþilor respective, trãgând concluzia cã data
comunicãrii este imperios alta decât 18 aprilie. Eu admit ceea ce spuneþi
dumneavoastrã, dar vã contraziceþi cu ceea ce conchide judecãtorul.
Dumneavoastrã afirmaþi în fapt cã aþi primit dovada în aceeaºi zi cu Banca Blank
ºi judecãtorul trage concluzia cã aceastã înmânare s-a fãcut la 2 mai. ªi atunci vã
întreb: nu contraziceþi concluziile judecãtorului?
Din ce elemente îºi trage domnul judecãtor concluziile? Un lucru este
cert, cã ceea ce este scris în registrul oficial cu cernealã este data de 18 aprilie.

„...În ceea ce priveºte Banca Blank, în acest registru nu se aflã nicio


menþiune fãcutã când actul a fost încredinþat biroului de agenþi ºi când aceºtia l-
au restituit. Acelaº lucru pentru Banca Agricolã, iar în ceea ce priveºte pe Aristide
Blank, rezultã cã comunicarea a fost îndeplinitã în ziua de 18 aprilie 1941”.

Deci, în registrul oficial de care vorbiþi dumneavoastrã, este data de 18


aprilie trecutã cu cernealã, singura menþiune fãcutã cu cernealã. Eu nu fac injuria
sã aduc insinuãri ºi sã spun cã cineva a avut interes ca în celelalte registre sã
facã anumite menþiuni cu creionul ºi, pe baza acestor menþiuni, la un moment
dat, sã vinã sã semene îndoialã în ceea ce priveºte judecata Comisiunii. Dar un
lucru este cert: cã toate celelalte date sunt fãcute în registrele speciale, anumite
condici de comunicãri, condicile acele cu care umblã aprozii, aceia pe care îi
ºtim. Desigur, au ºi aceste condici valoarea lor, dar nu aceste menþiuni fãcute cu
creionul ºi întovãrãºite de mici adnotaþiuni vor putea înlãtura registrele oficiale în
care adnotaþiunea este fãcutã ºi care marcheazã miºcarea actelor, fãcutã cu
cernealã.
Din acest punct de vedere, în principal, vã rog sã binevoiþi a vedea cã data
de 18 aprilie nu poate fi înlãturatã sub nicio formã. O astfel de procedurã rãmâne
valabilã ºi nu pe prezumþiuni de înapoiere a actului se poate înlãtura data precisã
a comunicãrii. Eu mai pun o ipotezã: s-ar putea întâmpla, s-a vorbit cã au fost
restituite 12 proceduri în loc de 10. Dumneavoastrã sã nu uitaþi cã s-au trimis
câte douã exemplare pentru fiecare parte, unul sã fie înmânat pãrþii ºi pe celãlalt
sã se facã dovada de comunicare. Dacã la un moment dat portãreii au comunicat
pãrþilor ºi al doilea exemplar, atunci de abia înseamnã cã s-au fãcut douã
comunicãri, ºi chiar dacã aceastã ipotezã rãmâne valabilã, încã comunicarea cu
data de 18 aprilie este fãcutã în conformitate cu legea. De aceea, vã rog sã
respingeþi apelul ca tardiv, iar în subsidiar sã binevoiþi a dispune ca, într-o dupã-
amiazã, sã ni se aducã aceste registre ºi pentru convingerea noastrã ºi a
Comisiunii.

166
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Dl. profesor Djuvara:


Stimatul meu coleg spunea cã în catastivele agenþilor se scrie ba cu
cernealã, ba cu creionul etc. Indiferent cu ce este scris, pe noi ne intereseazã sã
reiasã ceva în evidenþã. Colegul meu a revenit asupra unei probleme pe care
cred cã am lãmurit-o: raportul judecãtorului nu afirmã niciodatã cã comunicarea
ar fi fãcutã domnului Aristide Blank la 18 aprilie, ci afirmã cã comunicarea s-a
fãcut la 2 mai pãrþii, dar niciodatã în acest raport nu se afirmã cu preciziune cã s-
ar fi comunicat deciziunea lui Aristide Blank la 18 aprilie. Cuvântul „comunicare”
v-am arãtat cã se referã la comunicarea fãcutã biroului agenþilor, iar
comunicarea pãrþii este inseratã mai jos pentru fiecare la rând, iar pentru Aristide
Blank zice cã s-a fãcut la data de 2 mai. Eu sunt gata sã adopt aceastã datã de 2
mai ºi dacã o adopt de abia sunt în termen. Dar, ca jurist, îmi daþi voie sã stau la
îndoialã, pentru cã nu este interesul clientului care poate sã mã determine sã pun
concluziuni sau nu. Desigur, interesul clientului este sã adopte aceastã datã de 2
mai. Dacã dumneavoastrã acceptaþi sã cereþi lãmuriri, eu v-aº ruga sã trimiteþi
toate aceste procese-verbale, sã cereþi ºi toate adresele, ca sã putem ºi noi
controla când este vorba de Aristide Blank.
Dar trec peste acest raport ºi revin la primirea dovezii. Am aici o lupã ºi vã
rog sã cercetaþi ºi dumneavoastrã cu lupa pentru cã este foarte interesant. Se
vede clar cã peste cifra doi este pusã cifra unu cu cernealã. Cifra 28 a fost scrisã
cu aceeaºi cernealã ca ºi semnãtura Aristide Blank, iar punctul de pe unu este
scris cu cerneala portãreilor.
Acum, pun o chestiune de drept: dacã existã vreo îndoialã, ºi îmi pare cã
existã, care este consecinþa?
Avem întâi art. 122 din Procedura Civilã ºi art. 735 din acelaºi cod /citeazã
aceste douã texte/.
Când vine astãzi ºi mi se prezintã un act sub aceastã formã, despre care
mi se spune cã a fost primit la 18 aprilie ºi cã am pierdut prin urmare dreptul de
apel, desigur cã mi se aduce o vãtãmare, aºa cum prevede textul. Ori, procedura
spune cã, în acest caz, actul este nul ºi este nevoie ca nulitatea actului sã fie
formal pronunþatã undeva, cãci nu s-a gândit legiuitorul sã spunã în cazul de faþã
cã, dacã corectez o cifrã, este vorba de nulitate. Nu e nevoie, cãci alineatul 3
zice: „dacã nulitatea este formal pronunþatã de lege”.
Care este concluziunea? Concluziunea este aceea pe care a tras-o în
mod constant Înalta Curte de Casaþie ºi toatã doctrina: eroarea de datã a unei
citaþiuni, dacã nu a fost suplinitã prin enunþãrile actului, atrage nulitatea citaþiei. În
aceastã privinþã, ªendrea, Tocilescu ºi toatã doctrina, ca ºi Casaþie I Buletin
9.872, pag. 56, speþa 20. De altfel, este lucru constant.
Care este consecinþa juridicã? Comunicarea este nulã ºi eu sunt în
termen sã fac apelul ºi am fãcut apelul în termen ºi nu mai este cazul sã ne
pierdem timpul cu cercetãri ºi discuþiuni de acest fel.
În cazul când, prin imposibil, dumneavoastrã nu veþi adopta aceste
concluziuni, eu cer, în subsidiar, o expertizã.

Dl. avocat Opriº:


Dacã începem cu expertizele, atunci cu siguranþã cã pierdem timpul,
pentru cã toate expertizele, dupã pãrerea mea, nu sunt decât pierderi de timp.

Dl. avocat Djuvara:


Obiecþiunea care mi s-ar aduce cã trebuie în prealabil sã mã înscriu în fals
în contra unui lucru conþinut într-un act oficial. Dacã actul ar fi fost clar ºi data ar fi
fost 18 aprilie ºi eu aº fi susþinut cã este 28 aprilie, desigur cã aº fi

167
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

trebuit sã mã înscriu în fals. Dar când eu cer sã se dovedeascã nu ceva în contra


actului, ci cer sã se dovedeascã ce cuprinde însuºi actul, atunci nu mai am
nevoie de înscrierea în fals. Dumneavoastrã puteþi constata cu lupa, dar se
poate constata ºi printr-o expertizã, de aceea în subsidiar cer expertiza.
Într-un al doilea subsidiar, rog sã se menþinã cã am cerut înscrierea în fals,
fiindcã nu pot sã las sã se piardã drepturile lui Aristide Blank într-o afacere atât de
importantã, pentru un asemenea lucru de nimic. În orice caz, sã binevoiþi a nu
uita cã Aristide Blank este condamnat solidar cu Banca Blank ºi cu ceilalþi, ºi
atunci nu s-ar putea judeca afacerea fãrã Aristide Blank. De aceea, vã rog, dacã
cumva se amânã afacerea din cauza apelului lui Aristide Blank, sã se suspende
judecarea tuturor apelurilor.

COMISIUNEA SE VA PRONUNÞA LA SFÂRªITUL ªEDINÞEI

Dl. avocat E. Ottulescu:


Onoratã Înaltã Comisiune, eu reprezint pe dl. Tabacovici, pe moºtenitorii
Soepkez ºi pe dl. Garvin. Însã nu voi pune deocamdatã concluziuni decât pentru
Tabacovici ºi, întrucât apelul domnului Tabacovici pune în discuþie o mulþime de
chestiuni, mi-am împãrþit materia, pentru mai multã uºurinþã, cu colegul meu, dl.
Veniamin, care va pleda dupã mine, eu ocupându-mã de situaþiunea specialã a
Bãncii Blank, întrucât dl. Tabacovici are interes ca Banca Blank sã triumfe ca sã
triumfe ºi domnia sa, domnul Veniamin ocupându-se de situaþiunea specialã a
domnului Tabacovici, domnia sa va pleda, în acelaºi timp, ºi pentru moºtenitorii
Soepkez ºi pentru domnul Garvin.
De la început, trebuie respectuos sã cer permisiunea dumneavoastrã,
întrucât nu pledez decât pentru o parte, ca, dacã va fi nevoie sã rãspund la
obiecþiunile ce se vor face, sã reiau cuvântul.
Tot procesul pe care-l judecaþi dumneavoastrã astãzi vine de la o
deosebire de concepþii: concepþia care a existat în 1930, atunci când s-a
promulgat legea pentru administrarea portofoliului imobilizat prin care s-a venit
în ajutorul instituþiunilor; ºi, pe de altã parte, concepþia pe care a avut-o legea din
10 octombrie 1940, atunci când s-a crezut cã interesul este ca bãncile,
independent de culoarea lor, sã fie ajutate, ºi, în fine, concepþia contrarie,
concepþia de astãzi, când se crede cã Statul a greºit când a ajutat bãnci de o
anume culoare. De aici, conflict între aceste douã concepþiuni.
Cred cã, înainte de a intra în examinarea motivelor de apel, este bine sã
examinez care este situaþiunea din punct de vedere legal în raport cu legea din
octombrie 1940, care a suferit oarecare modificãri la 12 martie 1941, pentru cã,
dupã legea din 10 octombrie 1940, pe baza unei simple anchete administrative ºi
secrete, cãci aºa era ancheta prevãzutã de lege, ascultãri de martori ºi expertize
în secret – desigur cã de data aceasta domnul Opriº n-ar fi în contra expertizelor
fãcute în secret la Comisiune. Din punct de vedere procedural, s-a vãzut însã cã
o condamnare obiºnuitã în asemenea condiþiuni, pronunþatã pe baza unei
hotãrâri adminstrative ºi pe baza unui raport de anchetã dat, de asemenea, pe
baze care îmi amintesc procedura Evului Mediu, n-ar fi posibil ºi n-ar reprezenta
absolut nici o autoritate ºi desigur cã reprezentanþii Statului, când au examinat
aceastã chestiune mai de aproape, ºi-au dat seama cã titlul pe baza cãruia Statul
obþine condamnarea ºi care ajunge la executarea averii unei instituþiuni de credit
ºi a unor particulari pentru sume atât de importante care depãºesc un miliard, n-
ar avea autoritatea moralã pe care trebuie s-o aibã o deciziune. ªi atunci s-a
venit cu o modificare a legii, la 12 martie 1941, prin care s-a instituit Comisiunea
în faþa cãreia am cinstea sã pledez, dându-se drept pãrþilor sã se apere în
168
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

deplinã libertate, astfel cã, din fericire, cei care au fost victima legii din octombrie
1940, au posibilitatea sã se apere astãzi, de data aceasta la lumina zilei, aºa cum
am învãþat noi, acei care suntem obiºnuiþi sã apãrãm dreptatea. Trebuie, din
acest punct de vedere, sã mulþumim celor care au inspirat aceastã modificare.
Acestea zise, sã-mi fie permis sã trec în scurte cuvinte la examinarea
principiilor care sunt puse de legea din 1940, aºa cum a fost modificat, pentru cã
fondul legii a rãmas neschimbat.
Trebuie sã determinãm care era competenþa Comisiunii de Anchetã ºi,
implicit, care este competenþa dumneavoastrã? ªi pentru determinarea acestei
competenþe cred cã trebuie sã ne referim la articolele legii din 1940, care aratã
competenþa Comisiunii, ca sã vedem dacã nu cumva aceastã Comisiune ºi-a
depãºit mandatul cu care era însãrcinatã de lege.
Art.1 spune: „Se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri o
Comisiune însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora
Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliile de efecte.” Prin urmare, nu este
vorba de o comisiune chematã sã ancheteze activitatea în general a unui institut
de credit. Multe institute de credit au avut activitãþi foartã dãunãtoare interesului
general, ºi dumneavoastrã aþi avut de judecat multe procese, dar aceste
chestiuni nu interesau Comisiunea de Anchetã. Ea era chematã sã ancheteze
operaþiunea de rãscumpãrare în primul rând, iar în al doilea rând era chematã sã
ancheteze o altã serie de operaþiuni care se fãceau pe baza legii din 1930, adicã
sã ancheteze în ce condiþiuni s-au încheiat diferite convenþiuni ºi tranzacþii cu
debitorii, sã examineze dacã ele au fost încheiate cu respectul legii. În fine, art. 1
spune cã a fost chematã sã ancheteze ºi operaþiunea scoaterii din obligo, care a
avut loc prin diferite convenþiuni, ºi chiar în cazul Bãncii Blank au existat
asemenea operaþiuni.
În art. 3 decretul spune cã atunci când se vor constata fraude sau grave
prejudicii aduse Statului, se va putea, în primul rând, la cererea Comisiunii, lua
mãsuri de asigurare, ºi apoi, pe baza raportului Comisiunii, se puteau da ºi
deciziuni de condamnare. Dar pentru aceasta, nu se puteau examina decât
aceste acte ºi numai aceste acte, restul nu intereseazã. ªi textul mai prevede
cine este supus acestor severe mãsuri /mãsuri de sechestrare ºi condamnare/,
arãtând: institutele de credit, instituþiunile afiliate, institutele care au fost scoase
din obligo ºi, în fine, conducãtorii care ar fi vinovaþi prin fraudã sau grave
prejudicii.
Problema s-a pus chiar înaintea Comisiunii de Anchetã ºi este interesant
sã vedeþi cum a înþeles sã rezolve de la început Comisiunea chestiunea, dacã
este suficient sã constaþi un prejudiciu pentru care ipso jure instituþiunile
prevãzute în textul legii – ºi eventual ºi conducãtorii sã poatã fi declaraþi
responsabili – pentru cã aþi vãzut cã legea vorbeºte de fraudã, prin urmare de
fapte culpabile, dar vorbeºte ºi de grave prejudicii, ºi vorbeºte de grave prejudicii
nu în sensul cã ele trebuie sã aibã la bazã un act de fraudã, ci pot avea la bazã ºi
un act culpabil, care prin el însuºi sã nu reprezinte numaidecât o fraudã. Ceea ce
mi se pare cã este cert, este cã o rãspundere de plano a institutului de credit,
pentru simpla consideraþiune cã ar exista un prejudiciu, nu este prevãzutã în
textul acestei legi ºi nici n-ar fi putut sã fie prevãzutã în textul acestei legi, pentru
cã aceasta ar fi însemnat o derogare de la principiile generale de drept, o
derogare foarte gravã. Dupã principiile de drept, ca sã existe rãspundere trebuie
un fapt culpabil, un prejudiciu ºi o legãturã de cauzalitate între faptul care a
provocat prejudiciul ºi prejudiciu. Nu gãsim în acest decret-lege nicio derogare
de la aceste principii. Poate cã decretul-lege este puþin cam sibilic, poate cã nu
169
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

este extrem de clar, dar cert este cã o asemenea derogare de la principiile


dreptului comun ar fi trebuit, dacã ar fi existat, sã fie scrisã în lege. Or, nefiind
scrisã în lege, din contrã legea referindu-se la situaþiunea legalã din momentul
când s-a preluat portofoliul imobilizat, înseamnã cã dumneavoastrã aveþi de
examinat culpabilitatea institutelor de credit ºi a conducãtorilor în raport cu
starea legislativã din acel moment.
Într-adevãr, art. 1 zice: se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de
Miniºtri o Comisiune însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza
cãrora Ministerul de Finanþe a rãsumpãrat portofoliul de efecte aflat la Banca
Naþionalã, potrivit legii din 27 iunie ºi 1 aprilie 1936.
Decretul-lege ar fi putut, ca o mãsurã revoluþionarã, sã spunã cã nu þine
seama de legile pe baza cãrora s-a fãcut actul de rãscumpãrare. Dar nu s-a
întâmplat aºa. De aceea, este cert, culpabilitatea trebuie examinatã în raport cu
situaþiunea legislativã care era la acea datã. Dacã în raport cu dispoziþiunile
legislative de la acea datã, preluarea portofoliului de la Banca Naþionalã la Stat,
care este un act ce se face peste capul institutului de credit, a fost o operaþiune
legalã, ºi dacã în aceste operaþiuni nici institutul de credit, nici conducãtorii lui n-
au jucat un rol care sã facã ca asemenea acte sã fie pãtate de fraudã, atunci
bineînþeles cã, chiar dacã existã existã prejudicii, pentru cã prejudicii pot sã
existe independent de un act culpabil, toate convenþiunile pot sã producã
prejudicii ºi de multe ori ele derivã chiar din lege – când vom examina natura
acestei legi din 1930 vom vedea cã dânsa, prin natura ei, trebuia sã cauzeze
prejudicii Statului – ei bine, de acele prejudicii nu au a rãspunde nici institutele de
credit, nici conducãtorii lor. Ei au a rãspunde de prejudiciile care rezultã din
faptele culpabile, fie cã ne plasãm sub raportul contractual, fie cã ne plasãm sub
raportul cvasidelictual.
Chestiunea a fost pusã înaintea Comisiunii ºi este interesant sã vã
arãtãm cum a înþeles Comisiunea, cum a înþeles pentru conducãtori ºi cum a
înþeles pentru institutele de credit, iar dupã ce voi arãta cum a înþeles
Comisiunea chestiunea din punct de vedere juridic, voi arãta în treacãt ºi cum a
aplicat-o, cãci dacã a înþeles-o bine, dar a aplicat-o greºit, evident cã raportul nu
poate sã aibã nicio autoritate atunci când el contravine principiilor de bazã pe
care le-a pus.
Iatã, într-adevãr, cum se exprimã raportul la capitolul „organele de
conducere”, când se ocupã de rãspunderea conducãtorilor:

„Comisiunea, interpretând dispoziþiunile art. 3 din decretul-lege nr. ... a


gãsit cã legiuitorul n-a înþeles sã deroge în privinþa rãspunderii personale a
organelor de conducere de la dispoziþiunile dreptului comun, fãcând
responsabile fãrã nicio discriminare pe toate persoanele care au avut vreun rol
de conducere sau de control, ci numai pe acele persoane cãrora li s-ar putea
imputa o culpã efectivã ºi aceasta numai în mãsura în care au avut amestec
direct în operaþiunile care, potrivit art. 1, fac obiect de anchetã.”

Aþi reþinut cã „obiect de anchetã”, potrivit art. 1, nu-l face decât


operaþiunea de preluare ºi convenþiunile ºi tranzacþiile încheiate ulterior cu
debitorii dupã aceastã preluare. Mai departe, raportul spune:

„Într-adevãr, misiunea comisiunii nu este aceea de a cerceta întreaga


gestiune a Bãncii Blank ºi rãspunderea pentru aceastã gestiune, ci numai aceea
de a cerceta operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul de Finanþe a fãcut
rãscumpãrarea de portofoliu, precum ºi condiþiunile fixate sau convenþiunile

170
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

încheiate pentru realizarea efectelor respective, iar organele de conducere nu


sunt vizate decât în mãsura în care au contribuit la aceste operaþiuni ºi numai
dacã le sunt imputate fraude sau grave prejudicii.”

Prin urmare, Comisiunea o spune de la început, nu existã nicio derogare


de la principiile dreptului comun, dânsa nu este chematã sã judece sau sã
examineze întreaga gestiune a Bãncii Blank, nu este chematã sã se ocupe de
conducãtori pentru faptele privind aceastã gestiune, dar dacã în operaþiunea de
preluare a portofoliului, sau în convenþiunile ulterioare, conducãtorii au vreo vinã,
inducând, de exemplu, în eroare cu ocazia acelor convenþiuni pe Stat prin acte
frauduloase sau culpabile, atunci dânºii au a rãspunde. Sunt principii foarte bine
puse din care se vede precis cã Comisiunea nu avea sã se ocupe de gestiunea
Bãncii Blank ºi de toate operaþiunile care au avut loc înainte de preluarea
portofoliului imobilizat. Este, deci, bineînþeles, spune Comisiunea, cã dânsa nu
avea sã se ocupe de operaþiunile pe care le-au fãcut diferite întreprinderi atunci
când s-au dus sã sconteze cambii la Banca Blank ºi nici nu au a se ocupa de
operaþiunea reescontãrii la Banca Naþionalã, acestea nu intrã în competenþa
Comisiunii.
Dar dupã ce pune în mod atât de admirabil principiul, sã vedeþi cum l-a
aplicat. Citesc numai trei rânduri, aº putea citi pagini întregi, ca sã dovedesc
contrazicerea în care s-a pus Comisiunea de Anchetã, ºi nu este nici prima, nici
singura, pentru cã acest raport este plin de contraziceri. Iatã ce spune:

„Din declaraþiunile fãcute înaintea Comisiunii de martorii S. Florescu,


Cantuniari etc. rezultã cã, în perioada arãtatã mai sus, aceia care au condus
efectiv Banca Blank ºi au avut un rol determinant în operaþiunile de reescont, de
preluare ºi de încheierea convenþiunilor, sunt numai: dl. Aristide Blank, care este
deþinãtorul majoritãþii acþiunilor întreprinderii, defunctul Soepkez ºi dl.
Tabacovici.”

Prin urmare, dupã ce ai pus principiul cã n-ai sã te ocupi de operaþiunile


anterioare preluãrii portofoliului, cã nu eºti competent sã te ocupi de operaþiunile
reescontului, pe urmã, când este sã aplici principiile ºi vrei sã stabileºti
rãspunderile, zici cã Tabacovici ºi ceilalþi sunt aceia care au avut un rol
determinant în operaþiunile de reescont, de preluare ºi de încheiere de
convenþiuni. Vom vedea care a fost rolul lor în aceste operaþiuni, dar, de la
început, vreau sã stabilesc cã Comisiunea de Anchetã, în dezacord cu principiile
puse de ea însãºi, când se ocupã de conducãtori, se ocupã ºi de gestiunea lor,
anterioarã operaþiunii de preluare.
Este interesant sã vedem dacã pentru institutul de credit, Comisiunea de
Anchetã a pus principiile în acelaºi fel, sau dacã cumva a adoptat alte principii,
pentru cã în lege aþi vãzut cã nu este nicio distincþie în privinþa principiilor de
bazã. Iar dacã mergem la dreptul comun, trebuie sã mergem la dreptul comun ºi
pentru unii ºi pentru ceilalþi.
În capitolul „preluarea portofoliului ºi prejudiciile aduse Statului” citim:

„Acestea fiind împrejurãrile ºi condiþiunile în care au fost preluate de Stat


portofolii imobilizate de un miliard ... este de observat cã operaþiunea preluãrii a
trecut prin trei faze: prima fazã a fost prezentarea la reescont Bãncii Naþionale a
efectelor Bãncii Blank, operaþiune în care este evident cã rolul de cãpetenie l-a
jucat Banca Blank, obligatã sã prezinte efecte care sã întruneascã condiþiunile
statutare...”

171
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Prin urmare, când a fost vorba de conducãtori ai spus cã n-ai sã te ocupi


decât de chestiunea preluãrii; când vii sã vorbeºti de Banca Blank, spui: am sã
mã ocup ºi de chestiunea reescontãrii, unde rolul principal l-a jucat Banca Blank!
ªi veþi vedea din cele ce urmeazã cã se spune cã dânsa n-a prezentat cambii
care sã îndeplineascã condiþiunile statutare:

„...A doua operaþiune, în care Banca Blank nu a avut sã intervinã, a fost


prezentarea portofoliului imobilizat de cãtre Banca Naþionalã la Ministerul de
Finanþe, din efectele pe care le avea în portofoliul sãu de reescont.”

Prin urmare, la aceastã operaþiune Banca Blank n-a avut sã intervinã, ºi


aici Comisiunea pune exact principiile, cãci, dupã lege, operaþiunea aceasta de
preluare este o operaþiune între Banca Naþionalã ºi Stat. Deci, aici spui cã nu
poate sã fie responsabilitate din partea Bãncii Blank. Însã, ceva mai departe, la
pagina 15, când stabileºti rãspunderea conducãtorilor, vorbeºti de rolul pe care l-
au jucat în operaþiunile de reescont ºi de preluare, deºi recunoscuse-ºi la pagina
9 cã, în operaþiunile de preluare, sistemul legal era aºa încât Banca Blank nu
putea sã joace niciun rol.
ªi în fine:

„a treia operaþiune, convenþiunile prin care Banca Blank a obþinut


înlocuirea unor efecte ... în care rãspunderea Bãncii Blank este din nou
angajatã, ºi o a doua serie de convenþiuni prin care Statul a ajuns în stãpânirea
acestui portofoliu, a aranjat plata datoriilor cu debitorii ce-i fuseserã cedaþi.”

Prin urmare, în ceea ce priveºte Banca Blank, Comisiunea se ocupã de


operaþiunea reescontãrii, operaþiune strãinã de anchetã, se ocupã de
operaþiunea preluãrii, recunoaºte însã cã Banca Blank este strãinã de ea; ºi se
ocupã de ultima operaþiune a tranzacþiilor, a convenþiunilor, a scoaterii din obligo,
unde principial, dacã era o culpã, putea sã existe o responsabilitate. Sunt de
acord, dar culpa veþi vedea cã n-a existat.
Iatã care este sistemul legii din 1940, ºi, în treacãt, cum a fost aplicatã.
Prin aceastã lege se face trimitere la alte douã legi ºi anume legea din 1930 ºi la
legea din 1936. Este nevoie iarãºi, înainte de a intra în examinarea motivelor de
apel, sã facem o micã incursiune în dispoziþiunile acestei legi, în special a legii
din 27 iunie 1930, incursiune pe care ºi onorata Comisiune de Anchetã o face ºi
trebuia s-o facã, pentru cã însãºi legea din 1940 se referã la aceste douã legi.
Nu vreau sã revin asupra celor dezvoltate cu atâta competenþã de colegul
meu, dl. Bãlescu, care a pledat pentru Banca Blank. Eu apãr Banca Blank fãrã
sã-i fiu avocat, dar pentru cã interesul clientului mei impune aceastã apãrare.
N-am sã mã ocup de legea de stabilizare. Cu toþii ºtim cã aceastã lege, într-un
interes care privea numai Institutul de Emisiune, a prevãzut preluarea de Stat de
la Banca Naþioanlã a efectelor cu scadenþã prea îndepãrtatã. Vã voi arãta cã
acestea erau efecte care aveau o scadenþã mai lungã decât 100 zile, ceea ce era
contrar statutelor Bãncii Naþionale. Legea de stabilizare, statutul Bãncii
Naþionale ºi convenþiunea încheiatã cu Banca Naþionalã la care ne trimite legea
de stabilizare, care aratã cum se face aceastã operaþiune de preluare, ce are sã
primeascã Banca Naþionalã în schimb etc., pe baza acestor dispoziþiuni reieºea
cã asemenea efecte cu scadenþã îndepãrtatã se pot prelua pânã la concurenþa
sumei de 4.069.000.000 lei. S-a întâmplat însã cã nu s-au gãsit atâtea efecte
care sã fie imobilizate, ºi atunci, pentru cã, dupã legea din 1929, bãncile au trecut
printr-o situaþiune extrem de grea – câte bãnci n-au cãzut în stare de faliment,

172
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Banca Blank este una care a reuºit sã se salveze – în criza din 1930, apoi criza
mult mai gravã din 1931, toate acestea au fãcut necesarã o nouã dispoziþiune
legislativã, pentru cã legea de stabilizare pevãzuse o mãsurã de asanare, dar
numai a Institutului de Emisiune, pe când ceea ce interesa dupã criza din
1930/1931 era de data aceasta o operaþiune de asanare a institutelor de credit.
Bineînþeles cã scopul celor douã legi, aceea din 1929 ºi legea pentru
administrarea portofoliului imobilizat, ºi interpretarea unor dispoziþiuni din legea
de stabilizare, este cu totul deosebit. Acesta este un punct din cele mai
importante care a scãpat vigilenþei Comisiunii de Anchetã ºi, de aceea, eu cred
cã înainte de a trece mai departe, este absolut necesar sã examinãm economia
acestei legi din 27 iunie 1930, sã vedem ce a urmãrit legiuitorul prin aceastã lege,
cãci dacã legiuitorul a urmãrit sã salveze cu sacrificii institutele bancare, bunã
sau rea aceastã politicã, pe mine nu mã intereseazã din moment ce
dumneavoastrã sunteþi chemaþi sã examinaþi situaþiunea prejudiciului în raport
cu aceste legi care n-au fost abrogate de legea din 1940, este de aceea necesar
sã vedem principiile înscrise aici, ºi mi se pare cã aici este unul din punctele
cardinale ale procesului, de care dumneavoastrã veþi trebui sã þineþi seama în
deciziunea pe care o daþi atât pentru rãspunderea Bãncii Blank, cât ºi în special
ceea ce mã intereseazã pe mine pentru rãspunderea conducãtorilor, pentru cã
eu apãr numai situaþiunea conducãtorilor.
Legea aceasta, dupã ce în art. 1, alineatul 1, prevede cã, pentru
administrarea portofoliului de efecte cu scadenþã îndepãrtatã conform
prevederilor planului de stabilizare se va proceda precum urmeazã, în al. 2 are
grijã sã defineascã ce se înþelege prin efecte cu scadenþã prea îndepãrtatã ºi
simte aceastã nevoie pentru cã, în al. 2, legiuitorul prevede de data aceasta nu în
interesul Bãncii Naþionale, ci în interesul diferitelor institute de credit, preluarea ºi
a altor efecte decât cele cu scadenþã îndepãrtatã. ªi atunci, pentru ca sã ºtie ce
fel de efecte sunt cele prevãzute în art. 2, care se preiau în interesul institutelor
de credit, trebuie sã ne ducem la definiþia din art. 1, pentru ca sã stabilim care
sunt efectele care se preiau pentru asanarea Bãncii Naþionale ºi în modul acesta
vom ºti ce condiþiuni ºi care sunt efectele care se preiau pentru asanarea
institutelor de credit.
Iatã textul:

„prin portofoliu de efecte cu scadenþã prea îndepãrtatã se înþeleg


efectele care întrunesc toate prevederile statutare, afarã de lichiditate la
termenul prevãzut de art. 24 din statutul Bãncii Naþionale.”

Prin urmare, efectele acestea pe care Statul le preia pânã la concurenþa


sumei de 4 miliarde, redusã pe urmã la 3.200.000.000, trebuie sã fie efecte care
trebuie sã îndeplineascã toate condiþiunile statutare, nu numai cele de formã,
pentru cã condiþiunile statutare de formã sunt menite a asigura ºi bonitatea
efectelor.
De ce se cer trei semnãturi în unele cazuri ºi douã în altele? Pentru cã
aceasta este o garanþie cã efectele care vor îndeplini o asemenea condiþiune vor
fi mai bune decât cele care vor purta numai o semnãturã. Prin urmare, ceea ce
preia Statul pentru a salva Banca Naþionalã sunt efecte cu scadenþã prea
îndepãrtatã. Care sunt aceste efecte? Legea are grijã sã spunã ºi aici
Comisiunea nu are niciun rol, imaginaþia nu poate sã joace în aceastã direcþiune,
sunt efecte care îndeplinesc toate condiþiunile statutare, afarã de lichiditate. O
bancã de emisiune nu poate sã aibã efecte cu scadenþã îndepãrtatã. Art. 24 zice
cã scadenþa cea mai lungã nu poate întrece 100 zile. Dacã au o scadenþã mai

173
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

îndepãrtatã de 100 zile, acest portofoliu nu are ce cãuta la o bancã de emisiune.


