Sunteți pe pagina 1din 195
capitolul 1 —Ah, la dracu’. Cuvintele au fost mai degrabi maraite dect striga- te, ins erau suficient de socante cAt s&-l fact pe Gerald Westall, secrerarul lui William de Vaux, duce de Belcra- ven, s&-si priveascii seful. Ducele statea la biroul masiv din lemn sculptat, ocupat cu corespondenfa din acea zi. Ochelarii lui, pe care ii folosea doar la citit, fi stiteau drept pe varful nasului, in timp ce citea din nou misiva care il facuse sa scoata acea exclamatie. Domnul Westall, un barbat inalt si slab, care d&dea im- presia cA fusese lungit ca un personaj dintr-un tablou al lui el Greco, se prefitcu a reveni la treaba lui, ins mintea fi rimisese la duce. Oare acele cuvinte fuseser% un semn al unei mari mirari? Sau al furiei? Nu, decise el. Al uimirii. TAanarul astepta nerabd&tor si i se ceard sfatul, gandin- du-se cit asa va afla despre ce e vorba, Insd avea si fie dezamagit. Ducele lisa jos scrisoarea, se tidic& si se indrepta ciitre una dintre ferestrele inalte care dadeau spre Belcraven Park, resedinta familiei timp de trei sute de ani. Cu cincisprezece ani in urma, ca si sfirbatoreasc4 venirea noului secol, zecile de hectare care fnconjurau conacul fuseser amenajate minunat, in stil pitoresc, de ciitre Humphry Repton. Cu patru ani in urma, ca parte a sarbatorilor care marcaseri majoratul mosteni- torului Belcraven, marchizul de Arden, lacul fusese mi- rit. De asemenea, fusese imbunatatit prin adaugarea unei insule, pe care se afla un templu in stil grecesc de unde se aprinseserA artificii. Totul fusese foarte frumos, ins’ deloc neobisnuit, iar seful domnului Westall nu avea obiceiul de a-si studia proprietatea. 6 Jo Beverley Nu putea sti-gi dea seama de prea multe din postura duecelul, Stiitea drept, iar trupul sau zvelt nu fi trida varsta de cincizeci de ani. Trasiturile sale nu spuneau de obicei nimie. In opinia secretarului sau, ducele de Belcraven era Un Om lipsit de sentimente. Vilsind ci t&icerea ganditoare a ducelui se prelungea, domnul Westall incepu s& se ingrijoreze. Daci asupra eapel de Vaux c&dea un dezastru, oare avea s& se pribu- easel gi el impreund cu ceilalri? Dar era o ipotez’ ridi- colli, Ducele era unul dintre cei mai bogati oameni din Anglia, iar Gerald Westall stia mai bine ca oricine c& seful stu nu facea investitii riscante si nu era pasionat de jocuri de noroc, Z nici frumoasa lui ducesd, ns& fiul stu? Domnul Westall nu era incntat de Lucien Philippe de Vaux, marchiz de Arden, un bon vivant crescut in puf si care nu se temea de nimeni si de nimic. In timpul rarelor sale vizite la conac, marchizul ignora existenta lui Westall si isi trata catal cu politerea formala care era aproape sinonima cu insulta. Secretarul se gandi la faptul ciudat cf tari si fii de virt nobil& pareau si nu se poata intelege intre ei. De exemplu, regele si regentul — inainte ca regele si innebuneasca adic4. Poate pentru cé mostenitorul era obligat s& astepte moartea tatilui ca s&-si inceapa cu ade- varat viata, iar tatil constientiza prea bine asta. Din acel punct de vedere, domnul Westall era incAntat c& se descurcase singur in viata. ins, se gandi el, privind trisiturile reci ale ducelui, trebuie sa fi fost greu sA dezvolti sentimente pentru un barbat complet lipsit de cAldur’. Marchizul era destul de cald cu mama lui, care avea o fire foarte bland’. Erau chiar foarte apropiati. Oricum, Arden era renumit pentru succesul