CARACTERISTICILE PSIHICULUI UMAN

1.1 Psihicul uman trebuie considerat ca facand parte din continuumul general al psihicului dar si ca
reprezentand un moment de discontinuitate evolutiva.

Trasaturi si determinatiile psihicului in general:

 are natura informationala, este functie a sistemului nervos, se constituie in procesul comunicarii
organismului cu mediul extern, are functie de semnalizare-designare cu rol de reglare in
dinamica organismului cu mediul.
 aparitia omului reprezinta un moment de discontinuitate, de salt calitativ pe traiectoria evolutiei
 aparitia psihicului este legata de desprinderea din seria animala si de constituirea unui nou mod de
existenta, cel sociocultural.
 evolutia biologica a creeat partea de hardware capabila sa ridice la nivel superior relationarea
organismului cu mediu si procesarea informatiilor
 principalele elemente de hardware care asigura realizarea noii forme a psihismului uman sunt
creierul si pozitia bipeda care a permis largirea orizontului vizual si folosirea membrelor
superioare.
 mediul sociocultural asigura software-ul adica programele logice interne de procesare, integrare si
interpretare a continuturilor informationale

Prima caracteristica esentiala a psihicului uman- dinamismul evolutiv:

-constituirea organizarii de tip uman are un caracter evolutiv-istoric, multistadiala

-spre deosebire de seria animala unde patternul de baza al organizarii psihocomportamentale ramane
relativ acelasi, in seria evolutiva umana acesta va suferii modificari de la o etapa istorica la alta iar sursa
acestei schimbari o constituie dinamica mediului sociocultural
-ritmul si amplitudinea schimbarilor in configuratia mediului sociocultural au sporit in progresie
geometrica, imprimand restructurari profunde in sfera vietii psihice a noilor generatii
-in epoca actuala schimbarile au devenit foarte rapide altfel incat una si aceeasi generatie este obligata
sa-si restructureze de mai multe ori in viata sistemele de cunostinte, de atitudini si mentalitati elaborate in
cursul anilor de scoala
Concluzie: prima caracteristica definitorie a psihicului uman o constituie pregnantul sau dinamism evolutiv.
Daca in plan biologic evolutia omului este considerata incheiata, in plan psihic evolutia ramane permanent
deschisa amplificandu-si spatiul de variabilitate intergeneratii si interindividuala.

A doua caracteristica este complexitatea psihicului uman:

-este ceea ce deosebeste psihicul uman de cel animal

-psihicul uman este cel mai complex sistem dintre toate sistemele reala cunoscute pana acum; complexitatea
se realizeaza in plan structural-arhitectonic si in plan functional

Din punct de vedere structural:

-sistemul psihic uman (SPU) poseda cea mai mare eterogenitate modala si cea mai intinsa plaja de
variabilitate valorica a componentelor de baza in plan interindividual
-psihicul uman are in alcatuirea lui elemente primare prezente si la animale dar si comportamente propii
numai lui, de genul proceselor secundare superioare:
 gandirea logica bazata pe principiul generalizarii, abstractizarii si formalizarii
 imaginatia creatoare
 emotii si sentimente superioare de ordin estetic si socio cultural

1
  complexe structuri aptitudinale de executie si creatie
 memoria istorica
 vointa deliberativa
 trasaturi caracteriale
 limbajul articulat
 motivatie socioculturala
functia decizionala
 functia de valorizare axiologica
-complexitatea structurala a psihicului uman reiese si din schema logica de organizare interna a lui
-schema se dispune pe verticala (ierarhic) dar si pe orizontala

Dimensiunea verticala:

-ne dezvaluie caracterul plurinivelar al organizarii interne, delimitarea principalelelor susbsisteme dupa
criteriul inferior-superior, primar-secundar,
-facand o sinteza a punctelor de vedere din evolutia psihologiei vom ajunge la trei niveluri esentiale ale
organizarii SPU: nivelul inconstient, nivelul subconstient si nivelul constient.
-ideea organizarii ierarhice multinivelare in forma ei elaborata apartine scolii psihanalitice si anume lui S.
Freud care introduce cele trei instante: sinele (id-ul), supraeul (sperego), eul (ego)-aceasta notiune de
organizare multinivelara se aplica functiilor si proceselor particulare de la senzatie la gandire