Banca trebuie epuratã pentru a asigura operaþia de stabilizare, trebuie ca Statul
sã ia cu sacrificii aceste efecte, pentru cã operaþiunea aceasta se face în
interesul monetar, pentru salvarea ºi punerea pe noi baze a Institutului de
Emisiune.
Pânã aici, legea nu fãcea decât sã prevadã ceea ce era ºi în planul de
stabilizare; aplica dispoziþiunile legii ºi planului de stabilizare. La 27 iunie 1930
interveniserã însã lucruri grave, începuse retragerea depozitelor, situaþia era
extrem de criticã ºi atunci legiuitorul – ºi este interesant sã vã arãt cã a constatat
ºi onorata Comisiune – s-a gândit cã, ceea ce a fãcut legea de stabilizare pentru
Banca Naþionalã, nu este suficient, ci trebuie fãcut ceva de data aceasta, pentru
institutele de credit. Încã o datã, bine sau rãu, n-am sã judec care era concepþia
cea bunã, cert este cã, în toate þãrile, s-a fãcut la fel: ºi în Austria, în Germania, în
Italia, nu numai în þara noastrã. Politica de imobilizare pe care au fãcut-o bãncile
prin afectarea de disponibilitãþi pentru industrii, greºitã dacã vreþi, dar s-a fãcut
pretutindeni pentru cã aºa era concepþia din acel moment.
Iatã ce spune Comisiunea de Anchetã: „autorul legii /Madgearu/ aratã cã
dispoziþiunile din al. 2, care nu fuseserã prevãzute în planul de stabilizare, au fost
menite sã permitã sprijinirea bãncilor aflate în dificultãþi de plãþi din cauza run-
ului intervenit la Banca Blank la începutul primãverii 1930”. ªi atunci se introduce
în aceastã lege, în art. 2, o dispoziþie care avea de scop ajutorarea institutelor de
credit ºi care a jucat faþã de toþi, nu numai faþã de Banca Blank: „Ministerul de
Finanþe este autorizat, de asemenea, sã rãscumpere în urma avizului conform al
Bãncii Naþionale, alte efecte”.
Prin urmare, dacã sunt altele înseamnã cã nu sunt acelea din art. 1, adicã
acelea cu scadenþã prea îndepãrtatã, dar care îndeplinesc condiþiunile statutare.
Aceste „altele” trebuie sã fie efecte cu scadenþã mai scurtã ºi care nu îndeplinesc
condiþiunile statutare. Pentru cã este uºor de înþeles, ºi în aceastã privinþã vã voi
arãta cu dispoziþiunile tuturor celor care au aplicat dispoziþiile legii, cã nimãnui nu
i-a trecut vreodatã prin minte, pânã acum când chestiunea a ajuns la Comisia de
Anchetã, sã spunã cã prin expresiunea „alte efecte” din art. 2 se înþeleg tot
efectele din art. 1 – cãci aºa scrie onorata Comisiune în raportul de anchetã.
Legea spune „alte efecte scontate de aceasta, oricare ar fi data intrãrii lor
în portofoliu”. În ce scop? „...în vederea de a contribui la asanarea financiarã ºi în
mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor întrece
totalul de mai sus”.
Prin urmare, iatã douã categorii de operaþiuni: 1/preluarea de efecte cu
scadenþã prea îndepãrtatã pentru epurarea Bãncii de Emisiune ºi 2/preluarea de
data aceasta a unor alte efecte, deci oricare ar fi ele, nu pentru epurarea
Institutului de Emisiune, ci pentru ajutorarea institutului de credit. De unde prima
operaþiune nu impunea Statului sacrificii, cãci i se cerea, cu condiþia ca efectele
sã îndeplineascã toate condiþiunile statutare, deci sã aibã bonitate, sã treacã la
Stat nu pentru ca Statul sã aibã o pagubã, ci pentru ca banca de emisiune sã nu
pãstreze în portofoliu efecte lipsite de lichiditate, de data aceasta, când este
vorba de celelalte efecte care se preiau pentru asanarea institutelor de credit, de
data aceasta textul zice cã preluarea se face în vederea [...] sacrificiu. Va sã zicã,
venind cu aceastã lege în momentul de crizã care exista la toate bãncile,
intenþiunea a fost sã se ajute bãncile, sã se contribuie. Statul sã facã un sacrificiu
pentru asanarea lor, pentru cã Statul recunoºtea cã situaþia criticã în care se
gãseau bãncile era datoratã în cea mai mare parte evenimentelor. ªi cât de

174
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

adevãrat a fost aceasta, nu avem decât sã vedem cã Banca Blank, despre care
se spunea cã a pierdut 1.400.000.000, a reuºit sã achite deponenþii sutã la sutã.
Era, prin urmare, vorba numai de ceva trecãtor, trebuia sã fie ajutatã, trebuia
fãcute sacrificii ºi atunci legea prevede aceste sacrificii.
Acum, pentru aceste operaþiuni de preluare, era nevoie de vreo formã?
Era nevoie de vreun aviz al vreunei Comisiuni sau de vreun jurnal al Consiliului
de Miniºtri? Câtuºi de puþin. ªi aici se va vedea grava confuziune care se face.
Cine citeºte atent aceastã lege, vede cã ea conþine douã operaþiuni: întâi,
operaþiunea de preluare care avea loc între Stat ºi Banca Naþionalã, unde
efectele de preluat le oferea Banca Naþionalã. Ea le alegea ºi le alegea cum era
natural pe acelea care credea cã sunt mai puþin bune, cãci pe cele mai bune le
pãstra pentru dânsa. Operaþiunea aceasta are loc între Banca Naþionalã ºi Stat
fãrã niciun amestec al institutelor de credit ºi veþi vedea cã pentru fiecare din cele
trei mari operaþiuni de preluare, au intervenit, conform legii, convenþiuni între
Banca Naþionalã ºi Stat, fãrã niciun amestec al institutului de credit, iar efectele
predate Statului erau întotdeauna alese de Banca Naþionalã. Iatã, prin urmare, o
operaþie de cesiune, intervenitã peste capul debitorului cedat. Articolul 6 al legii
spune în aceastã privinþã:

„Banca Naþionalã prezintã Ministerului de Finanþe, o datã cu trecerea


efectelor la Stat, un referat cu o situaþie generalã detaliatã asupra situaþiei
financiare. Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, va putea încheia
orice convenþiuni sau tranzacþiuni pe care le va crede utile sau necesare pentru
realizarea debitului datorat, luând orice garanþii personale sau reale pentru ca
realizarea lui sã fie bine asiguratã.”

Pentru cea de a doua operaþiune, art. 8 ºi 10 prevãd douã forme: la fiecare


operaþiune trebuia avizul unei comisiuni pe care o instituie chiar art. 10 ºi, în fine,
mai trebuia ca aceste convenþiuni sau tranzacþiuni sã fie ratificate prin jurnal al
Consiliului de Miniºtri. Iatã textul:

„Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale ºi cu avizul comisiunii


prevãzute de art. 10, va propune Consiliului de Miniºtri spre ratificare,
convenþiunile sau tranzacþiunile încheiate. Ele vor fi comunicate Bãncii
Naþionale...”

Prin urmare, operaþiunea preluãrii se face peste capul institutului de


credit, alegerea efectelor se face de Banca Naþionalã, pe baza ofertei Bãncii
Naþionale, o operaþiune în care n-are niciun amestec institutul de credit, iar
numai dupã aceasta, operaþiunea convenþiei ºi a tranzacþiei, acestea au nevoie
de formele prevãzute de lege, ºi este natural sã se facã aceastã distincþiune,
pentru cã prima operaþiune este o operaþiune care se face de la o autoritate, pe
când cea de a doua, convenþiunile ºi tranzacþiile puteau duce la reducþiuni
importante ºi, de aceea, pentru ele era nevoie sã se prevadã oarecare garanþii
de formã, care erau avizul unei comisiuni ºi ratificarea prin jurnalul Consiliului de
Miniºtri. Veþi vedea cã Comisiunea de Anchetã confundã aceste operaþiuni ºi
cere ratificarea ºi avizul acolo unde legea nu cerea nimic.
Dat fiind scopul dispoziþiunii acesteia a doua din lege, ajutorarea
institutelor de credit, bineînþeles cã era de naturã sã nu impunã o distincþiune
între categoria efectelor, pentru cã, dacã vrei sã-l ajuþi, trebuie sã-i preiei ceea ce
are. Dacã o sã-i ceri efecte de perfectã bonitate, atunci însuºi scopul în vederea
cãruia ai edictat dispoziþia legislativã nu poate fi realizat. De aceea, dispoziþiunile
limitate la acele efecte nu se pot aplica la cealaltã categorie de efecte.

175
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Cum a înþeles toatã lumea aceastã dispoziþie legislativã? Mã refer la o


depoziþie de o extremã importanþã, aceea a domnului Radu Romanescu, care
era ºi comisar al Statului pe lângã Banca Naþionalã ºi domnia sa a jucat un rol
activ la toate aceste operaþiuni. Iatã ce spune:

„În anul 1930 am fost numit Comisar al Guvernului pe lângã Banca


Naþionalã ºi conducãtor al economiei financiare care începuse din 1930. Am
administrat portofoliul de la Banca Naþionalã. În aceastã calitate, m-am ocupat
de preluarea portofoliului de cãtre Stat de la Banca Naþionalã. Efectele care
compuneau portofoliul Bãncii Naþionale, ºi pe care ea le propunea sã fie preluate
de Stat, erau indicate numai de Banca Naþionalã. Ministerul de Finanþe nu
controla nici lichiditatea, nici solvabilitatea debitorilor. Printre aceste efecte erau
ºi unele la care Statul cunoºtea insolvabilitatea debitorilor, pe care nu le putea
refuza, fiindcã tocmai scopul preluãrii portofoliului era de a debarasa Banca
Naþionalã de asemenea creanþe, care nu se puteau realiza niciodatã ...
Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizare integralã a efectelor
preluate, dar nu putea obiecta, cãci acesta era în parte scopul legii.”

Dumneavoastrã veþi examina ºi alte dispoziþiuni ºi veþi vedea cã toate


concordã în aceastã privinþã.
În legãturã cu legea din 1930 este interesant sã mai rãspund la o
obiecþiune pe care o gãsesc în hotãrâre atunci când se face examenul critic al
dispoziþiilor legislative. Se spune aici cã, din totalul sumelor care erau alocate
pentru planul de stabilizare ºi care la început era de 4 miliarde ºi ceva, prin legea
din 27 iunie 1930 s-a alocat pentru preluarea efectelor cu scadenþã prea
îndepãrtatã 3.250.885.000. Numai diferenþa pânã la 4 miliarde, adicã circa 800
milioane, putea sã fie întrebuinþatã pentru celelalte efecte. Or, spune hotãrârea,
s-a întrebuinþat mai mult, s-a întrebuinþat circa 1.500.000.000 ºi tot hotãrârea
constatã cã suma de 3.250.885.000, pânã la concurenþa cãreia se puteau prelua
efecte de la Banca Naþionalã cu scadenþã îndepãrtatã, n-a fost atinsã ºi atunci s-
au avut la dispoziþie, pânã la concurenþa sumei totale de 4 miliarde, o sumã mai
mare, adicã 1.514.000.000. Aceasta ar fi o iregularitate din punctul de vedere al
onoratei Comisiuni.
Însã, dacã citim textul legii, vedem cã interpretarea care i s-a dat atunci de
cãtre Stat – ºi noi putem fi fãcuþi vinovaþi de interpretãrile fãcute de Stat – a fost în
sensul urmãtor: toatã suma pusã la dispoziþie conform planului de stabilizare
poate sã fie întrebuinþatã în prevederile legii din 27 iunie 1930. Articolul 1
prevedea cã „pânã la concurenþa sumei totale de 3.250.885.000 se vor
rãscumpãra efectele vizate la articolul 1, deci efecte cu scadenþe îndepãrtate, iar
pentru diferenþa pânã la acest plafon suma va fi întrebuinþatã pentru asanarea
institutelor de credit. Insã cum nu s-au întrebuinþat pentru preluarea portofoliului
cu scadenþa îndepãrtatã decât numai 2.554.000.000 ºi cum legea nu fixase un
plafon, ci spunea numai „pânã la concurenþa”, înseamnã cã nu era nici o
obligaþiune ca sã se întrebuinþeze toatã suma de 3.250.000.000. Iar al. 2, când
spune cã ceea ce rãmâne pânã la concurenþa sumei totale de 4 miliarde se poate
întrebuinþa pentru salvarea institutelor de credit, bineînþeles cã nu se poate
interpreta în sensul cã numai ceea ce rãmâne peste 3.250.000.000, chiar dacã
pentru prima categorie s-a întrebuinþat mai puþin. Textul spune:

„Ministerul de Finanþe este autorizat, de asemenea, sã rãscumpere în


urma avizului conform al Bãncii Naþionale alte efecte scontate de aceasta,
oricare ar fi data intrãrii în portofoliu, în vederea de a contribui la asanarea
financiarã ºi în mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare
vor întrece totalul de mai sus.”

176
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Or, care era acest total? 4 miliarde. Cât se putea întrebuinþa pentru
efectele din art. 1? 3.325.885.000. Dacã s-a întrebuinþat mai puþin înseamnã cã,
pânã la plafonul total, rãmâne disponibilã o sumã mai mare care de fapt a fost
întrebuinþatã.
Vreau sã mai spun câteva cuvinte asupra legii din 1 aprilie 1936. Aceastã
lege intervine la o datã mult ulterioarã operaþiunii de preluare ºi dupã ce
convenþiunile de scoatere din obligo ºi diferite alte convenþiuni cu debitorii
fuseserã încheiate. Intervine la o datã când Statul cunoºtea situaþiunea,
cunoºtea valoarea efectelor pe care le dobândise, fie prin preluare, fie prin
convenþiuni ulterioare. Cu toate acestea, la aceastã datã se încheie o convenþie
cu Banca Naþionalã, care are putere de lege pentru cã a fost ratificatã prin lege ºi
în aceastã convenþie Statul face oarecare mãrturisiri preþioase care ar valora ºi
ca ratificare a tot ceea ce fãcuse în trecut, dar care în orice caz sunt acte de
mãrturie fãcute printr-o lege peste care astãzi nu se mai poate trece. Iatã ce
spune aceastã convenþiune-lege:

„Având în vedere cã portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale a trecut la


Stat pe baza planului de stabilizare ºi a legii din 27 iunie 1930 ... a fãcut în mare
parte obiectul unor convenþiuni de platã pe termen lung încheiate de Stat cu
debitorii respectivi; cã parte din aceste convenþiuni nu s-au putut executa, iar
parte din debitori au devenit insolvabili...”

Prin urmare, vã rog sã reþineþi cã a preluat o serie de debitori ºi cã


solvabilitatea multora din ei nu era pusã la îndoialã. Dar, dupã 1930 au venit o
serie întreagã de evenimente care ne-au dus la faimoasa lege a conversiunii din
1934, lege care dupã mine a fost un dezastru, pentru cã nu se poate sã decretezi
cã anume debitori n-au sã-ºi plãteascã datoriile, fãrã ca aceasta sã aibã
repercusiuni în toatã viaþa economicã. Toate acestea au provocat o serie de
insolvabilitãþii. O spune legea. ªi atunci vã întreb: pentru aceste insolvabilitãþi
provocate de o politicã legislativã – bunã sau rea nu intereseazã – trebuie sã
rãspundã Banca Blank ºi conducãtorii ei, ºi fãrã nicio discriminare, nici mãcar un
cuvânt asupra selecþionãrii, adicã sã se vadã cine anume a devenit insolvabil.
Când veþi citi raportul Comisiunii ºi tablourile fãcute de ea, veþi rãmâne
înmãrmuriþi! Tot ce nu s-a încasat, toate reducþiunile fãcute conform legii în
executarea acestor legi de conversiuni, care era o lege fãcutã în urma
declaraþiunii de neconstituþionalitate a primei legi ºi care avea la bazã reduceri
convenþionale, Statul consimþind la reduceri pentru toþi deveniþii insovabili toate
acestea trebuie sã le plãteascã Banca Blank. De ce? Pentru cã era nevoie sã
dãm mulþimii un þap ispãºitor, mulþimea este avidã, aºa sunt timpurile. Þapul
acesta ispãºitor, acarul Pãun cum era într-un proces de cale feratã, trebuie sã
decretãm cã trebuie sã fie Banca Blank. Ea trebuie sã plãteascã oalele sparte. ªi
o politicã greºitã, dacã am admite cã aºa este, de ajutorare a bãncilor, astãzi
tragem cu buretele peste ea, nu mai vrem sã ºtim nimic ºi tot ceea ce a pierdut
Statul de pe urma acestei politici, fãrã nicio discriminare, aruncãm în sarcina
Bãncii Blank ºi a conducãtorilor ei. Acesta este procesul pe care dumneavoastrã
sunteþi chemaþi sã judecaþi.
ªi acum vin la o concluziune care este în legãturã cu chestiunile pe care
le-am discutat pânã acum ºi cu interpretarea legii din 1930, care am spus cã este
de o deosebitã importanþã. Nu v-am citit lucrãrile preparatorii ale legii, raportul la
Camerã, care dovedesc caracterul acestei legi, de ajutorare, deci de sacrificiu,
care face ca Statul sã nu aparã ca un negustor de creanþe, care a cumpãrat
creanþe pe piaþã, ºi care vine pe urmã sã cearã paguba suferitã de pe urma

177
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

cumpãrãrii. Nu este Statul în aceastã ipostazã. Statul a voit sã dea un ajutor,


pentru cã la mijloc era un interes general. Ajutorul îl acorda, în primul rând, în
interesul deponenþilor, al pieþei, acesta a fost sistemul legal adoptat prin al. 2 al
articolului pe care dumneavoastrã îl cunoaºteþi. ªi dacã acesta este sistemul
legii, mi-ar fi suficient ca sã spun cã nicio rãspundere nu poate sã existe din
operaþiunile de preluare.
Voi spune de la început: principial ar putea sã existe rãspundere, dar din a
doua operaþiune ºi, bineînþeles, numai dacã se va dovedi vreo ilegalitate. Dar din
operaþiunea reescontului nu, pentru cã anchetarea unei asemenea operaþiuni nu
intrã în cadrul legii, pentru cã operaþiunea preluãrii se face peste capul
institutelor, pentru cã aceastã operaþiune nu este un act de cumpãrare de
creanþe, cã este o operã de ajutor ºi sacrificiu. În orice caz, este o operaþiune
unde institutul de credit ºi nici conducãtorii lui n-au avut niciun amestec. Ar
rãmâne a treia operaþiune: aceea a operaþiunilor ºi tranzacþiunilor, evident dacã
sunt convenþiuni ºi tranzacþiuni neregulate, aici poate fi o rãspundere în principiu,
ºi numai aici, dar voi arãta cã nici aici nu poate sã fie, iar dacã am pus chestiunea,
am pus-o numai ca sã stabilesc unde eventual ar fi putut fi vreo rãspundere a
conducãtorilor.
Am auzit, aici alãturi, un cuvânt: „lipsã de cauzã”. Aº ruga pe colegul meu
sã citeascã legea, pentru cã unde în lege se vorbeºte despre contribuþiuni ºi
sacrificii nu poate sã fie lipsã de cauzã. Vorbesc de douã ceasuri ºi spun cã legea
nu este abrogatã ºi cã prejudiciul trebuie examinat în lumina acestei legi.
Legiuitorul n-a spus cã anuleazã operaþiunea de preluare a portofoliului. Ea a
rãmas, stã în picioare cu caracterul ei aºa cum rezultã din legea din 1930. Noi nu
ne jucãm nici cu principiile ºi nu putem nici dispreþui tot ce s-a fãcut în trecut. Eu
nu mã pot împãca cu ideea cã tot ce s-a fãcut în trecut în aceastã þarã este o
operã de nebuni ºi inconºtienþi.
Dacã aceasta este situaþiunea legalã, dar care este situaþiunea în fapt? ªi
aici intrãm într-un al doilea capitol extrem de interesant.
V-am arãtat cã situaþiunea legalã era ca prin ajutorarea institutelor de
credit ºi, deci, pentru salvarea lor, fãcând contribuþiuni ºi sacrificii, sã preiei orice
fel de efecte pe care þi le alege Banca Naþionalã. Ei, sã vedem în fapt cum s-a
procedat? Ai ºtiut ce ai preluat? Ai avut cunoºtinþã de bonitatea acestor efecte?
Ai ºtiut care este valoarea lor? Între cine ºi cine a intervenit în fapt operaþia de
preluare pentru ca astãzi sã încerci sã faci abstracþie de situaþia legalã ºi sã faci
rãspunzãtor institutul de credit pentru asemenea operaþiuni?
Prin operaþiune de preluare a fost constatatã printr-o convenþie, stabilitã
printr-un schimb de scrisori între Banca Naþionalã ºi Stat. Actul prim porneºte de
la Ministerul de Finanþe la 16 aprilie, când scrie: „Domnule Guvernator, având în
vedere cã Banca Naþionalã, de acord cu consilierul tehnic, a fost silitã sã
intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã spre a salva situaþiunea unor bãnci de
mare importanþã pentru economia naþionalã care, din cauza neliniºtii publice, era
ameninþatã; având în vedere cã portofoliul scontat provizoriu la Banca Naþionalã
cu acea ocazie a fost în parte de categoria aceluia ce fusese retras dupã data de
8 februarie 1929 ca fiind imobilizat ... Ministerul de Finanþe pentru a asigura
lichiditatea cât mai deplinã a portofoliului dispune a primi din efectele scontate ...
o sumã de 300 milioane. În consecinþã, vã rugãm sã binevoiþi a dispune ca, din
suma de 723 milioane datoratã dumneavoastrã de Banca Blank, ce reprezintã
portofoliul comercial reescontat înainte de 22 februarie 1930, sã treceþi asupra
Statului un portofoliu de 300 milioane.”

178
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Se vede de aici cã, „în parte”, portofoliul a fost de categoria aceluia numit
cu scadenþã îndepãrtatã, deci în parte erau efecte cu bonitate, iar altele nu. Ceea
ce trebuie sã ºtiþi este cã tot ceea ce a preluat Statul reprezintã numai ºi numai
efecte din scontãri fãcute în 1930 ºi 1931 ºi, cu toate acestea, Comisiunea de
Anchetã îºi permite a discuta operaþiuni de reescont din trecut, când nu interesa
chiar dacã ar fi putut discuta reescontul decât ceea ce s-a preluat de Stat, ºi
acest reescont este fãcut ca o operã de ajutor spre a salva situaþiunea unor bãnci
de mare importanþã.
Rãspunsul Bãncii Naþionale prin care acceptã aceastã trecere se dã la 2
mai.
Alte dovezi: la 24 iulie, dl. Auboin, un om de o mare valoare ºi probitate, pe
care am avut cinstea sã-l cunosc personal ºi ºtiu tot ce a fãcut pentru Institutul de
Emisiune, nu mã intereseazã cum se pronunþã unii martori cu uºurinþã asupra lui,
dar voi arãta cum Comisiunea denatureazã ceea ce a spus dl. Auboin, iatã la 24
iulie ce spunea: /citeºte raportul Auboin/.
Prin urmare, nu te-a înºelat nimeni, nici conducãtorii, nici institutul de
credit. Dacã ai reescontat aceste efecte în 1930 ºi 1931, le-ai reescontat pentru
cã deasupra unui text din statute trebuia sã ajuþi piaþa într-un asemenea
moment, iar nu s-o laºi sã cadã ºi sã se prãbuºeascã. ªi pentru toate acestea s-
au fãcut rapoarte comunicate Ministerului de Finanþe, iar când Ministerul vine cu
legea din 27 iunie 1930, de ce vine? Vine în necunoºtinþã, ca un naiv înºelat de
Banca Blank ºi de conducãtorii ei? Ce sunt aceste insinuaþiuni? N-a ºtiut Banca
Naþionalã când fãcea aceste reesconturi excepþionale din care s-au preluat în
urmã efecte pentru Stat, care era situaþia? Citiþi un alt raport al d-lui Auboin, în
care examinându-se un bilanþ al Bãncii Blank în care evaluase terenurile de la
Bordei la 429 milioane ºi participãrile industriale la 2.615.000.000, dl. Auboin
criticã aceste evaluãri /citeºte/.
Nu pot sã mã abþin, citindu-vã aceste date pe care vã rog sã le verificaþi,
sã mã duc la horãrâre ºi sã vãd cum redã hotãrârea raportul d-lui Auboin:

„Este de observat, în acelaºi timp, cã, din corespondenþa purtatã între


consilierul Rist ºi Auboin cu Ministerul de Finanþe ... aceºtia au fãcut o serie de
critici din care reiese cã Banca Blank nu trebuia ajutatã.”

ºi eu v-am citit textul care spunea, din contrã, cã Banca Blank trebuia
ajutatã.
Raportul este trimis Ministerului de Finanþe la 28 iunie 1931. La 30 iulie,
într-un alt raport, dl. Auboin arãta cã Banca Blank trebuie ajutatã ºi cã este
nevoie de sume mult mai importante decât aceea de 600 milioane pentru
aceasta, cerând ºi un scont suplimentar de 400 milioane. Se face un proiect de
convenþiune care pleacã de la Banca Naþionalã. Acest proiect este reescontat tot
de dl. Auboin /citeºte raportul din 6 august al d-lui Auboin/. Într-o notã din 10
august, dl. Auboin constatã care era situaþia portofoliului, constatã cã era un
portofoliu de scont de 1.183.000.000, pe care trebuia sã-l preia Statul. Din acest
portofoliu, domnia sa constatã cã era acoperitã numai o parte, numai 600
milioane, o parte cu portofoliu comercial, parte cu gaj, parte cu ipoteci, cã
rãmâneau descoperite 353 milioane complet neacoperite, cã, dacã din totalul de
1.383.000.000 se scade partea Statului de 600 milioane – aceasta la 31 iulie –,
rãmân asupra bãncii 583.000.000, aratã cã ceea ce rãmâne asupra Bãncii
Naþionale este acoperit tot. 183 milioane cu potofoliu comercial, 583 milioane cu
gajuri ºi mai aratã cã ºi suplimentul de scont de 400 milioane, este acoperit cu
gajuri ºi ipoteci, iar 153 milioane cu mobilier.
179
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Dar ceea ce ia Statul, cum este acoperit? Dl. Auboin constatã cã, din
acest portofoliu, numai vreo 130 milioane aveau acoperire, ºi cã restul din
portofoliu între care ºi 280 milioane, niºte lire sterline neacoperite, rãmâne fãrã
acoperire.
Prin urmare, iatã o datorie care nu avea acoperire. Ce-i dãdeai Statului?
Un portofoliu formal. Criticile care i le aduci, când te ocupi în special de
conducãtorii de la Banca Blank ºi Banca Industrialã, cã au înºelat Banca
Naþionalã atât de naivã, care nu ºtia nimic, ºi deci ºi pe Stat, ce rãmâne din
aceste critici, când consilierii tehnici cereau sã i se dea acest portofoliu formal ca
sã acopere ajutorul dat de Stat? Este evident cã întreagã aceastã construcþie se
dãrâmã.
În fine, la 19 august se ajunge la încheierea în fapt a convenþiunii. Este
inutil sã vã spun cã ºi asupra acestei chestiuni gãsim în hotãrârea Comisiunii o
afirmaþie care nu corespunde cu realitatea: „la 1 august consilierul tehnic
semnaleazã guvernatorului Bãncii Naþionale cã situaþia realã a Bãncii Blank nu
corespunde cu situaþia arãtatã în bilanþ ºi recomandã cã preluarea portofoliului
de 600 milioane sã se aleagã efecte din cele mai bune.”!
De aici poþi trage toate concluziunile. Consilierul tehnic a recomandat ca
din totalul efectelor sã iei pe cele mai bune ºi sã le dai Statului, iar nu sã fi dat
Statului pe cele mai bune! Dar aºa spune în hotãrâre cã reiese din actul lui
Auboin din 1 august. Eu am însã acest cusur, cã nu mã mulþumesc sã citesc o
hotãrâre, ci o ºi controlez. Ia sã vedem care este actul din 1 august al d-lui
Auboin, pentru cã este foarte interesant sã vedeþi premizele pe care s-a putut
clãdi condamnarea conducãtorilor.
Actul din 1 august este un proiect de acord între Stat ºi Banca Naþionalã,
scris în franþuzeºte ºi întocmit de Auboin, ºi în acest proiect se scriu urmãtoarele:
/citeºte/.
Desigur cã în aceste condiþiuni, ºi dacã acestea sunt premizele, poþi
condamna pe oricine.
Trec acum la un alt capitol, care poate este cel mai important, capitolul în
care mã ocup de culpã. Este un capitol special al acestui raport.
În capitolul în care se ocupã de culpa Bãncii Blank, gãsim douã pãrþi: o
parte în care se ocupã de operaþiunea reescontului, ºi o altã parte în care se
ocupã din punct de vedere legal de convenþiunile ºi tranzacþiile încheiate ºi, în
special, de scoatere din obligo.
În ce priveºte reescontul, se aduc mai multe imputaþiuni: în primul rând, se
aduce o imputaþiune Serviciului de Scont al Bãncii Naþionale, despre care se
spune cã nu ºi-ar fi îndeplinit datoria. Ce rãmâne din aceastã acuzaþiune, în urma
citirii raportului Auboin – este uºor de vãzut. ªi dacã dumneavoastrã mai citiþi ºi
depoziþia d-lui Costin Stoicescu, care concordã în multe privinþe cu cele
constatate de raportul Auboin deºi pentru mine este mai valoros raportul decât
mãrturia – vedeþi ce rezultã. Iatã din aceastã depoziþie cum se confirmã în totul
cã nu este vorba nici de greºeli ale bãncii, ale Serviciului de Scont, nici de
înºelarea nimãnui, ºi cã toate aceste operaþiuni s-au fãcut în deplinã cunoºtinþã
de cauzã ºi într-un scop bine determinat, iatã un pasaj:

„S-au dus tratative cu Ministerul de Finanþe ºi, în urma discuþiunilor foarte


vii ºi stãruinþelor depuse, s-a convenit sã se acorde Bãncii Blank un credit de 800
milioane.”

Prin urmare, nu era un credit care se acorda pentru interesul Bãncii


Naþionale, ci era un ajutor care se dãdea în cadrul unei politici generale a
Statului.
180
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Alt pasaj:

„Cu ocazia discuþiunilor – care au avut loc în aceastã privinþã – s-a


discutat cu Statul bonitatea întregului portofoliu... S-a considerat a fi o necesitate
de ordin superior ca Banca Blank sã fie ajutatã ºi a se consolida ºi uºura
lichiditatea, acea bancã fiind, din toate bãncile, aceea care avea cele mai
numeroase ºi însemnate depozite.”

Iatã spiritul în care s-a luat ºi mãsura legislativã ºi în care s-a fãcut ºi
preluarea, cãci ambele operaþiuni, ºi reescontul ºi preluarea, sunt fãcute în
cadrul acestui program. Când, prin urmare, se încearcã a se acuza conducãtorii
cã au fãcut reescontãri neregulate, ca ºi cum Banca Naþionalã era obligatã sã
primeascã ceea ce i se prezenta, vedeþi ce valoare are o asemenea acuzaþiune,
când Banca Naþionalã a fãcut toate aceste preluãri în deplina cunoºtinþã de
cauzã.

„...Având în vedere cã, în acel timp, portofoliul pe care banca îl prezenta


la scont era cu desãvârºire slab, imobilizat ... am semnalat în mod continuu ºi am
fost de acord cu colegii mei cã ajutorarea bãncii nu mai putea continua.”

Dar domnia sa adaugã cã politica Statului a fost sã contribuie ºi sã dea


ajutor, prin urmare nu era vorba de fapte culpabile ale institutului ºi a
conducãtorilor, când totul se face la lumina zilei ºi în deplinã cunoºtinþã de cauzã.
A prezenta lucrurile sub acest aspect numai spre a obþine condamnãri, este o
plãcere sadicã ºi este un lucru cu care eu nu mã pot împãca.
Mai departe, martorul vorbeºte despre faptul cã Ministerul de Finanþe a
continuat sã insiste în interesul calmãrii pieþei, vorbeºte despre o situaþie din
1928, în care rezulta cã banca avea pierderi de 100 milioane, aceasta o spune
unul din cei mai importanþi administratori ai Bãncii Naþionale! ªi este posibil apoi
sã se clãdeascã o condamnaþiune a conducãtorilor pe faptul cã au înºelat Banca
Naþionalã? Este un lucru care face sã-þi stea mintea în loc. Cu sistemul acesta,
nimeni nu mai este sigur pe nimic. Mãrturisesc, în ceea ce mã priveºte, cã n-aº
accepta pentru nimic în lume sã fiu la conducerea nu numai a unei instituþiuni de
Stat, dar a oricãrei alte instituþiuni, pentru cã n-aº vrea sã risc sã mã vãd pe urmã,
eu, om cinstit ºi sãnãtos, la controlul averilor. În condiþiuni din acestea, desigur cã
în Þara Româneascã nu se poate clãdi nimic cinstit.
Mai departe, o altã imputaþiune: „nu s-au aplicat dispoziþiunile referitoare
la plafon” ºi vorbeºte despre un text, art. 23. M-am dus ºi eu sã vãd aceastã
dispoziþie, dar n-am gãsit-o nicãieri.
A treia vinã: „efectele, conform art. 24 din statute, trebuia sã aibã trei
semnãturi. Se poate douã, dar cu autorizaþia specialã a comitetului” – ºi zice
Comisiunea cã o autorizaþie din acestea era însã era de pe vremea când
instituþia era societate în nume colectiv.
Or, aceasta nu este adevãrat. Noul text admite cã se poate – prin
regulamentul institutului de emisiune – face acest lucru. De altfel, nimeni nu
ascundea situaþia. Banca era obligatã sã preia aceste poliþe? Banca le-a preluat,
dar Statul era obligat sã le primeascã în portofoliu? N-a ºtiut care sunt? Alegerea
era doar fãcutã de bancã ºi situaþia era comunicatã de bancã. Toate s-au fãcut la
lumina zilei, în deplinã cunoºtinþã de cauzã ºi fãrã niciun act culpabil.
În fine, vina cea mai gravã, deºi veþi vedea cã toate concluziunile se trag
pe o interpretare greºitã a art. 2 pe care o dã Comisiunea, este vina aceea în
legãturã cu Banca Industrialã, cum cã dânsa este o ficþiune creatã de Aristide
Blank.
181
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Numai pusã chestiunea este neserioasã. Banca Industrialã a fost creatã


în 1921. Chestiunea se pune în 1932. Eu ºtiu cã Aristide Blank este un om
deºtept. Dar sã fie atât de deºtept încât în 1928 sã creeze o bancã pe care s-o
utilizeze în 1932, aceasta nu cred. Care era realitatea? Banca Blank era
imobilizatã din cauza acestei politici. Însã ºi Banca Naþionalã i-a dat sugestia sã
se descongestioneze ºi sã treacã asupra altei instituþiuni.
Acum, Banca Industrialã era oare o ficþiune sau o realitate? ªi aici
întereseazã chestiunea numai din punctul de vedere al scontului, atât ºi nimic
mai mult. Cã printre fondatori sunt persoane de la Banca Blank ... dacã am lua
toate societãþile care nu au realmente opt fondatori ºi le-ar condamna, n-ar mai
rãmâne nicio societate necondamnatã. Dar ce intereseazã la proces? A avut
banca aceasta capital activ? Ce spune raportul?

„S-a constituit cu un capital de 60 milioane, dar nu s-a vãrsat de la


început, ci s-a vãrsat pe urmã, cãci i-a dat acþiuni de 250 milioane în contul
acestui capital.”

Prin urmare, s-au acoperit 60 milioane. Cã s-au acoperit prin bani, sau
prin acþiuni, nu intereseazã din punctul de vedere al activului. Acelaºi raport
constatã cã s-au vândut acþiunile de la toate participãrile în sumã 2½ miliarde.
Bineînþeles, când i se vindea, Banca Industrialã trebuia sã plãteascã. Zice: „Da,
dar i se vindeau prin niºte scrisori ºi, în realitate, tot în casa de fier a Bãncii Blank
au rãmas”.
Ei bine, toate aceste acþiuni erau în bilanþul Bãncii Industriale ºi, pentru
datoriile rezultând din vânzarea lor, s-au emis poliþe. Din punctul de vedere al
scontului – dacã am intra în asemenea consideraþiuni – poliþele acestea erau
date de complezenþã? Când eu, persoanã juridicã distinctã, datorez
2.400.000.000, emit poliþe de 600.000.000, aceste poliþe sunt fãrã cauzã, aºa
cum aratã art. 24 din statutul Bãncii Naþionale? Pãi, dacã Banca Naþionalã n-ar
primi asemenea poliþe, eu cred cã ar trebui sã-ºi închidã ghiºeele.
De altfel, v-am arãtat punctul meu de vedere, toate aceste chestiuni sunt
completamente strãine procesului. În primul rând, chiar Comisiunea, dupã ce le
enumerã, nu înþelege sã stabileascã o responsabilitate pe baza lor, cãci
Comisiunea însãºi a spus cã nu este chematã sã ancheteze reescontul. În
treacãt, totuºi, îl ancheteazã ºi iatã concluziunile la care ajunge:

„Preluarea de Stat a portofoliului admis la reescont în aceste condiþiuni,


s-a resimþit ºi ea de efectul acestor neregularitãþi. Într-adevãr, în art. 2, al. 1, din
legea din 1930, se prevede cã Statul este autorizat sã rãscumpere efecte din
acelea vizate în art. 1, care se gãseau în portofoliul Bãncii la data de 7 februarie
1929. Este adevãrat, prin acelaº articol, Statul este autorizat prin derogare de la
alineatul anterior, sã rãscumpere ºi alte efecte, indiferent de intrarea lor în
portofoliu, dar tot din categoria celor vizate la art. 1.”

