Sunteți pe pagina 1din 3

Anexa 1

Sboar psrile toate

Text suport

De neagra strintate;
Numai umbra spinului

Doina
de Mihai Eminescu

La ua cretinului
i desbrac ara snul,
Codrul-frate cu romnulDe scure se tot pleac

De la Nistru pn la Tisa
Tot romnul plnsu-mi-s-a
C nu mai poate strbate
De-atta strintate.
Din Hotin i pn la mare
Vin Muscalii de-a clare,

i izvoarele i seac
Srac n ar srac!
Cine-a ndrgit strinii
Mnca-i-ar inima cinii,
Mnc-i-ar casa pustia
i neamul nemernicia!

De la Mare la Hotin

tefane, Mria Ta,

Mereu cale ne-o ain;

Tu la Putna nu mai sta,

Din Boian la Vatra-Dornii

Las arhimandritului

Au umplut omida cornii

Toat grija schitului.

i strinul ne tot pate

Las grija sfinilor

De nu te mai poi cunoate;

n seama prinilor,

Sus la munte, jos la vale,

Clopotele s le trag

i-au fcut dumanii cale,

Ziua-ntreag, noaptea-ntreag,

Din Stmar pn n Scele

Doar s-a-ndura Dumnezeu

Numai vaduri ca acele.

Ca s-i mntui neamul tu!

Vai de biet romn sracul,

Tu te-nal din mormnt

ndrt tot d ca racul,

S te-aud din corn sunnd

Nici i merge, nici se-ndeamn,

i Moldova adunnd.

Nici i este toamna toamn,

De-i suna din corn odat

Nici e var vara lui

Ai s-aduni Moldova toat.

i-i strin n ara lui.

De-i suna de dou ori

De la Turnu-n Dorohoi

i vin codrii-n ajutor.

Curg dumanii n puhoi

De-i suna a treia oar

i s-aeaz pe la noi;

Toi dumanii or s piar

i cum vin cu drum de fier,

Din hotar n hotar

Toate cntecele pier.

ndrgi-i-ar ciorile
i spnzurtorile!
Comentariu literar Doina, de Mihai Eminescu
Printre marele sale poezii Luceafrul, Sara pe deal, Floare albastr, Epigonii se numr
i Doina care a fost publicat in prima ediie de Poezii a lui Titu Maiorescu in 1883.
In Doina M. Eminescu, preocupat de realizarea unei mitologii romneti, se oprete asupra
istoriei naionale intr-o comuniune cu natura, cu tot ceea ce aparine fundamental poporului.
Aparine genului liric.
Doina este semnificativ pentru simbolul ce-l reprezint cntecul de speran i de durere a
poporului nostru. Este un strigt, o imprecaie antivrjitoreasc, o descntare, de unde i tonul
violent imprecator descnttor. Mesajul este unul de protest i o chemare la unitate.
Sentimentele de jale, cu blestemul i rugciunea, se impletesc intr-un crescendo-liturgic, dat de
tonul direct i appsat al discursului poetic.
Poezia e alctuit din dou pri. Prima parte cuprinde spaiul geografic, ironia, sarcasmul, fac
din poezie o sintez de gndire i simetrie eminescian intr-un destin al dezndejdii
concentrat in versul Srac, in ar srac; Vai de biet romn sracul,/ ndrt tot d ca racul.
Partea a doua a poeziei sugereaz legtura dintre tefan cel Mare i poporul su chiar dup
moarte.
Verbele sunt utilizate la timpul prezent.
Din punct de vedere dispozitiv rima este imperecheat.
Chemat in ajutorul poporului su, cornul lui tefan urma s detepte Moldova toat, codrii
simboliznd natura in consens cu poporul, aa cum o fcuse Decebal, la rindul su. Poezia se
incheie prin blestemul aruncat asupra rului rii.
Cuvintele cheie inund poezia: Nistru, Tisa, Hotin, Satu Mare, Boian, Vatra Dornii, Stmar,
Scele reprezint limitele teritoriului extins al romnilor, artind cit de mare era Moldova; codrul
reprezint un centru de via, o rezerv de rcoare, ap, mncare i un loc sigur oferindu-le
romnilor ajutor in timpul rzboiului (Codrul frate cu romnul ); romnul dei e in propria
ar se simte strin (i-i strin in ara lui); i totui el este un mare lupttor; izvorul reprezint
focare, energie, venicie (i isvoarele i seac ); dumanii sunt cei care nvleau din toate
prile, instaurndu-se in Moldova i nedorind s plece fiind orbii de bogiile i frumuseile ei
(Vin muscalii de-a clare; Curg dumanii in puhoi/ i s-aeaz pe la noi).
Clopotele simbolizeaz o chemare, un apel ctre toi credincioii sau un mesaj ctre toi oamenii
Moldovei (Clopotele s le trag/ Ziua ntreag, noaptea ntreag,/ Doar s-a ndura Dumnezeu,/ Ca
s-i mntui neamul tu!). Putna sugereaz ideea rugii poporului ctre tefan i Dumnezeu care
reprezint centrul spiritual al tuturor romnilor care se consider adevrai cretini (tefane,
Mria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta). Zborul psrilor este simbol al realiilor dintre cer i pmint
(Sboar psrile toate). Valea este complementul simbolic al muntelui, locul unde se unesc
pmintul i apa cerului pentru a da recolte bogate (Sus la munte, jos la vale).

Figurile de stil sunt prezente in toat poezia: epitete (neagra strintate, ar srac, biet romn
sracul), comparaii (ndrt tot d ca racul), metafore (Codru frate cu romnul a ocrotit
oamneii pe timp de urgie), inversiuni (Vai de biet romn sracul), hiperbole ( Curg dumanii in
puhoi nu numai un duman ne vrea pmintul ci foarte muli, iar romnul e nevoit s tac
(Toate cntecele pier;/ Sboar psrile toate), antiteze (strinii cei care au venit neinvitai,
neamul ce reprezint rdcinile: Cine-au ndrgit strinii; i neamul nemernicia).
Intrat in universalitate inc din timpul vieii, proteica personalitate eminescian devine izvor de
inspiraie poetic, de-a lungul timpului, in variatele ipostaze ale meteoricei, dar dramaticei sale
existene.