UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I

MEDICIN VETERINAR A BANATULUI TIMIOARA

Facultatea de Tehnologia Produselor Agroalimentare

Referat la disciplina

Extracie lichid-lichid
Prof. Coordonator:
Student: Cluoiu Andreea Bianca
Grupa: 421B,anul II

Timioara, 2015

Introducere
Extracia
Extractia este operatia unitara de separare a componentiilor dintr-un
amestec omogen solid sau lichid , pe baza dinferentei dintre solubilitate
acestora intru-un solvent selectiv, numit extragent. Daca amestecul
initial este solid, operatiunea este numita extractie solid-lichid, iar daca
amestecul initial este lichid, operatiunea se numeste extractie lichidlichid. Extractia este operatiunea de separe si purificarea a
componentelor dintr-un amestec omogen sau eterogen prin dizolvarea
selectiva in diferiti solventi, in functie de solubilitatea substantelor.
Extracia este una din operaiile de baz ale practicii chimiei organice
fiind una din principalele metode de separare i purificare a substanelor
organice. Extracia este operaia prin care unul sau mai muli
componeni ai unei faze (lichide sau solide) sunt transferai ntr-o alt
faz (lichid), nemiscibil sau parial miscibil, adus n contact cu
prima. n funcie de starea de agregare a produsului din care se face
extracia, se deosebete:
1. extracia solid lichid (elutriere);
2. extracia lichid lichid;
3. extracia gaz lichid.

Extracia lichid-lichid (LLE) este una dintre cele mai vechi tehnici
de separare, cu cele mai multe aplicaii analitice. Aceasta
presupune dou lichide nemiscibile, ntre care speciile chimice se
distribuie conform afinitii (solubilitii) lor fa de ele. In cele
mai multe situaii, una dintre faze este apoas sau parial apoas.
Operaia mecanic prin care contactul dintre cele dou faze este
amplificat se numete agitare. In funcie de scopul urmrit,
analiii de interes vor fi urmrii n una dintre faze. Dac se
urmrete selectivitatea separrii n raport cu toi analiii, atunci
unii analii vor fi urmrii n faza apoas, iar alii n faza organic.
Extracia lichid-lichid poate fi discutat din punctul de vedere al
sistemului
heterogen sau din punct de vedere al analiilor care fac obiectul
unui proces de extracie LLE. Analiii care sunt implicai n
extraciile lichid-lichid pot fi molecule organice (cu sau fr
grupri funcionale disociabile), molecule anorganice, compleci
ai ionilor metalici cu liganzi, perechi de ioni, asociaii moleculare,
etc. De aceea, extracia lichid-lichid poate fi
nsoit sau nu de reacii chimice secundare (derivatizare cu unul
sau mai muli reactivi,complexare, hidroliz, asociere n perechi
ionice).

EXTRAC IA SOLID LICHID

Urmrete separarea unui component, folosind un anumit solvent
organic n carecomponentul este solubil
Pentru asigurarea unei eficienei maxime operaiei solventul se alege n
funcie desolubilitatea substanei de extras, selectivitatea dizolvantului,
stabilitatea substanei n soluie, posibilitii de ndeprtare uoar a
solventului
Eficacitatea este determinatde solubilitateai viteza de difuziune a unei
substane solide nlichid, precumi de viteza de eliminare a substanei de
pe suprafaa de contact.
Timpul de extracie poate fi redus considerabil prin mrirea suprafeei
fazei solide primfrmiare, mcinarei realizarea unei mprosptri
continue a dizolvantului la suprafaa decontact, prin agitare

