MISCAREA FEMINISTA IN PERIOADA

INTERBELICA

Nu numai dreptul absolut ce-l are fiecare individ intr-o alcatuire

statornica de a-si spune cuvantul pentru garantarea intereselor sale
morale si materiale, cuprinse in insasi interesele alcatuirei, da femei
dreptul de vot, ci chiar interesul colectiv o cere: individul ce nu poate
lucra la binele obstesc este o nulitate sociala.
Valentina D. FOCSA, Necesitatea dreptului de vot pentru femei (in
Actiunea feminista, Anul I, Nr. 5, 1919)
In perioada interbelica, revistele si ziarele vremii au consemnat
actiunile intreprinse de organizatiile de femei pentru recunoasterea
drepturilor politice ale acestora. Atat publicistica feminista, cat si cea
misogina au urmarit cu interes diversele dezbateri nationale si
internationale care priveau accesul liber la toate profesiile, dreptul de vot
pentru femeile din Romania din preajma revizuirii Constitutiei din 1923,
dar si miscarea militanta din Europa si America.
O revista care a furnizat astfel de informatii este Jurnalul femeii, aflat
sub directia Emiliei Tailler. Printre stirile feminine ale ziarului grupate in
rubrici precum cronica modei, retete de frumusete, din codul manierelor
elegante , isi gasesc loc, pe prima pagina, mai ales, articole despre
importanta sexului slab in primul razboi mondial. De asemenea, in
paginile publicatiei se aduc si argumente pentru egalizarea situatiei
politice dintre femei si barbati si nu lipsesc nici reflectiile pe tema
avantajelor de care ar beneficia casnicia in urma eliminarii inegalitatii
sociale si politice dintre cei doi pseudo-parteneri. E. Delasurpa subliniaza
schimbarea atitudinii femeilor datorita implicarii in primul razboi mondial;
participarea activa a acestora a facut ca femeia sa se lese de papuseriile
cu care atragea favoarea barbatilor, iar prin intrarea gradata in toate
carierele, prin incercarea de a patrunde in toate profesiunile intelectuale
si prin reusita lor, ele au vazut ca-si pot gasi fericirea si in munca
personala si in independenta (E. Delasurpa, Ce vor femeile, 1922).
Femeia este pregatita sa isi asume un nou rol in viata sociala, de ce nu

si in cea politica?!
G.T. Niculescu-Varone semneaza in 1923 articolul Intre barbat si femeie, in
care face o sumara trecere in revista a statutului femeii din Antichitate
pina in perioada contemporana, punand accentul pe schimbarile
importante din secolul al XIX-lea. Cu toate ca destul de tarziu, incepe
acum sa se manifeste un curent care atragea atentia ca femeia trebue
sa aiba aceleasi drepturi ca si barbatul, pentru ca deosebirea de sex nu
inseamna lipsa de drepturi. Si blamarea ori, cel putin, evitarea acordarii
unei protectii mai mult sau mai putin voite si necesare femeii reprezinta
o inovatie in aceasta perioada, femeia sa nu fie ocrotita, ci sa-si cistige si
sa-si merite drepturile ce i le-ar acorda legea.
O noua schimbare produsa dupa primul razboi mondial o reprezinta
atitudinea fata de maternitate. Aceasta inceteaza sa mai fie o piedica
pentru obtinerea drepturilor femeii si devine unul din pricipalele
argumente prin care se revendica accesul in sfera politica ...azi cind
povara existentei devine tot mai grea, cind ele sint fiintele cele mai
necesare omenirei, de ce sa nu li se dea decit drepturi civile si nu cele
politice? (Ce vor femeile).
Publicatia gazduia si stiri privind activitatea si actiunile asociatiilor
feministe legate de o noua revizuire a Constitutiei. Se argumenta ca este
edificatoare experienta celor 23 de tari care au acordat drepturi depline
femeilor, iar civilizatia din Romania va fi pusa in pericol pentru ca ar putea
sa ramina singura tara care nu legitimeaza accesul in sfera politica a
ambelor sexe. Se atragea atentia si asupra faptului ca o noua revizuire a
Constitutiei nu se va face decit foarte tirziu, iar femeile ar trebui sa mai
astepte decenii intregi pina cind sa vada legiferate drepturile lor politice
(Maria Bontasi, Argumente hotaritoare, in Jurnalul femeii).
Actiunea feminista, ziarul organizatiei Asociatia pentru emanciparea
civila si politica a femeii, a carui directoare este Valentina D. Focsa,
publica in anul 1919 principalele revendicari ale miscarii. Printre acestea
se numara si modificarea articolelor din codul civil, comercial si celelalte
legiuiri, cari privesc starea de minorat si incapacitate juridica a femeii sub
orice forma ar fi ele prezentate, ...dreptul de a alege si de a fi alese in
Consilii comunale, judetene, corpuri legiuitoare, precum si a putea ocupa,
in puterea titlurilor academice ce ar putea sa obtina, orice functiune....
In 1920, unul dintre feministii epocii, Aurel Lazar, deputat de Bihor, se
intreaba, indreptatit, in paginile aceluiasi ziar: ...de ce e mai chemat
pentru vot badea Dimitrie, decit lelea Ileana.
In acelasi articol, atrage atentia ca la Alba Iulia a fost recunoscut votul
universal si pentru femei, iar democratie adevarata fara rectificarea
neindreptatirii femeii nu se poate.