 Nivelul inconstient:

 secolul 17 Leibnitz vorbea de existenta „perceptiilor mici” care se produc sub pragul constientei si pot
influenta perceptia si gandirea constienta
 Maine de Biran (1766-1824) vorbeste de perceptii obscure pentru ca continutul lor nu relateaza nimic
in mod direct
 G. Fechner (1801-1887) vorbeste de senzatii subliminale care nu reusesc sa se individualizeze in planul
constiintei dar influenteaza prin potentare si diminuare pe cele constiente
 Helmholtz (1897) sustine existenta unor rationamente inconstient cu ajutorul carora explica fenomenul
de insight (gasirea unei solutii instantaneu)
 in filozofie s-a sustinut ideea unei vieti psihice inconstient in secolul al 19-lea Schelling, Schopenhauer,
Nietzsche, Hartman
 tot in secolul 19 se formuleaza opozitia dintre rational si irational, dintre omul uman si omul bestie
 cele doua entitati sunt prezente in fiecare persoana dar raportul dintre ele este variabil
 se separa doua tendinte unilateral absolutizante si reciproc excusiviste: tendinta rationalista cu
predominarea rationalului asupra irationaluilui si tendinta irationalista cu predominarea
irationalului asupra constientului
 in acest context Freud a cercetat stiintific fenomenele inconstinte realizand pentru prima data o analiza,
descriere si interpretare a acestei realitati
 el (Freud) sparge tiparele si demonstreaza necesitatea includerii in psihicul uman a inconstientului ca o
componenta esentiala pentru dinamica personalitatii si pentru comportamentul uman
 Freud face parte din linia filisofica a irationalului, deci va conferii inconstientului rolul esential in
structura aparatului psihic, pe seama inconstientului punandu-se toata gama manifestarilor si
activitatilor omului
 daca pana atunci psihologia gresea urmarind doar domeniul proceselor constiente, Freud greseste printr-
o limitare inversa.

2
Din punct de vedere psihanalitic apar doua forme ale inconstientului:inconstientul colectiv (Jung) si
inconstientul individual (Freud).

Inconstientul colectiv:
-este alcatuit din elemente de ordin afectiv, motivational, cognitiv si executiv-instrumental adica scheme
interne de raspuns si comportament constituite in cursul evolutiei istorice a speciei umane si conservata in
straturile profunde ale memoriei
-la nivelul fiecarui om se pune in evidenta o memorie a speciei, inascuta si o memorie individuala formata
in ontogeneza
-dupa Jung arhetipurile sunt elemente ale vietii psihice ancestrale la niste tipare care vor ghida din interior,
in sens imperativ procesul plamadirii personalitatii de fatada a individului
-arhetipul este format din interactiunea fortelor constructive dle vietii si cele distructive ale moriti; arhetipul
este baza vietii psihice si se asociaza cu destinul

Inconstientul individual:
-Freud l-a vazut ca avand doua componente cu rol diferit in dinamica sistemului personalitatii: inconstientul
primar, inascut si inconstientul secundar, dobandit
-inconstientul primar:
 exprima natura biologica a omului; include tendintele pulsionale primare legate de asigurarea
supravietuirii si echilibrul fiziologic al organismului
 este structurat dupa principiul placerii si al reducerii neconditionate a starilor interne de tensiune si
fustratie
 in centru este asezat instinctul erotico- sexual sau complexul libidoului
 libidoul este energia vitala care sta la baza tuturor proceselor de dezvoltare si organizare a personalitatii
-in sfera inconstientului primar se mai includ si starile onirice sau visele, lapsusurile, actele ratate,
inversiunile si aglutinarile verbale acestea reprezinta software-ul sau latura functionala cotidiana a
inconstientului
-trasaturile specifice inconstientului primar sunt incarcatura energetica deosebita si inaltul dinamism care
reflecta periodicitatea starilor de necesitate ale organismului
-inconstientul primar corespunde sinelui

