UNIVERSUL COMIC AL PERSONAJELOR COMEDIEI ,,O SCRISOARE

PIERDUT DE I. L.CARAGIALE
Reprezentat scenic n 1884, comedia ,,O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale
este o capodoper, o comedie de moravuri, n care sunt satirizate aspecte ale
societii contemporane autorului, fiind inspirat din lupta electoral din anul 1883.
Titlul pune n eviden intriga i contrastul comic dintre aparen i esen.
Victoria politic se obine, de fapt, prin lupta de culise, avnd ca instrument al
antajului politic ,,o scrisoare pierdut-pretextul dramatic al comediei.
Tema comediei nfieaz aspecte din viaa politic ( lupta pentru putere n
contextul alegerilor pt Camer, antajul, falsificarea listelor electorale) i de familie
(triunghiul conjugal) a unor reprezentani corupi din politica romneasc.
Aciunea comediei este plasat ,,n capitala unui jude de munte, n zilele
noastre, avnd un efect de generalizare. Timpul precizat este sfritul secolului al
XIX-lea, n perioada campaniei electorale, pe parcursul a trei zile.
Subiectul , desfurat pe parcursul celor patru acte, respect momentele
specifice evoluiei sale i este determinat de intrig : pierderea unei scrisori de
dragoste de la prefectul tefan Tipatescu de ctre Zoe Trahanache, soia lui Zaharia
Trahanache, i gsirea acesteia de ctre adversarul politic, Nae Ca avencu, care o
folosete ca arm de antaj. Desfurarea aciunii prezint modul n care
,,indragostitii i soul nelat rspund antajului, precum i reaciile celorlalte
personaje n situaia de criz creat. Punctul culminant-adunarea electoral, n care
este declarat candidat Agamemnon Dandanache, este urmat de un deznodmnt
fericit, n care conflictele se sting, iar Zoe i recapt scrisoarea.
Conflictul principal const n lupta pentru putere politic dintre reprezentanii
partidului aflat la conducere ( tefan Tipatescu, Zaharia Trahanache i so ia sa, Zoe)
i gruparea independent constituit n jurul lui Nae Caavencu. Conflictul secundar
este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de trdarea
prefectului.
Zaharia Trahanache, unul dintre personajele comediei , reprezint tipul
ncornoratului care refuz s cread n autenticitatea scrisorii de dragoste i n
adulterul soiei, fie din naivitate, fie din interes, pentru a-i pstra puterea n jude .
Mijloacele de caracterizare specifice personajului dramatic sunt limbajul, nota iile
autorului, situaiile comice, numele.
Numele su este definitoriu pentru comicul onomastic, att de expresiv pentru
caracterul personajelor din comediile lui Caragiale. Zaharia, sugereaz zahariseala,
moliciune, iar Trahanache, faptul c poate fi modelat uor (trahana = coc moale)
de ctre superiorii "de la centru" sau de "enteres", dar mai ales de Zoe.
,,Venerabilul , cum este numit de alte personaje, este calm, imperturbabil, de o
viclenie rudimentar, dar eficient. tie s disimuleze i s manevreze intrigi

politice. Cnd este antajat, rspunde cu contrasantaj, descoperind polia falsificat