Cum aveau sã fie „altele”, dacã sunt tot din acelea vizate de art. 1? Eu am
examinat deja textul legii din 1930, ºi am arãtat cã nici discuþie nu poate fi cã
aceste efecte nu trebuie sã îndeplineascã niciun fel de condiþiuni statutare.
Comisiunea de Anchetã când ia în discuþie aceste fapte la anchetarea cãrora nu
era chematã, le ia numai în legãturã cu modul sãu de a interpreta art. 2, al. 2, ºi
spune: „nu avea voie sã preia Statul decât tot din acele efecte de la art. 1. Dacã a
preluat, vina nu este a Statului, nici a Bãncii Naþionale!”.
182
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Iatã, deci, doi oameni, în deplinã libertate, care pot sã aleagã: eu îþi dau
cutare marfã, aceasta este marfa mea, este proastã, este fãrã douã semnãturi ºi
nu îndeplineºte condiþiunile statutare. Dumneata o cumperi în deplinã cunoºtinþã
de cauzã. ªi apoi, dupã ce o cumperi, rãspunzãtor nu este nici cel care a vândut,
nici cel care a cumpãrat, ci rãspunzãtor este un al treilea, care în aceastã
operaþiune n-a avut absolut niciun amestec! Ce raþionament juridic, mi se pare
admirabil un asemenea raþionament nou, care rãstoarnã tot ce am învãþat pânã
acum. Pe baza lui, intrã la puºcãrie oricine. Lasã cã, încã o datã, premiza de la
care se pleacã în interpretarea textului este absolut greºitã. Este suficient de citit
lucrãrile preparatorii ale textului ºi modul cum a fost aplicat de toatã lumea, ºi
cum l-a înþeles toatã lumea de la 1930 pânã la 1941, au trebuit sã treacã 11 ani
pentru ca de data aceasta sã fie înþeles altfel. ªi atunci, mã întreb: dacã spiritul
legii era sã ajuþi, sã faci sacrificii, pãi, sacrificiul acesta cum îl faci? Luând ce am
eu mai bun sau luând ce am eu mai prost? Nici discuþie nu poate fi, au spus-o ºi
martorii Romanescu ºi Madgearu, reiese ºi din textul legii ºi din raportul la
Camerã care, când s-a înfiinþat acea comisiune chematã sã examineze în caz de
tranzacþie bonitatea efectelor, aratã cã între efecte erau unele mai bune, altele
mai rele.
Dar, în sfârºit, examenul acestor chestiuni nu poate sã fie fãcut din punct
de vedere juridic, în primul rând pentru cã ar fi fãcut fãrã competenþã, ºi, chiar
interpretând textul art. 2, în sensul cã n-ai putut sã preiei decât numai efecte
bune, este totuºi imposibil, atunci când preluarea s-a fãcut în deplinã cunoºtinþã
de cauzã, a se vorbi despre rãspunderea conducãtorilor.
Dar mai este ceva. Din punctul de vedere strict al aplicaþiunii principiilor,
cred cã a rãmas bine stabilit, o recunoaºte ºi Comisiunea de Anchetã, noi stãm în
acest proces pe baza principiilor din dreptul comun, atâta timp cât legea nu
spune cã judecata se face dupã alte principii, atât timp cât legea n-a abrogat
legiuirile prin care s-a fãcut preluarea. Sã examinãm, prin urmare, pe baza
acestor principii dacã poate fi vorba în speþã de responsabilitate. Eu mã
mãrginesc la Banca Blank, pentru cã, în mod fatal, consecinþele se rãsfrâng ºi
asupra conducãtorilor.

SUSPENDARE

Dl. Preºedinte:
Comisiunea respinge incidentul de tardivitate ridicat de Ministerul de
Finanþe cu privire la apelul introdus de dl. Aristide Blank.

Dl. avocat Ottulescu /în continuare/:


Am examinat o parte din imputaþiunile aduse Bãncii Blank, ºi anume
imputaþiunile care privesc perioada anterioarã preluãrii portofoliului, adicã
acelea care cred cã nu intrau în competenþa Comisiunii. Am arãtat chiar cã
acesta este punctul de vedere al Comisiunii, cã, totuºi, Comisiunea le discutã
mai mult spre a le pune în legãturã cu interpretarea art. 2 a legii din 1930, astfel
cum aceastã interpretare a fost datã de Comisiune. Înainte de a trece la
examenul celorlalte imputaþiuni, adicã înainte de a trece la examenul
imputaþiunilor care, într-adevãr, se încadreazã din punctul de vedere al
competenþei în dispoziþiile legii din 12 octombrie 1940, sã-mi permiteþi a
examina, în legãturã cu ce am spus pânã acum, în ce s-ar putea încadra
responsabilitatea stabilitã de aceastã lege ºi pusã în sarcina institutelor de credit
ºi a conducãtorilor.

183
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Am spus cã chiar Comisiunea admite principiile dreptului comun. ªi


atunci s-ar pune întrebarea: care ar fi natura acestei responsabilitãþi? Ar fi vorba
de o rãspundere contractualã sau de una delictualã? Este necesar sã stabilim
caracterul acestei rãspunderi, fiindcã fiecare rãspundere îºi are regulile sale
deosebite. Este necesar sã examinãm în acelaºi timp, în ipoteza în care am
admite cã poate sã existe o rãspundere delictualã, dacã condiþiunile acestei
rãspunderi ar putea sã fie îndeplinite. Am sã încep întâi cu partea a doua,
discutând problema sub cadrul unei rãspunderi delictuale, pentru a vedea apoi
dacã existã o asemenea rãspundere.
Toþi autorii sunt de acord cã, pentru o asemenea rãspundere, trebuie sã
existe un fapt culpabil, un prejudiciu ºi o legãturã de cauzalitate. Eu cred cã ceea
ce intereseazã în acest proces, în cadrul rãspunderii, este dacã, într-adevãr,
existã sau nu o asemenea legãturã de cauzalitate, pentru cã dacã voi fi de acord
cu onorata parte adversã cã un prejudiciu poate sã existe în speþã – evident
nimeni nu va nega cã Statul a pierdut în aceste operaþiuni, dupã cum oricine
pierde când vrea sã facã operã de ajutor într-un interes general – dar pentru a ºti
dacã este locul la o responsabilitate, trebuie sã vedem dacã între faptele care se
imputã bãncii ºi prejudiciul suferit de Stat, existã o legãturã de cauzalitate. Cãci
dacã nu existã ºi prejudiciul este datorat unor alte cauze, strãine de Banca Blank,
atunci evident cã toatã discuþiunea este inutilã.
De aceea, reþinând acuzaþiunile aduse, în special cele în legãturã cu
operaþiunea de reescontare, care, încã o datã, nu intrau în competenþa acestei
comisiuni, urmeazã sã examinãm dacã prejudiciul propriu-zis – prejudiciu nu
faþã de Banca Naþionalã, ci prejudiciu faþã de Stat, care se gãseºte în urma legii
într-un raport contractual, pe baza unei convenþiuni încheiate cu Banca
Naþionalã – de aceea voi reaminti puþin situaþia în drept, care dumneavoastrã vã
este, desigur, mai bine cunoscutã decât mie, ºi sã vã arãt cã nu poate sã fie vorba
în speþã de acea legãturã de cauzalitate. Voi citi numai ceea ce este strict
necesar.
Chestiunea raportului de cauzalitate se pune din mai multe puncte de
vedere. În primul rând se pune pentru a vedea dacã un prejudiciu este direct sau
indirect, pentru cã nu existã rãspundere pentru prejudicii indirecte. Dar se pune
în special atunci când gãsim o serie întreagã de condiþiuni care pot sã aibã
legãturã cu prejudiciul ºi când trebuie sã examinãm dacã toate aceste condiþiuni
au concurat la prejudiciu, mai ales când unele din ele pot fi puse în sarcina chiar a
pãrþii care reclamã acest prejudiciu.
Autorii examineazã aceastã chestiune ºi se opresc la una din
numeroasele teorii care sunt de origine germanã. Se opresc anume la teoria
care poartã numele de „teoria echivalenþei condiþiunilor” a autorului german Von
... existã o altã teorie, „teoria cauzei adecvate”, care este mai mult o teorie
filosoficã. Doctrina francezã, cãreia îi plac lucruri mai clare, ca ºi doctrina ºi
jurisprudenþa noastrã, s-au oprit la „teoria echivalenþei condiþiunilor”. ªi sã-mi fie
permis sã vã arãt în aceastã teorie care sunt condiþiunile ce se cer pentru ca un
fapt sã poatã fi considerat ca act generator de prejudiciu.
/Citat din Mises/
Prin urmare, în drept, ca sã poþi sã faci o legãturã între un anume fapt pe
care-l pui în sarcina unei persoane ºi între prejudiciu, trebuie sã existe în mod
necesar acest raport de cauzalitate. Dacã ne ducem la toate antecedentele care
au putut concura la prejudiciul suferit de Stat, iatã ce se imputã: se imputã, în
primul rând, Bãncii Blank cã a reescontat un portofoliu care corespundea
condiþiunilor statutare. Dar, pe lângã acest fapt, iatã cã intervin ulterior o serie de
alte fapte: intervine legea din 1930, care stabileºte în sarcina Statului, în

184
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

interesul general, obligaþiunea de preluare a unui portofoliu. Preluarea se face,


deci, în cadrul unei obligaþiuni legale. În alt doilea rând, preluarea se face în
deplinã cunoºtinþã de cauzã. În al treilea rând, ea se face peste capul institutului
de credit, deci dacã preluarea s-ar fi fãcut în condiþiuni contrare legii – ceea ce nu
este cazul, bineînþeles – rãspunzãtori ar putea sã fie aceia care au concurat la
preluare. În sfârºit, intervine un al treilea fapt: o serie de convenþiuni cu diferiþi
creditori ºi convenþiuni de scoatere din obligo. Chestiunea este: de unde derivã
prejudiciul? Pânã unde poþi sã mergi în aceastã serie nesfârºitã de cauze? Care
este cauza necesarã a acestui prejudiciu? Poþi zice, în ipoteza în care am admite
cã Banca Blank ar fi avut cea mai micã vinã în operaþiunea de reescontare, cã
aceasta a cauzat prejudiciul Statului? E uºor de înþeles cã, tot ceea ce s-a
petrecut înainte de acest nou raport juridic, nu poate sã intre în antecedentele
unei rãspunderi, cãci chiar dacã am admite cã, cu ocazia scontãrii, care aþi vãzut
cum s-a fãcut în interesul general ºi la cererea Statului, s-ar fi comis oarecare
nereguli, imputabile Bãncii Blank, când vine legea ºi creanþele acestea trec
asupra Statului în puterea legii, pe baza unui raport novator ºi pe baza unei
alegeri liber consimþite între Stat ºi Banca Naþionalã, se mai poate vorbi de
antecedentele anterioare creerii acestui raport juridic? A pune problema este a
arãta cã din punct de vedere juridic, este o imposibilitate. S-a încheiat o
convenþiune, Statul a acceptat riscul ei. Convenþiunea nu este încheiatã cu
Banca Blank, ci peste capul ei, deci, în operaþiunea preluãrii, Banca Blank nu are
niciun amestec ºi nicio rãspundere.
Intervin încã o serie de fapte ulterioare.
În ce priveºte scoaterea din obligo, de unde ar deriva – ipotetic vorbind–
prejudiciul? Dacã ar fi exact, de pildã, cã Institutul „Cultura Naþionalã” ar avea o
valoare mai micã, iatã un prejudiciu care ar rezulta din preluarea „Culturii
Naþionale”. De asemenea, dacã ar fi exact cã linia Buzãu-Nehoiaºu ar avea altã
valoare, mai micã decât aceea stabilitã de expertizã, evident cã rãspunderea s-
ar referi la aceastã convenþiune.
Ce se mai adaugã la acest prejudiciu? Se spune cã nu s-au încasat de la
debitori toate sumele, cãci parte din ei au fost insolvabili. Dar, dacã Banca Blank
nu era sã fie scoasã din obligo, se încasau sumele? Cãci, bineînþeles, dacã
suma s-ar fi încasat în aceastã ipotezã, þinând cont de activul Bãncii Blank,
atunci evident nu este serios a vorbi de antecedente ºi a pune în discuþie
chestiuni care nu au nici o legãturã cu faptul care ar fi putut cauza realmente
prejudiciul. Ceea ce trebuie examinat în mod serios, ºi singurul fapt care
legalmente ar putea sã fie luat în considerare, ar fi operaþiunea scoaterii din
obligo, cu atât mai mult cu cât situaþiunea în fapt se prezintã astfel încât dacã nu
se fãcea scoaterea din obligo, este sutã la sutã stabilit cã nu ar fi putut exista
prejudiciul. ªi iatã de ce: Banca Blank a avut un activ suficient – cu toatã opinia
Bãncii Naþionale care spunea cã Banca Blank avea o pagubã de 1.400.000.000
–, ºi desigur cã aceasta a fost unul din motivele scoaterii din obligo, fiindcã nu
este nicio utilitate sã þii în obligo un institut de credit care este falimentar. Dar era
o credinþã completamente greºitã. ªi ca dovadã cã a fost greºitã: afacerea a
mers la concordat, expertiza a stabilit cã este activ suficient ca sã se achite toþi
creditorii sutã în sutã, pe lângã Banca Naþionalã care, având garanþii, n-a votat
concordatul. Existã de altfel la dosar o consultaþie pe care am dat-o chiar eu
Bãncii Naþionale, cãci eram pe vremea aceea consilierul ei juridic, Banca
Naþionalã a spus cã nu se prezintã la vot, cãci are garanþii suficiente. Dar
concordatul a fost admis sutã în sutã ºi sumele achitate aproape în întregime.
Dacã operaþiunea scoaterii din obligo nu avea loc, dacã Statul n-ar fi consimþit la
185
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

aceastã operaþie, pe care, încã o datã, dumneavoastrã o examinaþi numai din


punctul de vedere al legalitãþii, ce se întâmpla? Dacã Statul venea la concordat
cu creanþa lui, venea la un activ de 2 miliarde cu alþi creditori, ºi în loc sã ia sutã în
sutã ar fi luat cel puþin 80% ºi încã mai mult, dacã toate aceste bunuri, „Cultura
Naþionalã” ºi linia Buzãu-Nehoiaºu, care astãzi valoreazã mult mai mult, veneau
la activ. Lua cu siguranþã sutã în sutã. Astãzi, care este situaþia? Statul n-a luat
parte la concordat, considerând ca bunã operaþia reescontãrii. Astãzi, înaintea
Statului trec toþi ceilalþi creditori de douã miliarde care au obþinut garanþii prin
concordat. Statul nu ºi-a pierdut creanþa. Prin faptul cã n-a luat parte ºi creanþa
sa n-a fost valorificatã, în ipoteza în care s-ar anula scoaterea din obligo, creanþa
lui existã. Dar creanþa nu poate fi valorificatã astãzi pentru cã Statul nu s-a
prezentat la concordat. ªi atunci iatã încã o cauzã realã a prejudiciului suferit,
discut în ipoteza când scoaterea din obligo ar fi completamente anulatã.
Iatã, deci, o serie de cauze care concurã între ele ºi de care se poate
rãspunde.
În privinþa conducãtorilor cel puþin, ca sã le gãseºti vreo responsabilitate,
înseamnã sã nu te preocupi de tot ceea ce a survenit în intervalul de timp de la
data legii, de operaþiuni de care conducãtorii sunt complet strãini, ºi sã te ocupi
de ce? De un fapt îndepãrtat, de operaþia reescontului, ca ºi cum aceastã daunã,
derivând dintr-un raport juridic posterior încheiat cu alte persoane, raport care
putea sã fie evitat pentru cã nimeni n-a obligat Statul sã preia aceste efecte, sã vii
sã pretinzi cã existã o legãturã de cauzalitate între aceste fapte ºi faptele
conducãtorilor – în ipoteza în care poþi discuta aceastã chesitune. Veþi vedea
însã cã toate reesconturile care intereseazã portofoliul sunt fãcute la lumina zilei,
nu din culpa conducãtorilor, ci din intenþiunea de a ajuta Banca Blank.
Dacã aplicãm aceste principii pe care le admite întreaga doctrinã, a
echivalenþei condiþiunilor, putem spune cã aceastã condiþie îndepãrtatã este
cauza prejudiciului? Cum adicã? Din aceasta se produce prejudiciul Statului?
Din tot ceea ce a urmat, din novarea raportului care s-a fãcut în completã
libertate, unde Statul ºi-a ales ce a vrut din portofoliu, unde poate sã mai fie vina
Bãncii Blank ºi a conducãtorilor cu privire la operaþiunea de reescont? Din
operaþiunea preluãrii fãcutã peste capul Bãncii Blank, nicio rãspundere.
Principial, rãspunderea ar putea fi numai din convenþiune, dacã s-ar stabili vreo
ilegalitate. Demoque face aplicaþiunea acestor principii, arãtând cã nu poate sã
fie vorba, în asemenea cazuri, de un raport de cauzalitate.
/Citat din Demoque/.
Dacã printr-o greºealã oarecare a Bãncii, niºte efecte anume, pe baza
contractului de reescont, au ajuns la Banca Naþionalã, nu aceasta poate sã fie
cauza determinantã a prejudiciului, pentru cã Statul n-a cumpãrat aceste efecte
cum le cumpãrã orice particular, printr-o operaþie de cesiune ca sã se îmbrace cu
haina Bãncii Naþionale, ci Statul le-a dobândit pe baza unei legi speciale care a
produs o întrerupere în raportul de cauzalitate anterior. Tot din Demoque citesc
un pasaj în legãturã cu aceastã întrerupere care poate sã intervinã în raportul de
cauzalitate.
/Citat din Demoque/.
ªi autorul dã un exemplu: o persoanã rãnitã mortal, dar, înainte ca ea sã
sucombe, vine altul ºi trage cu revolverul în ea. Desigur, nu este raportul de
cauzalitate.
Unde este legãtura de necesitate? Dacã Statul, în alegerea acestor
efecte, ar fi ales altele, adicã n-ar fi primit pe acestea, în interpretarea legii pe
care a fãcut-o ºi dânsul, el ºi-a dat seama de scopul de ajutorare a Bãncii Blank ºi
186
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

le-a luat pe toate, cãci acesta era scopul legii. Pãi, atunci prejudiciul nu mai poate
sã intervinã, cãci nu mai este o legãturã necesarã între operaþiunea reescontului
ºi aceastã a doua operaþiune.
Dar mai este ceva: primul raport între Banca Blank ºi Banca Naþionalã
este un raport contractual. Reescontul este un contract ºi, prin urmare,
rãspunderea nu poate sã fie decât contractualã. Aceastã rãspundere ar consta
în obligaþiunea Bãncii Blank de a plãti. De o rãspundere delictualã nici nu se
poate vorbi, cãci rãspunderea delictualã nu poate sã existe simultan cu cea
contractualã. Ea ar putea sã existe într-un singur caz, dacã contractul n-ar fi
valabil. Dar, în asemenea caz în speþã, rãspunderea n-ar putea depãºi pe aceea
a rãspunderii contractuale. Dacã ipotetic contractul de reescont n-ar fi valabil,
Banca Blank n-ar avea altã rãspundere decât sã plãteascã. Presupunând cã ar
exista o rãspundere delictualã, intervine Statul ºi, de data aceasta, Statul, pe
baza unei legi care stabileºte un alt raport novator, dobândeºte în anume
condiþiuni de la Banca Naþionalã ºi în deplinã cunoºtinþã de cauzã o creanþã, pe
care ar dobândi-o orice cumpãrãtor care cumpãrã o marfã, cunoscând valoarea
ei. Raportul este novat ºi, bineînþeles, faþã de Stat raportul de cauzalitate este
întrerupt ºi nu mai poate fi vorba faþã de Stat decât de o rãspundere contractualã
în cadrul legii. Dacã convenþiunea n-ar fi valabilã, consecinþa n-ar putea sã fie
nici mãcar o acþiune contra Bãncii Blank, ci cel mult o acþiune în contra Bãncii
Naþionale. Voi arãta însã cã convenþiunea de preluare este perfect valabilã ºi cã
nu este nimic de zis în aceastã privinþã.
Vin acum la ultimele incriminaþiuni pe care le aduce hotãrârea ºi pe care le
voi examina în foarte scurte cuvinte: chestiunea prejudiciului.
Sunt patru incriminaþiuni, de data aceasta numai în cadrul competenþei
Comisiunii de Anchetã.
Prin învinuire: hotãrârea spune cã convenþiunea din 19 august între Stat
ºi Banca Naþionalã prin care s-a stabilit în principiu preluarea celor 600 milioane,
n-a avut ratificarea Consiliului de Miniºtri care, potrivit art. 8 din lege, era
imperios necesarã. Este aici o greºealã manifestã pe care o face Comisiunea de
Anchetã. Convenþiunea din 19 august este o convenþiune intervenitã între Stat ºi
Banca Naþionalã, o convenþiune de preluare fãcutã peste capul Bãncii Blank.
Convenþiunea cu Banca Blank prin care aceasta este scoasã din obligo este
ulterioarã, este convenþia din 10 septembrie ºi din 7 octombrie 1931. Prin
urmare, care este confuziunea pe care o face Comisiunea? Cã vrea sã aplice art.
8 la convenþiunea de preluare care nu este o convenþiune încheiatã cu debitorii,
nu este prin urmare una din convenþiunile pentru care se cere forma ratificãrii
Consiliului de Miniºtri. Iatã de ce aceastã imputaþiune nu are nicio valoare.
A doua imputaþiune: efectul de 108 milioane din a treia tranºã ar fi trecut la
Stat cu încãlcarea art. 4, 6 ºi 7 a legii din 27 iulie 1930.
Art. 4 aratã când efectele se socotesc ca preluate ºi prevede cã ele se
socotesc ca atare când Statul comunicã bãncii adeziunea sa ºi când plãteºte.
Art. 6 vorbeºte de un referat al Bãncii Naþionale cãtre Stat cu ocazia operaþiei de
preluare, ºi art. 7 iarãºi de un referat în care Banca Naþionalã trebuie sã arate
posibilitãþile de încasare.
De ce s-au cãlcat aceste texte? Ne-o spune hotãrârea: pentru cã
consimþãmântul Statului n-a fost dat la 21 octombrie 1931 când Banca Naþionalã
a considerat cã efectul trecuse la Stat, ci a fost dat mult ulterior, tocmai în 1933.
Va sã zicã, operaþiunea ar fi neregulatã din punct de vedere legal, pentru
cã convenþiunea nu s-a încheiat peste doi ani. Cred cã nu este nevoie de rãspuns
la un asemenea argument, pentru cã, în definitiv, care ar fi concluzia? Banca
187
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Naþionalã, care avea în patrimoniul sãu acest efect de 108 milioane, a fost în
discuþie cu Statul dacã efectul trebuia sau nu sã fie preluat de Stat. Dânsa, la 21
octombrie, pe baza unei deciziuni a Comitetului, l-a considerat ca trecut la Stat.
Statul însã n-a vrut sã-l considere ca trecut decât în 1933. Ei bine, aceasta
înseamnã oare cã operaþiunea nu este regulat fãcutã? Ce concluzie se poate
trage din punctul de vedere al legalitãþii? Sunt vorbe inutile, menite sã justifice o
concluzie, cãreia nu i se poate gãsi o bazã legalã.
Dar este interesant sã vã arãt cu aceastã ocazie cã efectul acesta de 108
milioane nu este propriu-zis un efect de scont – cãci s-a fãcut vinovatã însuºi
Banca Industrialã pentru aceastã operaþiune. Iatã ce spune Comisiunea:

„La 21 octombrie 1931, Banca Naþionalã, observând cã Banca Blank a


ridicat, peste creditul de reescont ce obþinuse, o sumã de 108 milioane, a decis
ca Banca Blank sã acopere aceastã sumã prin depunerea unui efect semnat de
Banca Industrialã.”

Vedeþi, modul acesta de a se exprima „Banca Naþionalã, observând cã


Banca Blank a ridicat peste creditul de reescont”, ca ºi cum ar fi putut sã ridice
peste acest credit fãrã consimþãmântul Bãncii Naþionale, ca ºi cum cassa Bãncii
Naþionale era la dispoziþia Bãncii Blank. Care era realitatea? Momentul era acela
când se ridicau depozitele ºi când Banca Naþionalã plãtea depunãtorii la ghiºeu.
La un moment dat, a trebuit sã plãteascã 108 milioane mai mult, ºi atunci s-a
gãsit descoperitã cu aceastã sumã. Ca s-o acopere a cerut un efect de la Banca
Industrialã. Banca Naþionalã a spus: de ce sã sufãr eu acest prejudiciu? Mai bine
îl trec Statului. Statul n-a vrut ºi discuþiunile au durat pânã la 4 februarie 1933,
pânã când Statul, cu toate formele legale, a preluat efectul. Este operaþiunea
valabilã sau nu? Cum adicã? Nu este valabilã pentru cã a intervenit în 1933? Era
un termen în lege pânã când trebuia sã se treacã? A fost trecut în 1933 fãrã
formele legale? Câtuºi de puþin. Efectul a fost trecut cu toate formele legale ºi
iatã de ce aceastã acuzaþiune este completamente lipsitã de seriozitate.
A treia acuzaþiune: „Tot aºa de criticabilã este ºi scoaterea din obligo a
Bãncii Blank.”
Se criticã de data aceasta singura operaþiune care spunem cã se poate
discuta din punctul de vedere a legalitãþii ei, principial, pentru cã voi arãta cã este
perfect legalã. De ce n-ar fi fost legalã aceastã scoatere din obligo? Comisiunea
nu spune cã nu s-ar fi îndeplinit formele, ci zice cã prin aceastã operaþiune s-au
nesocotit dispoziþiile art. 7 a legii din 27 iunie, care impunea Statului ca pentru
convenþiuni ºi tranzacþiuni, sã ia garanþii, fie personale, fie reale.
Înainte de a citi textul, sã-mi permiteþi sã vã arãt cum s-a fãcut aceastã
operaþie pentru ca dumneavoastrã sã vedeþi dacã, din punctul de vedere al
formelor, ea era legalã ºi pe urmã sã vedeþi dacã era ºi permisã, cãci Comisiunea
are aerul sã spunã cã n-ar fi fost permisã, cã legea cerea ca, cu ocazia încheierii
fiecãrei tranzacþiuni, sã se ia garanþii personale sau reale.
În ce priveºte prima tranºã, portofoliul de 300 milioane, existã îndeplinite
toate condiþiunile legale, care erau douã: avizul Comisiunii instituite prin art. 10 ºi
jurnalul Consiliului de Miniºtri. Noi pretindem cã scoaterea din obligo intra în
cadrul art. 6 din lege care permitea sã se încheie orice convenþiuni sau
tranzacþiuni – ºi cine zice tranzacþiuni zice reducþiuni – cu debitorii, fãrã nicio
limitã, legea vorbeºte de orice convenþiuni, ºi veþi vedea din punctul de vedere al
oportunitãþii cã era natural în situaþia de atunci sã se încheie convenþiuni. Existã
douã avize: un aviz din 18 noiembrie ºi un alt aviz cu nr. 20, prin care Comisiunea

188
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

a avizat pentru scoaterea din obligo. ªtiþi cã, pentru prima tranºã de 300
milioane, pentru 200 milioane, s-a dat „Cultura Naþionalã”, iar pentru rest, un
portofoliu al Bãncii Industriale. Acest portofoliu al Bãncii Industriale este înlocuit
cu unul mai bun, cu un portofoliu agricol, care aproape tot era garantat cu ipoteci
ºi, cu ocaziunea acestei operaþiuni, Banca Blank este scoasã din obligo, dupã
acest aviz, pe baza convenþiunii ºi prin jurnalul Consiliului de Miniºtri din 25
februarie 1931, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 46 din 1931. Prin urmare, toate
formele legale îndeplinite.
Dar mai este ceva care impunea scoaterea din obligo: când eºti debitor pe
bazã de efecte eºti în obligo, pentru cã acela cãruia i s-au cedat efectele are de
debitor pe toþi semnatarii ºi pe toþi giranþii, girantul care a introdus efectul la
Banca Naþionalã pe cale de reescont este ºi el þinut, ceea ce nu exista într-o
convenþiune de cesiune ordinarã, cedentul nu rãspunde de solvabilitatea
debitorului cedat, ci rãspunde numai de existenþa creanþei ºi cu ocazia cesiunii
unei creanþe obiºnuite el nu se constituie ca debitor. Era cedat Statului un
portofoliu de nouãzeci ºi ceva de milioane lei, tot de efecte. Bineînþeles cã ºi
Banca Blank, ca girantã, era debitoare. Dar când portofoliul se noveazã ºi, în
locul unui portofoliu de scont, introduci alte creanþe ºi faci un act de cesiune, cum
s-a fãcut, conform principiilor de la cesiune acela care cedeazã nu este debitor,
el nu garanteazã decât existenþa creanþei. Aºa cã, prin schimbarea portofoliului
de scont, operaþiunea scoaterii din obligo se impunea de la sine, nici nu se putea
concepe altfel. Dar cum privea toatã lumea atunci operaþia scoaterii din obligo?
Ca un sacrificiu pentru Stat? Banca Naþionalã considera Banca Blank ca având o
pagubã de 1.400.000.000 ºi era încântatã sã înlocuiascã semnãtura Bãncii
Blank cu altã semnãturã. Schimbãrile acestui portofoliu erau fãcute la cererea
Statului. Statul spunea: ai o mulþime de creanþe cu ipoteci ºi gaj, te rog sã mi le
dai pe acestea, cãci nu te vreau pe dumneata ca debitor. ªi atunci, în
operaþiunea de cesiune preþul cesiunii sunt efectele de scont pe care mi le restitui
ºi, în schimbul lor, eu cedez alte creanþe.
ªi atunci, aplicând principiile de la cesiune, ce obligaþie mai aveam eu,
Banca Blank? Chiar fãrã scoaterea din obligo, eu nu mai sunt debitor, pentru cã
eu nu garantez decât existenþa, iar nu solvabilitatea creanþei. În orice caz însã
scoaterea din obligo este fãcutã cu toate formele legale.
Referitor la operaþiunea a doua, a celor 600 milioane, aici trebuie sã dau
oarecare explicaþiuni, ca sã vedeþi cum s-a fãcut din punct de vedere legal. Întâi
s-a luat un aviz, nr. 39 din 27 august 1931. Apoi a intervenit un jurnal nr. 213 din
12 septembrie, care a fost antemergãtor încheierii convenþiunii, pentru cã, de
obicei, se încheie întâi convenþiunea ºi apoi vine jurnalul care ratificã. De data
aceasta, a intervenit întâi ratificarea.

Dl. avocat Opriº:


Dar banii erau daþi?

