Sunteți pe pagina 1din 12

MODULUL : COMUNICARE PROFESIONAL

-suport de curs (as.Pascal Simona)-

La nceput a fost cuvntul.


A porni spre o definiie a comunicrii, reprezint un lung drum al cunoaterii i identitii.
Disponibilitatea de a comunica este un atribut fundamental al omului i, n general al viului.
Arta de a comunica nu este un dar natural ori o abilitate cu care ne natem ci, noi nvm s
comunicm.
Etimologic, termenul provine de la latinescul comunis care nseamn stpnit n
comun, a face ca un lucru s fie n comun.
Mihaela Vlsceanu (Dicionar de Sociologie, 1998) definete comunicarea ca un proces de
emitere a unui mesaj i de transmitere a acestuia ntr-o manier codificat cu ajutorul unui
canal ctre un destinatar n vederea receptrii"
Claude Shannon (1948) emite prima teorie matematica a comunicarii, conform careia cel mai
elementar act al comunicarii presupune existenta unui emitator, care utilizeaza un limbaj
codificat, un mesaj pe care il transmite printr-un canal de comunicare spre un receptor ce
primeste mesajul, il decodifica si ii intelege sensul. Exista de asemenea si raspunsul
receptorului la mesajul primit, fiind vorba de feedback.
Comunicarea este un proces prin care informaia este schimbat ntre indivizi printrun sistem comun de simboluri, semne i comportamente.
Omul emite mesaje cand vorbeste, scrie, indica un obiect sau o imagine, zambeste, se
incrunta, raspandeste un anumit miros etc. Omul receptioneaza mesaje cand asculta, citeste,
priveste, pipaie, miroase, gusta.
In comunicare exista anumite scopuri:
sa fim receptionati (auziti sau cititi)
sa fim intelesi
sa fim acceptati
sa provocam o reactie (o schimbare de comportament sau de atitudine)
Dupa numrul de oameni implicai n actul comunicrii M. Agabrian distinge patru
categorii:
1.Comunicarea intrapersonal. Aceasta este comunicarea n i ctre sine. Cnd gndim noi
comunicm cu noi nine.
2.Comunicarea interpersonal; este comunicarea ntre oameni. Aceast comunicare se
refer la oameni care interacioneaz fa n fa.
3.Comunicarea n grup. Aceast categorie este comunicarea ntre membrii grupelor i
comunicarea dintre oamenii din grupuri cu ali oameni din afara acestora.
4.Comunicarea de mas, care este comunicarea primit de, sau folosit de un numr mare
de oameni.
n funcie de instrumentul cu ajutorul cruia se codific informaia i se transmite mesajul,
exist:

1.comunicare verbal(instrumentul prin intermediul cruia se realizeaz aceast form de