Un alt motiv pentru neacordarea drepturilor politice femeilor a fost

situatia din Franta, Elvetia si statele balcanice, unde nu s-a admis votul;
daca Franta, care a constituit dintotdeauna un model, nu a fost de acord,
cum ar putea atunci Romania sa ia in considerare revendicarea feminista?!
Sanda Filitti argumenteaza in Actiunea feminista ca starea de lucruri din
cele doua tari difera si singurul argument care s-ar putea opune deci la
noi votului feminin ar fi lipsa lor de pregatire cetateneasca, dar acordarea
dreptului de vot este singurul mijloc de a face aceasta pregatire.
Aceeasi publicatie demareaza o ancheta privind atitudinea unor oameni
politici, a diverselor partide referitoare la statutul femeii. Generalul
Averescu sustine emanciparea civila a femeilor; partidul liberal prin Ion
I.C. Bratianu afirma ca drepturile femeilor nu se mai pot tagadui, iar din
partea partidului conservator-progresist D-L Marghiloman... este partizan
al acordarii drepturilor complete, civile si politice pentru femei.
Intr-o alta publicatie a Asociatiei, Buletin trimestrial, aflata sub
conducerea Mariei C. Butureanu, Al. Vlahuta critica atitudinea reticenta a
multor anti-feministi fata de emanciparea femeilor si atrage atentia
asupra sintagmei neobisnuite drepturile femeilor: nu e ciudata aceasta
imperechere de cuvinte, asa cum ni se da, cu inteles deosebit de cel
cuprins in Drepturile Omului?. Nu numai ca sesizeaza diferenta de
constructie culturala a celor doua entitati, femeie (intrebarea daca
femeia este om?! a reprezentat una dintre polemicile secolelor
anterioare) si barbat, dar se dovedeste si un spirit modern, daca nu chiar
vizionar, atunci cind afirma ca peste o suta de ani, legile noastre de
azi, in care femeia maritata... este pusa in rind cu minorii si cu interzisii...
au sa fie citate in comunicarile Academiilor ca niste curiozitati de necrezut
si ca o rusine a vremurilor noastre. Aceasta abordare a emanciparii
femeilor din perspectiva drepturilor omului nu este singulara. Alexis Nour
sintetizeaza in Actiunea feminista scopul comun al activitatii militante:
dobindirea dreptatii intru recunoasterea drepturilor de om ale
femeilor... (Problemele miscarii feministe).
In ciuda unor ample proteste ale feministelor printre care se numara
Alexandrina Cantacuzino, Calypso C. Botez, Elena C. Meissner , in 1923 se
amina acordarea votului integral sub pretextul ca datele privind numarul
femeilor care ar beneficia de drepturi politice lipsesc.
Atitudinea barbatilor, dar si a femeilor fata de feminism si de revendicarile
acestei miscari a fost diferita. Unii s-au intrebat in mod constant: cine mai
face mincare si copii, altii isi acopera pozitia negativa cu fraze galante
ce nevoie are femeia de drepturi, cind ea si fara drepturi ii guverneaza pe
barbati?!. Maria Tintila atrage atentia asupra greutatilor pe care le
intimpina patrunderea ideilor feministe in epoca (Actiunea feminista,
Femeia in administratie); alaturi de prejudecati, conformism, si indiferenta

este una dintre cauzele care incetinesc raspindirea si asumarea ideologiei

miscarii. Jocul de lumini si umbre, cum ne spune Hortensia PapadatBengescu, nu se face fara turburari puternice, iar feminismul... se
lupta inca cu umbrele nedumerirei opiniei publice; un val ultimul cauta
sa-l acopere cu o ceata fumurie si indoielnica (Se ridica valul, in
Sburatorul, 1920).