Dl. avocat Ottulescu:


Banii erau daþi Bãncii Naþionale, pentru cã dumneavoastrã cumpãraþi
creanþele de la Banca Naþionalã, ºi cu Banca Naþionalã dumneavoastrã aþi fãcut
convenþia de preluare la 19 august. Pe urmã a venit convenþiunea. Banca
Naþionalã ia portofoliul de 600 milioane care se compunea din creanþele Bãncii
Industriale, dupã aceasta a intervenit convenþiunea cu mine. Ce scop avea
aceastã convenþiune? Avea de scop ca sã ajungi sã ai pentru aceste creanþe
asigurãri, cãci erau simple creanþe de efecte fãrã nicio garanþie realã, luate de la
189
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Banca Industrialã care avea un activ important ºi tot ceea ce dorea Statul era sã
obþinã, de la debitorul principal al efectelor, garanþii. ªi atunci intervine o
convenþie: pe mine mã scoþi din obligo, rãmâi cu aceste creanþe ºi obþii garanþii
reale.
Intervine jurnalul cu nr. 1.198 din 12 octombrie: „...se autorizeazã
Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Blank o convenþie pentru preluarea
unui portofoliu imobilizat de 600 milioane ... compoziþia portofoliului urmând sã
fie stabilitã de Banca Naþionalã. Statul va încheia, ulterior, convenþiuni cu
componenþii portofoliului preluat în care se va preciza condiþiunile ºi modalitãþile
de platã.” ªi se încheie o convenþie în care se prevede ºi scoaterea din obligo.
Acum, s-ar putea zice cã jurnalul nu vorbeºte în mod expres de scoaterea
din obligo, ci el autorizeazã încheierea convenþiei, urmând ca în convenþiune sã
se precizeze condiþiile. În realitate, afacerea este însã perfect legalã, cãci ulterior
acestei date, conform celor stipulate în convenþiunea pe care v-am citit-o, se
încheie o altã convenþiune cu debitorii, pe baza unui nou aviz cu nr. 72, prin care
se prevede cã, prin efectul acestei convenþiuni, Banca Blank este scoasã din
obligo, cã Banca Industrialã dã garanþii reale care constau într-un gaj asupra
unui numãr de 7.200 acþiuni ... ºi 6.000 acþiuni „Buna Speranþã” etc., acþiuni
aproape de la toate întreprinderile. Cu aceastã ocazie se fac noi forme ºi, la 23
august 1932, dl. Mironescu, ministrul de Finanþe de atunci, face urmãtorul
referat: „pe baza avizului nr. ... Ministerul a rãscumpãrat portofoliul Bãncii Blank
în sumã de 600 milioane, renunþând la girul Bãncii Blank.” Aratã apoi cã
rambursarea se face pe termen de 27 ani, cã plata va începe dupã un termen de
trei ani, cã Statul renunþã la dobânzi, pe care le va fixa, în fiecare an, dupã
împrejurãri. Pe baza acestui referat intervine un nou jurnal al Consiliului de
Miniºtri, nr. 126, în care se decide cã Banca Industrialã va fi unica obligatã pentru
suma de 495 milioane, iar pentru 51 milioane Fabrica de Armãturi etc. Prin
urmare, ºi aici scoaterea din obligo este fãcutã cu toate formele, nicio discuþie în
aceastã privinþã.
Vin la ultima tranºã, aceea de 108 milioane, pentru aceste 108 milioane
existã scoatere din obligo legalã? Iatã jurnalul Consiliului de Miniºtri cu nr. 588,
din 4 mai 1933. Vã aduceþi aminte cã preluarea s-a fãcut cu întârziere. În ziua
când s-a preluat, prin acelaºi jurnal se ºi schimbã portofoliul: în loc de 108
milioane poliþe de la Banca Industrialã, s-a înlocuit cu o serie întreagã de alte
creanþe pentru o sumã de 120 milioane, din care 20 milioane creanþe de scont ºi
100 milioane creanþe de cont curent. Condiþiunile convenþiunii – zice
convenþiunea – vor fi aceleaºi ca ºi cele stabilite prin jurnalul Consiliului de
Miniºtri din 10 septembrie 1931. Deci, cu scoaterea din obligo. „Pentru
acoperirea eventualelor pierderi ... Banca Blank trece Statului, în plinã
proprietate, 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu”.
Se încheie ºi convenþiunea de cesiune în care intrã 100 milioane creanþe
de cont curent ºi 20 milioane efecte.
Prin urmare, în ziua când a preluat portofoliul, rezultând din poliþa de 108
milioane, l-a ºi schimbat. ªi totuºi, dl. Garvin, care a semnat poliþa, a rãmas
vinovat pe veci, de ce? Pentru cã îl cheamã Garvin.
Este aici scoatere din obligo legalã? Aþi vãzut cã se face trimitere la
condiþiunile unei convenþiuni anterioare. Dar, hai sã spunem cã jurnalul nu
prevede scoaterea din obligo. El prevede însã altceva: cã, în locul portofoliului de
efecte, dai pentru 100 milioane un portofoliu de cont curent. Prin urmare, restitui
efectele unde eram þinut ca girant ºi faci o cesiune. Or, cine cedeazã nu este þinut
personal cãci s-a operat novaþiune. Scoaterea din obligo este implicitã, cãci
190
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

în ultimul articol al jurnalului se spune: „pentru acoperirea eventualelor pierderi


de la realizarea portofoliului ºi creanþelor noi trecute la Stat, Banca Blank trece în
plinã proprietate 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu”. Aceasta ca sã acopere
paguba. Prin urmare, când îþi dau ceva, cu garanþii reale, cum spune textul, n-am
îndeplinit eu condiþiunile legii? În locul unei semnãturi fãrã nicio garanþie pe care
Banca Naþionalã îl considera falit, îþi dau acþiuni de cale feratã despre care
experþii spun cã valorau atunci 200 milioane, acum valoreazã 400 milioane – nu
i-a spus cã ei au pus-o în socotealã numai 3 milioane ºi cã în jurnal este scris cã
acþiunile acestea nu s-au încasat încã, ca ºi cum eu le-aº fi dat sã se încaseze,
iar nu în platã!!! Ar fi putut sã încaseze toate poliþele ºi acþiunile tot îi rãmâneau.
Instanþa n-a putut sã spunã cã formele legale n-au fost îndeplinite, ºi atunci a
obiectat cã art. 6 cere garanþii reale sau personale. ªi, atunci, s-au luat
asemenea garanþii?
Pentru toate cele trei tranºe, de la mine nu puteai sã iei garanþii reale,
pentru cã eu nu aveam. Toate garanþiile mele erau la Banca Naþionalã. Aºa
spune ºi în raportul domnului Auboin. Puteam sã dau garanþii de la debitorii mei.
Când am dat în locul portofoliului Bãncii Industriale cele 200 milioane o datã cu
„Cultura Naþionalã”, þi-am dat tot ce mai aveam, ºi þi-am dat în locul unui
portofoliu care nu avea nicio garanþie, un portofoliu agricol, tot cu garanþii. Cã ai
pierdut, cã unii au devenit insolvabili, cã preferai, ºi mulþi preferau, în loc sã fie
debitori la Blank sã fie debitori la Stat, aceasta nu priveºte procesul. La prima
schimbare a debitorilor am dat debitori toþi cu garanþii reale. La a doua operaþiune
unde erau poliþe de la Banca Industrialã ºi de la alte industrii, toate aceste
industrii au dat garanþii reale, ºi le-a urmat garanþia Buzãu-Nehoiaºu. Pentru
toate acestea, Banca Blank este scoasã din obligo, aºa s-a judecat atunci cã
este bine. ªi dacã dumneavoastrã reþineþi faptul esenþial al procesului, anume
credinþa cã Banca Blank era completamente insolvabilã, eu mã întreb un lucru:
am auzit pe unul din colegii mei surâzând când pleda dl. Bãlescu ºi vorbea de
valoarea prejudiciului în raport cu valoarea bunurilor de astãzi, cã i se pãrea
curios! Se poate, dar dacã cereþi ca prejudiciul sã fie examinat în raport cu
valoarea bunurilor în momentul operaþiunii, care operaþiunea din scoatere din
obligo n-ar trebui în acest caz examinatã în acelaºi fel? Dacã am putea discuta
oportunitatea, dacã am putea vedea dacã Statul, atunci când a scos din obligo a
fãcut treabã de bun sau de rãu gospodar, nu trebuie sã ne ducem atunci sã
vedem cum considera Statul pe Banca Blank la acea datã? O considera cã are
pierderi de 1.400.000.000, cã este falimentarã. Prin urmare, ce reprezenta
scoaterea din obligo? Nu era un act de bun gospodar când, în locul unui debitor
falimentar, îþi aduceam un debitor care avea garanþii reale? ªi când art. 6 scria cã
poþi sã închei orice convenþiune, când legea din 1936 ratificã tot ce s-a încheiat,
cum poþi sã mai discuþi operaþiunea scoaterii din obligo? Sunt prejudicii, desigur,
dar sunt datorate unor alte împrejurãri, anume sunt datorate însãºi naturii
convenþiunii, cauzatoare prin ea însãºi de prejudicii, sunt datorate evenimentelor
ulterioare, legii conversiunii, faimosului art. 52 din legea conversiunii care a dus
la atâtea ºi atâtea încheieri de convenþiuni cu debitorii.
Trec la ultima chestiune, aceea a prejudiciului, chestiune de altfel care mi
se pare cã nu prea prezintã interes. De ce aº examina prejudiciul dacã nu existã
culpã? Ce importanþã are dacã poate sã fie un prejudiciu atunci când nu existã
culpã? Prejudiciul acesta este umflat de Comisiune ºi îl aveþi gãsi în niºte tablouri
pe care le-am refãcut ºi noi ºi pe care le vom depune.
Comisiunea de Anchetã a primit reducerile de la conversiune, dar
reducerile convenþionale, care aveau ºi ele la bazã tot legea conversiunii, acelea
191
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

nu le-a primit, le-a înlãturat. Apoi, n-a þinut seama de toate convenþiunile cu
eºalonãri de platã – aþi vãzut cã Banca Industrialã are 27 de ani ca sã plãteascã –
ºi a considerat toate aceste sume ca pierdute. În ce priveºte ceea ce era datorat
de Stat sau de instituþiuni de stat, le-a ºters pur ºi simplu.
Când a fost chestiunea sã evalueze „Cultura Naþionalã”, ea fusese
evaluatã la suma la care a fost cumpãratã, Comisiunea o evalueazã dupã noua
expertizã, la o sumã de jumãtate. Dumneavoastrã aþi numit altã expertizã care a
admis un preþ care era aproape de preþul din momentul acela. Dar, în sfârºit, în ce
instanþã suntem noi aici? De leziune? Existã în legea noastrã aºa ceva?
Cum a preluat Statul? Avem aici un raport al directorului general cãtre
Consiliul de Administraþie când s-a cumpãrat „Cultura Naþionalã”. Iatã ce spune:

„Rapoartele de expertizã sunt sever întocmite. Evaluãrile s-au fãcut


izolat, fãrã corelaþie între teren, clãdiri ºi maºini, omiþându-se prin urmare plusul
de valoare comercialã care se poate aprecia la 15%. Preluarea unei fabrici în
funcþiune prezintã o importantã economie faþã de o fabricã ce ar trebui
instalatã...”

Prin urmare, dupã îndelungatã tocmealã, cu expertize confirmate astãzi


de experþi, s-a ajuns la aceastã situaþie. Nu mai vorbesc de Buzãu-Nehoiaºu,
aveþi aici expertiza, este inutil sã insist. Dacã luaþi preþurile de astãzi, evident nu
este prejudiciu. Dacã le luaþi pe acelea de atunci, rãmâne un prejudiciu
important, indiscutabil, dar încã o datã, cine este vinovat? În sarcina cui poate sã
fie pus acest prejudiciu? Trebuie þinut în seamã cã acest prejudiciu dacã existã,
el este datorat modului cum a procedat însuºi Statul care nu s-a verificat la
operaþiunea de concordat, cãci, dacã se verifica, acest prejudiciu era inexistent
completamente, se reducea la nimic.
Dar, în fine, dacã am admite cã este vreun viciu în toate aceste
convenþiuni, cum ar vrea colegii mei de la Finanþe? Dacã este viciu, nu cade
convenþiunea? Cum ar vrea domniile lor, de exemplu? Convenþiunea din urmã
pentru 108 milioane sã fie parte bunã ºi parte rea, adicã bunã pentru Buzãu-
Nehoiaºu ºi rea pentru rest? Aceasta nu se poate, pentru cã este o convenþiune
indivizibilã. Dacã nu este bunã consecinþa, este cã Buzãu-Nehoiaºu reintrã la
masã, ºi, prin urmare, când examinezi prejudiciul îl examinezi la valoarea de
astãzi. Legea nu spune cã efectele eventualelor nulitãþi n-au sã fie aplicate ca în
dreptul comun. Dacã este nulã convenþiunea de preluare, merge înapoi la Banca
Naþionalã. Dacã este nulã convenþiunea cu debitorii ºi scoaterea din obligo, cade
totul, ºi „Cultura Naþionalã” ºi Buzãu-Nehoiaºu. Dar dumneata vrei „Cultura
Naþionalã” ºi Buzãu-Nehoiaºu, adicã tot ce este bun, ºi pe urmã vrei sã evaluezi
prejudiciul cu situaþia de atunci, iar scoaterea din obligo cu situaþia de acum.
Împarþi convenþiunile, nu þii cont de indivizibilitatea lor, acestea sunt lucruri care
nu pot sã treacã într-o adevãratã dreptate. ªi am convingerea cã sunt înaintea
dumneavoastrã la o instanþã unde niciodatã n-am avut cea mai micã îndoialã cã
vom obþine dreptatea din toate punctele de vedere.
Rãmâne ca dl. Veniamin sã mã completeze în situaþia specialã a d-lui
Tabacovici.

192
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ªedinþa din 1 decembrie 1941

Dl. profesor Mircea Djuvara:


Onoratã Înaltã Comisiune, am procurã ºi din partea Bãncii Blank ºi din
partea d-lui Aristide Blank, aºa cã-i reprezint pe amândoi. Doresc astãzi sã
vorbesc mai mult prin prisma apelului lui Aristide Blank, dar cu aceastã ocazie voi
încadra ºi rezultatele discuþiunilor de pânã astãzi referitoare la Banca Blank,
pentru cã ele se repercuteazã, bineînþeles, ºi asupra apelului Aristide Blank.
Sã reamintesc, în scurte cuvinte, ceea ce sper cã a rãmas în mintea
dumneavoastrã din citirea actelor ºi constatarea faptelor.
În ce priveºte preluãrile, au fost trei tranºe.
Banca Naþionalã ºi Statul – cred cã aþi rãmas ºi dumneavoastrã cu
aceastã convingere – cunoºteau perfect situaþiunea Bãncii Blank, o socoteau
chiar mai pesimist decât ar fi trebuit.
Al doilea fapt incontestabil. Tranºa a doua, de 600 milioane, ºi tranºa a
treia, de 108 milioane, au fost preluate de Stat printr-o hotãrâre a Statului ºi a
Bãncii Naþionale peste capul Bãncii Blank. În orice caz, nu este Banca Blank
aceea care a luat iniþiativa ºi care a hotãrât ceva în aceastã perioadã, pentru cã
hotãrârea s-a luat într-un interes general, de cãtre Stat ºi Banca Naþionalã,
anume în interesul creditului ºi a pieþei. Asupra acestei chestiuni nu mai insist. Ba
mai mult, în ce priveºte a treia tranºã de 108 milioane, nu ºtiu dacã s-a precizat
îndeajuns, ea a fost preluatã nu numai peste capul Bãncii Blank, dar, aº putea
spune, chiar împotriva voinþei ei. De ce? Pentru cã în timp ce se realiza
operaþiunea cu cele 600 milioane, situaþiunea bãncii a început sã fie cunoscutã
pe piaþã din cauza mãsurilor luate de Banca Naþionalã ºi run-ul s-a accentuat;
atunci Banca Naþionalã, în timpul când nici nu mai exista conducerea Bãncii
Blank, cãci d-nii Aristide Blank, Soepkez ºi Tabacovici îºi dãduserã demisia, a
sosit ea la ghiºeu, prin delegaþii ei, ºi a fãcut plãþi de 108 milioane. Prin urmare,
operaþia s-a realizat fãrã niciun amestec, oricât de îndepãrtat, al Bãncii Blank;
ceva mai mult, Banca Blank, care peste trei zile trebuia sã cearã concordat, nu
mai avea niciun interes sã aibã încã un creditor în plus. Aceasta era situaþia
realã.
În al treilea rând, Banca Naþionalã, câteºitrele tranºe, a ales din portofoliul
ei, din scontul pe care-l avea de la Banca Blank, ce a vrut ea; nu a putut sã se
amestece nici Banca Blank, nici conducãtorii ei, cu nimic în aceastã operaþie.
Avem chiar depoziþia unuia din martorii cei mai autorizaþi, dl. Burillianu,
guvernator în momentul când s-a fãcut prima preluare, care spune cã ar fi fost o
ofensã adusã Bãncii Naþionale dacã s-ar fi încercat vreun amestec în aceastã
alegere. Iatã, prin urmare, cã Banca Naþionalã a ales singurã ce a vrut, în
interesul ei, ceea ce, de altfel, era legitim. A ales ce era bun ºi a dat Statului ce era
rãu, dupã ce primise la scont anumite efecte. De altfel, cred cã rãmâne
necontestat cã noi nu judecãm reescontul, ci judecãm doar preluãrile fãcute de
Stat, ceea ce este cu totul altceva ºi, prin urmare, chiar dacã s-ar trage în acest
proces vreo concluzie pe aceastã chestiune a reescontãrii, ea ar fi
neconcludentã.
În al patrulea rând, sper iarãºi cã v-a rãmas cã, dupã toate aceste preluãri,
s-au operat tranzacþii. Cum? Efectele preluate nu erau prevãzute cu garanþii.
Efectele la Banca Naþionalã nu se dau cu garanþii. La preluare, Statul nu s-a
mulþumit însã sã ia efecte, ci a mai luat ºi garanþii, gajuri, ipoteci etc., chiar ºi
bunuri. Au intervenit, aºadar, tranzacþiuni cu dãri în platã care au schimbat
complet aspectul juridic al problemei, defavorizând Banca Blank. Aºa se explicã
193
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ºi scoaterea din obligo a Bãncii Blank. Statul s-a bucurat ca, în locul semnãturii
unei instituþiuni pe care o considera în mod hotãrât complet insolvabilã, sã aibã
garanþii care, dupã cum aþi vãzut în urma expertizelor pe care am avut ocazia, din
fericire, sã le facem înaintea dumneavoastrã, se ridicã, numai cu privire la
„Cultura Naþionalã” ºi linia feratã „Buzãu-Nehoiaºu” la aproape tot ce se imputã
Bãncii Blank, fãrã a mai vorbi de toate celelalte garanþii.
În interesul cui s-a fãcut aceastã scoatere din obligo? În interesul Bãncii
Blank? Sã ne înþelegem: ce este Banca Blank? Banca Blank are acþionari, dar
are ºi creditori ºi deponenþi. Cui folosea scoaterea din obligo, chiar ºi dacã era
fãcutã nominal pentru Banca Blank? Folosea acþionarilor? Evident cã nu. Aºa se
explicã, cu un argument în plus, aceastã scoatere din obligo: ea era fãcutã
pentru a acoperi pe deponenþi ºi creditori, acea enormã masã de deponenþi,
pentru cã Banca Blank avea un numãr enorm de mici deponenþi. Prin aceasta,
era pãzitã în interesul liniºtii pieþei ºi a creditului general.
În al doilea rând, toate formele, contrar afirmaþiunilor fãcute de
Comisiunea de Anchetã la prima instanþã, au fost îndeplinite. S-au dat toate
avizele Comisiunii respective, conform legii din 1930, pentru toate operaþiile
fãcute. De asemenea, aprobarea Consiliului de Miniºtri a fost datã pentru toate
operaþiunile, acolo unde legea o cerea. Comisiunea pretinde cã, pentru tranºa
de 600 milioane, nu s-a dat aprobarea Consiliului de Miniºtri. Vi s-a citit aceastã
aprobare. De asemenea, Comisiunea pretinde cã, pentru tranºa de 108
milioane, Statul n-a dat aprobarea. Vi s-a arãtat cã s-a dat, e drept cu doi ani mai
târziu, dar aprobarea a fost datã. Prin urmare, din punctul de vedere al formelor,
totul este în perfectã regulã.
ªi, iarãºi, vã rog sã nu uitaþi cã Aristide Blank, împreunã cu Tabacovici ºi
Soepkez, au demisionat la 19 octombrie 1931, adicã înainte de tranzacþia
referitoare la a doua tranºã de 600 milioane care s-a petrecut în 1932 – nu
trebuie confundate datele – ºi înainte de întreaga operaþiune cu tranºa a treia de
108 milioane. Totuºi, au fost condamnaþi ºi pentru cele 600 milioane ºi pentru
cele 108 milioane!
Iatã faptele.
Faþã de aceste fapte, eu îmi permit sã pun o problemã:
întreb: ce judecãm noi astãzi? Vã mãrturisesc cã mi-a trebuit oarecare
vreme pânã sã mã lãmuresc eu însumi. Voi supune aprecierii dumneavoastrã
construcþia juridicã la care am ajuns ºi de care sunt complet convins. Nu mã mirã
cã Comisiunea de Anchetã n-a putut ajunge la aceastã construcþie juridicã. Ea a
judecat prea repede, voia sã dea o soluþie grabnicã; de aceea, nu mã mirã nici cã
a articulat la o serie de nulitãþi, bazate pe vicii, în special pe vicii de formã. Am
convingerea cã nimic din ce a spus Comisiunea de Anchetã în aceastã privinþã
nu este concludent. Ce judecãm noi astãzi?
Oare decretul-lege din 1940, completat cu acela din 1941, au dat Statului
o acþiune în anulare pentru vicii de formã sau alte vicii a convenþiunilor sau
preluãrilor? Nu. Vã daþi seama ce ar fi fost sã se dea o asemenea acþiune? Ar fi
însemnat în cazul anulãrii ca Banca Naþionalã sã restituie tot, sã fie zdruncinatã
din temelii, pentru cã ar fi trebuit ca situaþia sã fie restabilitã aºa cum a fost la
început, adicã Statul sã ne restituie totul ºi Banca Naþionalã sã restituie Statului
tot ce a primit. Eu aº fi bucuros ca Statul sã dea acum tot ceea ce i-a dat Banca
Blank, cãci valoreazã mai mult decât ceea ce ea a fost condamnatã. Ar fi fost însã
o rãsturnare ºi un haos. ªi deºi am impresia cã legile din 1940 ºi 1941, pe baza
cãrora ne judecãm, ies din cadrul principiilor juridice obiºnuite, totuºi am
constatat cã legiuitorul n-a mers pânã acolo încât sã arunce lumea în acest haos.
194
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Ce a spus leguitorul? Dacã Statul astãzi constatã cã sunt prejudicii în


operaþiunile de preluare, atunci aceste prejudicii trebuie reparate, în cazul când
stã o culpã la baza lor – aceastã din urmã condiþie se subînþelege, cãci n-au fost
desfiinþate toate principiile de drept; se va vede anume prin judecatã care sunt
aceste prejudicii ºi cine e responsabil de ele.
Observaþi, din punct de vedere juridic, suntem cu totul pe alt teren decât o
acþiune în anulare. Nu este vorba de constatarea unor vicii de forme sau altele pe
baza cãrora sã se poatã cere anularea unor acte sau convenþiuni. Nu. Trebuie sã
se constate prejudiciul suferit de Stat dintr-o culpã a bãncii sau a conducãtorilor
ei. Aceasta este singura problemã care se pune. Tot ceea ce s-a discutat referitor
la diferite vicii de formã, nu este, prin urmare, concludent ºi cade la sine.
Sã vedem acum pe ce se întemeiazã aceste afirmaþiuni ale mele.
În raportul care însoþeºte decretul-lege la Consiliul de Miniºtri la
12.11.1940, Ministrul Justiþiei aratã: „...urmând linia generalã a cercetãrilor
întreprinse la unele activitãþi care sub trecutele guvernãri au putut vãtãma adânc
interesele Statului...”. Avem aici douã idei. Aceastã Comisiune, ºi
dumneavoastrã la fel, sunteþi încadraþi în ideea generalã care a dus la instituirea
tuturor comisiunilor pe care le cunoaºteþi, cum era comisiunea pentru controlul
averilor etc. Au care acele comisiuni sã judece anulãri de acte? Nu. Ele au a
judeca prejudiciile aduse Statului, atât ºi nimic mai mult. O spune legiuitorul clar:
„datoritã acestor împrejurãri, Statul român a fost silit sã ia asupra sa toate
creanþele dubioase, suferind importante prejudicii”. Aceasta îl preocupa pe
legiuitor: sã repare prejudiciile suferite de Stat. Când? Astãzi. ªi, în concluzie,
spune: „Statul a suferit importante prejudicii astfel cã socotim necesarã
revizuirea /nu anularea/ operaþiunilor...”

Legea din 12 octombrie 1940 are ca sediu al materiei art. 6:

„Comisiunea de Anchetã va înainta Ministerului de Finanþe un raport


asupra constatãrilor ce va face. În baza lor, Ministerul va da o deciziune prin care
se va constata prejudiciul suferit de Stat”.

Aceasta judecãm: e vorba sã constataþi vreun prejudiciu suferit de Stat,


iar nu sã pronunþaþi anulãri; nu aveþi sã cercetaþi dacã existã motive de nulitate
pentru vicii de formã sau de fond.
De altfel, toate operaþiile efectuate au fost legal confirmate ulterior; pentru
cã legiuitorul din 1940 se referã în mod expres la legile din 1930 ºi 1936, ºi ºtiþi cã
legea din 1936 a ratificat tot ce se fãcuse pânã atunci.
Aceasta nici n-are însã importanþã în acest proces, dacã e vorba de
prejudicii ºi nu de vreo anulare.
Ce face, aºadar, legiuitorul din 1940? Cere sã se constate prejudiciile pe
care le-a suferit Statul. Aceeaºi idee revine în decretul-lege modificator din 11
iulie 1941. Iatã raportul ministrului Stoicescu: „...întreprinderile ºi persoane care
sunt obligate sã acopere” /aici este obiectul procesului/ „prejudiciul cauzat
Statului”. Deci: culpã ºi prejudiciu.
În decretul-lege definitiv din 10 martie 1941, în art. 5, care este sediul
materiei, se spune astfel clar: „în baza rapoartelor Comisiunii de Anchetã,
Ministerul de Finanþe va da o deciziune” – aceastã deciziune este, cum am
spune noi în termeni juridici, hotãrârea primei instanþe – „prin care se vor
constata prejudiciile suferite de Stat ºi persoanele þinute sã le acopere.” Este
clar? Desigur. Una este sã constaþi un prejudiciu, alta este sã discuþi nulitãþi pe
bazã de vicii care, de altfel, veþi vedea cã nici nu existã.

195
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Aceasta înseamnã cã noi, astãzi, trebuie sã ne mãrginim a constata dacã


sunt prejudicii în defavoarea Statului ºi, bineînþeles, dacã aceste prejudicii sunt
datorate unei culpe, cãci este natural cã în drept un prejudiciu sã fie considerat
ca atare numai atunci când este ilicit. Prejudiciu îi aduc ºi debitorului meu
neplatnic, când îl execut – aceasta o spun în fiecare zi la Facultatea de Drept –
prejudiciu aduc ori de câte ori execut un debitor, ori de câte ori exercit dreptul
meu în contra altuia. Dar prejudiciu în drept nu poate sã fie decât atunci când se
violeazã o obligaþiune, adicã atunci când este o culpã. Culpã înseamnã violarea
unei obligaþiuni preexistente.
Ce înseamnã aici prejudiciu? Este vorba, dupã am vãzut, cãci aºa a spus-
o legiuitorul în expunerea de motive, dacã a suferit Statul ceva de pe urma
acestor preluãri. Prin urmare, când trebuie sã mã situez ca sã ºtiu dacã Statul a
suferit prejudicii? Evident cã astãzi, adicã la data hotãrârii. ªi ce prejudiciu? Un
prejudiciu global, din toate operaþiunile bãncii, aºa cum a suferit Statul din culpa
bãncii sau a conducãtorilor ei. Aceasta aveþi de judecat.
Cã aºa este o dovedeºte ºi decizia Ministerului, atacatã cu apel, care
spune: „Statul a suferit un prejudiciu de ..., sumã la care se mai adaugã cheltuieli
de urmãrire, dobânzi etc.” ºi obligã banca, împreunã cu Aristide Blank, Soepkez
ºi Tabacovici, sã acopere acest prejudiciu, pentru cã îi constatã „rãspunzãtori”.
Dacã am discuta altceva în instanþa de apel, am schimba obiectul
litigiului. De aceea, nu putem discuta altceva decât numai acest prejudiciu.
Viciile de formã articulate de Comisiunea de Anchetã, pe lângã cã sunt
inexistente în fapt, dar chiar dacã ar fi existente în fapt, ele nu pot fi concludente
în discuþiile de astãzi înaintea dumneavoastrã.
Care sunt aceste vicii de formã afirmate de Comisia de Anchetã?
Plafon de reescont depãºit? Este direct ridicol. Comisiunea de Anchetã
nici mãcar n-a stabilit care este plafonul de reescont, n-a stabilit când, cum ºi la
ce sumã se ridicã acest plafon, ºi pe baza cãrui text, care sunt consecinþele
legale etc. ªi, totuºi, mã condamnã cã s-ar fi depãºit plafonul de reescont, fãrã sã
arãt pe ce bazã sunt condamnat. De altfel, ºtiþi foarte bine cã plafonul variazã
dupã împrejurãri. În urmã, dupã cãderea Bãncii Blank, reescontul Bãncii
Naþionale s-a ridicat pânã la 16 miliarde! ªi apoi, aceasta este o chestiune
internã a Bãncii Naþionale. O datã ce mi-ai primit efectele la scont, Banca
Naþionalã este legatã juridiceºte de mine. Ea nu poate sã vinã sã spunã: am
depãºit plafonul ºi de aceea anulez convenþiunea! Sã fiu eu fãcut responsabil de
faptele Bãncii Naþionale?
Un alt viciu de formã arãtat de Comisiune ºi care este ºi el inexact, se
referã la numãrul semnãturilor. Comisiunea îºi închipuie cã Banca Blank trebuia
sã aibã trei semnãturi pe efectele ei. Inexact. Colegii mei v-au arãtat cã s-a
acordat de mult, conform statutului Bãncii Naþionale, dreptul Bãncii Blank de a
prezenta la reescont efecte cu douã semnãturi. ªi toate efectele care au fost
preluate de Stat, chiar ºi acela de 108 milioane, purtau în fapt douã semnãturi.
Aceasta e afarã de orice îndoialã.
Efecte statutare fãrã cauzã? Care sunt acelea? Efectele semnate de
Banca Industrialã sunt fãrã cauzã? O bancã cu 100 milioane capital ºi cu un activ
de 2 miliarde, care concentra în ea toate bogãþiile industriale ale Bãncii Blank,
când se împrumutã, emite efecte fãrã cauzã? Chiar dacã n-ar fi existat Banca
Industrialã, Banca Blank nu avea decât sã punã sã semneze aceste efecte
fiecare întreprindere în parte, ºi atunci ar fi avut incontestabil cauzã, chiar dupã
raþionamentul Comisiunii de Anchetã. ªi apoi, chiar dacã n-ar fi avut cauzã, cine
trebuia sã aprecieze acest lucru? Banca Naþionalã. O datã ce ea le-a primit la
196
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

scont, mai poate sã vinã Banca Naþionalã ºi deci ºi Statul, care a contractat cu
Banca Naþionalã, sã spunã cã actul este viciat? Nu se poate.
O altã învinuire: pentru tranºa de 108 milioane nu s-ar fi dat efecte, ci s-ar
fi dat creanþe, acþiuni etc., dar este aceasta operaþiunea noastrã? V-am arãtat de
la început cã operaþia cu 108 milioane a fost realizatã în toate detaliile ei numai
de Banca Naþionalã, în contravoinþei Bãncii Blank ºi conducãtorilor ei, care nici
nu mai erau acolo. Dar Banca Naþionalã a impus Bãncii Blank ºi de la început
Banca Blank a dat un efect semnat de Banca Blank ºi Banca Industrialã, aºa cum
a cerut Banca Naþionalã. Banca Blank nici nu mai putea sã discute cu Banca
Naþionalã în acel moment, ci se supunea pur ºi simplu la injoncþiunile ei.
Au urmat apoi tranzacþiunile pentru cele 108 milioane, care iarãºi au fost
impuse de Banca Naþionalã. Cu toate cã Aristide Blank nici nu mai era de mult la
bancã, el este condamnat chiar ºi pentru aceste tranzacþii.
O altã învinuire: s-ar fi cãlcat art. 2 din legea din 1930 ºi Statul ar fi fãcut un
sacrificiu mai mare decât îi permitea al. 2. Nu aveþi decât sã citiþi legea ºi veþi
vedea care este sensul: art. 2 spune: „În urma propunerii Bãncii Naþionale,
Ministerul de Finanþe este autorizat sã rãscumpere efectele vizate în art. 1, ºi
care s-ar gãsi în portofoliul Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929, pânã la
concurenþa sumei totale de 3.250.000.000.” Cât a dat însã Statul? Numai
2.554.000.000, aproape un miliard mai puþin. De aceea, al. 2 spune: „Ministerul
de Finanþe este autorizat, de asemenea, sã rãscumpere, în urma avizului
conform al Bãncii Naþionale, ºi alte efecte, oricare ar fi data intrãrii lor în
portofoliu, în vedere de a contribui la asanarea financiarã a pieþei ºi de a restabili
încrederea pe piaþã, în mãsura în care resursele prevãzute de programul de
stabilizare vor întrece totalul de mai sus”. Care erau aceste resurse prevãzute de
programul de stabilizare? 4.069.000.000. Din cele 3 miliarde s-au cheltuit 2
miliarde, prin urmare diferenþa pânã la 4 miliarde putea s-o întrebuinþeze Banca
Naþionalã, ºi aºa a ºi fãcut. Iatã de ce întreaga învinuire adusã de Comisia de
Anchetã ºi pe acest punct cade. Dar chiar dacã ar fi întemeiatã, astãzi judecãm
dacã existã un prejudiciu dintr-o culpã a mea în defavoarea Statului, iar nu dacã
s-a viciat vreun text de lege în momentul preluãrii. ªi chiar dacã ar fi vorba de
violarea unui text, poþi pe mine sã mã faci rãspunzãtor de ceea ce ai fãcut
dumneata dacã nu dovedeºti o fraudã sau un alt act culpabil din partea mea?
Scoaterea din obligo era o chestiune de oportunitate, lãsatã la aprecierea
Statului prin tranzacþii, nu vã mai citesc textul, pe baza legii din 1930. Acest
principiu a fost consfinþit in terminis de legiuitorul din 1930, iar legea din 1936 a
ratificat apoi tot ceea ce s-a fãcut pânã atunci. Legea din 1936 la rândul ei este
consfinþitã in terminis de legea din 1940. Prin urmare, toate formele sunt în
perfectã regulã. Iar astãzi se invocã chestiuni atinse de formã? La aceasta,
legiuitorul nu îndrituieºte. Legiuitorul nu îndrituieºte decât discuþia unui
prejudiciu ºi dacã el este provenit din culpa Bãncii Blank sau a conducãtorilor ei.
Nu mai este nevoie sã vã spun cã scopul dispoziþiunilor legale era sã ajute piaþa,
sã se ajungã la o asanare financiarã prin tranzacþii care, atunci când un debitor
este insolvabil puteau sã ducã, aºa recunoaºte chiar Comisia de Anchetã, la
iertarea debitorului.
Este foarte interesant de vãzut ce s-a fãcut în alte þãri. La un moment dat
în Italia, pentru Banca Comercialã Italianã, într-o noapte, Mussolini, om cu vederi
clare, a dat 55 miliarde lei. În Statele Unite s-a dat, în momentul acela de crizã
când ni se aduce nouã vina, un miliard de dolari, adicã 1.000 miliarde lei. În
Germania s-a dat, numai pentru Dresdner Bank, 300 miliarde mãrci. În Franþa, s-
au dat Bãncii Naþionale de Credit, direct de cãtre Stat, imediat, fãrã lege, 2
197
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