de Caavencu. Recunoate corupia la nivelul societii , ,,o sotietate fr moral i
fara printip, dar practica frauda, falsificand listele electorale. Credulitatea
exagerata poate fi pusa pe seama naivitatii sale, pe o convingere ferma, sau poate fi
considerata un act de ,,diplomatie, prin care vrea sa mentina onoarea familiei si
relatia buna cu prefectul.
Cu abilitate si fermitate ii combate pe Farfuridi si Branzovenescu , care il
suspectau pe prefect de tradare : ,,E un om cu care nu traiesc de ieri, de alaltaieri,
traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a doua oara. De opt ani
traim impreuna ca fratii , si niciun minut n-am gasit la omul asta macar atatica de
rau. Atitudinea lui starneste admiratia lui Branzovenescu , care il caracterizeaza
direct : ,,E tare...tare de tot... Solid barbat!. Este respectat chiar de adversarul
politic, Catavencu, care il numeste ,,venerabilul. Prin autocaracterizare, se
evidentiaza disimularea si faptul ca diplomatia inseamna viclenie : ,,Apoi, daca
umbla el cu machiavelicuri, sa-i dau eu machiavelicuri [...]. N-am umblat in viata
mea cu diplomatie!. Unele indicatii scenice au rol in caracterizarea directa,
precizand atitudinile lui Trahanache la sedinta electorala: ,,serios, ,,binevoitor,
,,placid, ,,razand, ,,clopotind.
Politician abil, stie ca functia sa in partid depinde de sefii de la "Centru" si se
lasa manevrat cu usurinta de acestia. El sustine, disciplinat, "candidatul pe care-1
pune pe tapet partidul intreg" si aplica in practica deviza: "de la partidul intreg
atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru". Este incornorat, dar ii
convine, din comoditate, triunghiul conjugal, care-i asigura o viata tihnita in
familie. Vanitos si ridicol prin contrastul dintre aparenta si esenta, "venerabilul" si
pasnicul Trahanache reactioneaza brutal atunci cand este acuzat de tradare politica.
Principala sa caracteristica este ticaiala , fapt sugerat de replica sa stereotipa,
ticul sau verbal, ,,Aveti putintica rabdare!, rostita in rarele momente de enervare
sau cand ceilalti isi pierd cumpatul. Comicul de limbaj denota ca Trahanache este
neinstruit, deformand neologismele ( ,,printip, ,,sotietate, ,,dipotat, ,,docoment)
si exprimandu-se cu diverse greseli : tautologie (,,enteresul si iar enteresul), truism
(,,unde nu e moral, acolo e coruptie) si cacofonie (,,va sa zicaca nu le are).
Comicul de situatie, ilustrat si de refuzul lui Trahanache de a considera
scrisoarea altceva decat "plastografie", este relevant atunci cand il consoleaza pe
Tipatescu sa nu-si mai faca sange rau, pentru ca miselia oamenilor merge pana
acolo incat "sa vezi imitatie de scrisoare! Sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu
altceva, sa juri!"(actul I, scena IV).
Pentru portretizarea personajului Zaharia Trahanache se apeleaza la diverse
tipuri de comic (comicul de nume, de situatie, de moravuri, de intentie, de limbaj,
de caracter), scopul personajului fiind de a-si pastra puterea in judet si functia, chiar
daca actiunile sale in fac sa para naiv, ridicol, fara scrupule.
Prin acest personaj, autorul satirizeaza politicianul fara scrupule, incult, fiind
prins intr-un triunghi conjugal, fapt care nu il alarmeaza, nici cand are dovada ca
este inselat, fiindca trebuie sa isi pastreze relatia cu prefectul.