 Inconstientul secundar:
-corespunde supraeului; este constiinta morala a societatii codificata in urma unui mecanism de autocenzura
-dupa Freud inconstientul primar si cel dobandit sunt structuri stabile ale personalitatii ele neevoluand si
nemodificandu-se semnificativ de-a lungul procesului dezvoltarii personalitatii; deci si conflictul dintre sine
si supraeu are un caracter permanent solutionarea fiind interventia celei de-a treia instante a aratului psihic
eul
A. Adler: desexualizeaza inconstientul il reduce la relatia dintre sentimentul inferioritatii si relatia de
compensare a carei dinamica se transforma in motorul dezvoltarii si devenirii personalitatii.
Karen Horney: interpreteaza inconstientul prin prisma sentimentului de securitate si opusului acestuia
anxietatea; conflictele isi au originea in relatia individului cu mediul social.
Erich Fromm: inconstientul apare cu forta de inradacinare a eului in lume, aceasta fiind conditia esentiala a
echilibrului interior; modul de relationare al individului cu mediul social depinde printre altele de
selectivitatea instinctului sau a sentimentului de inradacinare.
K. Wilber (1984) identifica 5 tipuri de inconstient:
1.inconstientul fundament- continuturile lui pot deveni oricand constiente
2.inconstientul arhaic- cuprinde structuri primitive mostenite filogenetic
3.inconstientul submergent-rezultat al refularii sau reprimarii
4.inconstientul „pecete”- continuturi nerefulate dar refulabile

3
5.inconstientul emergent- structuri profunde de la nastere dar neproiectate spre suprafata inconstientului
fundament.
Dilema: inconstientul ste substantiv adica entitate psihica distincta sau adjectiv adica atribut al organizarii
psihice integrale?

 Subconstientul:

-este continutul memoriei de lunga durata care nu se afla in constienta dar care poate fi constientizat
in situatii adecvate
-cuprinde informatii, amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri, tonusul emotional etc.
-este mai intins decat inconstientul si decat constientul; elementele sale sunt in stare latenta si
alcatuiesc rezervorul activitatii constiente curente
-in comportament apar ca parti ale subconstientului deprinderile, automatismele, obisnuintele
-contine informatii care provin din constiinta dar si care vin din inconstient; este o organizare
dinamica in cadrul careia se produc reasezari, rearticulari si reevaluari ale elementelor componente si chiar
programe pentru actiuni constiente viitoare
-o latura concreta a dinamismului intern al subconstientului o pot constitui fenomenele de
reproducere selectiva si de reproducere fabulatorie a unor experiente anterioare
-poseda o anumita autonomie functionala si dispune de mecanisme propii de autointretinere si
autoconservare
-aceste mecanisme sunt stimulate prin functiile constiintei in stare de veghe luand forma activitatii
orientate spre scop si in stare de somn prin starile de ebrietate si cele provocate de narcotice
-visele se finalizeaza si se depoziteaza in sfera subconstientului ceea ce face posibila constientizarea
si relatarea continutului lor imediat dupa trezire.

Importanta subconstientului:
1.Subconstientul asigura continuitatea in timp a eului si permite constiintei sa realizeze integrarea sub
semnul identitatii de sine a trecutului, prezentului si viitorului.
2. Subconstientul da sens adataptiv invatarii permitand stocarea informatiei si experientei pentru uzul
ulterior.
3. Subconstientul asigura consistenta interna a contiintei, durabilitatea ei in timp.
Concluzie: Subconstientul este indispensabil pentru defasurarea unei activitati mintale constiente
„independente” , adica in absenta influentei directe a obiectivelor sau fenomenelor externe.

 Constientul:

In istoria psihologiei constientul a fost vazut ca fiind singurul obiect al psihologiei in psihologia
introspectionista a constiintei, dar a fost si negata, vazuta ca o iluzie, o inventie metafizica in psihologia
behaviorista clasica, varianta wetsoniana.
Constientul este vazut ca o componenta , o forma sau un nivel al organizarii psihice generale. Ea este cea
mai noua componenta din punct de vedere filogenetic. Totodata este si cea mai complexa in ordine
structurala si functionala si cea mai puternic dezvoltata si afirmata la om.
Cracteristicile esentiale ale constiintei sunt:
 discriminarea,
 disocierea,
 decentrarea (raportarea la sine de pe pozitia altuia),
 evaluare-autoevaluare,
 orientarea spre scop stabilit anticipat,
 atribuirea si creearea de semnificatii,

4
  realizarea si afirmarea entitatii si identitatii eului prin crearea si mentinerea controlului asupra
coordonatelor orizontului temporar.