miliarde franci, adicã 20 miliarde lei. În Austria, numai pentru Kredit Anstalt a fost
angajat tot bugetul Statului austriac, cu o sumã de ºilingi care echivala cu 40
miliarde lei. ªi se aduce învinuirea Statului român cã a ajutat Banca Blank, care
avea rãdãcinile cele mai întinse pe piaþã, cu 800 milioane lei!
ªi apoi, a abuzat vreodatã Banca Blank de reescont? Am cerut dinadins
colegilor mei sã-mi aducã tablourile de reescont ale Bãncii Blank ºi a celorlalte
bãnci înainte de 1931, ca sã vedem dacã a fost vreun abuz din partea Bãncii
Blank, sau vreo conivenþã între Banca Blank ºi Banca Naþionalã. Banca Blank a
avut în 1923 un scont la Banca Naþionalã de 875 milioane lei. ªi în 1930, în plinã
crizã, i se aduce învinuirea cã s-a ridicat la 800 milioane lei! În 1924, a avut 932
milioane lei. În 1925, 790 milioane lei. În 1926, a avut 799 milioane lei. Este foarte
interesant de constatat cã, la finele anului 1930, când se aduce învinuirea din
care se face atmosferã, cã Banca Blank a mers pânã la 800 milioane, cifrã
socotitã astronomicã, la finele anului 1930, Banca Blank datoreazã numai 240
milioane! În cursul anului 1930, într-adevãr, a fost un run ºi Banca Blank s-a
adresat Bãncii Naþionale ca sã obþinã 7-800 milioane. Ajutorul dat de Banca
Naþionalã la vreme a restabilit calmul pe piaþã, iar la sfârºitul anului 1930 Banca
Blank nu mai datora decât 240 milioane, adicã mai puþin decât în toþi anii
precedenþi! /Trebuie sã adaug cã cifrele date adineauri sunt cifre la sfârºitul
fiecãrui an/.
Dar la alte bãnci care a fost situaþia? Oare Bãncii Blank i s-a fãcut un
hatâr? Iatã Banca Româneascã, în 1923 a avut tot cât Banca Blank, adicã 867
milioane, faþã de cele 932 milioane ale Bãncii Blank. În 1924, Banca
Româneascã a avut 824 milioane. În 1925, Banca Româneascã 681 milioane,
faþã de 791 milioane ale Bãncii Blank. În 1928, Banca Româneascã 830
milioane, iar Banca Blank 344 milioane! ªi notaþi cã, rezervã ºi capital împreunã,
Banca Blank aproape întodeauna era mai întinsã decât Banca Româneascã. ªi
mai notaþi cã Banca Blank avea un numãr de mici depunãtori considerabil, pe
când Banca Româneascã a fost întotdeauna foarte rezervatã ºi nu a dat pieþei
ajutorul pe care l-a dat Banca Blank. Prin urmare, ºi din acest punct de vedere,
atmosfera care s-a încercat sã se facã pe date necontrolate, nu ºtiu pentru ce
motiv, cade de la sine.
Iarãºi nu uitaþi, din punct de vedere juridic, cã toate operaþiile s-au rezolvat
în tranzacþiuni, câteodatã dupã ani de zile, cã, prin urmare, toatã situaþiunea a
fost schimbatã ºi cã în aceste tranzacþiuni s-au dat de Banca Blank, sau de
reprezentanþii ei, noi gajuri, noi ipoteci – Buzãu-Nehoiaºu – a fost dat câþiva ani în
urmã. ªi atunci, cum se poate veni peste aceste tranzacþii, sã se mai pretindã un
prejudiciu?
„Bilanþuri nesincere”? ªi aici s-a fãcut atmosferã, Banca Blank a plãtit sutã
în sutã pe creditorii ei. Au mai rãmas astãzi neplãtite 250 milioane. Aceasta
înseamnã bilanþ nesincer? Erau rezerve latente pe care oameni cu scurtã vedere
din vremurile acelea nu vroiau sã le constate ºi pe care singurul Aristide Blank le
vedea, pentru cã el le crease. Degeaba striga el cã Banca Blank are rezerve, cã
ea se þine pe picioare ºi cã sã nu i se dea lovitura de moarte. Ce-i care nu-l
credeau au dat aceastã loviturã. Prin urmare, nu poate fi vorba de bilanþuri
nesincere, cu atât mai mult cu cât, dupã cum veþi vedea, chiar Comisiunea de
Anchetã constatã cã bilanþul sincer este bilanþul concordatar. Acest bilanþ acuza
un plus de pasiv de 184 milioane lei. Ceea ce înseamnã 4½%! Capitalul îl
reducea cu 125 milioane. Rãmânea, deci, un pasiv de 1½%! Eu vã întreb: aveþi o
casã, vreþi sã ºtiþi cât valoareazã, este posibil sã faceþi o evaluare fãrã o
aproximaþie nu de 1½%, ci de cel puþin 10-15%? Vreþi sã ºtiþi cât face palatul
198
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

acesta astãzi, îl puteþi evalua fãrã o aproximaþie de cel puþin 10-15%? Banca
Blank avea o grãmadã de întreprinderi. A fost silitã sã intre în concordat tocmai
pentru aceastã evaluare aproximativã de 1½%! Se mai poate vorbi de bilanþ
nesincer? ªi, totuºi, cum a procedat Comisiunea de Anchetã? Înainte chiar –
aceasta este interesant sã reþineþi – de a face cercetãrile, a blocat bunurile, hai
sã zicem ale Bãncii Blank, în realitate ale nenorociþilor de deponenþi, dar ºi ale
conducãtorilor ºi ale altora, pretinºi conducãtori. ªi astãzi sunt încã blocate.
În rezumat, ce avem noi astãzi sã constatãm? Nici unul din aceste vicii ale
actelor încheiate, care, de altfel, nici nu existã în fapt. Avem sã constatãm numai
dacã existã un prejudiciu global în defavoarea Statului, provocat de o culpã a
Bãncii Blank sau a conducãtorilor ei.
Statul a sacrificat pentru preluãri 4 miliarde. Pretinde cã a dat Bãncii Blank
800 milioane. Este o proporþie de 20%! ªi totuºi se pretinde cã Banca Blank a
absorbit toate preluãrile. Este iarãºi o chestiune de atmosferã care cade.
Dar Statul a preluat creanþele sã le gireze el, cãci deveneau proprietatea
lui, sã le urmãreascã, adicã sã urmãreascã pe debitori. Ce a fãcut Statul? A fãcut
cea mai deplorabilã gestiune din câte se pot închipui vreodatã, gestiune la care
nu a chemat Banca Blank ca sã-i poatã opune vreo rãspundere. Pânã ºi acum în
urmã a încheiat tranzacþii cu Bursan, Mavrodi etc. A redus din datorii, nu m-a
întrebat, a uitat de executãri pânã astãzi la debitori care erau solvabili, la debitori
care au dat ipoteci din care unele au fost complet pierdute din neglijenþa Statului.
Sunt lucruri care întrec mintea omeneascã. Iatã aici unul din aceste acte.
Iscãleºte dl. H. Mayer, dupã ce spune: „Vã rog sã binevoiþi a constata cã
inscripþiunea ipotecarã fãcutã în registrul de inscripþiuni nr. ..., cesionatã Bãncii
Naþionale în calitate de mandatarã legalã a Statului român, prin actul autentificat
la nr. 1.111, este perimatã, întrucât aceastã inscripþiune n-a fost reînnoitã în curs
de 15 ani.”
ªi pe Banca Blank ºi conducãtorii ei o face rãspunzãtoare de o asemenea
gestiune?
Pe dl. Bursan, Statul l-a iertat de datorie; a venit apoi el ºi a oferit astãzi 8
milioane. Comisia constatã cã dl. Mavrodi ºi-ar fi ascuns averea ºi are de dat 2
milioane. În ce priveºte Banca Ialomiþa, Comisiunea amânã examenul, dar totuºi
îmi pune mie în socotealã datoria. Pentru 23 de debitori, Comisiunea spune cã n-
au fost încã executaþi de Stat ºi cã urmeazã sã fie executaþi, iar doi dintre ei
acþionaþi. Alþi 35 debitori urmeazã sã fie verificaþi dacã au avere ºi sã fie urmãriþi,
aºa zice Comisiunea. Pânã azi nu s-a putut verifica dacã au avere! Alþii – nu ºtiu
câþi – au rãmas în teritoriile ocupate. Când s-a întâmplat pierderea teritoriilor?
Anul trecut. Pânã atunci, Statul ºi-a neglijat debitorii ºi i-a pierdut pentru cã au
rãmas acolo. Sunt eu de vinã? Despre Carol Davilla, Comisiunea zice cã se aflã
în strãinãtate ºi cã ea nu are elemente sã ºtie ce activ posedã. De ce l-ai lãsat sã
se ducã în strãinãtate fãrã sã-l apuci? De asemenea, Flavian este în Franþa ºi
Comisiunea nu are elemente, dar totuºi mi-l pune în socotealã. Tot aºa, cu un
oarecare domn Vasilescu, care datoreazã 2.800.000, tot aºa cu Samuelly ºi
Schapira, care datoreazã 22 milioane, când aceºtia aveau un imobil de 10
milioane ºi altul de 18 milioane, pe care le-a vândut în 1938 ºi pe care se oferã
astãzi 30 milioane!
Aceasta este gestiunea Statului, care astãzi ni se pune nouã în socotealã.
Dar trec peste toate acestea ºi iau datele din raportul Comisiei de
Anchetã, aºa cum le-a stabilit ea. Ce rezultã din aceste date? Binevoiþi, vã rog, a
mã urmãri dupã tabloul pe care vi-l prezentãm pe masã.
În privinþa portofoliului de 300 milioane, tranºa a I-a, Comisiunea de
199
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Anchetã constatã cã s-a încasat 13 milioane ºi ceva. Comisiunea scade


din paguba Statului reducerile legale din legea conversiunii, 38 milioane.
Reducerile convenþionale fãcute de Stat pe care Comisiunea le constatã, se
ridicã la 68 milioane. Valoarea bunurilor primite în platã, conform expertizelor
ordonate de dumneavoastrã, în speþã „Cultura Naþionalã”, se ridicã la 180
milioane. Rest de platã eºalonat pe baza legii conversiunii sau convenþiunilor
aprobate, 23 milioane. Fac, în total, 324 milioane. Aceasta înseamnã cã Statul a
plãtit 300 milioane, ºi a încasat dupã acest tablou mai mult cu 24 milioane.
Dar dacã este vorba sã constatãm prejudiciul suferit de Stat, trebuie sã
punem ºi plusvaluta „Culturii Naþionale”, care este, dupã expertiza ordonatã de
dumneavoastrã, de 246 milioane. Spun 246 milioane, pentru cã adaug ºi suma
de 26 milioane pe care experþii au constatat cã trebuie s-o adauge, pentru cã
fabrica a fost datã în plinã stare de funcþiune. Dar la aceastã sumã se mai adaugã
ºi vadul comercial al „Culturii Naþionale”. Este o glumã sã se spunã cã Statul n-a
luat un vad comercial o datã cu „Cultura Naþionalã”. Eu public, ºi public la
„Cultura Naþionalã”, aparþinând Statului. Este cea mai bunã tipografie din þarã,
dar ºi cea mai scumpã. Pandectele Române acolo se publicã. Statul ia bani grei
pe acest comerþ. Nu este vad comercial? Totuºi, nu-l pui la socotealã.
Nepunându-l la socotealã, surplusul, pe care-l are astãzi în patrimoniul sãu
Statul, este de 270 milioane numai la prima tranºã. ªi mai vine astãzi Statul sã se
plângã de prejudicii?
La tranºa a doua, de 600 milioane, constataþi încasãri de 2 milioane,
reduceri convenþionale 3 milioane, dupã datele Comisiunii reiese o pierdere de
594 milioane.
La tranºa a treia de 108 milioane, încasãri 10 milioane, reduceri prin
conversiune 33 milioane, valoarea bunurilor primite conform expertizei la Buzãu-
Nehoiaºu, 106 milioane. În total 195 milioane, adicã o diferenþã în favoarea
noastrã de 87 milioane. Dacã adãugãm ºi plusvaluta constatatã de expertiza
dumneavoastrã asupra liniei Buzãu-Nehoiaºu, avantajul Statului se ridicã aici la
274 milioane. Cred cã aþi înþeles de ce expertul, cu drept cuvânt, a apreciat cum a
apreciat acþiunile Buzãu-Nehoiaºu date de Banca Blank Statului: erau acþiuni
majoritare, ºi cine are cât de puþine noþiuni despre afaceri ºtie cã într-o
întreprindere blocul majoritar de acþiuni este întotdeauna mult mai scump decât
acþiunile izolate, care nu pot avea aceeaºi influenþã în hotãrârile Adunãrii
Generale. Statul devenea în realitate stãpân pe întreaga întreprindere Buzãu-
Nehoiaºu.
Sã facem acum socoteala generalã. Din prima tranºã, Statul are un
beneficiu de 277 milioane. Din tranºa a doua, are o pierdere de 594 milioane. Din
tranºa a treia, un beneficiu de 274 milioane. Dacã luãm aceste cifre, Statul a
pierdul 39 milioane, adicã 4%! Încã o datã revin asupra problemei de evaluare:
puteþi evalua un grup complex de întreprinderi fãrã o aproximaþie de 4%? Dacã
aceasta este adevãrat, atunci prejudiciul cert al Statului este zero.
Nu mã menþin pe aceste constatãri, dar, pentru religia dumneavoastrã,
voi prezenta ºi alte consideraþii. Întâmplãtor, sunt în conducerea unor
întreprinderi. Am fost multã vreme la STB, astãzi sunt la Reºiþa. Am întrebat cât
este costul materialelor ºi mi s-a rãspuns cã, la metale, el este cel puþin de 4 ori
mai mult. De altfel, sunt societãþi care aratã acest lucru în bilanþuri. Aºa a arãtat
anul trecut Societatea Tramvaielor din Bucureºti, cã tot ceea ce este referitor la
metale s-a ridicat de patru ori. Eu am rugat pe colegii mei sã facã o cercetare ca
sã vedem dacã nu cumva expertiza prezentatã dumneavoastrã nu este extrem
de severã. Nu fac nicio învinuire experþilor, totuºi a fost extrem de severã.
200
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

O învinuire s-ar putea aduce numai experþilor de la Comisia de Anchetã.


Probabil cã erau dintre aceia care credeau cã Banca Blank trebuie sã fie
pedepsitã, chiar dacã nu este vinovatã. Din nefericire, sunt mulþi care au astãzi în
Þara Româneascã o astfel de concepþie. În ceea ce priveºte Societatea Buzãu-
Nehoiaºu, am descoperit la Stat o comandã fãcutã acum la calea feratã,
comanda RA 81.510 din 26 aprilie 1941, cu fabrica Otto Wolf, preþ oficial:
cantitãþi: terasamente ... preþ total 29 milioane. Preþ real la Fabrica Otto Wolf 38
milioane, o diferenþã dintr-un condei în cazul Buzãu-Nehoiaºu de 10 milioane.
Aprecierile nu se pot judeca prin urmare atât de strict. La ºine, din acelaºi
contract, rezultã pentru Buzãu-Nehoiaºu o diferenþã de 26 milioane. La
materialul mãrunt, 23 milioane. La traverse, 7 milioane. La exproprieri, 24
milioane. La vagoane, o diferenþã de 3 milioane. La o altã serie de vagoane, o
diferenþã de 8 milioane. ªtiþi ce înseamnã aceasta? Aceasta înseamnã cã la
Buzãu-Nehoiaºu trebuie adãugaþi cel puþin 66 milioane la tabloul arãtat, adicã
cel puþin jumãtate, cãci Banca Blank a dat mai mult de jumãtate din acþiuni. ªi
atunci, chiar formal, nu numai cã tablourile nu se soldeazã cu o pierdere de 29
milioane, ci cu un surplus de 37 milioane.
Vã rog sã nu uitaþi acest tablou când veþi judeca, pentru cã am impresia cã
el este decisiv în cauzã. Pe baza lui, toatã acþiunea ºi tot prejudiciul cade.
Aþi vãzut cum este socotit prejudiciul ºi cum se fac aprecierile evaluãrii.
Prejudiciul constatat este la Banca Blank 4%. M-am interesat sã vãd cât este la
alte întreprinderi preluate de Stat. Astfel, la Banca Generalã, la un portofoliu de
100 milioane, pierderea Statului este de 90 milioane, prin urmare 90%, iar nu
numai 4%. La Banca Agricolã, la un portofoliu de 400 milioane, pierderea Statului
este de 320 milioane, prin urmare 80%. ªi Banca Blank este marea vinovatã
pentru cã a fãcut Statului sã piardã 4%, care ºi aceasta este o cifrã aproximativã.
Sã presupunem acum, contrar realitãþii, cã existã un prejudiciu. În cazul
acesta, sã nu uitãm însã ce a fãcut Statul. Banca Blank a intrat în concordat
preventiv. Dacã Statul are vreo pretenþie, trebuia sã se prezinte acolo pentru ca
Banca Blank sã ºtie care-i era pasivul. Ea ºtia cã nu datoreazã nimic Statului.
Statul aºa a considerat-o atunci ºi nu s-a prezentat la concordat. La concordat,
hulitul Aristide Blank, ca sã menþinã onoarea lui ºi a bãncii, a impus sã se
plãteascã sutã în sutã. Dar de ce? Nimeni n-ar fi fost nebun sã fãgãduiascã sutã
în sutã, dacã ºtia cã are datorie la Stat de 1 miliard. Statul a stat de o parte ºi a
lãsat banca sã dea sutã în sutã, iar dupã ce a dat aproape tot ce avea, Statul vine
astãzi sã jefuiascã pe nenorociþii de deponenþi, spunând pentru prima datã cã
banca îi datoreazã 1 miliard. Poate sã facã acest lucru? Dacã, într-adevãr, avea
un prejudiciu, trebuia sã-ºi arate creanþa la concordat, iar nu sã inducã banca în
eroare, sã o facã sã dea sutã în sutã când era convinsã cã nu datoreazã nimic
Statului. Ajungea la concordat sã se fixeze o cifrã foarte onorabilã de 85% ºi
Statul era achitat pânã astãzi. De ce n-a fãcut-o? Dacã banca ºtia cã are un pasiv
mai mare cu un miliard se întâmpla ºi altceva: banca avea dreptul pe baza legii
de lichidare a datoriilor agricole, dat fiind cã avea mai mult decât 10% creanþe
debitori agricoli în patrimoniul sãu, sã invoce art. 52 ºi sã cearã un concordat
agricol. Dumneavoastrã ºtiþi câte întreprinderi s-au folosit de asemenea
concordate. Art. 52 a dat loc la o mulþime de abuzuri. Foarte multe întreprinderi
au dat pânã la 10%. Când s-a dat 50%, toatã lumea era mulþumitã. Dacã banca
ar fi ºtiut cã are o datorie la Stat, venea cu un concordat agricol ºi reducea
aceastã datorie. Este a doua oarã când a înºelat-o Statul. Dar nu poate sã vinã
astãzi, peste astfel de situaþiuni definitiv stabilite sã facã sã renascã drepturi ca ºi
cum acele situaþiuni nu s-ar fi produs.
201
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Iatã dar douã împrejurãri, pe care le opun juridiceºte oricãrei pretenþiuni


de prejudiciu. Orice prejudiciu la Stat ar fi fost stins dacã ºi-ar fi manifestat la
vreme pretenþia ºi nu ar fi indus banca în eroare. Cu atât mai mult cu cât pretenþia
Statului la ce se reduce? Banca Blank mai are resurse de 250 milioane pentru
micii depunãtori, ºi Statul vrea sã le ia ºi acestora cei din urmã bani. Aceasta este
pretenþia Statului, cãci activul Bãncii Blank nu mai existã.
Onoratã Comisiune, mai opun ceva: dumneavoastrã ºtiþi cum s-a luat
„Discom-ul” la Banca Naþionalã? Desigur cã nu. ªtiþi ce era „Discom”? Era o
societate pe care a conceput-o Aristide Blank, în care nu credea nimeni, cel
dintâi Auboin nu credea. Statul nu ºtia sã-ºi desfacã produsele monopolizate,
Statul nu era un bun negustor. Aristide Blank a spus: eu mã fac negustor,
dumneata Stat vei câºtiga mai mult decât ai câºtigat pânã acum ºi-mi vor rãmâne
ºi mie beneficii. ªtiþi care au fost aceste beneficii de pe urma unui contract pe 15
ani: au fost pentru bancã de 150 milioane pe an, iar Statul a câºtigat ºi el mai mult
decât înainte. În þara noastrã însã existã o anume politicã: cum vede Statul cã
faci o afacere bunã, spune: aº fi putut ºi eu s-o fac! Aºa a procedat Ministerul de
Finanþe: a încercat sã anuleze contractul. S-a judecat, chestiunea a mers pânã la
Casaþie ºi Statul a pierdut. Totuºi, în 1940, în momentele acelea de rãsturnare a
tuturor principiilor de drept, rãsturnare care, desigur, va avea însã zeci de ani
efecte incalculabile asupra vieþii noastre, a venit un decret-lege care a dispus pur
ºi simplu anularea contractului ”Discom”, fãrã drept de a ne adresa instanþelor
judecãtoreºti, iar Banca Blank nu a mai rãmas cu nimic din acel contract, cu toate
cã exista o hotãrâre judecãtoreascã consfinþitã ºi de Înalta Curte de Casaþie. ªi
astãzi Statul vine sã se plângã de prejudicii! Numai „Discom”, în 15 ani a câte 150
milioane pe an, aduce 2 miliarde ºi ceva. Este interesant, de altfel, sã ºtiþi cã, de
când „Discom-ul” a fost preluat de Stat, nu mai sunt beneficii ca înainte, ceea ce
era de prevãzut.
Acelaºi lucru s-a întâmplat cu sarea, care a fost preluatã în acelaºi fel de
Stat de la Banca Blank.
Mai poate sã vorbeascã Statul de prejudicii în asemenea condiþiuni?
Onoratã Comisiune, v-am vorbit de prejudiciu, dar prejudiciul nu este
suficient ca sã ducã la o condamnare. Trebuie, pentru aceasta, sã fie vorba de un
prejudiciu întemeiat pe o culpã, ºi trebuie sã fie o legãturã directã cauzalã între
culpã ºi prejudiciu, adicã sã nu intervinã în lanþul faptelor un alt fapt care stricã
acest nex cauzal.
Existã culpã?
Se vede din raportul care însoþeºte legea din 1940 – chestiunea a fost
relevatã ºi de colegii mei – cã douã condiþiuni se cer ca legea sã se aplice: sã fie
vorba de întreprinderi falimentare ºi care sã nu merite ajutor.
Banca Blank n-a fost niciodatã falimentarã. Concordatul preventiv este
concordat „preventiv în faliment”, tocmai ca sã previnã falimentul. Dar nu numai
cã banca n-a fost falimentarã, ci a plãtit datoriile sutã în sutã. Un distins financiar
englez spunea acum câteva luni cã, dacã o bancã trece printr-o asemenea
încercare de foc, este mai tare pe piaþa bancarã englezã decât o alta cu viaþã
liniºtitã. Aristide Blank are mândria sã afirme ºi astãzi cã banca pãrintelui sãu nu
este falimentarã ºi cã, din contra, a înfruntat cu onoare cele mai grele adversitãþi.
A meritat oare Banca Blank ajutorul dat? Vã rog sã mã iertaþi, dar nu se
poate sã nu cunoaºteþi puþin ºi trecutul acestei bãnci, trecutul lui Mauriciu ºi
Aristide Blank; Aristide Blank nu face decât sã reia tradiþia pãrintelui sãu,
respectat de o lume întreagã ºi în þarã ºi în strãinãtate, ºi unul din cei mai buni
români pe care i-am avut.
202
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Este foarte interesant cã acela care a avut destinul sã prezideze la


cãderea Bãncii Blank, dl. Mihail Manoilescu, scrie, în 1923, despre Banca Blank
urmãtoarele rânduri:

„Banca Blank îºi meritã nu numai prin activitatea sa de trei sferturi de


secol, dar ºi prin concepþiunea conducãtorului sãu, aceastã caracterizare:
oriunde o bogãþie naþionalã de pus în valoare ºi ori unde unde economia
naþionalã reclamã împlinrea unei noi îndatoriri, de la galeriile de minã pânã la
liniile aeriene pe care face sã fluture steagul românesc, Banca Blank stã la
postul sãu de stimulent al energiilor þãrii ºi pentru ca nici un domeniu sã nu-i
rãmânã strãin, cultura noastrã naþionalã gãseºte, sub toate formele ce se pot
închipui, în aceastã instituþie de credit un sprijin constant ºi priceput.”

Iatã ce spune acela care a fãcut sã cadã Banca Blank.

Banca Blank a finanþat rãzboiul din 1877. Banca Blank a fãcut primele
împrumuturi ale oraºului Bucureºti. Dacã avem canalizare ºi apã în Bucureºti, ei
se datoreazã. Banca Blank a ajutat, în 1905, primul mare împrumut de Stat de
425 milioane, cu 100 milioane. În criza grozavã de la 1899-1900 n-a retras
creditele, cum fãceau alte bãnci, a ajutat lumea, a dat 10 milioane ajutor Statului
sub formã de bonuri de tezaur, a dat avans Statului de 6 milioane, la Casa de
Depuneri a dat 15 milioane, iar alt împrumut Statului – 175 milioane. Aceasta în
1899. Apoi, în timpul rãzboiului din 1916, din împrumutul de 400 milioane, Banca
Blank subscrie 55 milioane. Gândiþi-vã la cifrele acestea în aur ºi la ce a
însemnat astfel pentru viaþa ºi evoluþia noastrã naþionalã aceastã bancã. Tot
astfel pentru Împrumutul Refacerii, pentru Împrumutul Unirii, banca a dat câte 50
milioane. Împrumutul din timpul rãzboiului n-a putut fi fãcut decât prin intermediul
lui Aristide Blank, care la Londra a tratat pe ascuns cu englezii care nu voiau sã
audã ºi, în cele din urmã, graþie lui, au dat împrumutul cu care s-a finanþat
rãzboiul.
De asemenea, Banca Blank a fost cea dintâi care a sprijinit credinþa în
revalorizarea leului. Aduceþi-vã aminte de acele vremuri. Este uºor de judecat
astãzi. Dar aceia care eram împreunã cu Vintilã Brãtianu, ºtiam cã el socotea
vinovaþi pe aceia care nu credeau în revalorizarea leului. De aceea, el împingea
bãncile sã facã operaþiuni de revalorizare. Banca Româneascã a fost mult mai
cuminte, a rezistat. Am asistat la scene când Vintilã Brãtianu îi fãcea reproºuri lui
Niculae ªtefãnescu. Mauriciu Blank însã ºi-a riscat situaþia ºi a contat pe
revalorizare. O serie de industrii din Ardeal ºi Bucovina au fost apoi românizate
prin operaþiuni, desigur, riscante. Ce uºor este astãzi sã spui cã toate acestea
sunt greºeli. Dat atunci era o mândrie sã românizezi industrii din Ardeal ºi sã
contezi pe revalorizare.
În materie de comunicaþii, Banca Blank a fãcut linia feratã Ploieºti-
Predeal. ªtiaþi acest lucru? ªtiaþi cã tot Banca Blank a fãcut linia feratã Buzãu-
Mãrãºeºti? ªtiaþi cã, graþie Bãncii Blank, s-a fãcut linia feratã Dorohoi-Iaºi, de
asemenea, linia feratã Râmnicu-Vâlcea-Câineni, tunelul de la Barboºi ºi linia de
aviaþie Cidna Paris-Istanbul? Iatã ce spunea, despre linia Buzãu-Mãrãºeºti,
Rege Carol I, când a inaugurat-o în prezenþa lui Mauriciu Blank, aceluia cãruia îi
reveneau toate mulþumirile: „celebrãm astãzi o îndoitã sãrbãtoare: deschiderea
unei linii de o mare însemnãtate economicã ºi strategicã ºi inaugurarea primului
drum de fier, conceput, condus ºi isprãvit prin noi înºine. Salut cu bucurie ºi
mândrie aceastã lucrare româneascã ºi mulþumesc tuturor celor care au
contribuit la aceastã frumoasã izbândã”.
203
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Pentru aceasta, Banca Blank ºi conducãtorii ei stau astãzi pe banca


acuzãrii.
Aceastã operã a fost realizatã de Banca Blank ºi pe terenul cultural.
ªtiþi ce este „Cultura Naþionalã”? Este unul din cele mai frumoase institute
de culturã din Europa. Aristide Blank ºi-a cheltuit mare parte din avere ca s-o
aducã de la Viena. „Eminescu” tot de Banca Blank a fost finanþatã. „Heliconul”
din Banat, focar de românism, de Banca Blank a fost finanþat.
Dar v-aþi plimbat pânã la Eforie? Aþi vãzut ce a fãcut Banca Blank acolo?
Avea interes imediat sã facã acest lucru? Nu. Era pur ºi simplu un avânt ºi o
întreagã concepþie naþionalã care se realiza.
Binevoiþi, vã rog, acum, a citi expunerea de motive a legii bancare, ca sã
vedeþi cã nu numai Banca Blank s-a aflat în situaþie grea, ci aproape toate
bãncile, dar, dintre toate, singura care poate sã þinã capul sus din punct de
vedere naþional este Banca Blank. Nu vã mai citesc, vom depune actul pe masa
dumneavoastrã, vã rog sã le citiþi ca sã vedeþi care era situaþia bãncilor în acel
moment ºi cãror cauze se datora aceastã situaþie, complet în afarã de vina
conducerii Bãncii Blank. Desigur, este adevãrat, au fost deosebiri între Banca
Blank ºi altele, de pildã Banca Româneascã, care n-a fãcut decât bancã ºi a stat
în rezervã, gândindu-se mai ales la interesele ei. Eu o admir, cu toate cã i s-au
adresat reproºuri chiar pe atunci tocmai din aceastã cauzã. Banca Blank a
înþeles, din contrã, sã fecundeze cu orice risc întreaga economie româneascã,
sub toate formele ºi, totodatã, sã ajute politica de revalorizare a Guvernului.
Aceasta a dus-o la concordat ºi la preluãri, cãci banii imobilizaþi în întreprinderi,
la prima panicã de pe piaþã, nu se puteau uºor lichida. Alte bãnci, ca Banca
Româneascã, au pus bani de o parte. Dar Banca Blank, din cauza politicii
naþionale, n-a avut aceastã lichiditate. Aceasta este singura cauzã a situaþiei, dar
aceastã cauzã nu poate fi o vinã, deci o culpã, nici pentru Banca Blank, nici
pentru conducãtorii ei.
Conducãtorii, ca sã fie condamnaþi, trebuie sã fie ºi ei vinovaþi de culpã?
Evident cã da. Dacã n-ar fi trebuit sã fie culpã, Statul n-ar fi avut decât sã
constate prejudiciul ºi sã facã un decret-lege prin care sã oblige Banca Blank la
platã; n-avea decât sã se judece singur aºa cum a fãcut-o cu „Discom”. Putea s-o
facã, cãci astãzi nu mai avem constituþie. Dar n-a fãcut-o. Decretul-lege a hotãrât
cã responsabilii se vor judeca de o comisiune. Prin urmare, nu este o
responsabilitate ipso jure, ci trebuie sã se facã dovada prejudiciului ºi a culpei.
Vorbesc acum în special pentru Aristide Blank.
Aristide Blank este continuatorul tradiþiei Bãncii Blank. Sufletul lui este
Banca Blank, dar nu numai „banca-tarabã”, ci banca în tot trecutul ei aºa cum
vorbea Regele Carol I ºi Manoilescu despre ea. El este mândru de aceastã
bancã ºi nu vrea sã se pângãreascã numele ei. Este continuatorul unei tradiþii ºi,
de aceea, îºi ia asupra lui rãspunderea, deºi actele nu erau semnate numai de el,
deºi el nu s-a ocupat de bilanþuri ºi de sconturi, ci se ocupa de chestiunea de a
pune la loc pierderile din activitatea trecutã care se traduceau printr-o
imposibilitate de lichidare.
Înainte de 1925 a fost în strãinãtate la Sucursala din Paris, unde, ca
bancher – pentru cã s-a fãcut un nume lui Aristide Blank cã este poet, iar nu
bancher –, ca bancher a adus bãncii 21 milioane. În strãinãtate fiind, a fãcut
posibil împrumutul din 1916, împrumutul lui Averescu, împrumutul de stabilizare
la care Banca Blank a dat 700.000 dolari.
Ce a fãcut acum pentru Banca Blank? Parcul Jianu este o întreprindere
care, ca ºi „Discom”, nu inspira încredere nimãnui. Aristide Blank a înþeles cã
204
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

acolo este viitorul Bucureºtilor ºi a plasat un capital relativ mic al bãncii,


cumpãrând tot terenul de 250.000 m.p. Au fost vânduþi, pânã astãzi, 150.000
m.p. ºi au rãmas 100.000. Se îmbulzesc amatorii sã-i cumpere, dar Ministerul de
Finanþe a dat ordin sã nu se mai vândã. Acest teren înseamnã astãzi, cu 3-4.000
lei metrul pãtrat, 3-400 milioane lei. Este un beneficiu adus de concepþia lui
Aristide Blank. „Discom-ul”, de care vã vorbeam, tot el l-a inventat ºi l-a impus.
Sã nu se spunã cã contractul cu „Discom-ul”, s-a fãcut pe vremea Regelui Carol
II-lea. Contractul s-a încheiat cu mult înainte de venirea Regelui Carol II-lea.
Acesta, de altfel, aºa de mult l-a protejat pe Blank, încât banca a ajuns la
concordat. Iatã, prin urmare, cu „Discom-ul”, un alt aport adus de Aristide Blank
bãncii, peste 2 miliarde, dacã se socoteºte un beneficiu anual minim de 150
milioane în 15 ani. Apoi, în afacerea Goetz, Aristide Blank a adus bãncii 400
milioane, în Fabrica de Zahãr Lujani, banca a avut un beneficiu de
1.250.000.000, în Fabrica de Hârtie „Câmpulungul”, numai printr-un contract
fãcut cu Letea, banca a obþinut un total de 120 milioane.
Iatã bancherul. Dar Aristide Blank nu este numai bancher. Este un om de
culturã ºi de tradiþie, este un fin literat, ºi prin aceasta n-a fãcut decât sã amplifice
tradiþia pãrintelui sãu. „Cultura Naþionalã” este opera lui Aristide Blank, fãcutã cu
sacrificiul aproape a întregii lui averi. Aristide Blank este acela care a dat burse la
sute de studenþi români fãrã sã se ºtie. Tot el a înfiinþat 200 biblioteci sãteºti
gratuit. Câþi români au fãcut asemenea gesturi? La Paris a fãcut un restaurant
pentru studenþi cu 300 tacâmuri pe zi, în 1919, cu un franc tacâmul. Dl. Ralea
scrie cã, dacã el a putut sã-ºi facã studiile, o datoreazã acestui ajutor. De
asemenea, a fãcut un cãmin la Paris pentru studentele care se pierdeau pe
strãzile Parisului. A editat, în fine, o carte minunatã care a fost cea mai bunã
propagandã româneascã, una din cele mai frumoase din punct de vedere
bibliografic din câte am vãzut vreodatã, „La Roumanie en images”, pe care
rãspândit-o în lumea întreagã. ªi aceasta a fãcut-o hulitul Aristide Blank. A fãcut
Teatrul Popular cu banii lui. Vã vom depune actele cu care vom dovedi tot ce
afirmãm.
Este interesant sã cunoaºteþi o apreciere a defunctului Iorga fãcutã în
cartea lui „O viaþã de om”:

„La cartea scrisã de mine la Iaºi pentru Librãria Hachette ºi apoi dictatã
prietenului meu Stahl, librãria francezã foarte îmbulzitã, cerea o reducere de text
... Bancherul Blank pe care îl preocupau atunci chestiunile culturale, ca
întemeierea Teatrului Popular, condus de mine, a oferit tipãrirea integralã a
acestei „Histoires des Roumaines et de leurs civilisation”. O nouã ediþie apoi a
fost datã în tipografia „Culturii Naþionale”, cumpãratã la Viena de domnul Blank.
M-am vândut eu bancherului Blank? /fusese acuzat cã s-a vândut lui Blank/ Nu l-
am vãzut decât numai pentru scopuri de culturã ºi de schimb a ºcolii mele din
Franþa. Dl. Blank tânãrul ... a întreþinut la studiile de inginerie pe fiul meu Mircea.
Lucrarea francezã fusese cerutã de bancã pentru a o edita, fãrã a-mi prevedea
nicio platã. La ºcoala de la Fontenaye, aceeaºi bancã dãduse doar acestei ºcoli
de stat, ºi nu mie, mobilier, iar la Teatrul Popular, întemeiat de dl. Blank, se pierde
peste un milion.”