stu la femei. In sfarsit, ducele se intoarse spre el. -Domnule Westall, te tog si fii bun si s4-i transmiti ducesei c&-i solicit c&teva clipe din timpul ei, ‘Mireasd fara voie 7 Secretarul nu gsi nici un indiciu pe chipul sau in vo- cea lui, De fapt, se gindi domnul Westall in timp ce-i transmitea instructiunile lacheului care statea in fata usii, un strain ar fi presupus ca ducele nu era tulburat de vreo problema importanta. Si totugi, era clar c& lucrurile nu stiiteau chiar asa. Faptul ci dorea sit o vada pe duces tn, acest moment al zilei era o abatere iesitd din comun. Seri- soarea misterioas’ avea sigur de-a face cu fiul sau. Probabil frumosul marchiz isi rupsese gétul intr-una dintre cascadoriile lui descreierate si atunci ce urma si se intample? Ruda cea mai apropiata era un var de-al doilea. Casa de Vaux transmisese titlul din tari in fiu vreme de doua sute de ani fara intrerupere. Marchizul n-ar fi fost o pierdere, insa sfarsitul unei traditii acdc de indelungate era regretabil. C4nd lacheul se intoarse cu raspunsul ci ducesa era disponibil& oricAnd dorea ducele, iar ducele iesi si-i dea vestea cea tristt sotiei sale, domnul Westall deja verifica papetiria de doliu de pe biroul su. Ducele fu primit tn apartamentele aerisite ale so- fiei sale de c&tre camerista ei, care apoi se facu neva- zuta. Ducesa statea cu broderia in mana, la lumina usilor frantuzesti ce daideau spre balcon. in februarie ined era prea frig ca si le deschida, dar soarele strilucitor se revarsa induntru, dand senzatia unui anotimp mai tar- ziu, iar narcisele si zambilele inflorite in ghivece parfu- mau aerul. Ducele admira faptul c4, spre deosebire de multe fe- mei de varsta ei, sotia lui nu evita lumina, iar el isi dédu seama c& nici nu avea nevoie s o fact. Chipul ei ti trida cei cincizeci si doi de ani cu toate zimbetele si lacrimile lor, ins& asta nu-i stirbea frumusetea. Buclele ei blonde deveniser’i argintii, insi ochii ei aveau aceeasi nuantd de albastru senin, iar buzele inca fi erau pline. Fusese vra- jit de ea din primul moment in care o vazuse, tn gridina castelului parintilor ei.., 4 Jo Beverley Muni diminenqa, Beleraven, spuse ea bland, pe un Well pliner win uyor accent frantuzesc, limba ei . Dorel allemi vorbesti? Hn In ultima vreme, expresia ei era ugor Dueele tnerebii dack exista vreo sans ca i Inclrepte lucrurile, ins& imediat lisa deo- #induri melancolice si ii intinse scrisoarea. want, Te rog sa citesti asta. tpi potrivi lornionul delicat cu rama de aur pe Viuse obligara s& il poarte cfind citea si se con- fsupra serisorii. Ducele ti urm&ri reactia cu atentie, nu descoperi in ea nici soc, nici durere, ci doar o wii surprindere. Cand termind, ridic& fruntea spre el qi ambi. ~Ce prostie din partea ei si nu-ti scrie mai devreme, Beleraven. Ce vrei si faci? Mi-ar plicea s& o avem pe fatti aici. E fiica ta si mi-e dor st. am o flict de cand s-a elistitorit Joanne. Ducele intoarse privirea de la ochii blanzi ai soriei sale gio fixd din nou asupra mosiei sale. Ce prostie din partea Jui sii se astepte la furie din partea soriei sale in fata acestei dovezi a infidelitatii sale din trecut, se gandi el. Ce prostie din partea lui s& si-o doreased. Si torusi, tanjea dup’ un cutremur care si spargi, in sfarsit, carapacea de gheat& care ti inchisese cisnicia in ultimii doudzeci de ani. —Nu, spuse el in sffrsit, nu vreau sa-mi aduc fica din flori aici, doamni. Intentionez