comunicare este limbajul luat n totalitatea funciilor sale: cognitiv, comunicativ, expresiv
persuasiv i reglatorie.);
2.comunicare nonverbal (metacomunicarea i paralimbajul); noi nu folosim numai
cuvinte pentru a comunica. Este imposibil s nu comunicm; tcerea nu implic i absena
comunicrii. Putem utiliza imagini pentru a ne comunica mesajul pentru a nlocui cuvintele
sau pentru a ntri mesajul verbal. Voluntar sau involuntar, cnd vorbim, comunicm de
asemenea prin:
-expresia feei mimica (un zmbet, o ncruntare);
-gesturi (micarea minilor i a corpului pentru a explica sau accentua mesajul);
-poziia corpului (modul n care stm, n picioare sau aezai);
-orientarea (dac stm cu faa sau cu spatele ctre interlocutor);
-proximitatea (distana la care stm fa de interlocutori, n picioare sau aezai);
-contactul vizual (dac privim interlocutorul sau nu, ct i intervalul de timp n care l privim);
-contactul corporal (o btaie uoar pe spate, prinderea umerilor etc.);
-micri ale corpului (pentru a indica aprobarea sau dezaprobarea sau pentru a ncuraja
interlocutorul s continue);
-aspectul exterior (nfiarea fizic sau vestimentaia);
-aspectele nonverbale ale vorbirii (variaii ale nlimii sunetelor, rapiditatea i tria vorbirii,
--tonul vocii denumite uneori paralimbaj);
Pacientul ajunge de multe ori s caute rela ia mai mult cu persoana de specialitate,
dect cu tiina la care aceasta a ajuns prin instruire i educaie profesional. Aceast
relaie,bazat iniial pe ngrijirea corpului bolnav, este apoi dominat att de afec iunea i
emoiile pacientului, ct i de cele ale membrilor echipei terapeutice . Capacitatea de
empatizare a cadrului medical este necesar n toate situaiile medicale cu care acesta se
confrunt. Empatia la acest nivel presupune nu doar o simpl simpatie sau intuiie a emo iilor
pacientului, ci i o identificare cu tririle lui, cu strile biologice i psihologice pe care acesta
le triete . S-a constatat faptul c se pune mult mai mult accentul pe ceea ce spunem dect pe
modul n care spunem ceea ce spunem . Pentru evaluarea comportamentului nonverbal este
utilizat acronimul E.M.P.A.T.H.Y.
E (eye contact) - contactul vizual
M (muscles of facial expression) musculatura mimicii
P( posture) postura
A (affect)- afectele
T (tone of voice) tonul vocii
H (hearing the whole patient) ascultarea deplin a pacientului
Y (your response) - rspunsul tu
Comunicarea este caracterizat de elemente specifice n orice domeniu. Specificitatea
comunicrii n medicin este determinat de faptul c relaia dintre cele dou pr i (personalul
medical i pacient)este mai complexa deoarece actul medical interfereaz cu destinul
pacientului. n domeniul medical, ,,comunicarea reprezint o abilitate clinic fundamental,
medicii i asistentele comunic cu pacienii i cu familiile acestora mult mai frecvent dect
ndeplinesc orice alt procedur medical sau de nursing. Este dovedit c o bun comunicare
are ca principal efect faptul c se creeaz relaii, acord valoare celeilalte persoane, reduce

izolarea, permite colectarea cu acuratee a informaiilor, permite informarea adecvat a


pacientului i exprimarea sentimentelor, reduce incertitudinea i poate oferi satisfacii celor
implicai.
Strategii de comunicare eficient:
-Sa comunicam eficient
-Sa informam corect
-Sa folosim metode de comunicare adecvate
-Sa verificam eficienta comunicarii: obtinerea feedback-ului
Tehnici de comunicare oral:
A tii s asculi este prima condiie a unui dialog. Dar ce poate s spun bolnavul? n
general, el nu are cunotinele medicale care s-i permit o descriere a acuzelor sale n
termeni proprii i precii. El poate s tac din timiditate sau pentru c nu gsete cuvintele
potrivite. El poate oferi cuvinte goale de coninut i cuvinte vagi. Este bine cunoscut
ezitarea de a vorbi tocmai despre detaliile cele mai importante, dac sunt de ordin intern sau
dac ele arunc o lumin nefavorabil asupra persoanei sale. De aceea, rentorcndu-ne la
elementul de ascultare, nelept ar fi ca fiecare cadru medical s-o fac eficient, urmnd paii:
- privete persoana;
- oprete ce faci i ignor ce-i atrage atenia;
- pstreaz o distan potrivit (30 cm 1 m);
- stai drept, sau uor aplecat ctre persoana care vorbete
1. Strategii de ascultare
1.1 Ascultarea activ/pasiv
Ascultarea pasiv trebuie depit prin:
* Urmrirea cu atenie a ntregului sens al mesajului
* Evitarea formulrii de concluzii pe parcursul prezentrii
* Colaborarea permanent cu vorbitorul
* Verificarea corectitudinii nelegerii mesajului
Ascultarea activ presupune:
S i focalizezi atenia pe vorbitor;
S pstrezi contactul vizual;
S acorzi atenie sentimentelor vorbitorului;
S ari c nelegi ce i se spune;
S nu etichetezi vorbitorul n funcie de prima impresie;
S ai rbdare atunci cnd asculi;
S repei ideile principale ale vorbitorului;
S fii flexibil;
S ntrzii momentul evalurii;
S fii ct mai obiectiv;
S ncerci s creezi o stare empatic cu vorbitorul;
S nu te grbeti s dai sfaturi sau s tragi concluzii.
1.2. Prezentarea oral
Elaborarea prezentrii
Elaborarea unei prezentri presupune:

Stabilirea obiectivelor: pozitive, verificabile, concrete, clare;


Analiza asculttorilor (a publicului): ce termeni, cunotine de specialitate sunt deja
cunoscute,
ce valori respect asculttorii, ce ateptri au acetia;
Culegerea, structurarea i aranjarea ideilor;
Aranjarea coninutului;
Stabilirea duratei prezentrii (10-30 minute);
Realizarea prezentrii cu ajutorul mijloacelor alese;
Prezentarea propriu zis.
Mijloace de prezentare
Comunicarea oral
Expunerea prezentrii
Ca s putem comunica eficient tot ceea ce am pregtit, trebuie s fim ateni la cteva reguli:
-stabilirea cu atenie a elementelor ce trebuie neaprat comunicate;
-informaiile comunicate trebuie s fie clare;
-putem indica sursele folosite;
-concepem expunerea ca un dialog cu ceilali;
-ncercm s asigurm permanentun contact vizual cu auditoriul;
-prile mai dificile se expun mai rar, apelnd la: exemple, diapozitive;
-prile mai uoare se expun mai repede;
-propoziiile cheie se accentueaz, se repet;
-este indicat utilizarea unor mijloace care faciliteaz nelegerea mesajului:ilustraii, desene,
plane;
-utilizarea limbajul nonverbal;
-este indicat variaia n text, intonaia.
-asigurarea claritatea informaiilor prin: indicarea surselor, folosirea de date, argumentri,
accentuarea
ideilor principale, contactul vizual cu audiena, folosirea mijloace vizuale.
Pentru o prezentare eficient, de mare importan este i nfiarea noastr, ca i atitudinea
pe
care o adoptm.
1.3.Argumentare prin idei clare, relevante, concise, persuasive, adaptarea contextului si
interlocutorului.
Argumentarea este un cumul de fraze sau propoziii destinate convingerii unui interlocutor
cu privire
la o idee, o tem, o convingere.
Argumentarea se compune din:
Opinia - este absolut necesar i poate avea n vedere o idee, o tem, o convingere
Vorbitorul - cel ce argumenteaz i vrea s transmit opinia proprie.
Argumentul - este punerea ntr-o anumit form a opiniei pentru a convinge interlocutorul.
Poate lua
forma unei scrisori, a unei reclame, a unui discurs...
Auditoriul/interlocutorul - este cel ce recepteaz argumentul. Poate fi un individ, un grup sau
un public larg.

Contextul - reprezint situaia n care se desfoar comunicarea. Argumentarea trebuie s fie