Este verosimil cã omul acesta este vinovat de vreo fraudã? Ia sã vedem


ce se articuleazã ºi ce este verosimil:
A ascuns Aristide Blank situaþia bãncii? Vi s-a citit toatã corespondenþa
din care aþi vãzut cã Banca Naþionalã ºi Statul erau complet la curent cu situaþia
Bãncii Blank. S-a ascuns valoarea ºi bonitatea portofoliului preluat? Vi s-a citit

205
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

corespondenþa din care aþi vãzut cã Banca Naþionalã ºtia perfect care este
bonitatea acestui portofoliu. Banca Naþionalã luase în special de la Banca
Industrialã aproape tot ce mai avea în vara lui 1931. ªi ea a ales numai ceea ce
era rãu ca sã-l predea pe urmã Statului. Ajunge oare numai sã afirmi cã s-a
ascuns situaþia bãncii ca sã-l condamni pe Aristide Blank la 800 milioane? Vi s-a
citit corespondenþa între Auboin, guvernator ºi Ministerul de Finanþe, deciziile
Consiliului de Administraþie a Bãncii Naþionale, cercetãrile cu inspectori; din
toate acestea, reiese clar cã se ºtia care era ºi bonitatea portofoliului ºi situaþia
Bãncii Blank. Nu revin însã dacã adversarii mei vor contesta aceste lucruri
evidente, îmi rezerv sã le rãspund în replicã.
Era posibil ca Banca Naþionalã sã nu cunoascã situaþia Bãncii Blank?
Banca Blank era client de ani de zile, cu sume pânã la 1 miliard anual, ºi nu ºtia
cine îi este client? Este verosimilã o asemenea afirmaþiune?
O altã acuzaþiune: cã Aristide Blank ar fi fãcut insistenþe la preluare. Oare
aceasta este problema? Întrebarea este dacã insistenþele acestea au fost ilicite.
ªi dacã nu dovediþi cã au fost insistenþe ilicite, Blank nu are nicio vinã.
Insistenþele nu sunt suficiente dacã ele nu constituie un dol sau o fraudã.
Aduceþi-vã de altfel aminte de situaþiunea de fapt: tranºa a doua de 600
milioane a fost cerutã de Stat, în înþelegere cu Banca Naþionalã, peste capul
Bãncii Blank. Tranºa a treia de 108 milioane s-a fãcut contra voinþei Bãncii Blank.
Doar nu era nebunã Banca Blank sã se angajeze cu încã 108 milioane, când
peste trei zile cãdea în concordat. De altfel, aþi notat cã la acea datã Aristide
Blank, ca ºi Soepkez ºi Tabacovici, nici nu mai erau la conducerea bãncii.
Bilanþuri nesincere? Nu se ocupa Aristide Blank de bilanþ. El se ocupa
numai de chestiunile mari, constituind adevãratele rezerve latente care au dat
posibilitate Bãncii Blank sã dea la concordat sutã în sutã. Aristide Blank nu fãcea
contabilitate. Îmi aduc aminte, în aceastã privinþã, când eram student la Paris, de
Poincare, fãcând un calcul pe tablã, s-a încurcat la o înmulþire. Nu ºtia sã facã
operaþia mãruntã a înmulþirii. Râzând, a spus: vedeþi, matematica nu este o
ºtiinþã care constã în a face operaþiuni, ci ea constã în a concepe! Aºa fãcea ºi
Aristide Blank. El era bancherul care concepea. Bilanþul era opera celorlalþi. Dar
chiar dacã bilanþurile ar fi fost nesincere, ce concludenþã se poate trage? Nu
aceasta judecãm noi astãzi. Comisiunea însãºi, dupã cum a arãtat ºi dl.
Ottulescu în admirabila d-sale pledoarie, declarã cã nu are a se ocupa de bilanþ.
Statul ºi Banca Naþionalã credeau Banca Blank mai insolvabilã decât era.
Singurul optimist era Aristide Blank, care spunea mereu: „Avem rezerve”! Dar la
aceasta i se rãspundea cu expertizele unui domn Nestorescu care, ca sã vã mai
dau numai un exemplu, vãzând cã Buzãu-Nehoiaºu este trecut în bilanþ cu 19
milioane, a gãsit cã e un post supraevaluat ºi a apreciat întreprinderea la
valoarea nominalã de 3 milioane! ªi pe baza unor asemenea expertize se spune
cã bilanþurile sunt nesincere!
O ultimã chestiune: a mai fost acuzat Aristide Blank cã a realizat un
beneficiu ilicit. Ar fi încasat anume dividend, ºi el, foarte bogat, el care avea
majoritatea acþiunilor!
În ce priveºte bogãþia lui Aristide Blank, avem certificate oficiale, cãci
astãzi se ºtie; acea bogãþie nu are nimic a face cu acþiunile bãncii ºi se reduce la
câteva posturi modeste.
În ce priveºte majoritatea de acþiuni, s-a spus cã are majoritatea de
acþiuni. Ei bine, majoritatea acþiunilor era de 141.000 acþiuni, din 250.000. ªtiþi
câte acþiuni avea Aristide Blank? Avea 6.500 acþiuni. A mai cumpãrat din curs de
6-7 ani în urmã, ca sã ajute pe nenorociþii nevoiaºi, care veneau ºi îi spuneau cã
206
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

au avut încredere în el, cumpãrând acþiuni care nu mai valoreazã nimic. ªi atunci
le-a cumpãrat el. Astãzi are astfel în total 17.000 acþiuni, iar majoritatea este de
141.000. În momentul preluãrii, avea 6.500 acþiuni. Iar acþiunea valoreazã zero ºi
el o ºtie mai bine ca oricine.
Aristide Blank a luptat pentru onoarea ºi numele bãncii ºi al lui, ºi a avut
dreptate. De ce a dat dividend? Banca avea oarecare dificultãþi, dar din cauza
imobilizãrilor nu putea sã lichideze. Aristide Blank ºtia foarte bine cã banca are
activ ºi ca dovadã este rezultatul de astãzi. Dacã n-ar fi dat dividend, ar fi
provocat imediat run-ul ºi ar fi provocat nu numai cãderea bãncii, dar ºi panicã pe
piaþã, pentru cã, dupã cum cãderea Bãncii Franco-Române, a Bãncii Berkowitz,
a Bãncii Generale etc., au dus printr-un lanþ de repercusiuni la run-ul de la Banca
Blank, tot astfel Banca Blank ar fi luat o mare rãspundere dacã îºi provoca
singurã cãderea, rãspundere nu numai faþã de ea, dar ºi faþã de piaþã. ªi nu mã
mirã de afirmaþia d-lui Blank cã a fost sfãtuit de Banca Naþionalã sã dea divident.
Eu însumi, în împrejurãri grele, am sfãtuit întotdeauna sã nu se alarmeze piaþa.
Prin urmare, dividendul era normal sã se dea.
Cu atât mai mult trebuia sã ia dividendele celor 6.500 acþiuni ale sale,
pentru cã dacã piaþa ar fi aflat cã Aristide Blank nu ºi-a luat dividendul, s-ar fi
întâmplat exact acelaº lucru care s-ar fi întâmplat dacã banca nu dãdea dividend
deloc.
Unde este frauda? Unde este culpa? Dacã analizãm de aproape lucrurile,
vedem cã toate învinuirile se subþiazã, se volatilizeazã, pânã nu mai rãmâne
nimic.
Iatã activitatea lui Aristide Blank. Dar aceastã activitate la bancã, fãcutã
pentru a apãra numele ºi onoarea bãncii ºi a lui, nume nepãtat /în strãinãtate ºi
astãzi, când se vorbeºte de Banca Blank, se vorbeºte cu respect/, mai se
evidenþiazã ºi printr-o altã serie de fapte pe care este bine sã le cunoaºteþi ca sã
vedeþi modul cum Aristide Blank a conceput onoarea Bãncii Blank. Banca
Industrialã concentra, la un moment dat, toate industriile Bãncii Blank, ceea ce vi
s-a arãtat cã era o operaþie foarte naturalã. În vara lui 1931, prin convenþiile de la
16, 31 iulie ºi 14 august, impuse de Banca Naþionalã, aceasta a luat tot acest
activ sub formã de garanþii ºi, de atunci, Banca Industrialã a rãmas sãracã. Ei
bine, ºtiþi ce s-a întâmplat? Creditorii Bãncii Blank au vrut sã facã acþiune
paulianã, pentru cã, într-adevãr, erau frustraþi în bunurile lor. Cine i-a oprit?
Aristide Blank. El a mers din om în om ºi a luptat câteva luni de zile ca sã
domoleascã aceastã încercare.
Cine este apoi autorul concordatului sutã în sutã? Tot Aristide Blank.
Cine s-a opus, ca Banca Blank sã facã un concordat agricol? Putea banca
sã-l impunã pe baza art. 52 din legea de lichidare a datoriilor agricole. Dar
Aristide Blank s-a opus, pentru cã þinea ca Banca Blank sã-ºi îndeplineascã
datoriile sutã în sutã.
ªi culmea, deºi în privinþa celor 600 milioane, Banca Blank era scoasã din
obligo ºi nu mai datora nimic, totuºi, din exces de onoare, Aristide Blank se duce
cu cãciula în mânã la Ministerul de Finanþe ºi zice: eu vreau sã vã dau ceva.
Acest ceva, Comisiunea de Anchetã îl socoteºte drept o „ofertã defavorabilã”, cu
toate cã Aristide Blank nu datora nimic. Sau poate socoteºte defavorabilã
aceastã ofertã pentru cã credea cã Aristide Blank cerea înapoi portofoliul preluat.
ªi Ministerul nu a vroit sã restituie acel portofoliu. Aristide Blank spunea mereu:
daþi-l încoace, mã aranjez eu cu debitorii, sã vã dau altceva în schimb! ªi ºtiþi ce a
oferit în schimb? Bãile Olãneºti, care valoreazã astãzi 3-400 milioane. ªi a mai
oferit 30.000 lire sterline în rentã consolidatã. Ministerul Sãnãtãþii Publice, aflând
207
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

despre aceastã ofertã a lui Aristide Blank, face adrese cãtre Ministerul de
Finanþe ºi Banca Naþionalã, atrãgându-le atenþia cã este o bogãþie pentru þara
noastrã ºi ca nu cumva sã le refuze! Totuºi, oferta este ºi astãzi încã pendinte,
oferta fãcutã de Aristide Blank fãrã nicio obligaþie din partea lui. Insist, fãrã nicio
obligaþie, însã oamenii aºa sunt la noi: când vine cineva cu atâta lãrgime sã ofere
ceva, imediat pare supãrat, cãci trebuie sã fie ceva dedesubt. De aceea, de douã
ori i s-a refuzat oferta, iar a treia este încã pendinte.
Aristide Blank a fãcut toate acestea pentru cã vroia ca numele lui ºi al
bãncii sã fie curate. Aºa oameni sunt rari ºi, desigur, în loc sã fie stigmatizaþi cum
face Comisia de Anchetã, ar trebui sã fie recunoscuþi aºa cum meritã.
Câteva mici constatãri ca o concluzie:
Aristide Blank ºi Banca Blank sunt condamnaþi la o sumã de 800 milioane.
Nu se ºtie dacã unele din efecte se vor încasa sau nu pe viitor. Dar este un
principiu elementar cã nu poate fi cineva condamnat decât pentru o daunã care
este certã, care se poate fixa, iar nu pe o daunã a cãrei evaluare nu se poate
face. ªi totuºi deciziunea a condamnat. Vedeþi cât de multã dreptate avea dl.
Ottulescu, când spunea cã acþiunea este fãrã bazã legalã ºi este prematurã.
Este curios, ºi nu ºtiu cine a sfãtuit pe Ministerul de Finanþe, dar acest
minister condamnã ºi la dobânzi! Aþi mai auzit acest lucru? Dobânzi la o
condamnare la daune? Condamnã ºi la cheltuieli de urmãrire, fãrã sã se arate
cât anume, urmãriri la care Banca Blank n-a participat cu nimic ºi pe care nimeni
nu le-a constatat ºi nici nu le poate constata în cuantumul lor. Vi le spun acestea
mai mult ca curiozitãþi, ca sã vedeþi în ce atmosferã a fost condamnat Aristide
Blank ºi Banca Blank.
Nu uitaþi în deciziunea dumneavoastrã cã astãzi nu mai este vorba de
Banca Blank, ale cãrei acþiuni din punct de vedere material nu mai conteazã;
pretenþiunea Statului nu mai loveºte în acþionari, ci loveºte în deponenþi, în
creditorii mãrunþi ºi în creditul general. E vorba sã se dãrâme onoarea bãncii. De
aceea luptã astãzi Aristide Blank.
Onoratã Comisiune, pentru orice împrejurãri, rog, în fine, sã se ia act cã
ne rezervãm ºi dreptul de a discuta neconstituþionalitatea mãsurilor care s-au
luat.

208
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ªedinþa din 2 decembrie 1941

Dl. avocat Virgil Veniamin:


Domnule Preºedinte ºi Onoratã Comisiune, dupã pledoariile care au
precedat ºi care, prin personalitatea incomparabilã a celor ce le-au fãcut, au
ridicat acest proces la înãlþimi juridice nebãnuite, ºi au ridicat pe unii dintre
impricinaþi la aspecte aproape legendare, pentru noi, care punem concluziuni
pentru câþiva din modeºtii funcþionari care au putut fi la un moment dat ºi
conducãtori ai Bãncii Blank, situaþiunea este extrem de uºoarã. Nu este în
intenþiunea noastrã, de aceea, de a reveni cu nimic asupra faptelor care s-au
învederat, nici de a repune în discuþie probleme juridice care s-au angajat. Dar,
pentru cã noi, avocaþii, ca ºi oamenii de ºtiinþe pozitive, spre a afla soluþiunea
definitivã trebuie sã purcedem prin ipotezã, sunt astãzi obligat sã examinez
înaintea dumneavoastrã ipoteza în care, împotriva convingerilor arãtate aici,
Banca Blank ar avea, totuºi, o responsabilitate, ipotezã în care unii dintre
conducãtorii Bãncii Blank ar avea ºi ei o responsabilitate. Chiar în aceastã
situaþie, rãmâne sã examinãm dacã cei trei incriminaþi, defunctul Soepkez, dl. N.
Tabacovici ºi dl. Garvin, pot avea o responsabilitate în limitele legii din 1940 ºi
1941. Dar pentru a ajunge la rãspunsul pe care vi-l propun, socotesc esenþial de
a determina de la început natura juridicã a responsabilitãþii conducãtorului în
sistemul legii pe care dumneavoastrã aveþi s-o aplicaþi, cãci dupã cum veþi
rezolva problema într-un sens sau altul, condiþiunile cerute pentru condamnarea
lor vor fi deosebite. Tot astfel, condamnarea lor în privinþa cuantumului
prejudiciului, a reparaþiei, va varia. De aceea, prima problemã pe care îmi propun
s-o examinez este aceea a naturii juridice a rãspunderii conducãtorilor.
Legea din 12 octombrie 1940 dã în competenþa Comisiunii de Anchetã ºi,
deci, ºi în competenþa dumneavoastrã ca instanþã de apel, cercetarea
operaþiunilor ºi lucrãrilor rãscumpãrãrii portofoliului. Deci, dumneavoastrã aveþi
sã cercetaþi în primul rând contractul de rãscumpãrare a portofoliului, pentru cã
rãscumpãrarea este un contract. În al doilea rând, „precum ºi condiþiunile fixate”,
deci veþi avea de examinat clauzele contractuale, sã vedeþi în ce condiþiuni s-au
încheiat contractele. ªi, în al treilea rând, veþi avea de examinat convenþiunile
încheiate pentru realizarea acestor efecte.
Zadarnic veþi cãuta în restul legii vreo altã competenþã. Dumneavoastrã
nu aveþi altceva de fãcut decât sã cercetaþi convenþiunile, condiþiunile
convenþiunilor, clauzele lor. În ce scop? „Spre a constata fraude sau grave
prejudicii aduse Statului”.
Dar de unde spune legea sã constataþi aceste fraude ºi grave prejudicii?
„determinarea cadrului situaþiei contractuale ºi modului în care s-a închegat
aceastã situaþiune contractualã.”
Prin urmare, dumneavoastrã vã gãsiþi în prezenþa unei legi de rãspundere
contractualã. Prejudiciul pe care-l avea sã stabiliþi va trebui sã rezulte din
neexecutarea acestui contract ºi numai în mãsura în care acest contract nu va fi
fost executat sau executarea lui va fi cauzat prejudicii care sã dea loc la daune-
interese sau chiar la diferenþe de preþ, în acea mãsurã veþi pronunþa
condamnarea. Cã este aºa nu este nici o îndoialã, cãci expunerea de motive a
acestei legii vã aratã cã „prin operaþiunea preluãrii portofoliului acestor
întreprinderi, Statul a suferit importante prejudicii. Socotim cã se impune
revizuirea...”. Revizuirea acestor convenþiuni pe care dumneavoastrã aveþi sã le
examinaþi.
Nu sunt de pãrere cã atât timp cât aceastã lege nu aratã o prohibiþie
209
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

categoricã în sensul cã dumneavoastrã sunteþi opriþi de a revizui aceste


convenþiuni, eventual de a pronunþa chiar nulitatea lor, sunteþi împiedicaþi s-o
faceþi. Cu atât mai mult cu cât legiuitorul vã aratã cã trebuie sã revizuiþi, iar textul
legii supunându-vã unui cadru strict contractual, înseamnã cã, din moment ce nu
a atribuit acestei anchete strict contractuale o altã consecinþã legalã,
dumneavoastrã sunteþi invitaþi a merge la dreptul comun spre a vedea care sunt
consecinþele de drept care trebuie sã le trageþi din constatarea cã un contract a
fost fãcut în condiþiuni vicioase, sau cã operaþiunile pentru acest contract n-au
fost legale.
Dacã este aºa, atunci rãspunde pentru prejudiciul care s-ar putea
produce din neexecutarea acestui contract? Bineînþeles, pãrþile contractante.
Una din pãrþile contractante, Statul, pretinde cã are un prejudiciu, cealaltã parte
contractantã trebuie sã rãspundã. ªi atunci, care este poziþia conducãtorului? ªi
conducãtorul rãspunde, fãrã îndoialã, cãci conducãtorul este mandatar. Dar cum
rãspunde? Ca orice mandatar. Orice pretenþiuni, orice teorie contrarã ar fi
completamente în afarã de aceastã lege, pentru cã din moment ce aceastã lege
nu vã aratã în termeni categorici cã a derogat de la principiile responsabilitãþii din
dreptul comun, nu vã este îngãduit dumneavoastrã sã cercetaþi, ca interpreþi,
concluziunea cã legiuitorul a înþeles sã modifice aceastã rãspundere din
Condica Civilã. Or, în condica civilã nu se îngãduie unei pãrþi, care are la
dispoziþie acþiunea contractualã ºi care opteazã pentru exerciþiul acestei acþiuni,
sã vinã sã acþioneze ºi pe cale delictualã. Iar mandatarul care s-a fãcut vinovat
de fraudã, de greºeli, în executarea acestui mandat, nu rãspunde el personal, ci
rãspunde acela în numele cãruia a lucrat. Cumulul între aceste douã feluri de
rãspunderi nu este permis. Nu se poate ca mandatarul sã rãspundã
contractualmente. Aceasta este o absurditate juridicã. Atâta vreme cât legea v-a
dat un text de rãspundere contractualã este inadmisibil ca, în acelaºi timp, Statul
sã vrea ºi rãspundere delictualã. Principiul electa una vis îl împiedicã sã poatã
cere ºi contractualmente ºi delictualmente.
În aceastã privinþã a definirii figurii mandatarului, care a excedat poate
puterile sale, sau care a lucrat cu fraudã ºi greºeli în executarea mandatului,
principiul pe care l-am enunþat se pãstreazã cu toatã sfinþenia de toatã
jurisprudenþa francezã.
/Citat din Savatier/.
ªi Înalta Curte de Casaþie francezã a arãtat cã pãrþile pot, când sunt astfel
nemulþumite de un contract care s-a încheiat în condiþiuni doloase sau de fraudã,
sã facã sã se anuleze contractul /citat/.
Dumneata pretinzi cã Banca Blank te-a prejudiciat pentru cã a încheiat un
contract din care nu poþi realiza ceea ce ai scontat. Pretinzi cã ai trebuit sã
realizezi 800 milioane ºi cã, din diferenþa de încasãri, rezultã un prejudiciu de 800
milioane. Acest prejudiciu nu este însã altul decât cel contractual, cãci dacã
totalizaþi sumele ce trebuiam sã le scot din contractul de reescont, ele sunt exact
acelea care alcãtuiesc cuantumul prejudiciului de astãzi. Rãspunderea este, prin
urmare, o rãspundere care decurge din neexecutarea contractului. Dacã este
vorba de neexecutarea unui contract, dumneata eºti liber sã ceri anularea
contractului, legea nu te opreºte. Dar nu eºti obligat sã ceri anularea contractului.
Desigur, poþi sã menþii contractul, aºa cum a înþeles sã facã Ministerul de
Finanþe. În acest caz însã n-ai dreptul decât la daune interese, sau la diferenþe de
preþ.
Dacã este aºa, atunci cine rãspunde? Partea contractantã, adicã Banca
Blank. Eu, mandatar, n-am absolut nicio rãspundere. Mandatarul care a lucrat în
210
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

acest mod, cu fraudã chiar, nu are absolut nicio rãspundere.


Ce spun autorii când este vorba de un mandatar, indiferent al cui, care, în
executarea mandatului, a dovedit fraudã? /citat/. Eu, mandatar, recunosc, am
fãcut un dol, o fraudã, am determinat pe Stat sã contracteze, Statul n-ar fi
contractat în acelaºi condiþiuni dacã eu nu comiteam acest dol. Ei ºi? Care este
consecinþa faþã de mandatar? Dumneata ai o acþiune ex contractul în contra
mandantului. Chiar dacã eu mandatar aº fi fãcut acte pline de fraudã, toate
acestea din punctul meu de vedere au repercusiuni numai faþã de mandant.
Mandantul nu mai poate sã se întoarcã împotriva mea. Dar dumneata, care ai
contractat cu mine ca mandatar în numele mandantului, nu ai nicio acþiune
împotriva mea.
Aº putea sã mã opresc aici ºi sã spun: vã rog sã constataþi cã este vorba
de o rãspundere contractualã, cã contractul s-a încheiat între Banca Blank ºi Stat
ºi cã, prin urmare, eu n-am fost decât un simplu mandatar, deci nu existã acþiune
în contra mea ºi nu pot sã fiu fãcut responsabil. Dar îmi veþi rãspunde: bine,
principiile sunt aºa, dar legiuitorul din 1940 vorbeºte, totuºi, de o rãspundere a
conducãtorilor ºi mai mult decât atât, legiuitorul din 1940 zice cã aceastã onoratã
comisiune va cerceta dacã s-a comis o fraudã ºi este posibil ca atunci, când
legea vorbeºte de fraudã, sã se refere la frauda conducãtorilor, iar dacã veþi
constata fraudã în sarcina conducãtorilor, ei sunt responsabili.
Dar ºi aici, sã ne înþelegem: de ce poate fi responsabil conducãtorul? Au
înþeles oare aceste texte din legea nouã sã deroge de la principiile dreptului
comun? Desigur cã nu, cãci nu spune niciun cuvânt despre derogare. ªi atunci,
în ce caz poate fi responsabil un mandatar, astfel încât în mod cumulativ cu
mandantul sã rãspundã pentru un fapt? Mandatarul acesta poate el sã rãspundã
delictualmente când s-a ales calea contractualã?
În aceastã privinþã, doctrina ºi jurisprudenþa francezã nu este constantã.
Unii autori ºi unele deciziuni recente ale Curþii de Casaþie franceze au spus cã,
din moment ce ai acþionat contractualmente pe mandant ºi l-ai condamnat la
prejudicii contractuale, nu-þi mai este îngãduit sã vii ºi pe cale delictualã. Alþi
autori însã au recunoscut, totuºi, o putinþã de condamnare ºi a mandatarului, dar
foarte bine circumscrisã: ca sã poþi afirma rãspunderea mandatarului alãturi de
aceea a mandantului, trebuie sã dovedeºti un fapt autonom distinct de acela al
mandantului, ºi pe care sã-l impuþi în mod exclusiv mandatarului. Aºa se explicã
de ce în dreptul civil se admite în mod constant cã mandatarul rãspunde de
delictele ºi cvasidelictele pe care el le face în exerciþiul mandatului. Dar aceste
delicte ºi cvasidelicte trebuie sã reprezinte un fapt autonom, un fapt pe care l-a
fãcut el personal proprio nomine, ºi care sã fie distinct de faptul care genereazã
responsabilitatea contractualã a mandantului.
Faþã de aceste principii, ce constatãm din hotãrârea instanþei?
Constatãm cã aceastã hotãrâre în întregimea ei vorbeºte de culpã, de manevre,
care sunt atribuite Bãncii Blank. Nici în sarcina lui Tabacovici, nici a lui Soepkez ºi
Garvin nu se acuzã o asemenea manevrã sau culpã. Nu existã un fapt autonom,
distinct de faptele Bãncii Blank, care sã se punã în sarcina acestora. Cãci încã o
datã, Banca Blank nu se confundã cu conducãtorii ei. Când Banca Blank
rãspunde, este pentru cã organele sale statutare au lucrat, au pãcãtuit. Dar
pentru ca individul Tabacovici ºi Soepkez sã poatã rãspunde, trebuie ca ei, ca
mandatari, independent de faptele Bãncii Blank, generatoare de întregul
prejudiciu, sã fi cauzat un fapt care sã fi determinat un alt prejudiciu decât acela
din hotãrâre. Cãci dumneata nu mã condamni decât la prejudiciul contractual,
acela rezultat din neexecutarea contractului, dacã întregul acest prejudiciu are
211
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

drept suport culpa contractualã a Bãncii Blank, este absurd ºi cu desãvârºire


imposibil de conceput ca sã mai admiþi ºi o culpã delictualã care nu a dus la
niciun prejudiciu, altul, distinct de cel contractual de 800 milioane. ªi chiar dacã
ai admite un asemenea prejudiciu, este de neconceput în absenþa afirmaþiunii
unei fraude, a unui fapt personal a mandatarului.
Iatã în ce cadru mi se pare cã trebuie construitã rãspunderea
conducãtorilor în acest proces. Conducãtorii nu pot rãspunde în acelaº timp ºi
pentru acelaº lucru pentru care rãspunde Banca Blank, cãci ei au fost simpli
mandatari. Ei nu pot rãspunde decât pentru un fapt autonom care a dus la alte
rezultate decât la care a adus culpa contractualã a Bãncii Blank.
Faþã de aceste principii sã vedem ce a fãcut hotãrârea pe care astãzi o
atacãm, cu privire la aceºti conducãtori.
Este deosebit de interesant sã observaþi cã modul în care inculpaþii au fost
recrutaþi a apãrut de la primele începuturi ale acestei Comisiuni de Anchetã, cu
desãvârºire arbitrar. Dacã veþi foileta dosarul, veþi vedea cã Comisiunea s-a
sprijinit pentru a spune cã Tabacovici, Soepkez ºi Garvin au fost conducãtori
efectivi ºi responsabili ai Bãncii Blank, pe o serie de depoziþii de martori ºi pe
rapoartele de expertizã ale funcþionarilor Bãncii Naþionale. Onorata Comisiune
zice cã aceste rapoarte de expertizã ºi aceste depoziþii aratã cã au fost
conducãtorii efectivi ai Bãncii Blank ºi au avut o responsabilitate în sensul pe
care vi l-a arãtat cã conduce la condamnare, o sumã de persoane. Astfel, de
pildã, inspectorul Mecu, pe al cãrui raport se întemeiazã hotãrârea, spune cã, în
direcþiunea Bãncii Blank, au figurat în 1931 urmãtorii: Aristide Blank, Soepkez,
Tabacovici, Spiratos, Thanos etc. De asemenea, alte depoziþii aratã ca fiind
conducãtori pe Florescu ºi mulþi alþii, un numãr considerabil de persoane care au
condus banca.
Bineînþeles, Comisiunea trebuia sã aleagã, pentru cã în hotãrâre nu
putea sã facã prezumþii, ci trebuia sã fie dovedit în sarcina celui condamnat o
culpã. Cum a putut sã aleagã Comisiunea între aceºti conducãtori? Extrem de
arbitrar. Ea începe prin a cita pe unii ca informatori ºi pe alþii ca martori, aceasta
înainte de a se fi produs aceste rapoarte de expertizã ºi dispoziþiuni. Printr-o
miraculoasã cunoºtinþã a Comisiunii, era dinainte stabilit cã aceºtia sunt
vinovaþi. Dar Comisiunea trebuia sã dea o bazã de fapt acestei constatãri. Baza
aceasta de fapt ºi-o scoate din depoziþiile martorilor, martori care au venit pe
urmã.
Avem impresia cã aceste depoziþii nu numai cã nu confirmã ceea ce
hotãrârea a conchis, dar infirmã ºi aratã cã baza de fapt a hotãrârii este complet
inexactã. Într-adevãr, în afarã de doi martori, ºi anume Thanos ºi Spiratos, care
afirmã în mod categoric cã directorii Bãncii Blank responsabili de volumul
scontului ºi de întreaga operaþiune care a precedat preluarea sunt cei incriminaþi,
în afarã de ei nimeni nu afirmã acest lucru. Comisiunea primeºte tocmai
depoziþiile acestor martori, deºi poate cã nu erau cei mai vrednici de crezare,
pentru cã dacã veþi binevoi a cerceta depoziþiile oamenilor de bazã de la aceastã
bancã, veþi vedea cã ni se aratã cine este dl. Spiratos ºi dl. Thanos. Iatã, de pildã,
unul dintre directorii Bãncii Blank chemat înaintea domniei-voastre, dl.
Gheorghe Crãciun aratã cã Thanos ºi Spiratos erau funcþionari în subordine la
Serviciul Scont, ei nu aveau legãturi cu direcþia generalã. „Aceste legãturi se
fãceau prin mine, ºeful Scontului.”
Toþi martorii spun acelaºi lucru. Thanos ºi Spiratos, doi funcþionari inferiori
de la scont care nu aveau nicio relaþiune cu direcþia generalã, care nu veneau în
contact cu nimeni de la direcþie, aceºti doi martori afirmã cã singurii Tabacovici,
Soepkez ºi Garvin, decideau de aceste operaþiuni preliminare preluãrii. Veþi zice
poate cã Comisiunea n-a ºtiut cine este Thanos ºi Spiratos.