Stefan Tipatescu este prefectul judetului, ilustrand tipul donjuanului,

amorezului, junele-prim in sens clasicist si politicianul orgolios in sens realist. Spre
deosebire de ceilalti, este un om instruit, educat.
Zoe Trahanache este sotia lui Zaharia, prima doamna a orasului de provincie.
Ilustreaza tipul cochetei, adulterinei, in sesns clasicist, iar in sens realist, femeia
voluntara, fiind unicul personaj feminin al comediei. Desi femeile nu aveau drept de
vot in acea perioada, Zoe are abilitatea de a-i manevra pe toti ca pe niste marionete,
folosindu-si functia de prima doamna a micului oras de provincie. De aceea ii
promite lui Catavencu : ,,eu te aleg, eu si cu barbatul meu, mie sa-mi dai
scrisoarea....
Zoe si Tipatescu nu fac greseli de exprimare, ca celelalte personaje ale
comediei, sunt personaje cu carte, ironizate pentru legatura extraconjugala prin
comicul de nume, explicandu-se astfel discrepanta comica dintre prenume (ceea ce
vor sa para) si diminutivul familiar (ceea ce sunt) : Zoe - Joitica, Stefan - Fanica.
Pierderea scrisorii dezvaluie caracterul tare al lui Zoe si caracterul slab al lui
Stefan, care actioneaza contradictoriu. Prefectul ii cere lui Pristanda sa il aresteze pe
Catavencu si sa perchezitioneze casa acestuia pentru a gasi scrisoarea, in timp ce
Zoe e dispusa sa ii sustina candidatura, folosind mijloace feminine de convingere
asupra lui Tipatescu.
Principala trasatura a prefectului este impulsivitatea, dupa cum observa si
Trahanache : ,,E iute! N-are cumpat. Altminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute,
nu face pentru un prefect. In fond, Tipatescu traieste o drama. De dragul unei
femei, pe care este nevoit sa o imparta cu altul, sacrifica o cariera promitatoare la
Bucuresti, asa cum remarca tot Trahanache : ,, Credeti d-voastra ca ar fi ramas
prefect aici si nu s-ar fi dus director la Bucuresti, daca nu staruiam eu si Joitica.. Si
la drept vorbind, Joitica a staruit mai mult...
El stapaneste perfect arta disimularii: fata de Trahanache se preface ca nu stie
nimic despre scrisoare, fata de Farfuridi si Branzovenescu pozeaza in victima, iar in
fata lui Catavencu devine violent sau ii ofera diverse avantaje in schimbul scrisorii.
Cand primeste de la Centru numele deputatului pe care "cu orice pret" trebuie sa-l
aleaga, accepta compromisul. Vazandu-l pe ales si auzind povestea acestuia,
exclama indignat "Ce lume! Ce lume!".
Stie sa-l faca servil pe Pristanda, acceptandu-i micile greseli, precum cea cu
stegurile, ca sa fie sigur de devotamentul politaiului: "Daca nu curge, pica. Las' ca
stim noi.. Si nu-mi pare rau daca stii sa faci lucrurile cuminte: mie imi place sa ma
servesca funtionarul cu tragere de inima".
Caragiale reliefeaz defectele si viciile lui Stefan Tiptescu, trsturi generalumane. El nu este ncadrat n grupul politicienilor demagogi si inculti. Postura de
amant este subliniat prin comicul de moravuri, autorul critic astfel moralitatea
vietii de familie. Numele personajului, comicul de nume, este deosebit de sugestiv:
Tiptescu ne duce cu gndul la un tip important n viata politic, dar si capabil de
aventuri amoroase, datorit pozitiei sale. In confruntarea dintre cei doi cu privire la

sustinerea candidaturii lui Catavencu, Tipatescu are un caracter slab, cedand de

dragul ei.
Zoe , in schimb, in ciuda vaicarelilor, a lesinurilor, toti protejand-o din cauza
acestei sensibilitati false, este in realitate ,,femeia barbata, stapana pe sine, care
stie ce vrea si care ii manipuleaza pe toti dupa propriile dorinte. Ea ii reproseaza lui
Tipatescu ca a sacrificat totul pentru el prin replica ,,Omoara-ma pe mine care te-am
iubit, care am jertfit totul pentru tine..., aceasta fiind o dovada a capacitatii ei de
manipulare.
Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu Stefan, ea reprezinta
ratiunea, puterea, controlul. Tipatescu ii propune lui Zoe o solutie disperata si
romantica (,,Sa fugim impreuna...), tot de dragul ei, insa ea intervine energic si
refuza sa isi piarda pozitia de prima doamna a orasului. De aceea ii raspunde ferm
prefectului : ,,Esti nebun? Dar Zaharia? Dar pozitia ta? Dar scandalul si mai mare
care s-ar aprinde pe urmele noastre?. Izbucnirea scandalului o ingrozeste mai tare
decat pierderea barbatului pe care il iubeste. Replica ei la intrebarea lui
Tipatescu ,,Zoe!Zoe! Ma iubesti.. lamureste ipocrizia relatiei conditionate : ,,Te
iubesc, dar scapa-ma. Nae Catavencu o considera pe Zoe un ,,inger, in timp ce
pentru ceilalti este doar ,,o dama bine, expresie ce o caracterizeaza direct, avand in
vedere caracterul ei de femeie usuratica. Ea epateaza prin frumusete si inteligenta,
fiind interesata doar de moralitatea aparenta, avand oroare de scandal.
Desi toate celelalte personaje au functii importante, au drept de vot, fiind
personaje masculine, Zoe ii controleaza pe toti, in funcie de doleantele ei. Finalul
comediei aduce impacarea ridicola a adversarilor, iar Zoe, aflandu-se in posesia
scrisorii compromitatoare din nou, devine triumfatoare, superioara, se comporta ca
o adevarata doamna, atitudini la care renuntase temporar, iar Tipatescu se retrage,
ca la inceput, in umbra ei.
Nae Caavencu este avocat, director proprietar al ziarului Rcnetul
Carpailor, prezident-fondator al Societii enciclopedice-cooperative Aurora
economic romn.
Prezentarea sa sugereaz un caracter ambiios, o fire violent, trstur fixat i de
numele ziarului pe care-l conduce: Rcnetul Carpailor.
Oportunist i imoral, cnd se afl n posesia scrisorii, Caavencu nu se
adreseaz direct celor vizai. Alege ci colaterale, l cheam pe Zaharia Trahanache,
ncercnd s-l prind n propriul joc politic, trece de la flatare la atac violent cnd
tehnica sa se dovedete ineficient
Sigur pe sine atta timp ct se tie n posesia scrisorii, Caavencu este
intransigent, neacceptnd jumti de msur. Cnd arma antajului dispare,
Caavencu devine umil, acceptnd cu smerenie propunerile coanei Joiica, fiind la
fel de combativ ca nainte n faa celorlali. Lipsa de principii, ipocrizia,
inconsecvena devin, n acest caz, evidente.
Posesor al tehnicii disimulrii, Caavencu face risip de gesturi, de expresii
pentru a-i impresiona auditoriul. Este revelatoare scena V din actul al III-lea, cnd