logic. Ea
se va realiza n funcie de obieciile exprimate n legtur cu o anumit tem, idee, produs,
serviciu. Argumentarea trebuie s ia n consideraie opiniile interlocutorului.
Reguli de urmat:
Fii clar n primul rnd fa de voi: care v sunt obiectivele, ce erori ai comis, ce ateptai de
la interlocutor, ct de bine v cunoatei...
Artai ce sentimente avei: nervos, indignat, mulumit, dezamgit....interlocutorul vrea s
aib a face
cu oameni nu cu blocuri de ghea.
Avei grij la limbajul nonverbal: surdei, avei o inut dreapt, nu ncruciai braele...
Acceptai riscurile: artai c suntei curios, propunei soluii noi, nu v temei de
responsabiliti.
Adoptai un stil personal: ce gusturi avei, ce caliti, ce defecte.
Interesai-v de alii: ce probleme are interlocutorul, ce proiecte are, cum i petrece timpul
liber.
1.4.Facilitarea comunicarii eficiente prin:
acceptarea de opinii diferite, incurajarea discutiei, asigurarea posibilitatii de exprimare,
oferirea
feedback-ului, stimularea creativitatii, incadrarea in timp, viteza vorbirii, adaptarea
comunicarii la
nivelul de intelegere al auditorului, folosirea unui suport specific.
Pentru o comunicare eficient este necesar s respectm cteva reguli.
Pentru a v verifica eficiena comunicrii orale putei parcurge urmtoarea list
raspunznd cu
Da sau Nu :
Ai atras i meninut atenia i interesul interlocutorilor?
Prezentarea a fost bine structurat?
Ai utilizat mijloace de prezentare?
Ai ncurajat interveniile, ntrebrile?
Ai utilizat un limbaj simplu, corect, clar?
Ai vorbit pe un ton corespunztor?
Ai fcut uz de limbajul non verbal?
Ai fost bine auzii?
Organizarea spaiului n care a avut loc prezentarea a fost eficient?
V-ai ncadrat n limita de timp propus?
COMUNICAREA TERAPEUTICA
Uneori comunicarea devine chiar unica modalitate de tratament in cazul unor boli cronice,
prin
sfaturi, suporturi, informatii gasindu-se stilul de viata impus de boala.De aceea comunicarea
este componenta a relatiilor interpersonale asistenta-pacient;un act planificat,deliberat si
profesionist.

Scop:
-Stabilirea unei relatii umane pozitive care va permite atingerea obiectivelor de ingrijire.Se
realizeaza
prin tehnici de comunicare terapeutica ce au la baza comunicarea verbala si nonverbala.
Conditii pt. o comunicare eficace:
-Sa se tina cont de factorii fiziologici si socio-culturali care pot influenta comunicarea.
-Asigurarea unui confort psihic si fizic al pacientului.
-Castigarea respectului pacientului.
-Castigarea increderii.
-Mesajul transmis sa fie scurt si clar,vocabularul utilizat sa fie pe intelesul pacientului,debitul
verbal
sa fie potrivit,tonul adecvat,intonatia sa nu fie influentata de emotiile sau oboseala
asistentei,sa fie ales momentul potrivit;mimica,gesturile sa accentueze cuvantul sau sa
ilustreze ideea.
-Sa se manifeste solicitudine fata de pacient.
-Atingerea pacientului(de ex. prinderea mainii unui pacient trist sau cu dureri) sa fie utilizata
in masura
in care acesta intelege bine semnificatia si o accepta ca pe un mesaj de incurajare,tandrete si
sustinere afectiva.
TEHNICI DE COMUNICARE TERAPEUTICA SI ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL
1.Ascultarea activa:
Asistenta isi mobilizeaza intreaga atentie pt. a intelege mesajul pacientului respectand
urmatoarele reguli:
-sta in fata pacientului cand vorbeste,il priveste in ochi pt. a-i demonstra dorinta de a-l
asculta;
-adopta o atitudine deconectata:
-nu face miscari care ar putea distrage interlocutorul
-il aproba cand spune lucruri importante
2. Acceptarea este vointa de a asculta mesajul unei persoane fara a manifesta indoiala sau
dezgust chiar daca sunt divergente de idei:
-asistenta va manifesta toleranta fata de pacient
-il va asculta fara sa-l intrerupa
-ii va da o retroactiune verbala pt. a arata ca intelege ce-i spune
-se va asigura ca mesajele sale nonverbale corespund mesajelor verbale
3. Intrebarile sunt un mijloc direct de comunicare si dau tonul unei interactiuni verbale:
-vor fi legate de subiectul discutata
-vor fi puse in ordine logica
-asistenta va fi atenta sa epuizeze un subiect inainte de a trece la altul
-asistenta va alege intrebarile in functie de raspunsurile pacientului.
4. Parafraza este redarea mesajului pacientului in cuvintele ei pt. a se asigura intelegerea lui
corecta.
5.Clarificarea cand intervine o neintelegere,asistenta poate intrerupe discutia pt. a calrifica
sensul mesajului.