212
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Am venit cu o serie întreagã de martori, cum au fost d-nii Argetoianu,


preºedintele Consiliului de Administraþie al Bãncii Blank. Domnia sa aratã,
referitor la Soepkez, cã el era în conflict cu direcþia generalã a bãncii de la 1927,
cã pânã la sfârºitul vieþii sale, în 1939, a existat un diferend între direcþia bãncii ºi
el, diferend care-l împiedica sã se mai ocupe de aceste operaþiuni. ªi dl.
Argetoianu aratã cã a fost chemat chiar domnia-sa sã aplaneze acest diferend,
dar cã Sopekez era în continuu dezacord cu direcþia. Tot dl. Argetoianu aratã cã,
dupã declinarea puterilor lui Mauriciu Blank, banca a intrat sub influenþa
covârºitoare a fiului sãu, Aristide Blank, cã „nominal erau doi administratori”
/Soepkez ºi Aristide Blank/, „foarte curând aceºti doi conducãtori au intrat într-un
conflict cu atât mai pãgubitor instituþiei, cu cât era latent ... Chiar în epoca în care
nu exista acest conflict, dl. Aristide Blank se ocupa mai mult cu banca propriu-zis,
iar dl. Soepkez mai mult cu Banca Industrialã...”.
Avocatul Pantazi spune: „ªtiu cã Soepkez a vrut sã se retragã din
conducerea Bãncii Blank dupã moartea bãtrânului Blank, dar spunea cã rãmâne
în bancã pentru cã îi promisese bãtrânului sã nu plece ... Soepkez nu mai lua
parte la conducerea bãncii. Soepkez nu aproba modul de conducere al bãncii ºi
nu se ascundea s-o spunã.”
Un alt martor, Adrian Oþoiu, pe care l-am întrebat dacã Soepkez a avut
vreun rol în aceastã operaþie de preluare sau chiar în operaþiile preliminare –
care nu intrã în competenþa dumneavoastrã, legea nu vã dã competenþa sã
judecaþi gestiunea Bãncii Blank. Dar sunt autori în dreptul civil care spun cã,
atunci când aveþi sã vã ocupaþi de o rãspundere contractualã, de o culpã
contractualã, sunteþi uneori autorizaþi sã examinaþi ºi epoca precontractualã ºi
sã vedeþi dacã în aceastã epocã precontractualã a existat un fapt atât de
important încât fãrã dânsul nu s-ar fi contractat, fapt care în acest caz este
imputabil pãrþilor contractante în aceeaºi mãsurã ca ºi faptul contractual. Este o
aplicaþiune în domeniul contractual a faimoasei teorii a lui Geny, dupã care este
îngãduit cercetãtorului sã interpreteze legea nu numai din momentul când se
aplicã, dar ºi când se face contractul. Pentru aceastã ipotezã, eu mã ocup acum
ºi de situaþiunea acestor conducãtori cu privire la gestiunea Bãncii Blank ºi la
perioada de reescont, deºi, încã o datã, legea nu vorbeºte de asemenea
responsabilitãþi. Ei bine, ce a fãcut Soepkez în aceste operaþiuni de reescont?
Martorul Oþoiu spune: „Alegerea efectelor ... se fãcea de inspectorii Bãncii
Naþionale ºi alte organe ale ei ... Am fost bun prieten cu Richard Soepkez ºi, pânã
a fi administrator la Banca Naþionalã, mã duceam deseori la dânsul la Banca
Blank. ªtiu cã venea târziu. Întrebându-l asupra rostului sãu în bancã, mi-a
rãspuns cã nu-l intereseazã banca ºi întrebându-l de ce mai rãmâne în bancã,
mi-a spus cã ºi-a dat demisia în mai multe rânduri ... Pe Richard Soepkez nu l-am
vãzut venind la Banca Naþionalã în chestiuni de scont niciodatã.”
Dar nu numai cu privire la Soepkez, dar ºi cu privire la Tabacovici, care, de
asemenea, este incriminat în aceastã hotãrâre, am întrebat pe dl. Argetoianu ce
fãcea dl. Tabacovici la Banca Blank, ce rol a avut dânsul ºi ce importanþã a putut
sã aibã în aceastã epocã precontractualã asupra faptelor care au determinat
încheierea contractului. ªi dl. Argetoianu rãspunde: „Nu am cunoºtinþã cã Banca
Blank sau dl. Tabacovici sã fi intervenit în vreun fel pentru preluarea
portofoliului...”
Dar ce era Tabacovici? Pentru cã dacã el era conducãtor împreunã cu
Soepkez ºi dacã Garvin era conducãtor al Bãncii Industriale, ei aveau datoria sã
cearã reescont la Banca Naþionalã ºi sã intervinã. Aceasta nu poate fi o culpã. Un
conducãtor de bancã trebuie sã cearã încontinuu Bãncii Naþionale
213
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

sã-i dea lichiditatea necesarã. Dar, evident, dacã un ilicit s-ar fi întâmplat, atunci
eºti responsabil. Dar vreau sã ºtiu, deocamdatã, întrebam pe martori, indiferent
dacã era ilicitã sau licitã intervenþia, d-nii aceºtia au intervenit? ªi-mi rãspund
toþi: nu. Aºa, dl. Argetoianu spune cã dl. Tabacovici era la Banca Blank un simplu
executant, iar nu un îndrumãtor. Dl. Longhin aratã la fel, cã dl. Tabacovici era un
simplu organ de execuþiune, cã se ocupa în special de Serviciul de Studii,
Serviciul Personalului ºi cu Direcþia Sucursalelor. Prin urmare, Comisiunea de
Anchetã ºtie cã nu avea nicio legãturã cu Serviciul de Scont. Comisiunea de
Anchetã audiazã pe directorul Serviciului de Scont, care îi confirmã acest lucru,
ºi care îi spune cã Tabacovici nu avea nicio legãturã cu scontul pe care nici nu-l
cunoºtea /vezi depoziþia Crãciun/. Dl. Alexandru Cantuniari aratã, de asemenea,
cã dl. Tabacovici, ca director, avea în atribuþiuni: sucursalele, personalul ºi
studiile ºi cã, uneori, avea ºi misiuni de executare pe lângã alte instituþiuni. Rolul
domniei sale era de executant, participa la consiliile de administraþie fãrã vot
deliberativ, numai pentru a urmãri discuþia ºi pentru a executa mai bine hotãrârile
luate. Banca Blank era condusã efectiv dupã directivele lui Mauriciu Blank, iar
dupã moartea lui Mauriciu, de Aristide Blank singur.
De altfel, în mod atât de strãlucit ºi cavaleresc, dl. Aristide Blank însuºi a
arãtat cã întreaga conducere ºi direcþie a acestei bãnci a fost fãcutã de domnia-
sa. În depoziþia pe care o face înaintea Comisiunii de Anchetã, Aristide Blank
rãspunde cu acelaºi curaj care-i face laudã: „eu am condus ºi îmi asum întreaga
rãspundere”. ªi atunci, Comisiunea l-a întrebat ce a fãcut Tabacovici ºi Soepkez
ºi Aristide Blank rãspunde: „Tabacovici ºi Soepkez mã asistau, dar conducerea,
direcþiunea, n-au avut-o ei niciodatã.” Ei erau simpli executanþi salariaþi, cu grad
de directori, n-are nicio importanþã, ei executau o concepþiune, greºitã sau bunã,
nu are importanþã.
Martorul Ureche, bancher, funcþionar la aceastã bancã, discutã situaþia lui
Garvin. El aratã cã, la Banca Industrialã, lucra în acelaºi birou cu Garvin ºi apoi
spune: „Pe dl. Garvin îl cunosc de 15 ani, eram cu el în acelaºi birou. El a
funcþionat la Banca Industrialã ca angajat ºi se ocupa cu chestiunile tehnice. Era
inginer. Se ocupa de funcþionarea maºinilor, de procurarea combustibilului
pentru maºini ºi fixarea producþiei la unele fabrici. Banca Industrialã n-a avut o
activitate bancarã propriu-zisã. Inginerul Garvin n-a avut o activitate bancarã nici
pe lângã Banca Industrialã, nici pe lângã Banca Blank. Operaþiunile de portofoliu
le fãcea Banca Blank fãrã amestecul lui Garvin. Garvin, ca ºi ceilalþi funcþionari,
era executantul ordinelor primite de la Aristide Blank. Dl. Garvin controla din
punctul de vedere tehnic utilitatea investiþiunilor industriale”. Prin urmare, nici
mãcar oportunitatea lor bancarã, nu Garvin avea sã se pronunþe dacã banca era
în mãsurã sã facã o asemenea investiþiune, sã-ºi mãreascã deci portofoliul pe
care sã-l ducã la Banca Naþionalã. El executa ordinele Bãncii Blank, ºi vi s-a
arãtat îndestul cã în realitate Banca Industrialã era o afiliatã a Bãncii Blank.
Dl. Aristide Blank, cel mai în mãsurã sã spunã cine era ºi ce fãcea Garvin,
la 6 noiembrie 1940, când nici vorbã nu era ca Garvin sã fie introdus în acest
proces, ºi, deci, nu se poate spune cã este o depoziþie fãcutã pro causa ca sã-ºi
scape pe fostul sãu funcþionar, declarã: „Conducãtorii adevãraþi ºi efectivi ai
Bãncii Industriale eram noi, directorii de la Banca Blank.” Dl. Garvin, chiar dacã
ar fi avut titlul de director, deºi nu-mi amintesc, servea mai mult ca expert tehnic
pentru a face evaluãri la industriile noastre ºi în tot cazul lucra sub ordinele ºi
rãspunderea noastrã, la fel cu d-nii Crãciun ºi Ureche, care nu erau decât organe
de execuþiune.” ªi pe Crãciun ºi Ureche pe baza aceloraº mãrturii nu-i
incriminez. Dar pe Garvin, da.
214
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Mai mult decât atât, se reproºeazã lui Garvin cã a semnat efectul de 108
milioane, care ºtiþi cã a fãcut obiectul celei de a treia tranºe. Am cerut ca acest
efect sã fie adus înaintea dumneavoastrã, ca sã vã arãt cã niciodatã Garvin nu l-
a semnat ºi cã este, prin urmare, o inexactitate. Nu s-a adus acest efect, care, de
altfel, nu este trecut la Stat ºi, prin urmare, nu este în litigiu. Dar lucru curios:
efectele care au fost semnate de Banca Industrialã au atins cifra de
1.140.000.000 ºi cei care au semnat efectele scontate la Banca Naþionalã au fost
în numãr de 15-20 persoane ºi efectul acesta de 108 milioane a avut ºi el alte
semnãturi, probabil chiar de la Banca Industrialã. Ei bine, nimeni în aceastã
hotãrâre a Comisiunii de Anchetã nu este gãsit vinovat cã a semnat efecte ce au
fost trecute la Banca Naþionalã, decât dl. Garvin. Trebuie sã recunoaºteþi cã este
o logicã extrem de curioasã ºi trebuie sã recunoaºteþi cã afirmaþiunea mea cum
cã selecþiunea conducãtorilor pentru a fi calificaþi vinovaþi este complet arbitrarã,
afirmaþiunea mea este cât se poate de exactã. Dar n-aº fi complet în stabilirea
faptelor, dacã n-aº face apel la depoziþia de o deosebitã importanþã pentru
determinarea rãspunderii ºi rolului pe care fiecare din aceºti conducãtori l-au
avut în bancã, depoziþia d-lui Radu Romanescu, pentru cã domnul Radu
Romanescu, în conformitate cu dispoziþiile legii din 27 iunie 1930, în calitatea
domniei sale de comisar al Guvernului pe lângã Banca Naþionalã ºi de ºef al
Serviciului Financiar din Ministerul de Finanþe, care avea în atribuþiunile lui
administrarea portofoliului – zice legea – era singura persoanã de legãturã între
Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã în aceste operaþiuni de preluare de
portofoliu. Iatã depoziþia domniei-sale:

„Tabloul de efecte ce urma a fi preluate era format de Serviciul de Scont


ºi informaþii din Banca Naþionalã ºi apoi era aprobat de Consiliul de Administraþie
al Bãncii Naþionale. Nu ºtiu sã se fi chemat vreun delegat al bãncii respective sau
sã fi intervenit un asemenea delegat la alcãtuirea acestui tablou. Ministerul de
Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizare ... Nu ºtiu sã fi avut vreo legãturã
N. Tabacovici la alcãtuirea tabloului de efecte imobilizate ce urma sã fie preluate
de Stat. Când tratam din partea Guvernului cu Banca Blank necesitãþile ei de
cassã, mã adresam lui Aristide Blank ºi n-am tratat niciodatã cu Tabacovici.”

Guvernatorul Bãncii Naþionale de atunci, dl. Burillianu, aratã, de


asemenea:

„Din partea Bãncii Blank nu s-a prezentat nimeni pentru a influenþa


alegerea efectelor. Contrariul ar fi fost chiar o ofensã pentru Banca Naþionalã. În
privinþa reescontului, bãncile trimiteau un volum mai mare de efecte decât suma
solicitatã, din care Serviciul Scontului Bãncii Naþionale alegea pe cele mai
solide.”

Eu puteam sã trimit un vagon întreg de efecte. Dacã operaþiunea avea o


bazã realã, dacã eu aveam o serie întreagã de afaceri ºi din aceastã cauzã
aveam un vagon de efecte cu cauzã realã ºi le trimiteam la Banca Naþionalã,
fãceam foarte bine ºi-mi îndeplineam datoria de conducãtor al bãncii. Banca
Naþionalã, în puterea legii ei organice – ºi voi arãta cum trebuie interpretatã –,
avea îndatorirea prin funcþionarii scontului ºi ai Comitetului de Scont sã aleagã
aceste efecte. De ce mã primea cu ele dacã efectele nu erau bune? Cum puteþi
vorbi de un act ilicit când Banca Naþionalã era aceea care cârmuia aceste
efecte?
Dar este interesant sã observãm cã atitudinea Bãncii Naþionale este
deosebit de ciudatã ºi cã simpla afirmaþiune a responsabilitãþii conducãtorilor

215
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Bãncii Blank pentru reescont, reprezintã o contradicþie de termen, cãci Banca


Blank n-a fãcut singurã acest reescont. Vã arãtam cã libera alegere, selecþiunea,
aparþinea Bãncii Naþionale. Care este rolul Bãncii Naþionale când bãncile
particulare vin la reescont? Chestiunea s-a pus la noi, dar s-a pus ºi în Franþa.
Trebuie sã vã spun cã statutele actuale ale Bãncii Naþionale, acelea care erau în
vigoare în momentul preluãrii, sunt copiate, în special în capitolul reescontului,
cuvânt cu cuvânt dupã statutele Bãncii Franþei. Chestiunea s-a pus în Franþa ºi
iatã ce ne spune fostul ministru de Finanþe al Franþei, dl. Germain Matin: /citat/.
Aceasta este meseria Bãncii de Emisiune. Eu veneam ºi-þi dãdeam o
poliþã a unui domn Bursan, dumneata trebuia sã-l cunoºti cel puþin tot aºa de bine
ca ºi mine, iar dacã nu l-ai cunoscut, te priveºte. Actul cui este ilicit? Al meu sau al
dumitale? A pune problema înseamnã a o ºi rezolva.
Stãruinþele care se pretinde cã s-au fãcut la Banca Naþionalã de cãtre
Tabacovici, Soepkez ºi Garvin, nu sunt dovedite în fapt, pentru cã toþi martorii
spun cã în atribuþiunile acestor directori nu stãtea scontul. Toþi martorii spun cã
Soepkez nu conducea efectiv din cauza divorþului de concepþiune dintre el ºi
Arisitde Blank. Toþi vin ºi spun cã Tabacovici avea în atribuþiuni personalul,
sucursalele ºi studiile, cã niciodatã nu s-a ocupat de scont. Prin urmare, rolul lor
nu era câtuºi de puþin marcant în aceste chestiuni. Dar chiar Comisiunea
vorbeºte de Banca Blank, fãrã a vorbi niciun moment de conducãtori ºi, de
aceea, am pus problema juridicã de la început, cãci nici de reescont, nici de
celelalte incriminaþiuni, ca, de pildã, aceea cã s-au fãcut bilanþuri false, nu
vorbeºte nicio clipã cu referire la faptele conducãtorilor, spunând apoi cã din
cauza aceasta Statul are un prejudiciu contractual. ªi atunci, încã o datã, nu
mandatarul, ci acela în sarcina cãruia gãseºti aceastã culpã – dacã o gãseºti – el
este singurul dator sã rãspundã.
Dar merg mai departe ºi presupun cã Tabacovici, Soepkez ºi Garvin, prin
acþiunile lor, ar fi determinat ei, împreunã cu Aristide Blank pe care îl asistau ºi
poate veþi zice cã în aceastã operaþiune de asistenþã ei au avut un rol în
determinarea Bãncii Naþionale, sã primeascã reescontul. Presupunem cã
aceasta ar fi o culpã din partea lor, cã au determinat pe biata minorã Banca
Naþionalã sã primeascã mai multe efecte decât trebuia, presupunem cã culpa
existã. Dar de ce au fãcut-o? În momentul în care au fãcut ei aceste pretinse
manevre, era în discuþie preluarea portofoliului? Se ºtiau în acel moment
condiþiunile în care Statul va prelua portofoliul? Desigur cã nu. Vi s-a demonstrat
ºi nu fac nicio citire de acte, cã din toate convenþiunile de preluare rezultã cã,
pânã la 1 august 1931, Banca Blank avea deja la Banca Naþionalã un portofoliu
reescontat de 1.211.000.000, aceasta pânã la 1 august 1931, ºi din acest
portofoliu urma sã se preia efecte în valoare de 6 milioane. Nici în proiectul de
convenþiune din 4 august ... ºi nici în acela din 11 august 1931 nu se precizeazã
cã se convine cu Banca Naþionalã ca ea sã facã alegerea acestor efecte. Prin
urmare, când m-am dus la reescont, ºtiam eu oare cã acestea vor fi efectele pe
care Banca Naþionalã le va alege ºi le va preda Statului? Nu ºtiam nimic, cãci sã fi
ºtiut ar fi însemnat sã fiu ghicitor, aºa cum a fost Comisiunea de Anchetã când a
spus cã, dintre toþi conducãtorii, eu sunt responsabil, iar nu altul. ªi
dumneavoastrã ºtiþi cã Banca Naþionalã a ales efectele cele mai rele ca sã le dea
Statului. Eu nu puteam sã revãd ce efecte va preda Statului ºi ce repercusiuni
asupra încasãrilor Statului vor avea aceste efecte. Dacã este aºa, cum pot sã fiu
responsabil, chiar vinovat fiind de o culpã care a cauzat un prejudiciu dar care pe
atunci nu era previzibil? Eu nu pot sã fiu vinovat decât de consecinþele pe care
pot sã le prevãd. Dar ca sã fiu vinovat de consecinþele pe care niciun om normal
construit nu poate sã le prevadã, aceasta este imposibil de admis juridiceºte.

216
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Dar eu admit cã implicit, demonstrând vina Bãncii Blank, ai demonstrat ºi


vina conducãtorilor ºi admit cã conducãtorii s-au fãcut vinovaþi de asemenea
manevrã. Care este concludenþa acestui capãt de acuzare esenþial în
concepþiunea Comisiunii de Anchetã? Ne gãsim în prezenþa unei rãspunderi
contractuale. Vã veþi gãsi poate în altã concepþiune, în prezenþa unei
responsabilitãþi delictuale. Oricare ar fi tãrâmul pe care vã veþi pune,
dumneavoastrã nu ne puteþi condamna decât în cazul în care stabiliþi cã este
vorba de un prejudiciu care este consecinþa directã ºi imediatã a faptului pe care
eu l-am fãcut. Aplicaþi cu alte cuvinte în aceastã materie textul precis al art. 1.086
din Codul Civil, articol scris pentru rãspunderea contractualã.
/Citat din Savatier/.
ªi acum, sã vedem în lumina acestor principii, când conducãtorii Bãncii
Blank au falsificat bilanþul, care este situaþiunea în drept a domnilor: Tabacovici,
care se ocupa de sucursale, personal ºi studii, care n-a avut în viaþa lui de a face
cu contabilitatea, care n-a vãzut în viaþa lui un bilanþ; Garvin, care era un
funcþionar la Banca Industrialã, cãruia i se dãdeau ordine de Banca Blank, ºi
Soepkez care, de la 1927, n-a mai avut nicio legãturã cu conducerea Bãncii
Blank, din cauza acelui divorþ de concepþii ºi care chiar dacã ar fi avut vreo
legãturã, în orice caz nu putea sã dea directive, când era în conflict de idei pe
aceste directive. Dar încã o datã, dacã noi am fi fãcut aceste bilanþuri false, care
ar fi concludenþa?
Înalta Curte de Casaþie francezã a avut ocazia sã se ocupe ºi sã
stabileascã în ce caz un asemenea registru þinut fals sau un asemenea bilanþ
fãcut rãu, superficial, cu artificii, duce la reparaþiunea prejudiciului pe care cineva
l-a suferit. ªi iatã ce a spus:
/Citat/.
Oare în speþã, prejudiciul pe care îl suferã Statul din faptul cã Banca
Naþionalã i-a prezentat efecte de proastã calitate pe care noi le-am produs la
reescont sau din faptul cã Banca Naþionalã s-a bazat pe bilanþurile noastre false,
oare prejudiciul acesta suferit de Stat are drept cauzã normalã ºi previzibilã
bilanþul falsificat al Bãncii Blank? Aceasta este cauza directã a prejudiciului
Statului? Ce era normal ºi previzibil? Ca Banca Naþionalã sã aibã ea elementele
de apreciere ale bonitãþii efectelelor. Cauza anormalã ºi imposibilã de prevãzut
era cã aceastã Banca Naþionalã, de aºa mare prestigiu ºi competenþã ºi de aºa
mari posibilitãþi, sã primeascã cu ochii închiºi ceea ce i-am prezentat eu. Prin
urmare, concludenþa acestei acuzaþiuni adusã într-o paginã întreagã, pagina 39
din hotãrâre, este cu desãvârºire nulã. Dar Comisiunea n-a putut sã nu vadã cã
aceste acuzaþiuni pe care le aduce nu stau în picioare în ceea ce priveºte pe
conducãtor, ºi atunci a spus: avem noi ºi alte criterii; de pildã, rezultã cã dl.
Tabacovici ºi dl. Soepkez au avut un rol decisiv în Banca Blank, prin faptul cã
Banca Naþionalã, în ºedinþa din 19 octombrie 1931, în acel Consiliu de
Administraþie care a decis situaþia Bãncii Blank a hotãrât cã este necesar pentru
ca Banca Blank sã poatã fi asanatã, sã plece de acolo cei trei conducãtori pe
care eu îi acuz ºi anume sã plece Aristide Blank, Soepkez ºi Tabacovici. Nimic
despre Garvin.
Dacã dumneavoastrã veþi binevoi a cerceta depoziþiile martorilor, veþi
vedea cã nu este tocmai aºa. Astfel, dl. Argetoianu vine ºi spune în mod
categoric înaintea dumneavoastrã cã, în ziua de 10 octombrie, s-a întors de la
Sinaia ºi a chemat la dânsul acasã pe conducãtorii Bãncii Blank, între care era ºi
Tabacovici, ºi aceºti conducãtori ºi-au prezentat ei demisiile. Dar pentru cã
Tabacovici era considerat strãin de tot cea ce se credea cã s-a întâmplat nefast la
217
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Banca Blank, se întâmplã cã el fusese propus ca director al noii bãnci reînnoite,


adicã aceea care avea sã se creeze, prin urmare, nu numai cã demisia d-lui
Tabacovici nu s-a cerut, dar a dat-o el ºi a dat-o la 19 octombrie, iar Consiliul
Bãncii Naþionale vorbea la 20 octombrie. El ºi-a dat demisia din proprie iniþiativã
ºi nimeni n-a vrut sã primeascã aceastã demisie, pentru cã pe el vroiau sã-l punã
ca director la noua bancã. Dl. Argetoianu spune cã înainte de a veni la domnia sa
domnul Manoilescu, Tabacovici ºi-a prezentat demisia, iar apoi dl. Manoilescu a
protestat, spunând cã dl. Tabacovici trebuie sã rãmânã.
Prin urmare, ce deduceþi dumneavoastrã din aceastã desfãºurare de
fapte? Mai întâi, cã este inexact cã Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale
a cerut demisia d-lui Tabacovici. Consiliul a fost informat cã demisiile s-au dat ºi
demisia s-a dat din proprie iniþiativã a conducãtorilor care, din motive ce-i
privesc, nu mai vroiau sã stea la Banca Blank.
Dar oare faptul cã s-au dat aceste demisii înseamnã cã dl. Tabacovici era
conducãtor efectiv al Bãncii Blank, cã a fãcut manevre, persuasiuni etc? Desigur
cã nu, ºi dovadã cã este aºa este cã chiar Statul a insistat ca el sã fie propus ca
director ºi a fost dezolat când dl. Tabacovici n-a mai vrut sã fie director la Banca
Blank.
Dacã acestea sunt faptele, rãmâne sã ne punem încã o întrebare: oare în
ipoteza în care dumneavoastrã aþi zice cã aceste diferite incrimaþiuni aduse sunt
sincere ºi aþi primi aceastã interpretare a Comisiei de Anchetã, cum cã ceea ce
este incriminat Bãncii Blank implicit este o acuzaþiune ºi pentru conducãtori ºi
dacã aþi recunoaºte prin imposibil împotriva tuturor dovezilor cã, într-adevãr, ei
au determinat volumul reescontului, bilanþurile false etc., oare aceste diferite
elemente sunt cauza prejudiciului pe care Statul la suferit? ªi nu numai atât.
Dumneavoastrã în hotãrârea dumneavoastrã care trebuie sã aibã prestigiul pe
care personalitatea ºi funcþiunea ce o împliniþi ne autorizeazã sã credem cã-l va
avea, aceastã decizie trebuie sã aibã motivare în drept ºi trebuie sã justifice cã
aceastã cauzã a fost cauza determinantã, necesarã, sine qua non, fãrã de care
prejudiciul Statului nu s-ar fi putut produce. Dacã dumneavoastrã, în hotãrâre, nu
veþi spune cã acuzaþia la care vã veþi opri este ea aceea care a determinat
prejudiciul, independent de orice cauzã, atunci hotãrârea dumneavoastrã va fi
lipsitã de orice bazã de drept ºi este, desigur, imposibil sã ne închipuim cã
aceasta se va întâmpla.
Or, ce s-a întâmplat în speþã? Prejudiciul Statului zice legea cã este
datorat operaþiunii de preluare de portofoliu. Operaþiunea aceasta vi s-a arãtat cã
a avut drept cauzã o grijã a interesului general ºi nevoia pentru asanarea pieþei
bancare, aceastã iniþiativã a pornit de la Stat, sub impulsiunea consilierului
tehnic Auboin. Hotãrârea Comisiunii de Anchetã, pe care dumneavoastrã o veþi
cenzura, constatã, de altfel, cã Serviciul Scontului Bãncii Naþionale nu ºi-a fãcut
datoria. Dl. Costin Stoicescu, la pagina 5, aratã cã „era o necesitate de ordin
superior ca Banca Blank sã fie ajutatã în interesul calmãrii pieþei”. La pagina 14,
tot domnia sa aratã „cã s-au întrebuinþat toate mijloacele nu numai de
persuasiune, ci ºi de intimidare posibilã...” din partea cui? M-am aºteptat ca,
citind mai departe, sã vãd cã este vorba de mijloacele întrebuinþate de
conducãtorii Bãncii Blank. Dar depoziþia continuã: „...din partea Ministerului de
Finanþe, ca sã determine Consiliul Bãncii Naþionale sã facã operaþiunea
preluãrii.” Consiliul acesta al Bãncii Naþionale, din care fãcea parte ºi un domn
Bãlãnescu, care va face o foarte interesantã depoziþie aici, Consiliul acesta, din
care fãcea parte ºi dl. Costin Stoicescu, subscrie acest contract. Dacã aceºti
domni care fãceau parte din Consiliu n-ar fi judecat în concepþiunea domniilor lor
218
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

înþeleaptã, desigur cã ar fi demisionat. Dar nici unul n-a demisionat. Toþi au


semnat. ªi ducându-se dl. Stoicescu sã se plângã d-lui Auboin pentru cã se pare
cã ºi dl. Auboin la un moment dat era ezitant, dl. Auboin îi rãspunde cã, dacã nu s-
ar face acest lucru, ar fi o catastrofã! „Et je n’ai pas le goût des catastrophes”.
Martori ca Madgearu, Argetoianu ºi alþii vin ºi spun cã aceastã operaþiune
s-a fãcut într-un consiliu prezidat de suveran, s-a fãcut la insistenþa Ministerului
de Finanþe ºi vi se depun o serie întreagã de jurnale ale Consiliului de Miniºtri
prezidate de Madgearu, Argetoianu, Mironescu etc, vi se citeºte un referat al
ministrului Mironescu în care se aratã necesitatea inexorabilã pentru salvarea
pieþii de a se susþine Banca Blank, ºi toate aceste cauze, toate aceste gigantice
intervenþiuni, toate aceste gigantice investigaþiuni pentru aprecierea
oportunitãþii, toate acestea n-au nicio importanþã în ochii Comisiunii de Anchetã.
Responsabil pentru Comisiunea de Anchetã este Garvin.
Dacã dl. Blank vine ºi spune cã îºi ia rãspunderea operaþiunii, cã
Tabacovici ºi Soepkez n-au fãcut decât sã-l asiste; dacã fostul guvernator
Angelescu aratã cã nu s-a fãcut nicio presiune de cãtre Tabacovici ºi Soepkez,
dacã se aratã toate acestea atunci cum poþi sã mai spui cã prejudiciul suferit de
Stat se datoreºte lui Tabacovici ºi Soepkez? Cum este posibil sã nesocoteºti în
aºa mod principiile elementare de drept?
Vi s-a arãtat cã trebuie neapãrat stabilitã o legãturã de cauzalitate între
prejudiciu ºi culpã ºi vi s-a înfãþiºat o serie întreagã de teorii referitoare la aceastã
cauzalitate. Vi s-a spus cã în doctrina cea mai autorizatã se susþine astãzi cã
trebuie o cauzã necesarã pentru afirmarea prejudiciului. Nu este suficient sã
afirmi cã un prejudiciu a avut o serie întreagã de cauze, o serie întreagã de
oameni ºi sã conchizi cã toþi aceºtia sunt responsabili de prejudiciu. Ar fi absurd.
Fiecare din noi concurãm cu o verigã foarte micã la prejudiciile care ajung
înaintea justiþiei, ºi ar însemna cã fiecare dintre noi sã fim obligaþi sã rãspundem?
Nu. Trebuie sã fie vorba – cum spune doctrina, corectând teoria admisã de
Demoque în Germania –, Bergmayer a spus cã trebuie cauza cea mai activã,
aceea fãrã de care nu puteai sã concepi existenþa prejudiciului, alþi autori, în
Franþa, vorbeau despre „cauza adecvatã” ºi, în fine, în Italia, Giorgio vorbeºte
despre „cauza indispensabilã” apropiindu-se în aceastã credinþã de teoria
cauzei impulsive ºi determinante a finalitãþii dreptului, a lui Josserand, de cauza
aceasta care trebuie sã fie determinantã în legãtura de necesitate indispensabilã
între fapt ºi prejudiciu. Trebuie sã stabileºti cu minuþiozitate, nu cu afirmaþiuni
fanteziste cã manevra mea a fost cauza fãrã de care operaþiunea nu s-ar fi fãcut
ºi prejudiciul nu s-ar fi produs, cauza directã, necesarã, indispensabilã a acestui
prejudiciu. Jurisprudenþa germanã, citatã de Bergmayer, este în acelaºi sens.
În Franþa s-a mers mai departe ºi s-a cercetat care este soluþia când
existã o coincidenþã de cauze: douã cauze au avut aceeaºi putere, în sarcina cui
cade responsabilitatea?
/Citat jurisprudenþã/.
ªi jurisprudenþa a mers ºi mai departe ºi a hotãrât cã, dacã dauna provine
sigur din unul din faptele incriminate, dar fãrã sã se ºtie precis din care anume, nu
poþi trage concluziuni.
/Citat din Planiol ºi Ripert/.
ªi, în fine, chiar dacã aþi stabili cu preciziune cã dintre aceºtia toþi unul sau
din toate aceste fapte unul a fost determinant ºi aþi stabili existenþa acestui fapt în
sarcina unuia dintre inculpaþi, ei bine, dacã totuºi eu am sã vã dovedesc cã acela
care este victimã avea cunoºtinþã de aceste fapte ºi putea sã se punã în gardã,
atunci nu se mai poate vorbi de responsabilitate.
219
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

/Citat din Savatier/.


Dumneata mã condamni pe mine Banca Blank cã nu þi-am semnalat lipsa
de bonitate a efectelor, cã nu þi-am semnalat volumul colosal al reescontului, cã
nu þi-am semnalat acest „passage de niveau”, care trebuia sã opreascã
reescontul dumitale. Toatã lumea vine ºi spune: ºtiam foarte bine cã Banca
Blank nu face doi bani, ºi domnul Costin Stoicescu a venit ºi a afirmat cã Banca
Blank are pierderi de 1.400.000.000. Dumneata cunoºteai mai bine chiar decât
mine situaþia mea. Poþi veni acum sã spui cã fapta mea a fost cauza
prejudiciului? Desigur cã nu.
Dar, Onoratã Comisiune, toate aceste principii care se aplicã în viaþa de
toate zilele oamenilor obiºnuiþi ºi pe care trebuie sã le aplicaþi ºi acestor oameni
care ºi dânºii sunt oameni obiºnuiþi, guvernaþi de aceleaºi reguli de drept, cãci
legea din 1940 nu creeazã un regim exorbitant, toate aceste reguli au primit din
partea jurisprudenþei soluþiuni categorice care m-ar face sã conchid ºi sã spun cã
în speþã nu existã toate aceste elemente ale unei responsabilitãþi delictuale ºi cã
chiar dacã faptele s-ar stabili în socoteala conducãtorilor, chiar atunci n-aþi putea
sã-i condamnaþi.
Dar este un fapt foarte interesant în acest proces: între capetele de
acuzare care se aduc conducãtorilor este ºi acela de a fi colaborat cu Banca
Blank ºi, în special, de a fi asistat pe Aristide Blank în operaþiunea scoaterii din
obligo. Vi s-a demonstrat, eu nu revin, cã scoaterea din obligo a fost o operaþiune
fãcutã peste capul conducãtorilor – o operaþiune legalã – vi s-a arãtat chiar cã
scoaterea din obligo, apreciatã în momentul când s-a întâmplat, era o fericire
pentru Stat, cãci Banca Blank, vãzutã în culori atât de negre, reprezenta zero
prin semnãtura ei ºi se prefera un portofoliu al unor alte persoane, care poate nici
ele nu erau grozave, dar, decât nimic, tot era ceva. Se întâmplã însã, ulterior, cã
scoaterea din obligo, aºa cum era privitã atunci, s-a dovedit greºit privitã, s-a
dovedit cã Statul a greºit când a scos Banca Blank din obligo, cãci dacã n-o
scotea, banca putea sã-i plãteascã datoriile. ªi atunci ce s-ar fi întâmplat? Statul
venea la concordat ºi v-a arãtat dl. Ottulescu ºi Djuvara cã, venind la concordat
Statul, Banca Blank ar fi putut sã achite, în loc de sutã la sutã, 85%, pentru cã era
ºi Statul creditor. Aceastã prezentare la concordat n-a mai putut fi fãcutã de Stat,
pentru cã anticipat fãcuse scoaterea din obligo. Prin urmare, în ipoteza în care
dumneavoastrã aþi zice cã este prejudiciu, ºi în ipoteza în care aþi gãsi cã
scoaterea din obligo s-a fãcut prin maºinaþiuni de ale conducãtorilor Bãncii
Blank, trebuie sã recunoaºteþi cã ultima cauzã, necesarã, obiectivã ºi
indispensabilã pentru existenþa prejudiciului este scoaterea din obligo. Cãci,
dacã priviþi lucrurile nu din momentul când s-a fãcut trecerea, ci în înlãnþuirea
ulterioarã, vedeþi cã dacã nu exista scoaterea din obligo, prejudiciul nu exista,
Statul era complet achitat.
ªi atunci sã vedem ce au fãcut Tabacovici, Soepkez ºi Garvin, pentru
scoaterea din obligo.
Vi s-a demonstrat cã preluarea portofoliului s-a fãcut prin trei tranºe, cã
aceste trei tranºe s-au preluat în condiþiuni legale ºi cã scoaterea din obligo s-a
fãcut iarãºi cu formele legale. Dar hotãrârea constatã cã,cel puþin pentru a treia
tranºã, noi nici nu eram conducãtori, iar la pagina 40 zice cã nu suntem noi
vinovaþi /citat pag. 40 din hotãrâre/.
ªi atunci, când afirmi cã operaþiunea este a altuia decât a mea, cum poþi
sã vii sã mã condamni pe mine, când tu însuþi constaþi cã eu nu sunt vinovat de
aceastã singurã cauzã realã a prejudiciului? Cãci pe mine mã acuzi de toate
celelalte operaþiuni, dar vii ºi declari precis cã nu sunt vinovat de aceastã
220
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