Diferite definitii:

1.Abordarea determinatiei structurale arhitectonice:

- definesc constiinta sumativ: ansamblul functiilor si proceselor psihice particulare, cognitive, afective
si motivationale
- definesc rezumativ-selectiv acorda ponderea principala proceselor superioare ale gandirii sau
structurilor sau functiilor axiologice sau structurilor si functiilor morale.
Definitie structurala: constiinta este un nivel specific, calitativ superior al organizarii psihice, caracterizat
printr-o emergenta integrativa ireductubila si atingand coeficientul de complexitate cel mai inalt la om.
Din punct de vedere genetic structura constientei are un caracter dobandit ce evolueaza istoric, pe masura
dezvoltarii functiilor rezolutiv-integrative ale creierului si a diversificarii mediului sociocultural si se
elaboreaza individual in ontogeneza. Constiinta este subsistemul cel mai deschis la schimbare si evolutie al
psihicului uman.
Formarea si integrarea in plan psihologic sunt mijlocite si sustinute de principiul verbalizarii care postuleaza
rolul de factor potentator reglator si optimizator al limbajului articulat in dezvoltarea psihica generala a
omului. La omul ocidental predomina in constiinta componentele cognitiv-instrumentale, cele de ordin
afectiv-moral fiind secundare. La omul oriental ponderea o detin componentele afectiv-morale si axiologice,
cele cognitiv-instrumentale fiind subordonate.
Desi legile psihologice care guverneaza procesul de elaborare a structurii interne a constiintei individuale
sunt comune pentru toti indivizii, continuturile asupra carora actioneaza si efectele lor difera in limite de la
un cadru sociocultural la altul si de la un individ la altul.
Ca nivel al organizarii psihice constientul poseda atat eterogenitate cat si diversitate structurala interna, cu o
gama de comportamente modale diferite si ireductibile unele la altele, cat si o unitate de ansamblu,
supraordonata care face ca fiecare proces particular sa apara ca reprezentant al ansamblului si sa posede
atributul esential de a fi fapt de constiinta.
In interpretarea derminatiei functionale a constiintei sunt doua orientari:
1.orientarea statica in care constiinta apare ca un camp sau o scena iluminata cu zone de claritate diferita
(Wundt, K. Buhler)
2.orientare dinamica care accentueaza procesualitateta si temporalitatea constiintei (W. James, H. Wallon).
Punctul de vedere dinamic-constructivist.
Din punct de vedere structural constiinta se desfasoara printr-un factor mediator denumit semn, si se
concretizează in construcţia unor sisteme de semnificatii. La baza construcţiei acestor sisteme stau
conexiunile, interacţiunile si interdependentele dintre procesele psihice particulare.
Concluzie: Latura structurala si cea functionala ale cunostintei sunt indisociabile si interdependente:
structura pune in evidenta coordonatele de definitie ale constiintei ca organizare reala, ontologic
ireductubila. Latura functionala evidentiaza rolul adaptativ al constiintei, esenta ei ca forma suprema a vietii
de relatie. In abordarea laturii structurale trebuie sa se puna in evidenta, pe de o parte, diversitatea si
eterogenitatea modala a comportamentelor-continuturi si procese informational-cognitive si afectiv
motivationale; iar pe de alta parte, schema logica de articulare si interactiune a acestor componente. Latura
functionala trebuie interpretata ca unitate dialectica intre stare si transformare, intre statica functionala si
dinamica functionala.

1.2 Indicatori comportamentali pentru evaluarea existentei si

functionalitatii constientului la om:
-raspund la intrebarea „ ce inseamna a fi constient, in ce se concretizeaza acest atribut”. ---valorile acestor
indicatori ne permit sa facem inferente despre gradul de organizare si functionare

5
 a)Starea de veghe (vigilenta):
-este primul indicator comportamental al constientei
-se exteriorizeaza in doua forme: pasiva (stare de repaus static, privire absenta) si activa (exploreaza campul
vizual, in miscare)
Forma pasiva are 2 semnificatii: absenta unui flux concret al constiintei si stare de meditatie, fara
exteriorizari motorii.
Inregistarile biochimice: la pasiv domina ritmul alfa iar in starea activa domina ritmul beta.
-in somn sau coma constatam absenta psihicului constient

b)prezenta de sine are mai multe elemente:

-identitatea eului- cum te cheama, ce varsta ai, ce sex esti?
-orientarea in propia persoana-corectitudinea executarii unor comenzi: ce culoare are parul tau? Ce inaltime
ai?
-orientarea in spatiu- cum ajungi acasa? Unde este sudul?
-pregnanta traiectoriei biografice-capacitatea de reamintire a cat mai multor evenimente din viata

c)orientarea relationala interpersonala- este un indiciu esential al prezentei si functionarii

normale a constientului

d)orizontul informational- defineste statutul de model cognitiv intern al lumii externe