6. Focalizarea = centrarea mesajului pe o anumita problema de sanatate.Asistenta va ajuta


pacientul sa nu descrie in termeni vagi problemele sale.
7. informarea pacientului:
-informatiile vor fi date cu regularitate si la momentul oportun
-vor fi transmise intr-o maniera favorabila de comunicare cu pacientul.
-nu se vor divulga informatii pe care medicul doreste sa nu le cunoasca pacientul.
8.Linistea va permite asistentei si pacientului sa-si organizeze gandurile.
Asistenta care sigura linistea in comunicarea cu pacientul dovedeste ca este gata sa-l asculte
cu rabdare.
9. Recapitularea este o revizuire a principalelor idei discutate.Asistenta incepe o discutie
rezumand-o pe precedenta pt. a ajuta pacientul sa-si aminteasca subiectele abordate.
Comunicarea deficitar poate fi determinat de oricare dintre cei doi participani la acest
proces, respectiv att de cadrul medical, ct i de pacient. n literatura de specialitate sunt
identificate cinci elemente cheie ale problemelor de comunicare legate de cultura celor dou
pri:
(1) diferenele culturale n modelele explicative ale sntii i bolii;
(2) diferenele n valorile culturale;
(3) diferenele culturale n preferinele pacienilor privind relaia personal medical- pacient;
(4) distorsiuni de percepie rasiale;
(5) bariere lingvistice
STILURI DE COMUNICARE INEFICACE
1. A-ti spune parerea are urmatoarele consecinte:
-inhiba personalitatea pacientului
-intarzie rezolvarea problemei
-nu-i da posibilitatea de a lua decizii
2. A da asigurari false:
-impiedica avansarea comunicarii
3. A adopta o atitudine de aparare:
-a raspunde criticilor printr-o atitudine defensiva inseaman a-i nega dreptul pacientului la
propriile pareri
4.A manifesta aprobarea sau dezaprobarea excesiva:
-o aprobare excesiva presupune ca acesta este singurul lucru acceptabil,o dezaprobare
excesiva poate face pacientul sa se simta respins,sa evite interactiunea.
5. A generaliza pe stereotipii:
-orice persoana este unica si o generalizare ar nega aceasta unicitate
6. A schimba subiectul:
-este o impolitete
-impiedica comunicarea terapeutica sa inainteze
-pacientul isi pierde firul ideilor si spontaneitatea,mesajul poate deveni confuz.
COMUNICAREA IN CONDITII DEOSEBITE
1.NERVOZITATEA=in general este semn de teama,anxietate sau neputinta.Poate fi cu succes
prevenita prin explicatii si asigurari,precum si prin atingeri delicate ale mainii bolnavului.Ce
este de facut cand pacientul este nervos?
Sunt indicate urmatoarele atitudini:

-verifica observatia!(este sau pare numai,persoana suparata?)