operaþiune! Sã terminãm cu acest joc de cuvinte, pentru cã, incontestabil,


conducãtorii nu au avut nicio responsabilitate. A! Spune legea cã
responsabilitatea acestor conducãtori poate juca atunci când s-au fãcut vinovaþi
de fraude ºi atunci este posibil sã-i condamni pentru delictele lor, adicã vã dã
puterea sã vã pronunþaþi ºi pe bazã delictualã? Desigur. Dar nu poþi sã constaþi,
pe de o parte, cã aceste convenþiuni încheiate sunt bune, cã ele au fost fãcute cu
toate formele legale din punctul de vedere al îndatoririlor conducãtorilor bãncii,
cã deci mandatarii n-au fãcut nici un fapt autonom culpos, iar pe de altã parte sã-i
condamni.
Chestiunea aceasta nu este nouã, pentru cã, vedeþi, fenomenele de crizã
de la 1931 s-au repetat. Teoria faimoasei crize ciclice, periodice, a rãmas actualã
cu toate teoriile contrarii. ªi când asemenea epoci de crizã s-au produs, s-au mai
gãsit ºi în alte þãri bãnci care, ca ºi Banca Blank, uitase sau poate cã nu uitase,
dar depãºise limita ei, limitã care este singura condiþiune de sãnãtate a unei
bãnci, aceea de a fi bancã de depozit, ºi de a nu se amesteca în afaceri, adicã de
a face din depunerile clienþilor o bancã de afaceri. Este o greºealã de conducere
poate, voi arãta cã la noi în þarã a fost un imperativ, dar plec, deocamdatã, de la
premiza cã a fost o eroare ºi fãrã îndoialã cã aceastã confuziune de atribuþiuni
între o bancã de afaceri ºi o bancã de depozit este o crimã împotriva deponenþilor
– încã o datã, nu este cazul Bãncii Blank, dar vorbesc în principiu. Ei bine, chiar
atunci care este responsabilitatea conducãtorilor care au participat la o
asemenea operaþie în viaþa bãncii? Este o responsabilitate mare, dar cu o
singurã condiþie: ca sã poþi pronunþa responsabilitatea lor independentã ºi pe
deasupra responsabilitãþii bãncii, trebuie sã afirmi un fapt delictuos, reprobabil,
un delict civil autonom în sarcina lor.
Chestiunea s-a pus în Franþa cu ocazia cãderii Bãncii Comptoir d’
Escompte, ºi este relatatã în cursul de doctorat fãcut de profesorul Germain
Matin, fostul ministru de Finanþe al Franþei. Banca Comptoir d’Escompte, deºi
era o bancã de depozit, se angajase într-o operaþie considerabilã pe vremea
aceea ºi anume finanþa „Société de Métaux” ºi, la un moment dat, toate
depunerile micilor deponenþi fuseserã investite în aceastã societate de metale.
Acþiunile societãþii de metale se ridicaserã enorm, pânã la 2.000 Frs.Fr., era o
afacere strãlucitã în care banca s-a angajat mai departe. Dar a venit la un
moment dat reversul, aceste acþiuni au scãzut, conjunctura generalã n-a reuºit ºi
lumea a venit la ghiºeele bãncii sã-ºi cearã depozitele. Comptoir d’Escompte se
duce la Banca Franþei, cerând reescontul portofoliului. Banca Franþei, când a
vãzut cã vine cu geamantanul acesta de efecte, ºi-a dat seama cã prãvãlirea
unei asemenea bãnci private ar însemna distrugerea creditului privat, cãci atunci
când se prãbuºeºte o bancã privatã de oarecare importanþã într-un Stat, toate
celelalte sunt atrase, în virtutea principiului vaselor comunicante, cu o
rigurozitate matematicã, toate se prãbuºesc. ªi atunci, Banca Franþei a spus:
este o nenorocire, suntem ameninþaþi, dar eu bancã de emisiune, care trebuie
sã-mi acopãr lichiditatea ºi stocul, nu pot sã-þi deschid dumitale porþile, deºi este
o necesitate de Stat. ªi nu le-a dechis. N-a fãcut cum a fãcut Banca Naþionalã a
României, sã le deschidã pentru ca apoi sã spunã cã a fost intimidatã de
Tabacovici ºi Soepkez. ªi toatã lumea a spus cã bine a fãcut. Dar ce a fãcut, în
schimb, Banca Franþei? A constituit un sindicat bancar ºi a obligat bãncile private
sã dea 140 milioane franci, care pe urmã au fost suportaþi de Stat. Prin urmare,
ajutorul a fost dat, dar pe urmã Statul a spus cã nu poate el sã suporte aceste
sume ºi a mers sã vadã cine este vinovat. La proces s-a ajuns la condamnarea a
doi dintre administratori, independent de condamanrea bãncii, ºi au plãtit 25
221
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

milioane franci. De ce? Cum a întemeiat hotãrârea instanþa? A spus: pentru a


putea realiza aceste operaþiuni, conducãtorii respectivi ai lui Comptoir d’
Escompte au trebuit ca în procesele-verbale respective sau în contractele
respective sã dea o altã semnãturã decât aceea care trebuia. ªi neºtiindu-se, în
momentele acelea, de marea piaþã, cine trebuia sã dea semnãtura ºi cine nu,
evident cã inducerea în eroare a fost uºor posibilã. ªi s-a constatat lipsa
legalitãþii actului care a stat la baza acestei operaþiuni, iar mandatarii
conducãtori, autorii acestui delict de a nu fi pus semnãtura legalã, de a fi lãsat
împotriva statutelor sã se întâmple un asemena act, au fost responsabili de 25
milioane. S-a constatat cã piaþa francezã era liniºtitã în acele momente, cã nimic
nu justifica aceastã cãdere dacã nu era actul ilicit al conducãtorilor!
Dar, la noi, aºa s-a întâmplat oare? V-am arãtat cã un asemenea act ilicit
nu existã. Este contradictoriu sã afirmi responsabilitatea mandatarilor pe de o
parte, iar, pe de altã parte, sã constaþi legalitatea operaþiunii. Dar nu este numai
atât. La noi, în unele momente, acþiunea aceasta a Bãncii Blank la care au asistat
Tabacovici, Soepkez ºi Garvin, era o necesitate naþionalã. În expunerea de
motive a legii bancare se aratã cã Banca Naþionalã ºi Statul au povãþuit pe toate
bãncile private sã finanþeze întreprinderile româneºti ºi mai ales sã naþionalizeze
întreprinderile strãine. Depoziþia fostului ministru Madgearu, care se aflã la
pagina 9, aratã în mod categoric cã sistemul participãrilor bãncilor la afaceri
industriale în þara noastrã s-a introdus de la 1914 ºi nu s-a limitat numai la Banca
Blank. „Este surprinzãtor cã Banca Naþionalã, care are misiunea de a îndruma
instituþiunile de credit ºi puterea de ale controla, n-a sesizat la timp caracterul
primejdios al acestei politici bancare, ba chiar a îndrumat uneori bãncile la
asemenea operaþiuni, cum a îndrumat pe Banca Blank.” ªi atunci, poþi spune cã
este o greºealã de concepþie ºi cã tu, conducãtor, eºti responsabil cã ai
confundat rolul bãncii de depozit cu o bancã de afaceri? Evident, este o greºealã,
dar Banca Naþionalã a tutelat-o ºi este autoarea directã ºi imediatã a acestei
greºeli. Efectele care se prezentau la scont erau toate efecte cu scadenþã
îndepãrtatã, erau efecte cu cauzã industrialã. Banca Naþionalã ºtia cã aceste
efecte reprezintã operaþiunile unei bãnci de afaceri ºi nu de depozit cu lichiditate
imediatã, dimpotrivã, cu bonitate dubioasã, ca orice afacere, astãzi 1.000 lei
acþiunea, mâine un leu, aceasta este fatalitatea celor ce fac afaceri: ieri pe tron,
astãzi în subsol. Dar Banca Naþionalã, singurã, putea sã îndrepte banca privatã
pe calea cea bunã, cãci, bineînþeles, cã Banca Blank, venind la Banca Naþionalã
cu efectele acestea, dacã Banca Naþionalã nu le sconta, desigur cã a doua zi nu
mai venea. Dar când Banca Blank a vãzut cã asemenea efecte lipsite de bonitate
sunt primite ºi tutelate de Banca Naþionalã, se mai poate vorbi atunci cã
prejudiciul suferit de Stat din aceastã cauzã are drept cauzã obiectivã faptul
conducãtorilor Blank?
Iatã tot ce aveam de spus despre responsabilitatea conducãtorilor.
Nu este nevoie, cred, sã mai insist pentru a vã arãta cã nici în drept ºi nici
în fapt nu se poate vorbi de asemenea responsabilitate, ºi încã observ cã am
pledat nu pe faptele ºi constatãrile Comisiunii, ci numai ipotetic, pentru cã, încã o
datã, Comisiunea nu pune în sarcina mea asemenea fapte, ci le pune în sarcina
Bãncii Blank, fapte, de altfel, care nu existã. Dar am pledat ipotetic, ca sã vãd
chiar în ipoteza când ele ar fi exacte, care ar fi responsabilitatea conducãtorilor.
Un cuvânt sã-mi îngãduiþi pentru situaþia specialã a moºtenitorilor
Soepkez.
V-am spus de la început cã Richard Soepkez a încetat din viaþã în 1939,
cã în instanþã stau moºtenitorii sãi. Cã hotãrârea prin care se blocheazã averea,
222
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

blocheazã nu averea lui Richard Soepkez, ci toatã averea moºtenitorilor. Pentru


ipoteza imposibilã când dumneavoastrã veþi zice cã existã o responsabilitate în
sarcina lui Richard Soepkez, se pune întrebarea: cine va acoperi aceastã
daunã? O vor acoperi moºtenitorii? Evident, ei au acceptat moºtenirea pur ºi
simplu ºi, conform principiilor strãvechi, moºtenitorii continuã persoana
defunctului, iar datoriile defunctului, chiar necunoscute, care apar ulterior,
trebuie sã fie suportate de moºtenitori. Decât cã acest principiu, care este pus în
mod unanim de întreaga doctrinã ºi jurisprudenþã, îºi are o raþiune care îi dã baza
de echitate ce lipseºte la noi: când moºtenitorul este þinut ultra vires hereditatis,
de toate datoriile defunctului, chiar ºi cele necunoscute, este pentru cã, în
momentul în care a acceptat succesiunea, el avea posibilitatea s-o accepte sub
beneficiu de inventar ºi sã se afle astfel de toate datoriile chiar viitoare. N-a fãcut-
o, sã suporte. Dar cu o singurã condiþie, ca toate aceste datorii, necunoscute de
el în fapt, sã fi fost cunoscute de sistemul dreptului pozitiv în vigoare, cãci dacã
este vorba de o datorie pe care sistemul de drept pozitiv în vigoare în momentul
acceptãrii succesiunii nu o prevedea, nu poþi fi responsabil 10 ani dupã ce ai
acceptat succesiunea ºi ai crezut în ordinea de drept a statului românesc, cã
Statul vine cu o nouã sursã de responsabilitate în sarcina tatãlui tãu. Aceasta mai
ales cã, între timp, intervenise legea din 1936 care a ratificat întreaga operaþie de
preluare. ªi atunci, dumneavoastrã trebuie sã vedeþi cã, dacã eventual o
condamnare s-ar pronunþa, ea trebuie sã fie limitatã la averea lui Richard
Soepkez, iar nu la moºtenitori. Aceasta este posibil, deoarece la deschiderea
moºtenirii s-a fãcut un inventar. De altfel, avem impresia cã chiar aceasta este
voinþa legiuitorului din 1940, cãci aceastã lege vorbeºte despre averea
conducãtorilor Bãncii Blank ºi nu permite nicãieri sã se sechestreze ºi averea
moºtenitorilor. La noi s-a sechestrat averea moºtenitorilor numai printr-un abuz.
Dar interpretarea pe care o dãm noi textelor Codului Civil este, cred, conformã
chiar cu textele expres ale legii. V-am arãtat cã ideea aceasta cã succezi la
datoriile defunctului ºi continui persoana lui, raþionalmente nu este posibilã decât
pentru datoriile nu pe care tu le-ai ºtiut, dar pe care legea le ºtia posibile în
momentul când ai deschis succesiunea. Dacã s-ar întâmpla, zice, de pildã, art.
694, ca un testament sã aparã în urma acceptãrii, un testament care te lezeazã,
îþi produce o vãtãmare pentru mai mult de jumãtate, atunci acceptarea aceasta
poþi sã revii asupra ei. Prin urmare, legiuitorul nostru, în sistemul dreptului pozitiv,
a zis: voi pãstra aceastã prezumþie personalitãþii defunctului, în limitele însã în
care ea nu sfideazã echitatea. Dacã apare un testament pe care nu-l putem
prevedea, atunci nu mai sunt responsabil.
Eu cred cã, dacã atunci când este vorba de un nou testament care
rãstoarnã previziunile mele, acest limbaj este posibil, cu atât mai mult când este
vorba de o lege nouã, care creeazã o datorie nouã inexistentã în acel moment,
mã autorizeazã pe mine sã fac demarcaþiune între patrimoniul conducãtorului ºi
al succesorilor ºi, de aceea, în ipoteza când aþi condamna, vã rog sã condamnaþi
numai pe averea lui Richard Soepkez.
V-am arãtat ce contrast izbitor este între realitatea faptelor ºi între ceea ce
se cautã a se vedea, de pildã, în dl. Garvin, un foarte modest funcþionar, foarte
conºtiincios, la Banca Blank, nu înþeleg de ce se urmãreºte cu orice preþ ºi de la
o vreme încoace, este o tendinþã nenorocitã care este un rãu exemplu ºi o lipsã
de stimulent pentru noi, cei tineri, aceastã tendinþã de denigrare a tot ce avem
sãnãtos ºi de terfelire a tot ceea ce a reuºit sã se ridice. Când Richard Soepkez
stã pe banca acuzaþilor, am îndatorirea sã amintesc cã acest Richard Soepkez,
nãscut în Arad, de religie catolicã din pãrinþi moºi-strãmoºi, ungur de cetãþenie,
223
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

venit în þarã înainte de Unirea Transilvaniei, a luptat dupã Unire pe listele


Partidului Naþional-Þãrãnesc împotriva candidaþilor unguri în judeþele unde era
majoritatea ungureascã ºi a fost de douã ori reprezentant în Senat. Acest
Richard Soepkez a fost ambasadorul Guvernului Român care, în momentul
afirmãrii acþiunii iredentiste a episcopului maghiar Maillat, s-a gãsit neputincios
de a face sã se recheme acest episcop, ei bine, Soepkez, în mod particular, ºi-a
luat geamantanul ºi, în audienþã la Papa, a obþinut, în zece minute, ceea ce toatã
diplomaþia româneascã n-a putut obþine. Acest Richard Soepkez a fãcut în
Ialomiþa o ºcoalã modernã sãteascã, înainte ca dl. Gusti sã vinã cu teoria ºcolii
þãrãneºti a Institutului Social. Acest Richard Soepkez a fãcut pe veci danii Casei
ªcoalelor din care sã se întreþinã. De ce sã atingem memoria lui? De ce sã nu
recunoaºtem cã asemenea acuzaþiuni aduse cu atâta uºurinþã pe baza unor
fapte a altora, chiar dacã ar fi reale, dar ale altora, de ce sã nu recunoaºtem cã
reprezintã o rãsturnare a însãºi prestigiului nostru, al tuturor?
Înainte vreme am fost obiºnuiþi totdeauna sã atribuim de pildã lui Niculae
Tabacovici un rol atât de important ºi sã-i recunoaºtem rodnicia necontestatã în
activitatea þãrii noastre. Tabacovici, în timpul rãzboiului, a condus serviciul
prizonierilor, al internaþilor, a corespondenþei cu inamicul etc. În aceastã calitate
a fost trimis de Ionel Brãtianu sã ia contact cu Puterile Centrale, ca delegat al
Guvernului – bãiat la vârsta lui de atunci, cu simplu grad de locotenent; a pãstrat
aceste însãrcinãri ºi pe urmã, sub toate guvernele pãcii. El a fost acela care a dus
tratativele cu Puterile Centrale pânã sã ajungã delegaþii, fapt pentru care i s-a dat
ordinul Ferdinand I cu gradul de comandor, dumneavoastrã ºtiþi cã este un ordin
închis ºi ce importanþã reprezintã acest fapt. A fost apoi la atâtea întreprinderi, a
culminat la preºedinþia Consiliului de Administraþie al Cãilor Ferate, ºi n-am sã vã
citesc aceste foi oficiale ale Cãilor Ferate de unde se vede cã în Consiliul de
Administraþie prezidat de ministrul de Comunicaþie, în unanimitate, au luat
cuvântul rând pe rând, arãtând realizãrile lui Tabacovici de la Cãile Ferate. Într-o
epocã în care aceastã instituþie era cãlãuzitã numai de funcþionari capabili, dar
fãrã orizont, Tabacovici a adus orizonturi ºi a schimbat aceastã instituþie care era
un fel de Subsecretariat de Stat, într-o instituþie comercialã. De unde înainte era
complet deficitarã, a devenit o instituþie înfloritoare. El a construit Palatul CFR,
care nu s-a putut termina din cauza rãzboiului, dar care în orice caz este cea mai
monumentalã clãdire din Europa. El a introdus la CFR comisiunea tarifarã,
echilibrul bugetar etc., a transformat aceastã instituþie.
Oameni de o asemenea capacitate, de o asemenea rodnicã activitate, pot
fi compromiºi de cãtre o autoritate care, în mod atât de superficial ºi de inexact, le
aruncã tot felul de vini?
Aºteptãm cu profundã încredere hotãrârea dumneavoastrã care nu ne
îndoim cã va fi motivatã în principii riguroase de drept, principii care ne vor face
sã spunem tuturor în þarã ºi în strãinãtate, dar mai ales în strãinãtate, care este
prestigiul justiþiei în aceastã þarã.

224
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

ªedinþa din 3 decembrie 1941

Dl. avocat Gheorghiu:


Onoratã Înaltã Comisiune, problema ce se
deschide astãzi înaintea dumneavoastrã prezintã
importanþã nu numai prin cuantumul sumei care face
obiectul procesului, este vorba de aproape un miliard, ci
mai prezintã o infinitate de particularitãþi, dupã natura
efectelor, dupã calitatea debitorilor ºi varietatea
circumstanþelor în care s-au petrecut aceste operaþiuni.
S-a invocat de cãtre adversarii noºtri o frazã din
Goethe: „mult lãudatã ºi mult bârfitã”, fãcându-se aluzie
la Banca Blank. Voi începe apãrarea Statului, arãtând ºi
eu ce a însemnat Banca Blank, ce a fãcut ºi ce a rãmas
Banca Blank în finanþa româneascã. Departe de mine
gândul de bârfi. Dar nu e mai puþin adevãrat cã, în
interesul Statului, trebuie sã arãtãm lucrurile în toatã
cruda lor realitate, pentru a reþine ceea ce a fost ºi cea
rãmas Banca Blank.
S-a vorbit în pledoaria apãrãtorilor Bãncii Blank
de politica financiarã în interesul Statului pe care a dus-o
aceastã bancã imediat dupã rãzboi. Nu vã voi obosi
arãtându-vã în ce a constat acest fel de politicã ºi dacã a
fost bunã sau rea. Mã voi referi la un autor de
reamarcabilã autoritate, dl. profesor Slãvescu, care, în
douã lucrãri: „Organizaþia de credit a României” ºi
„Marea finanþã a României în vreme de rãzboi”, a arãtat
aceste lucruri.

Dacã banca Blank fãcea Dl. profesor Slãvescu împarte marea finanþã în
parte din marea finanþã douã categorii: 1/marea finanþã naþionalã ºi 2/marea
internaþionalã, cum de era
finanþã internaþionalã. În cea de a doua categorie,
o bancã de familie?
A face parte din finanþa enumerã în mod categoric Banca Blank. Iatã ce spune
internaþionalã nu este domnia sa vorbind despre Banca Blank:
dezonorant, cât timp nu
se poate afirma mãcar cã „Este de subliniat însã cu acest prilej faptul cã
Banca Blank a lucrat ºi dupã experienþa rãzboiului, aceastã mare instituþie
contra intereselor financiarã a þãrii persevereazã în întrebuinþarea
Statului.
aceleiaºi metode ºi anume de a rãmâne exponenta
finanþei strãine. Oricât de importantã este
participarea capitalurilor româneºti la aceastã
Din contrã, dl. V. Slãvescu, instituþie financiarã, ea rãmâne ... o bancã cu caracter
în depoziþia sa /pag. 1/, mixt, în care capitalul, influenþa ºi, câteodatã,
recunoaºte cã Banca Blank indicaþiunile strãinãtãþii, nu sunt fãrã importanþã.”
„...a contribuit la
nostrificarea, adicã la Iar mai departe:
atragerea cãtre economia
românescã a industriilor
din provinciile alipite.” „...dovada cea mai evidentã cã aceastã
A se vedea, cum se bancã, deºi dispunea de însemnate capitaluri
exprimã tot dl. Profesor româneºti, nu se poate considera ca bancã internã
Slãvescu, în calitate de româneascã, este cã, o datã cu izbucnirea rãzboiului,
ministru de Finanþe, în i s-a pus un comisar al Guvernului ... iar mai târziu, în

225
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

expunerea de motive la 1919, acþiunile ei au fost supuse ºtampilãrii ca ale


Legea Bancarã din 1934, tuturor întreprinderilor strãine ... Atât în Consiliul de
cu privire la specializarea Administraþie, cât ºi în Consiliul de Direcþie, figurau ºi
bãncilor, originea figureazã ºi astãzi reprezentanþi ai bãncilor strãine.
capitalului, imobilizarea Pentru toate aceste consideraþiuni, socotim Banca
plasamentelor ºi criza Blank ca o întreprindere financiarã cu caracter mixt ºi
bancarã. Extrasul fãcut
credem cã avem toatã îndreptãþirea pentru aceasta.”
din aceastã expunere
este cea mai bunã
pledoarie! Iar mai departe, ocupându-se de felul
operaþiunilor acestei mare întreprinderi financiare, aratã
câteva din operaþiunile care s-au continuat pânã în
ultimul moment, pânã la închiderea ghiºeelor ºi cererea
de concordat, operaþiuni care nu fãceau cinste unei mari
întreprinderi financiare.
În volumul „Organizaþia de credit a României”,
vorbind despre aceeaºi bancã, aratã câteva din
operaþiunile sale:

„Deºi grupul finanþei internaþionale este mult


mai redus decât al finanþei naþionale, totuºi, datoritã
relaþiunilor întinse ce are atât cu lumea comercialã din
þarã, cât ºi cu cercurile financiare din strãinãtate,
angajamentele celor 5 bãnci internaþionale sunt mult
mai mari decât a celor naþionale ... una din aceste
bãnci, Banca Blank, a fãcut un apel foarte mare la
Banca Naþionalã chiar încã din timpul marii crize din
1931, contractând angajamente pentru a face faþã
nevoilor ... Ceva mai mult ... aceastã bancã n-a gãsit
drept sã informeze prin bilanþurile sale pe nimeni
asupra angajamentelor sale de reescont pe care le-a
contopit cu conturile curente creditoare. Când s-a
gãsit într-o astfel de situaþie, era peste o datorie sã se
arate clar între angajamente ... aceastã sumã, iar nu
s-o treacã mai puþin vizibil între posturile active ale
portofoliului sãu unde putea scãpa mai uºor
cercetãtorilor... Dacã angajamentele de reescont,
care dovedeau legãtura cu Banca Naþionalã, nu sunt
arãtate în mod fãþiº ºi sincer în ce priveºte finanþa
internaþionalã, gãsim în schimb, la bãncile care
formeazã acest grup, angajamente specifice care se
grupeazã sub formã de conturi tranzitorii.”

ªi acum iatã cum defineºte dl. Slãvescu aceste


conturi tranzitorii:

„Avem de remarcat existenþa unui post în


bilanþ sub formã de conturi tranzitorii ... De obicei se
pot grupa sub egida de conturi tranzitorii beneficii
cuvenite anului viitor sau angajamente faþã de terþi ...
sau eventuale beneficii ascunse sau eventuale
pagube sau angajamente a cãror valoare exactã nu
poate fi încã prevãzutã, sau diferenþa de curs la
angajamente în valutã strãinã ...
Procedeul întrebuinþat rãmâne pendinte de o
criticã destul de serioasã, pe care nu o facem acum.”

226
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Iatã, prin urmare, procedeul întrebuinþat încã de


mult de aceastã mare instituþie de credit, procedeu
criticat de un mare financiar al nostru.
S-a spus, ºi vã voi arãta termenul întrebuinþat de
profesorul Walter Lotz de la München, cã funcþiunea
principalã a bãncilor este de a aduna, sub formã de
conturi curente creditoare sau depuneri spre fructificare,
economiile unui popor ºi de a le dirija, tot sub formã de
credite, cãtre agriculturã, industrie ºi comerþ. În foarte
puþine cuvinte, voi arãta dacã sub acest aspect Banca
Blank ºi-a îndeplinit funcþiunea sa normalã de a aduna
economiile naþiunii noastre ºi de a le dirija în mod normal
cãtre agriculturã, industrie ºi comerþ.
În ce priveºte alegaþiunea ce se fãcea cã Banca
Blank meritã pentru interesul ce l-a depus în
desfãºurarea ºi dezvoltarea industriei naþionale dupã
întregirea þãrii, toate laudele, iatã ce spune acelaºi
autor:
„Care a fost metoda Bãncii Blank în aceastã
direcþiune? Cu excepþia participãrilor financiare ce a
fãcut în Satu-Mare ºi Baia-Mare când a colaborat ºi
cu ceva elemente locale româneºti, dar numai în
vederea obþinerii unor cât mai mari interese private
economice, aceastã bancã a colaborat cu instituþiuni
strãine...
Observãm cã toate participaþiunile
consorþiului bancar al acestui mare institut
internaþional nu au nimic comun cu intenþiunea de a
întãri bãncile locale ... ci sunt niºte simple asociaþiuni
ad-hoc în vederea de a obþine beneficii de ordin privat
economice.”

Iatã, Onoratã Comisiune, rãspunsul nostru la


afirmaþiunile fãcute în ce priveºte legãtura acestui mare
institut de credit particular cu bãncile din teritoriile
ocupate, alegaþiune care tindea sã dovedeascã cã în
intenþiunea ca acest mare institut a luptat pentru
ridicarea, nostrificarea ºi naþionalizarea industriei
româneºti.
De altfel, în aceeaºi ordine de idei, chiar dl.
Tabacovici întrebat în faþa Comisiunii de Anchetã în
legãturã cu aceastã problemã, afirmã, în dosar II, la pag.
66, cã Banca Blank era o bancã de familie în care familia
Blank, îndeosebi Aristide Blank – împreunã cu
Soepkez–, au avut majoritatea acþiunilor ºi cã iniþiativele
la Banca Blank erau rezervate, îndeosebi, d-lui Aristide
Blank. De asemenea, în dosarul VI, la pag. 200 ºi 204,
veþi gãsi un raport care afirmã la fel, cã Banca Blank era
o bancã de familie în care predominau interesele de
familie ºi nu avea nicio legãturã cu structura naþionalã,
sufletul ºi interesele acestei þãri. S-a spus de cãtre
cineva: „Les affaires sont l’argent des autres”, dar când
administrezi banii altuia se cere mai multã dibãcie ºi, în
orice caz, cea mai mare prudenþã.
227
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

Procesul pe care-l dezbatem astãzi nu are, în


niciun caz, la baza sa, aºa cum s-a afirmat, intenþiunea
de a se lovi în instituþiunile de o anumitã culoare,
instituþiuni care, la un moment dat, puteau sã fie
considerate ca foarte bune în þara noastrã, iar astãzi sã
nu mai fie considerate ca atare.
Bãncii Blank, la 1930, i s-a dat un miliard.
Adversarii noºtri spun cã acest miliard n-ar reprezenta
decât 20% din suma de 4 miliarde, cât se rezervase
pentru preluarea portofoliului imobilizat la Banca
Naþionalã. Eu voi spune cã acest miliard furnizat Bãncii
Din referatul alãturat se
vede cã, dintr-un total de
Blank la 1930 reprezintã 2/3 din suma care era
3.825 milioane la cât se rezervatã pentru preluarea portofoliului în cadrul art. 2 al
ridica pasivul Bãncii Blank Legii din 1929 ºi, în orice caz, mai mult decât suma care
la data concordatului, legal era prevãzutã pentru preluarea acestui portofoliu
numai cca. 50 milioane s- în cadrul art. 2 al legii din 1930.
au achitat în S-a spus cã Banca Blank a plãtit pe deponenþi
compensaþiuni cu
debitori, adicã ceva mai
sutã în sutã. Dar nu ne-a spus nimeni în ce fel au fost
mult de 20%, restul de plãtiþi aceºti deponenþi sutã în sutã. Vã amintiþi cã, prin
80% s-a achitat cu art. 72 al legii de conversiune, se permitea instituþiunilor
numerar ºi dãri în platã de credit particular de a primi în platã, pentru
de valori reale, cesiuni, compensaþia datoriilor debitorilor lor, livrete pe care
imobile, efecte publice. debitorii acestui institut, sau oricãrui alt institut, le puteau
De altfel, compensaþiunile
erau obligatorii, iar în cãpãta de pe piaþã. Iatã un debitor al Bãncii Blank pentru
ceea ce ne priveºte nu ne o sumã oarecare, care-ºi plãtea datoriile la bancã cu
profitau, fiind primite sutã livretele pe care le cumpãra pe piaþã cu 15%, ºi care
în sutã. mergeau la platã la Banca Blank sutã în sutã. Numai
Dacã ne referim numai la astfel se explicã cum Banca Blank a putut sã obþinã o
creditorii concordatari
propriu-zis /cu excepþia
sumã importantã de livrete, cu care pretinde cã a achitat
Bãncii Naþionale, sutã în sutã de deponenþii sãi.
Sindicatul „Steaua” etc., Onoratã Comisiune, în septembrie 1940,
care aveau gajuri/ legiuitorul, alarmat de abuzurile care se fãcuserã,
însumând Lei 1.758, alarmat de faptul cã abuzurile rãmãseserã
observãm cã au fost nesancþionate, a venit la început cu o serie de decrete-
achitaþi în proporþia chiar
peste 85%, din care 65% legi prin care organiza ºi instituia comisiuni de anchetã
Lei 1.141 /în numerar ºi pentru anchetarea diverselor activitãþi, ca, de pildã,
numai restul de Lei 390 Comisiunea pentru controlul averilor, pentru controlul
milioane/ circa 20% în devizelor, al fondurilor secrete etc. La octombrie 1940
dãri în platã etc. se instituie, printr-un decret, o comisiune care avea sã
ancheteze lucrãrile ºi operaþiunile în baza cãrora se
rãscumpãrase portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale.
Mã voi opri puþin la aceastã lege din octombrie 1940,
decret-lege care a fost completat ºi modificat prin
decretul din martie 1941.
Prin art. 1 din aceastã lege – s-a instituit o
comisiune de anchetã. Scopul ei – spune legea – era „sã
ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile pe baza cãrora
Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de
efecte aflat la Banca Naþionalã, potrivit legii din 27 iunie
1930 ºi 1 aprilie 1936, precum ºi condiþiunile fixate sau
convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor
efecte.”

228
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

S-a cãutat a se interpreta acest text în sensul cã


Comisiunea nu avea altã cãdere decât sã ancheteze
operaþiunea rãscumpãrãrii în sine. Voi încerca sã vã arãt
cât de absurdã este aceastã tezã.
Dintru început, iatã ce ne spune legiuitorul care a
înfiinþat aceastã comisiune ºi ce spune legiuitorul
primului decret, care este modificat ºi completat în
martie 1941, adicã ce spune leguitorul în expunerea de
motive a decretului din octombrie 1941:

„Trebuie sã subliniem cã o bunã parte din


aceste creanþe proveneau de la diferitele întreprinderi
falimentare. În schimbul acestor imense sume date
unor întreprinderi private, care nici prin scopul, nici
prin politica lor, nu meritau un atare sacrificiu. Statul
nu a primit decât bunuri de o valoare infimã.
Cum prin operaþiunea preluãrii portofoliului
acestor întreprinderi, Statul a suferit, dupã cum am
arãtat, importante prejudicii, socotim cã se impune
revizuirea operaþiunilor preluãrii ºi rãscumpãrãrii
portofoliului imobilizat.”

Deci, dintr-un început, raþiunea acestui decret-


lege era revizuirea tuturor operaþiunilor care au dus la
preluarea portofoliului. Revizuire în ce scop? O aratã
legea, „pentru cã Statul a suferit importante prejudicii.”
Deci, nu operaþiunea în sine a rãscumpãrãrii, nu
aceastã operaþiune intra în cadrul Comisiunii de
Anchetã, ci toate operaþiunile ºi toate lucrãrile care au
dus la preluare.
S-a susþinut de adversar cã Comisiunea de
Anchetã ºi-a excedat competenþa atunci când a
anchetat ºi operaþiunile de reescont ºi alte operaþiuni
încheiate de bancã. Pentru a vedea intenþiunea
legiuitorului, trebuie sã mergem în mod normal la
raþiunea care a stat la baza legii de stabilizare. Scopul
stabilizãrii a fost sã dea lichiditate Bãncii Naþionale.
Printre alte mãsuri de ordin financiar, economic ºi
monetar, legituitorul, în vederea stabilizãrii, a vrut sã
epureze portofoliul imobilizat de efectele care se
gãseau imobilizate la acea vreme din cauza neachitãrii
la scadenþã. Prin urmare, scopul principal al stabilizãrii
era, pe de o parte, sã întãreascã institutul de emisiune,
iar, pe de altã parte, cum o spun ºi statutele Bãncii
Naþionale în art. 1, facerea unei monede stabile ca sã
permitã schimburile într-un mod stabil. De altfel,
conform statutelor BNR, scopul esenþial al institutului de
emisiune este sã facã ca moneda noastrã naþionalã sã
rãmânã în mod constant un instrument stabil de schimb,
evaluare ºi conservare, aceastã marfã de naturã
specialã sã permitã în mod constant mãsurarea tuturor
celorlalte valori. ªi încã o raþiune: Statul care
229
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –

concesioneazã institutului de emisiune emiterea


monedei, este interesat, cel dintâi, ca aceastã monedã
naþionalã sã-ºi pãstreze stabilitatea, stabilitate fãrã de
care schimburile nu pot sã prezinte nicio siguranþã.
A admite teza susþinutã de adversarii noºtri cã,
prin acest decret din 1940/1941, legituitorul a intenþionat
sã ancheteze numai operaþiunea rãscumpãrãrii în sine,
operaþiune care a avut loc între Banca Naþionalã ºi Stat,
ar însemna sã concepem cã legiuitorul, prin acest
decret, a vrut sã descopere fraude sau prejudicii fãcute
de unul contra altuia, adicã de Stat în prejudiciul Bãncii
Naþionale sau de Banca Naþionalã în prejudiciul Statului,
ceea ce ar fi absurd. Ne-o spune, de altfel, însuºi textul
când aratã cã Comisiunea de Anchetã trebuie sã
ancheteze nu rãscumpãrãrile, ci operaþiunile ºi lucrãrile
în baza cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat
portofoliul, deci tot ce a colaborat la aceastã operã finalã
a rãscumpãrãrii intrã în cadrul competenþei Comisiunii
de Anchetã stabilitã prin art. 1. Iatã, deci, rãsturnatã de
la început teoria adversarilor noºtri în care se susþinea
cã Comisiunea de Anchetã ºi-a excedat competenþa
când a înþeles sã ancheteze ºi alte operaþiuni decât
acelea care constituie operaþiunea propriu-zisã a
rãscumpãrãrii.
Dupã ce se instituie aceastã comisiune cu acest
scop, legituiorul ne spune ce se face cu constatarea la
care ajunge Comisiunea de Anchetã. O spune în art. 5:
Comisiunea consemneazã constatarea sa într-un raport
pe care îl înainteazã Ministerului de Finanþe, iar acest
art. 5 dispune: „Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii
Naþionale, este autorizat a fixa condiþiunile de platã,
garanþie, termen ºi dobândã pentru fiecare efect.” Prin
urmare, Comisiunea consemneazã constatãrile sale
într-un raport pe care îl înainteazã Ministerului de
Finanþe, i