Procedeul Soxhlet:
se bazeazpe principiul extraciei periodice continue
este simplu, comodi eficace
are o largutilizare n practic
.
Aparatul Soxhlet este format din:
balon cu fund rotund
extractorul Soxhlet
refrigerent ascendent cu bule
cartude formcilindricdin hrtie de filtru, carton poros sau material
ceramic cu guri fine
Mod de lucru:
n balon se introduce solventul n care se efectueazextracia
n extractor se introduce cartuul coninnd substana de extras
vaporii solventului trec prin tubul lateral al extractorului, n refrigerent,
unde se condenseazcurgnd peste substana din cartu
cnd nivelul lichidului ajunge la nivelul superior al sifonului, prin
sifonare, lichidul ajungenapoi n balon
de cte ori cilindrul de extractie se umple, sifonarea se repet
lichidul din balon devine n acest fel o soluie din ce n ce
mai concentratbn substana extras
Dupce extracia s-a efectuat complet (10 15 sifonri), substana
extrasse separ dinsolvent, prin cristalizarea acesteia sau
prin ndeprtarea solventului prin distilare.Avantaj: procedeu este
continuu (periodic), permite o bunextracie, folosind o cantitate mic
desolvent, care efectueaz mereu un circuit nchis.
Extracia lichid lichid Extracia lichid-lichid operaia este cea mai des
aplicat, n laborator i industrie, n scopul separrii i concentrrii unor
componeni din faza iniial, unde acetia se aflau alturi de impuriti.
Aceast operaie are la baz diferena de solubilitate a componentului

extras n unul sau mai muli solveni nemiscibili sau parial miscibili
ntre ei. Faza care conine iniial componenii interesai se numete faz
de extras, iar faza cu care aceasta se aduce n contact poart numele de
faz extractoare sau solvent. La terminarea extraciei, faza care a preluat
componenii se numete extract iar faza rmas rafinat.

Alegerea unui solvent bun pentru extracie, nu se face ntmpltor,

impunndu-se urmtoarele condiii: s solubilizeze foarte bine
substana de extras; s fie, pe ct posibil, nemiscibil cu solventul din
care substana trebuie extras; s extrag ct mai puine impuriti;
s fie uor de eliminat dup terminarea extraciei; s nu reacioneze cu
substana ce trebuie extras; s fie accesibil i la un pre de cost ct
mai redus. Echilibre de repartiie. Coeficient de repartiie Se consider
un compus de extras A ce este solubil n doi solveni nemiscibili sau
parial miscibili ntre ei. ntr-o prim etap peste soluia iniial a
compusului A se adaug cel de-al doilea solvent curat i astfel
moleculele compusului de extras A vor strbate suprafaa de separaie,
trecnd n cel de-al doilea solvent. Pe msur ce concentraia de A n cel
de-al doilea solvent crete, ncepe i procesul invers de trecere a
moleculelor de A napoi n primul solvent (vezi figura 1). Dup un timp
viteza celor dou procese este egal, compoziia n cele dou faze
rmnnd constant, i astfel se stabilete un echilibru dinamic de
repartiie atunci cnd compusul de extras A se gsete distribuit n
anumite proporii n ambii solveni.
Extracia lichid-lichid n laborator Pentru o extracie ct mai eficient se
recomand se recomand efectuarea mai multor extracii succesive cu
poriuni mici din cantitatea total de solvent de extracie. n laboratoare
extraciile se efectueaz prin agitarea soluiei cu solventul de extracie n
plnii de separare, care datorit formei specifice ofer o suprafa de