-constiinta un sistem inchegat de cunostinte elaborate si asimilate in ansamblul dezvoltarii ontogenetice,
prin intermediul limbajului
-permite stabilirea volumului general al cunostintelor unui subiect despre lumea fizica si societate

e)capacitatea rezolutiva-indice pentru evaluarea nivelului functional al structurilor cognitive ale

constiintei
Modalitati de evidentiere a capacitatii rezolutive:
-a fi constient inseamna a reflecta obiectele si fenomenele externe prin prisma principiului si legii
determinismului, a cauzalitatii
-a fi constient inseamna a fi capabil sa realizezi generalizari si sa operezi cu concepte
-formularea legilor generale ale obiectelor si fenomenelor din experienta senzoriala
-rezolvarea problemelor
-realizarea de conexiuni corecte intre notiuni si judecati in vederea obtinerii unor informatii noi
-intelegerea – decodificarea informatiilor noi
-interpretarea-stabilirea unor legaturi intre cunostinte si motivatii
-previziunea unor evenimente pornind de la starea lor actuala
-constructivitatea proiectiva-creearea

f)orizontul motivational
-organizare constienta are un nivel mai inalt cu cat este mai dezvolatat subsistemul motivatiei secundare
(socioculturale) si cu cat acesta subordoneaza mai deplin din punct de vedere functional subsistemul
motivatiei primare de natura biologica

g)autoguvernarea-autoorganizare
– exprima functia de comanda- control a constiinte asupra dinamicii relatiei omului cu lumea externa si cu
sine insusi
-asigurarea echilibrului este data de functia de reglare (comanda-control) a constiintei careia i se
subordoneaza funcita informational –cognitiva si cea de proiectie-creatie (generativa).
Autoreglarea:
-de tip inconstient-feedback-ul negativ
6
-de tip constient- feedback-ul pozitiv antientropic; -feebefore- conexiune reglatoare de prospectare,
anticipare
Forme de autoreglare a constiintei:
-autoreglare dinamica- sta la baza finalitatii eficiente a actiunilor
-autoreglare de transferare-actiuni externe directe sau actiuni mentale interne
-autoreglare proiectiva sau de creatie unirea intr-o schema functional –unitara a verigii mentale si a celei
senzorio-motorii externe si apoi transpunerea schemei in realitate
-autoreglarea de optimizare-sta la baza procesului de perfectionare
-autoreglarea de dezvoltare- asigura prin feedback pozitiv trecerea de la organizari elementare la organizari
complexe
-autoreglarea de interactiune interpresonala- asigura controlul si modelarea comportamentului propriu, are
doua forme cooperarea si competitia
-autoreglarea de anticipare- analiza mentala a unei actiuni inainte de efectuarea practica a acesteia

h)planificarea actiunii si stabilirea scopului

Este o functie adataptiva – instrumentala esentiala a constiintei si consta in :
-inregistrarea motivului si stabilirea gradului de urgenta
-formularea scopului, ce trebuie sa faca pentru a dobandii obiectul
-adoptarea mijloacelor bune pentru dobandirea obiectului
-prevenirea si evaluarea consecintelor posibile ale actiunii
-analiza critica a rezultatelor
Dintre cele cinci verigi enumerate mai sus ultimele doua sunt mai putin evaluate.
Concluzie: Evolutia constiintei ca forma superioara a psihicului nu poate fi considerata incheiata, ea
continund atata timp cat va exista omul ca fiinta si categorie istorica.

i)modul de interactiune si coordonare a constiintei de sine si a constiintei lumii obiective