Caavencu pune n funciune ntregul arsenal de captare a bunvoinei asculttorilor,

trecnd de la emoie, glas tremurat, plns cu hohote la ton brusc, vioi i ltrtor.
Tehnica discursului su prevede pauze menite s creasc tensiunea i s dea timp
asculttorilor s-l aplaude. Este cel mai important moment pentru definirea
personajului ca demagog care declar c se gndete ca orice romn, ca orice fiu
al rii sale la rioara lui, la fericirea ei, la progresul ei.
Pentru Zoe, Caavencu este un miel cruia i acord iertarea cnd nu mai este
antajat.
Lui Tiptescu i apare mizerabil, infam, canalie, impertinent.
Pentru Trahanache e un miel, pentru Farfuridi nihilist, pentru
Brnzovenescu moftolog, iar pentru Pristanda mare piicher(cu o not
admirativ).
Caavencu nsui completeaz portretul. Se autocaracterizeaz inteligent, este
ncntat de sine, i declam superioritatea, fora de a-i stpni pe ceilali.
Numele personajului duce cu gndul la ca, persoan ce se pierde ntr-o
avalan de vorbe goale din care nu lipsete maliiozitatea.
n concluzie, lipsa de principii, violena lexical i comportamental, ncntarea
de sine, dispreul pentru ceilali, dar i capacitatea de a se umili, energia, incultura
sunt trsturi care fac din Nae Caavencu un personaj memorabil.
Tache Farfuridi face parte din acele mecansime dramaturgice care intra in
relatie de cuplu comic, partenerul sau fiind Branzovenescu, ambii cu nume de
rezonanta culinara.
Spre deosebire de Branzovenescu, manifesta un vag spirit de initiativa, dar nu
are principii, obsesia lui cea mare este de a nu fi pacalit, accepta si convine la
tradare daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi.
Scena conceperii depesei catre centru este memorabila si ne dezvaluie un Farfuridi
care doar vorbeste despre curaj, demagogizeaza, antrenandu-se in jocul prostiei si
absurdului declansat de Branzovenescu : ,,Batem o depesa la Bucuresti la
ministru, la gazete, scurt si cuprinzator () Tradare ! prefectul si oamenii lui
tradeaza partidul pentru Catavencu, pe care vor sa-l aleaga la colegiul II tradare !
tradare !de tre ori tradare !.
Nefiind consultat si implicat in manevrele electorale ale partidului sau,
scapandu-i motivul exact al agitatiei si, pana la urma, necontand in competitia
pentru deputatie, Farfuridi devine o marioneta a unui sistem social-politic in
interiorul caruia orice aberatie este posibila.Prins o clipa de mirajul deputatiei,
Farfuridi va aparea spre final ca un resemnat, ca un actor care si-a jucat rolul si
priveste acum cu seninatate scena si spectatorii, fara constiinta ca a fost jucat.
Marea drama pe care o traieste personajul este aceea de a nu fi admis in jocul de
culise, de a nu avea acces la manevrele subterane, pe care le simte, dar care-i scapa.
Pristanda, politistul orasului, este tipul slugii oportuniste. Portretul sau ia
nastere intr-un mod specific operei dramatice. Acesta reiese din comportament,