separaie mare se fac prin agitarea soluiei cu solventul de extracie. Este

recomandat ca umplerea cu lichid a plniei de separare s nu se fac mai
mult de din volumul su. Pentru o extracie eficient este necesar
asigurarea unui contact optim ntre cele dou faze este necesar agitarea
intens a plniei timp de 3-5 minute, dup care aceasta se las n repaus
pn la separarea complet a celor dou faze. n cazul apariiei de
emulsii nu mai este recomandat agitarea, ci n acest caz este suficient
efectuarea unor micri circulare n plan orizontal. Din timp n timp este
necesar efectuarea aerisirii, prin inversarea poziiei plniei i
deschiderea temporar a robinetului. Aceast operaie este absolut
necesar mai ales n cazul solvenilor extrem de volatili (eter etilic, eter
de petrol etc.). Dup separarea complet a celor dou faze, se scoate
dopul de la partea superioar a plniei i faza inferioar este separat cu
grij ntr-un flacon Erlenmeyer. Chiar dac numai una din faze prezint
interes, dup terminarea separrii vor fi pstrate ambele faze pn cnd
avem dovezi certe c substana vizat se gsete acolo unde trebuie.
Faza apoas poate fi uor deosebit de faza organic nemiscibil pe baza
densitilor celor dou faze (faza cu densitatea cea mai mare va constitui
faza inferioar), sau i mai simplu prin efectuarea unui simplu test de
laborator, prin adugarea ctorva mililitri de ap ntr-o eprubet i
colectarea ctorva picturi din faza inferioar, astfel faza apoas va
forma o soluie omogen , iar faza organic un sistem bifazic. Atunci
cnd limita de separaie dintre cele dou faze se apropie de robinet, se
reduce mult viteza de separaie. La final, pentru a se evita o eventual
impurificare, faza superioar se toarn prin gura plniei ntr-un alt
flacon, faza organic se usuc utiliznd un agent de deshidratare
convenabil (Na2SO4 anh., CaCl2 anh., MgSO4 anh. etc.), iar ulterior se
ndeprteaz solventul prin distilare.

4.3.2. Cromatografia de repartitie lichid-lichid

Cromatografia lichid-lichid (LLC) are acelasi principiu ca si extractia,
adica se bazeaza pe distributia moleculelor solutului ntre doua faze lichide
nemiscibile, n conformitate cu solubilitatea acestora n cele doua faze. Mediul care
realizeaza separarea consta dintr-un suport inert (silicagel, kieselguhr) pe care este
depus un strat de faza stationara lichida, iar separarea se realizeaza prin trecerea
unui flux de faza mobila ce contine proba analizata peste faza stationara. Faza
stationara se poate gasi mpachetata ntr-o coloana sau dispusa n strat subtire pe o
placa de sticla sau folie de aluminiu.
4.3.2.1. Faze stationare. Faze stationare legate chimic
Cromatografia lichid-lichid se clasifica n functie de polaritatea relativa a
fazei stationare si fazei mobile n doua categorii:
-

Cromatografie lichid-lichid pe faze normale, n care faza stationara

este polara iar faza mobila nepolara;

Cromatografie lichid-lichid pe faze inverse, n care faza stationara este

nepolara iar faza mobila polara.

n cazul cromatografiei pe faze normale, ordinea de elutie este bazata pe

principiul ca componentii nepolari vor avea o preferinta pentru faza mobila si vor
elua mai repede, n timp ce componentii mai polari vor avea o afinitate mai mare
fata de faza stationara si vor elua mai trziu. n cazul cromatografiei pe faze
inverse, ordinea de elutie va fi inversata, n sensul ca primii vor elua componentii
mai polari. Utilizarea pe scara foarte larga a cromatografiei pe faze inverse (RPC)
la ora actuala se bazeaza pe faptul ca majoritatea compusilor organici au n
structura lor regiuni hidrofobe si n consecinta vor putea interactiona cu fazele
stationare nepolare. ntruct faza mobila n cazul RPC contine n mod uzual apa,
aceasta metoda este foarte buna pentru si pentru separarea substantelor polare care
sunt fie insolubile n solventi organici, fie se leaga prea puternic de adsorbentii
polari pentru a putea fi separate prin cromatografie lichid-solid. Un alt avantaj
important al cromatografie pe faze inverse este ca solventii utilizati nu trebuie
anhidrificati.

