LA GALERIE

Dac vreo clrea oarecare de circ, firav i ofticoas, ar fi silit cu plesnituri

din bici de ctre un ef nemilos s se nvrteasc nentrerupt n manej, luni de-a
rndul, n faa unui public nesios, i s salte pe crupa unei gloabe fcnd bezele
i mldiindu-se din mijloc, i dac acest joc ar continua n vuietul orchestrei i al
ventilatoarelor nspre viitorul cenuiu ce se deschide necontenit nainte, nsoit
de aplauzele care aci se sting, aci izbucnesc iari din palmele ce snt de fapt
nite ciocane cu abur poate c atunci un tnr spectator de la galerie ar cobor
n goan pe lunga scar dintre staluri, s-ar repezi n manej i, n plin cntec al
fanfarei ce se adapteaz mereu, ar striga : oprii!
Dar ntruct nu astfel se petrec lucrurile, ci o femeie frumoas, mbrcat n alb
i rou, nete n aren zburnd printre draperiile pe care lachei maiestuoi le
trag n lturi dinaintea ei, ntruct directorul, cutndu-i privirile, i rsufl n fa
ca un animal devotat, o salt grijuliu pe calul vnt- rotat, de parc nepoata lui
cea mai drag ar porni ntr-o cltorie primejdioas, nu se poate hotr s dea
semnalul pocnind din bici, apoi printr-un efort de stpaire de sine, l d n fine,
dup care alearg pe lng cal cu gura cscat, urmrete cu ochi ageri salturile
clreei, abia putnd nelege mestria ei, ncearc s-o avertizeze cu strigte n
englezete, ndeamn la atenie ncordat pe rndaii care in cercurile, iar nainte
de marele salto mortale, implor, cu braele ridicate, orchestra s tac i n cele
din urm o ridic pe micu de pe calul tremu-rnd o srut pe amndoi obrajii i
nici o omagiere din partea publicului nu i se pare ndestultoare, n timp ce ea,
sltndu-se n vrful picioarelor i sprijinindu-se de el, n norul de praf care nc
i nconjoar, ntinde braele n lturi i-i las cporul pe spate, vrnd s
mpart cu tot circul fericirea ei ntruct astfel se petrec lucrurile, spectatorul
de la galerie i reazim faa de balustrad i, lsndu-se furat de marul final ca
de un vis greu, plnge fr voie.