limbaj si indicatiile scenice. Astfel, prin intermediul portretizarii directe facute prin
autocaracterizare aflam ca Pristanda, ca angajat al statului, este prost platit si duce o
existenta stramtorata: famelie mare, renumeratie mica, dupa buget. Acest fapt este
in buna parte motivul comportamentului sau slugarnic, el recunoscand ca este al
dumneavoastra coane Fanica, si al conii Joitichii si al lui conu Trahanache. Desi
aminteste mereu de veniturile sale reduse, Pristanda nu este prost deloc, dupa cum il
caracterizeaza Tipatescu: O mai carpesti tu pe ici pe acolo, daca nu curge, pica,
las ca stim noi.
Caracterizarea indirecta este cea care completeaza portretul personajului si
rezulta din faptul ca Pristanda abuzeaza de functia sa, incalcand legea , pentru a fi
pe placul prefectului si al prietenilor sai. Astfel trage cu urechea in tabara adversa si
reporteaza celeilalte, aresteaza fara motiv si bate pe adversarii politici ai sefului sau.
Descurcaret, apeleaza la mici invarteli, cum ar fi cea cu steagurile, si aplica
principiul pupa-l in bot si papa-i tot.
Cetateanul turmentat pare a fi unul dintre cele mai subtile trucuri
dramaturgice ale genialului Caragiale. Acesta este un personaj individual
masculin, secundar, anonim, reprezentand pe orice alegator de oriunde si din orice
vreme, derutat de jocul politic, tesut in jurul alegerilor. Cetateanul turmentat isi
cunoaste dreptul de alegator, dar nu poate sa si-l exercite corect, deoarece este
derutat, caci partidele politice nu au programe distincte, ci oscileaza in functie de
interes. El nu intelege jocul politicienilor, intreband in permanenta: "Eu cu cine
votez ?"
El este turmentat la propriu, in sensul ca este baut, drept dovada stand gesturile
lui, miscarile impleticite pe care i le surprinde chiar autorul, sughitul repetat pe
care nu si-l poate stapani si vorbirea incoerenta Este un personaj fara ambitii, unul
dintre aceia care, ajungand alegator, are iluzia ca este un rasfatat al sortii si se
desfata in arome bahice, fiind o prezenta pitoreasca in aparitiile sale inopinate. El
este cel care tulbura si bulverseaza lumea, dar si cel care restabileste ordinea
lumii, descoperindu-i dimensiunea ridicola. El sporeste comicul de situatie prin
prezenta si prin gafele pe care le face, dovada a dezinformarii alegatorilor. Este
singurul la care se gaseste o doza de sinceritate, care il face simpatic si este
considerat ca fiind singurul dezinteresat, fara niciun scop.
Agamemnon Dandanache, "vechi luptator de la 48", este, de fapt, un batran
ramolit, peltic si sasait, care izbuteste sa obtina candidatura partidului de
guvernamant in capitala unui judet de munte printr-un santaj ordinar. Dupa cum
marturiseste insusi autorul, Dandanache este "mai prost ca Farfuridi si mai canalie
decat Catavencu ".
Purtand numele unui celebru razboinic grec, asociat cu Dandanache (provenit
din ,,dandanacare inseamna incurcatura, belea), personajul creeaza tot felul de
incurcaturi . El este mandru de cameleonismul si de "machiaverlacurile" sale (,Asa
e, puicusorule, c-am intors-o cu politica" ?), convins ca in politica vremii se poate

razbate doar daca nu-ti respecti cuvantul dat. Trahanache il caracterizeaza

astfel: "Destept ...dar mi se pare ca e cam siret!". George Calinescu, in ,,Istoria
literaturii romane de la origini pana in prezent , il caracteriza sintetic: "Agamita
Dandanache e mai mult un balbait si un marginit mintal, simbol trist al necesitatilor
electorale si lamentabil exponent de clasa. El comite nedelicatetea de a se sluji la
infinit de o scrisoare compromitatoare, cazuta in mainile sale, dar se pune intrebarea
daca personal are destul proces mintal pentru a-si da seama de natura morala a
faptelor".
Este, asadar, greu de presupus la Dandanache o tehnica a disimularii, asa cum
crede Trahanache, desi invocarea permanenta a oboselii drumului, clopoteii etc.
dovedesc ca este constient de stupoarea pe care o produc remarcile sale. Nu este un
politician abil, cult, discursul din final caracterizandu-i incultura.