-intelege si accepta!
-Ajuta sa inteleaga cauza!
-Incurajeaza activitatea fizica!Acest lucru o va indeparta de cauza supararii.
-Nu raspunde la nervi cu nervi! Aici e nevoie de mult calm si mult tact.
2. AGRESIVITATEA
Trebuie sa evitam si sa minimalizam iesirile violente ale pacientilor.Se impune cunoasterea
unor strategii de abordare a persoanelor potential sau actual violente:
A)Identificarea celor potential violenti:
-leziuni cerebrale
-sindrom psihic-somatice
-senilitate
-consum de substante psiho-active/alcool ,droguri
-personalitate disociala
B)Recunoasterea potentialului crescut de violenta:
-istoric violent
-confuzie si dezorientare
-agitatie psiho-motorie
-iritabilitate,impulsivitate,suspiciune
C)Evitarea manifestarilor de violenta ale pacientilor:
-se informeaza ceilalti membri ai echipei
-se investigheaza antecedentele
-se identifica cauzele in care pacientul devine agresiv,in scopul evitarii lor
-se intrerupe interviul
-nu se atinge pacientul,nu se fac miscari bruste
-se asigura securitatea propriei persoane(nu sta singur cu pacientul,acopera-ti retragerea)
-se va folosi o incapere ce poate fi observata continuu
-nu se lasa la indemana obiecte taioase sau contondente
-persoana nu va fi deranjata mai mult decat este necesar
-se orienteaza pacientul catre activitatiinteresante
-la nevoie se administreaza medicamentatie sedativa.
D)Daca persoana devine violenta:
-se intreba calm pacientul cu ce anume poate fi ajutat
-se evita confruntarile
-nu se pronunta cuvinte care ar putea fi interpretate
-se foloseste diversiunea(deturnarea)
-se pastreaza distanta
-nu se sta cu spatele la pacient
-nu se intinde mana dupa obiecte
-daca situatia devine critica,se stiga dupa ajutor si se paraseste repede incaperea
Prezenta unor persoane mai puternice poate calma pacientul,daca nu, se trece la
administrarea de medicamente.
MANIFESTARI DEOSEBITE IN COMUNICARE
1.PLANSUL:Poate fi de ajutor si trebuie inteles si ingaduit.NU-i cere pacientului sa se

opreasca din plans.Asigurandu-i intimitatea,tinandu-i companie,privindu-l in fata,sunt tot


atatea conduite folositoare.Se atinge bolnavul si va fi incurajat sa vorbeasca,ascultandu-l cu
atentie,fara intreruperi.
Este contraindicat sa plangi alaturi de bolnav pt. a-ti arata compasiunea.
2.DEPRESIA:Are multe cauze si se manifesta diferit de la o persoana la alta,dar de obicei
vorbirea este inceata cu raspunsuri scurte.
Este dificil de abordat din cauza lipsei de concentrare,sentimentului de
inutilitate,pesimismului sau chiar gandului la suicid.
De aceea ,acesti bolnavi trebuie supravegheati,dar nu sacaiti.Se vor pune intrebari scurte si
vom incerca sa-i facem sa se simta ocrotiti.Nu se insista asupra problemelor care-i macina.
3.BARIERE DE LIMBAJ= apar in starile foarte grave,in care comunicarea devine un efort
mult prea mare.Vor fi evitate discutiile inutile si vor fi puse numai intrebari scurte,de maxima
insemnatate.Daca pacientul este inconstient continuati sa vorbiti normal ca si cum v-ar
auzi.Intotdeauna vorbiti inainte de a atinge pacientul care nu va poate vedea.
4. DIFICULTATI AUDITIVE:Pacientul care nu aude bine,vorbiti-i numai cand va vede fata si
va poate urmari miscarea buzelor.
-cand intrati in incapere ,atentionati-l printr-o atingere usoara,iar daca are proteza auditiva
asigurati-va ca este deschisa.
-nu va acoperiti fata si nu mestecati in timp ce vorbiti
-construiti propozitii scurte,cu cuvinte simple,intr-o exprimare calara,concisa,iar daca vi se
cere sa repetati,spuneti aceleasi cuvinte.
-folositi mimica fetei si gestica
-ridicati usor tonul dar nu strigati,cu surzi se vorbeste incet.
-daca un cuvant nu este inteles,scrieti-l citet pe o bucata de hartie
-fiti calm.nu va enervati.
5.DIFICULTATI VIZUALE:Numai verbala si lipsa mijloacelor nonverbale pe care le
receptam cu ajutorul vazului ,este deosebit de saraca.
-De aceea,comunicarea cu persoanele nevazatoare necesita niste priceperi speciale si conduite
corespunzatoare
-La intrarea si iesirea din incapere trebuie sa vorbiti pt. a va face cunoscuta prezenta
-Explicati tot ceea ce se petrece in jur,in mod firesc,cu multa naturalete si seriozitate.
6. DISFAZIA=este tulburarea de vorbire cauzata de unele leziuni cerebrale care se manifesta
prin diminuarea coordonarii in vorbire,dificultatea aranjarii cuvintelor in fraze,neputinta de asi gasi cuvintele si chiar imposibilitatea de a pronunta cuvinte.Ceea ce este insa de
retinut:disfazicii aud si inteleg,de aceea comunicarea are loc precum si cu persoanele
sanatoase.
7.EVALUAREA COMUNICARII:este un pas important in relatia ce se dezvolta intre
asistenta medicala si pacient.Acest pas consta in aprecierea nivelului de comunicare la care sa ajuns intre cele doua persoane.
Fiecare persoana poate sa cunoasca nivelul de empatie si de intelegere la care a ajuns cu
interlocutorul sau,de aceea evaluarea comunicarii este o autoevaluare.
Comunicarea nonverbala a fost cerectata indelung de specialisti,iar cercetariile au dus la
concluzii interesante.Unul din cercetatorii interesati de acest aspect a fost Szidney Jourard,de
la Universitatea din florida,ale carui cercetari s-au axat mai mult pe tingere,pe contactul