-este un indicator al organizarii si integrarii generale a constientului individual
-o trasatura distinctiva a constiintei consta in opunerea activa a eului lumii externe si in structurarea eului in
constiinta de sine si in constiinta lumii obiective.
Constiinta de sine:
-include cunostintele , pe care subiectul le dobandeste despre sine (bioconstitutional si psihic) si
autoestimarea care este realista, hiper-supraestimare, hipo-subestimare
-evolutia constiintei de sine are doua surse principale: realitatea bioconstitutionala si realitatea externa
Din punct de vedere genetic etapele structurarii constiintei de sine sunt: cenestezia care are doua parti,
incepe de la nastere si devine fondul pe care se construiesc celelate doua etape si ansamblul informational
despre mediul intern al organismului
-constiinta de sine primara- integrarea fluxurilor informationale
Etape de interactiune- presupun comunicarea individului cu lumea externa si consta in:
-individualizarea perceptiva- contine operatii de discriminare, combinare, identificare prin care
individul se delimiteaza de ceilalti oameni
-autoportretizarea-consta in detasarea din grup sau din multime ca entitate distincta; are si functie
proiectiva de cautare a unui model
-sinteza interioara este stadiul de integrare sistemica a functiilor si proceselor psihice legate de
propia persoana intr-o formatiune psihologica superioara eul subiect care se opune formatiunii inferioare eul
obiect; orice eu are o dimensiune istorica el fiind expresia experientelor traite si acumulate pana la
momentul prezent
-rationalitatea este rationamentul despre noi insine; este etapa si nivel integrativ specific al
devenirii constiintei de sine
-emergenta tensionala- asigura activarea si punerea in priza a continuturilor si structurilor psihice
pentru a face individul apt pentru executarea si finalizarea actiunii indreptate spre scop; tensiunea este forta
7
care transforma constiinta de sine in forta motrica interna care da personalitatii atributul activismului
teleonomic: a exista pentru a actiona
-autocontrolul-mecanism specific de gestionare a intregului potential atitudinal-aptitudinal al
personalitatii si ii imprima in relatiile cu lumea forta sau slabiciune, independenta, eroism sau lasitate
Concluzie: constiinta de sine este o complexa formatiune psihologica prin intermediul careia ne delimitam
de cei din jur si ne manifestam ca euri individuale si personalizate ireductibile.
Constiinta lumii obiective:
 Are o componenta cognitiva care consta in date despre insusiri, relatii ale obiectelor externe si
socioculturale care in plan comportamental se concretizeaza in indicatori ai capacitatii de
discriminare
 O componenta axiologica sau structura operatorie
 O componenta motivationala-nevoi si trebuinte
 O componenta afectiva-emotii
 O componenta volitiva de mobilizare
Corelarea celor doua constiinte:
-din punct de vedere genetic dezvoltarea constiintei lumii obiective precede si devanseaza aparitia si
dezvoltarea constiintei de sine
-constiinta lumii obiective-dupa 6 luni de viata
-constinta de sine-dupa 2-6 ani
Optima este aceea formula de organizare a constientului care asigura o interactiune de adaptare si corectare
reciproca a constiintei de sine si constiintei lumii obiective.

Organizarea pe orizontala a sistemului psihic uman:

-ne dezvaluie eterogenitatea modala si intramodala a componentelor sale dupa continut, rol instrumental
adataptiv si mecanism completand tabloul complexitatii lui
-cele trei niveluri ale psihicului nu au un caracter omogen, monobloc ci prezinta diferentiere structurala fiind
alcatuita din elemente inascute si dobandite
Interactiunea constient-inconstient:
-in abordarea sistemica organizarea psihica pe verticala apare ca relatie de comunicare si interactiune in
ambele sensuri intre cele trei niveluri, care in sens ascendent difera unul de altul iar in sens descendent se
modeleaza si se restructureaza evolutiv si optimizant unul pe celelalt
-in organizarea sistemica toate nivelurile ierarhice sunt importante, fiecare are rolul sau, ireductibil in
asigurarea si mentinerea emergentei si unitatii structural-functionale a sistemului; alterarea unui nivel va
duce la alterarea sistemului in ansamblu sub aspectul identitatii sale
-sistemul dobandeste caracteristici calitative noi, de integrare, pe baza interactiunii nivelurilor particulare
constitutive
In structura schemelor comportamentelor si actiunilor ce stau la baza vietii de relatie a omului, gasim
ordonate dupa o anumita logica elemente apartinand celor 3 niveluri ierarhice ale sistemului psihic uman:
inconstientul, subconstientul, constientul. Locul si ponderea acestor elemente variaza in functie de timp, de
situatie si frecventa.
Relatii intre constient si inconstient:
a)relatiile circulare: continuturile constientului trec in inconstient, apoi revin nu integral in constient
b)relatii de subordonare:dominanta funtionala a unui nivel asupra celuilalt (constientul asupra
inconstientului sau inconstientul asupra constientului).
Omul este definit ca fiinta constienta a carui comportament de relationare cu lumea externa este constient.cu
relatii de coordonare sau echilibru: cele doua niveluri de coreleaza si se balanseaza reciproc sub aspectul
fortei functionale