Desi faza stationara si cea mobila sunt astfel alese nct

miscibilitatea lor sa fie minima, chiar si o solubilitate foarte mica a fazei
stationare n faza mobila duce la antrenarea ei n timpul curgerii fazei
mobile prin coloana. Din acest motiv, faza mobila trebuie sa fie saturata
cu faza stationara respectiva nainte de a intra n coloana. Acest lucru se
realizeaza n general prin utilizarea unei precoloane (coloane de
protectie) situate naintea coloanei cromatografice. Aceasta trebuie sa
contina o umplutura cu granulatie mare (silicagel de 30-60 mesh, de
exemplu) pe care sa fie depusa o concentratie ridicata (30-40%) din
aceeasi faza stationara care se gaseste si n coloana de analiza.
Suportul fazei stationare este constituit dintr-un material relativ
inert, ca de exemplu: alumina, polimeri sintetici (polimetacrilat,
copolimer stiren-divinilbenzen), sticla si mai ales silicagel, care are
avantajul ca poate fi usor modificat chimic. Este important ca suportul sa
nu interactioneze cu solutul, astfel ca mecanismul retentiei sa nu fie unul
mixt, de repartitie si adsorbtie ci numai de repartitie. Din acest motiv,
atunci cnd se folosesc adsorbenti porosi drept suport este necesar sa se
realizeze o ncarcare avansata a suportului cu faza stationara, pentru a
acoperi toti centrii activi. Suporturile pot sa fie de doua tipuri: poroase
sau superficial poroase. Cele poroase pot fi ncarcate cu o cantitate mai
mare de faza stationara (ntre 10-30%), dar eficienta lor de separare este
mai scazuta. Suporturile superficial poroase se pot ncarca numai cu 0,51,5% faza stationara, nsa au o eficienta de separare mai mare. Eficienta
de separare depinde foarte mult de dimensiunile particulelor de suport,
fiind cu att mai mare cu ct aceste dimensiuni sunt mai mici. La ora
actuala n cromatografia de lichide de nalta performanta se utilizeaza
suporturi de silicagel total poros cu dimensiuni uniforme, ntre 3 si 10
m, de forma neregulata sau sferica. Cele mai eficiente sunt cele sferice
Pentru a elimina problemele legate de pierderea fazei stationare de pe
suport n timpul elutiei, se utilizeaza legarea chimica a fazei stationare
de materialul suportului. Acest tip de cromatografie de lichide se
numeste cromatografie cu faze chimic legate (BPC). Reactiile cele mai
mult utilizate pentru obtinerea acestui tip de faze stationare sunt cele de

sililare. Ele constau n reactia gruparilor silanolice de la suprafata

silicagelului cu clorsilani substituiti. Un exemplu n acest sens este
reactia cu un alchil-dimetilclorsilan, n urma careia ia nastere o faza
chimic legata monomerica, ntruct fiecare molecula de agent de sililare
poate reactiona doar cu o singura grupa silanolica.

Faza mobila
n cromatografia de lichide, alegerea naturii si compozitiei fazei
mobile are o importanta cruciala pentru a obtine o separare eficienta.
Puritatea solventilor utilizati este esentiala. Ele nu pot contine alte
materiale dect n urme. n cazul utilizarii de detectoare n UV, solventii
trebuie sa fie lipsiti chiar si de urme de substante care sa absoarba n UV.
De asemenea, prezenta unor particule solide in faza mobila poate
determina distrugerea pompei sau injectorului sau nfundarea coloanei.
Din aceste motive, solventii cromatografici sunt scumpi si costul lor
reprezinta cea mai mare parte a costului unei analize cromatografice. Au
aparut sisteme cromatografice care realizeaza recircularea solventului n
cazul n care acesta nu contine un solut detectabil, pentru a reduce
costurile.
Proprietatea cea mai importanta a solventilor utilizati n
cromatografia de lichide este polaritatea. Puterea de elutie a unei faze
mobile depinde de polaritatea sa totala, polaritatea fazei stationare si
natura componentilor analizati. n cazul separarilor pe faze normale,
puterea de elutie creste odata cu cresterea polaritatii solventului, iar n
cazul separarilor pe faze inverse ea scade cu cresterea polaritatii

