Educatia formala este educatia intentionata, sistematica si evaluata, incredintata

specialistilor din domeniul acceptat institutional, juridic, statal si social, al educatiei

(profesori, invatatori, educatori, lectori, etc). Acest tip de educatie cuprinde
totalitatea influentelor si actiunilor organizate sistematic, gradate cronologic si
elaborate in cadrul unor institutii specializate, in vederea formarii personalitatii
umane.
Din punct de vedere etimologic, termenul formala isi are originea in latinescul
formalis care inseamna organizat, oficial. In acest sens, educatia formala
reprezinta educatia oficiala.
O definitie a educatiei formale a fost data de catre Philip Coombs, conform
careia educatia formala este sistemul educational structurat ierarhic si gradat
cronologic, pornind de la scoala primara si pana la universitate, care include, in plus
fata de studiile academice, o varietate de programe de specializare si institutii
de pregatire profesionala. Educatia formala, ca forma oficiala, este intotdeauna
evaluata social. Evaluarea realizata in cadrul educatiei formale trebuie sa
urmareasca dezvoltarea capacitatilor de autoevaluare ale elevilor si studentilor.
Educatia formala este importanta prin faptul ca faciliteaza accesul la valorile
culturii, stiintei, artei, literaturii si tehnicii, la experienta social-umana, avand un rol
decisiv in formarea personalitatii, conform nevoilor individuale si sociale.

Trasaturi caracteristice:
- este institutionalizata si se desfasoara in cadrul unui sistem oficial de invatamant;
- este proiectata riguros, derulata si evaluata sub forma documentelor scolare cu
caracter oficial;
- este prioritara din perspectiva politicilor nationale privind dezvoltarea resurselor
umane, fiind principala tinta a politicilor educationale;
- este evaluata social, potrivit unor criterii socio-pedagogice riguroase si vizeaza
cunoasterea atat a rezultatelor activitatii instructiv-educative, cat si a procesului
educational;
- este organizata sub forma de activitati instructiv-educative concrete in cadrul
sistemului de invatatmant;
- este coordonata de un corp profesional specializat, specialisti pe domenii de studiu
si persoane investite special cu facilitarea invatarii;
- se desfasoara intr-un cadru pedagogic determinat, cu metode si mijloace de
predare, invatare si evaluare cu functii pedagogice precise;

- este generalizata, permitand accesul tuturor indivizilor.

Limitari ale educatiei formale:

- centrarea pe performantele inscrise in programe lasa mai putin timp
imprevizibilului si studierii aspectelor cotidiene, cu care se confrunta elevii;
- exista tendinta de transmitere-asimilare a cunostintelor in defavoarea dezvoltariiexersarii capacitatilor intelectuale si a abilitatilor practice;
- orientarea predominanta spre informare si evaluare.

Educatia nonformala cuprinde totalitatea actiunilor organizate in mod sistematic,

dar in afara sistemului formal al educatiei. Aceasta forma de educatie este
considerata complementara cu educatia formala sub raportul finalitatilor
continutului si a modalitatilor concrete de realizare.
Din punct de vedere etimologic, termenul de "nonformal" isi are originea in
latinescul "nonformalis", preluat cu sensul "in afara unor forme special/oficial
organizate pentru un anume gen de activitate". Nonformal desemneaza o realitate
educationala mai putin formalizata dar intotdeauna cu efecte normativ-educative.
Educatia nonformala a fost definita de catre J. Kleis drept "orice activitate
educationala intentionata si sistematica desfasurata de obicei in afara scolii
traditionale, al carei continut este adaptat nevoilor individului si situatiilor speciale,
in scopul maximalizarii invatarii si cunoasterii si al minimalizarii problemelor cu care
se confrunta acesta in sistemul formal (stresul notarii in catalog, disciplina impusa,
efectuarea temelor)".

Trasaturi caracateristice:
- este variata si flexibila, optionala si facultativa;
- diferentiaza continutul, metodele si instrumentele de lucru in functie de interesele
si capacitatile participantilor;
- valorifica intreaga experienta de invatare a participantilor.
Aceste tipuri de activitati se realizeaza in mediul socio-cultural ca mijloace de
divertisment, petrecere a timpului in mod constructiv sau de odihna active. Sunt
destinate tuturor categoriilor de varsta: atat copiilor (pedagogie), cat si adultilor
(andragogie).

Avantajele utilizarii educatiei nonformale

- este centrata pe procesul de invatare nu pe cel de predare, solicitand in mod
diferentiat participantii;
- dispune de un curriculum la alegere, flexibil si variat propunandu-le participantilor
activitati diverse si atractive, in functie de interesele acestora, de aptitudinile
speciale si de aspiratiile lor;
- contribuie la largirea si imbogatirea culturii generale si de specialitate a
participantilor, oferind activitati de completare a studiilor;
- asigura o rapida actualizare a informatiilor din diferite domenii fiind interesata sa
mentina interesul publicului larg, oferind alternative felxibile tuturor categoriilor de
varsta si pregatirii profesionle, punand accentul pe aplicabilitatea imediata a
cunostintelor si nu memorarea lor;
- antreneaza noile tehnologii comunicationale, tinand cont de progresul societatii;
- raspunde cerintelor si necesitatilor educatiei permanente.

Educatia informala este considerata ca fiind educatie incidentala si include

totalitatea influentelor neintentionate, eterogene si difuze, prin care fiecare
persoana dobandeste cunostinte, abilitati si aptitudini din experientele sale zilnice.
Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educatie informala
provine din limba latina, "informis/informalis" fiind preluat in sensul de "spontan",
"neasteptat". Ca urmare, prin educatie informala intelegem educatia realizata
spontan.

Trasaturi caracteristice:
- spontaneitatea contextului in care se realizeaza, generand un efect discontinuu si
nesistematic;
- atractivitatea si diversitatea stimulilor care fac impactul relevant si semnificativ
pentru subiect;
- absenta restrictiilor sau standardelor, care stimuleaza nevoia de cunoastere
autonoma;
- varietatea;

- caracterul dominant al valorilor promovate.

Cele trei forme ale educatiei contribuie la dezvoltarea personalitatii tinerilor si

pot contribui la dezvoltarea durabila a societatii prin interconditionare. Astfel,
educatia formala are de castigat daca reuseste sa integreze creator, multe din
influentele specifice educatiei nonformale si informale. Pe de alta parte, acumularile
educatiei formale pot contribui la dezvoltarea si eficacitatea celorlalte doua
modalitati: nonformala si informala. Concluzionand, intre cele trei tipuri de educatie
trebuie sa existe relatii continuue si peramanente de interdependenta.