epidermic,care in viziunea sa constituie limbajul primitiv al iubirii si are un efect natural


calmant si linistitor.
8. CONTACTUL VIZUAL
Doi cercetatori de la OXFORD din Marea Britanie,au plecat de la presupunerea ca oamenii
relationeaza intre ei prin anumite semnale,care dezvolta fie tendinte de apropiere,fie de
respingere.
Intimitatea se manifesta printr-o varietate de actiuni nonverbale,contactulochi in
ochi,zambetul,ridicarea capului.
Cei doi cercetatori au ajuns la concluzia ca diminuarea contactului vizual reprezinta una din
metodele cele mai eficiente de a face fata situatiei neplacute,cand o persoana straina se
apropie prea mult.Mai mult,persoanele au tendinta de a-si trage torsul inapoi,de a cobora
privirea ,de a-si duce mainile la ochi ,de a-so micsora fanta palpebrala,de a se scarpina in
cap,de a-si aprinde o tigar sau de a-si sufla nasul mai des decat daca interlocutorul este la o
distanta mai mare.
Interactiunea semnalelor verbale si nonverbale duc la transmiterea de mesaje
complexe,particulare;polisemia limbajului nonverbal asociat cu calritatea si nuantarea celui
verbal,fac din fiinta umana cel mai specializat furnizor si beneficiar de comunicare.
Asistenta medicala are ca functie importanta invatarea comunicarii in general si al celei
nonverbale in special,pt a reusi o relatie benefica cu pacientul.
O comunicare adecvata inlatura temerile pacientului si il ajuta la structurarea problemei care
trebuie solutionata.Faciliteaza apropierea de bolnav,de familia acestuia,despovarand-o de
greutatea izolarii si a anxietatii.Daca asistenta medicala stie sa comunice,de cele mai multe
ori ,se transforma si in cel mai bun prieten.
RAPORTUL FORMAL
Realizarea unui raport formal
1.Informatii selectate in functie de complexitatea temei, publicului tinta, relevan.
Selectarea informaiilor
Informaiilor necesare ntocmirii unui raport urmresc:
Ce surse de informaii putem folosi?
Este necesar s rspundem la ntrebri cum ar fi:
Ce informaii mi sunt necesare?
Ce obiective urmresc?
De unde se pot obine informaiile necesare?
Cum s obinem informaiile necesare?
Cine este destinatarul informaiilor?
Ct de vechi sunt informaiile necesare?
Care este valabilitatea informaiilor?
Este sigur acurateea lor?
Sunt informaiile suficiente pentru a rspunde necesitilor?
2.Continutul si structura raportului in functie de: tipul informatiei, succesiunea logica,
suportul (grafica, standardul de prezentare, formatul).
Structura raportului
Raportul este un document scris care prezint ntr-un mod structurat analiza unor fapte,