solventului. Popularitatea cromatografiei pe faze inverse este

determinata n mare parte de avantajele utilizarii unor faze mobile polare
ca apa si metanolul: ele sunt mai ieftine, n general mai pure si mai putin
toxice dect solventii nepolari.
Desi nu exista o metoda care sa permita determinarea exacta a
valorii polaritatii, cea mai raspndita este utilizarea indicelui de
polaritate P care reprezinta coeficientul de repartitie al substantei
respective ntre octanol si apa si a fost introdus de Snyder. Acesti indici
au fost determinati pe baza unor date gaz-cromatografice si ele sunt
accesibile pentru un numar de 81 de solventi. Pe baza indicelui de
polaritate solventii se clasifica n 8 categorii.

Exista si o serie de alte proprietati ale solventilor n afara de polaritate

care au importanta n cromatografia de lichide: temperatura de fierbere,
vscozitatea, inflamabilitatea, toxicitatea.
Solventul trebuie ntotdeauna filtrat nainte de a fi introdus n
rezervorul de solvent al cromatografului. Este foarte importanta de
asemenea eliminarea aerului dizolvat sau sub forma de bule din solvent,
ceea ce se face prin degazare n vid, prin barbotare de heliu, prin
ncalzire sau ultrasonare, primele doua metode fiind cele uzuale.
Elutia n cromatografia de lichide de nalta performanta se poate
face n doua variante:
- elutie izocratica
- elutie cu gradient
Elutia cu gradient se utilizeaza mai ales n cromatografia de lichide
cu faze chimic legate si n special n cea cu faze inverse. Cele mai mult
folosite sisteme binare pentru elutia cu gradient sunt metanol-apa si
acetonitril-apa. Dintre acestea, sistemul metanol-apa se foloseste pentru

eluarea compusilor mai polari. Daca polaritatea compusilor analizati este

foarte asemanatoare, de multe ori este nevoie de folosirea unui sitem
ternar de elutie pentru a ajusta mai fin polaritatea fazei mobile. Cel de-al
treilea solvent folosit este de multe ori tetrahidrofuranul.
Optimizarea compozitiei fazei mobile
Modificarea compozitiei fazei mobile reprezinta cea mai simpla
metoda pentru a influenta rezolutia componentilor n cromatografia de
lichide. Pentru separari relativ simple, este posibil ca analiza sa fie
efectuata cu un singur amestec de solventi, adica n sistem izocratic.
Totusi, gasirea amestecului optim nu este usoara tinnd cont de faptul ca
n general este vorba despre un amestec de doi (binar) pna la patru
(cuaternar) solventi. Exista o serie de metode pentru determinarea
acestui punct optim bazate pe secvente de analize care permit ajustarea
compozitiei pna la atingerea celei optime, pe baza unor algoritmuri de
tip simplex. Dezavantajul unei asemenea metode este ca necesita un
numar mare de determinari cromatografice. Cea mai buna metoda de
determinare a compozitiei optime consta n folosirea unui triunghi (n
cazul sistemelor ternare) respectiv a unui tetraedru (n cazul sistemelor
cuaternare), compozitia optima fiind data de un punct n interiorul acesti
triunghi sau tetraedru (Figura 4.11).

Aparatura utilizata n cromatografia lichid-lichid

Asa cum s-a aratat, cromatografia de lichide de nalta performanta s-a

dezvoltat dupa ce teoria separarilor cromatografice a demonstrat ca
pentru obtinerea unei eficiente de separare ridicate, comparabila cu cea
realizata n cromatografia de gaze, este nevoie de utilizarea unor
umpluturi cu granulatie fina, de ordinul a 5-10 m. Pentru a avea nsa
viteze de elutie corespunzatoare, n aceste situatii se impune folosirea
unor presiuni ridicate la intrarea eluentului n coloana. Pe de alta parte,
folosirea unor coloane scurte a dus la scaderea importanta a capacitatii
de ncarcare cu proba, ceea ce a necesitat construirea unor detectoare de
mare sensibilitate.
Schema de principiu a unui cromatograf de lichide de nalta
performanta este data n Figura