documente cu privire la o problem ce necesit luarea unei decizii. Raportul propune soluii.
Autorul raportului ofer unele soluii dar nu ia decizii.
Componentele unui raport pot fi:
Prezentarea generala
Pagina de titlu: data, emitorul, destinatarul
Cuprinsul
Coninutul
Raportul poate avea urmtorul format:
Sinteza reprezint un document intern scris care circul de jos n sus. Spre deosebire
de raport ntr-o sintez autorul nu are nici o poziie, nu propune o rezolvare ci doar prezint
problema.
3. Raportul formal elaborat: document coerent, bine structurat, adecvat scopului propus.
3.3. Elaborarea unui raport
Raportul este folosit frecvent n viaa profesional. El poate fi raport de activitate, raport de
stagiu, raport de vizit i poate fi tehnic sau administrativ.
n elaborarea unui raport vor fi parcurse urmtoarele etape:
Identificarea problemei propuse;
Culegerea de informaii;
Identificarea diferitelor soluii;
Determinarea mijloacelor necesare pentru aplicarea soluiilor;
Identificarea soluiei optime;
Organizarea ideilor;
Realizarea raportului.
Pentru a realiza un raport bine structurat este necesar:
- S cutai idei;
- S structurai
- S organizai;
- S exprimai eficient.
Activitatea n cadrul echipei de ngrijire,comunicarea profesional i cooperarea cu membrii
altor echipe din sectorul sanitar presupune o buna pregatire profesionala si abilitate de
comunicare dezvoltata. Comunicarea n cadrul echipei terapeutice este importanta deoarece o
comunicare deficitar n cadrul echipei medicale este asociat cu erori medicale i rezultate
de sntate negative . O comunicare eficient ntre membrii echipei terapeutice i pacient
determin o cretere a eficacitii i a nivelului de nelegere al acestuia cu privire la
tratament, mbuntete compliana , i, n unele cazuri, determin o exprimare liber a
bolnavului.
Datorit unei comunicri eficiente putem promova stilul de via sntos al persoanei,
familiei, grupurilor dar i susinerea persoanelor n situaie de criz ct i a familiilor
acestora. Pentru a evita ca anunul vetilor proaste s aib un efect distructiv,cadrul medical
trebuie s-i adapteze discursul n funcie de nivelul de comprehensiune al pacientului, de
structura psihologic a acestuia . Profesionitii trebuie s fie extrem de responsabili n
alegerea cuvintelor, ele putnd reprezenta la un moment dat arme ce pot fi folosite n
situaii extreme de ctre personalul medical. Discursul pe care l utilizeaz cadrele medicale
poate avea att efecte benefice, ct i distructive asupra ambelor pri implicate.

Procesul de comunicare devine, din ce n ce mai mult, un procedeu terapeutic, o abilitate


clinic fundamental. Pentru a comunica eficient cu pacienii, sunt absolut esen iale
schimbri n filozofia i cultura din mediul de ngrijire. ntreg personalul medical trebuie s
primeasc o instruire adecvat care s rspund nevoilor pacienilor i care s se concentreze
pe abordarea holistic a acestuia.
Comportamentul prosocial,condiia esenial a profesiunii noastre nseamn,n
primul rnd , comunicare. tiina i arta comunicrii salveaz neputina i eecul n faa
bolii.

Pentru portofoliu vei pregti urmtoarele:


-ntr-un dosar de plastic cu in vei ataa prima pagin pe care vei scrie
:PORTOFOLIU,modulul, numele dvs.
-dou referate cu teme la alegere din urmtoarele:Comunicarea profesional medical;Factorii
care influeneaz comunicarea n domeniul medical;Promovarea stilului de via sntos al
persoanei,grupurilor,familiilor; Comunicarea profesional cu alte echipe din domeniul
sanitar;Comunicarea n cadrul echipei medicale; Comunicarea medical-mijloc de transmitere
a mesajului sau terapie?;Susinerea persoanei/familiei n situaii de criz.(referatele vor
conine 3-5 pagini)
-bibliografie