si aranjez 0 c4sitorie intre ea si Arden. Se intoarse si vada reactia sotiei lui. Ea igi pierdu culoarea delicata din obraji si piru s4 im- batraneasca brusc sub ochii lui. —Cu Arden? Insi el n-o s-o fac’, Belcraven. Chiar sip- Wimana trecut’i mi-a scris si-mi spun& ci o s-o ceard de sotie pe domnisoara Swinnamer. Narile ducelui se umflari de furie. —Si de ce nu mi-ai spus despre asta? Nu am voie s4 fiu interesat de mostenitorul meu, chiar dacd nu mi-e fiu? Mireasd fare voie 9 Mana palidd a ducesei se ridicd intr-un gest instinc- tiv de aprare in fata acuzatiei lui, apoi cazu, iar ea tsi plec& fruntea. ~Indiferent ce-as spune despre Lucien, fie cii este bun sau rau, tu faci caz din asta. Eu doar am incercat sa p&s- trez linistea. ~Atunci, spuse el aspru, roagii-te s{ nu se fi promis ace- lei femeiusti sau aici nu va mai exista vreodati liniste. Apoi ofta, iar chipul s&u se imblanzi, tridand doar grija. Se asez4 pe fotoliul din fata ei. Nu vezi, Yolande? Asta e sansa noastri de a indrepta totul, de a ne rascumpara vechile greseli. Daca fiul tau se c&sStoreste cu flica mea, linia poate continua neintrerupta. Mainile ducesei se inclestara in timp ce-I privea. —Insi aici este vorba de oameni, William. De oameni. Lucien gi-a diruit deja inima. Cum stii cli aceastii fata, aceasti Elizabeth Armitage, nu e in aceeagi situatie? Cum stii, tntreba ea, disperata, c4, la urma urmei, chiar e fiica ta? El isi intoarse privirea de la ochii ei rugatori. ' —O cercetez, insi o cred. Mary Armitage era foarte cinstit’, aproape pani la prostie, Cred ci asta m-a atras la ea cind am cunoscut-o din tntémplare. Dupa... Se intoarse din nou spre ea si surprinse incordarea du- cesei, care era pregatit pentru vechile acuzatii. Renunta si spund ceea ce avusese de gand, —Era virtuoas’ si cinstitd, continua el stdnjenit. La ur- ma urmei, era un barbat care discuta cu sotia lui un act de adulter. Ins avea si un suflet bun. Eu eram rinit de tot ceea ce se intamplase, iar ea a raspuns durerii mele. Ins acea intamplare a rinit-o si pe ea. I-a ranit sufletul. Nua vrut si accepte nici un dar, oricat de mic... lsi frec’i tamplele. As fi vrut si-mi ceara ajutorul cfnd a aflat c& era instircinat’, ins’ era tn firea ei s& nu o facd. Probabil s-a gandit si m4 scuteasc’i de o datorie, ins cred c4, in primul rand, a vrut sa dea uitarii toata relatia asta, 10 Jo Beverley Ducele lui serisoarea dintre degetele sotiei sale si privi serisul de mind tremurat al femeii care cfndva, pentru scurt timp, fusese amanta lui. =Sorul el, ofiper de marin’, era pe mare cAnd ne-am eunoseut, Mary nu avea cum si dea acel copil drept al lui. Probubil cf a fost nevoit& sa-si ascunda sarcina de prieteni gi de familie. Poate c& de aceea i-a cerut ajutorul acestei prietene care a crescut fetita. lar pe patul ei de moarte, spuse ducesa bland, si-a dat seama c& ajutorul ei financiar la cresterea fiicei sale va inceta si te-a rugat pe tine s& preiei aceast& datorie. O femeie cinstit’, ins, dupa cum ai spus si tu, putin cam proasti. Dact fata e fica ta, seaman cu tine. Ce se va fntAmpla atunci, William? ~Nu sunt genul cu care copiii si semene prea usor, re- plicti ducele sec, iar ducesa fu nevoit% si-i dea dreptate. Parul siiu era castaniu-inchis si drept, ceva mai rar pe ici, pe colo si cu fire cenusii; trasiturile si constitutia sa erau armonioase si fri nimic remarcabil; ochii lui erau albas- tri-cenusii. Chiar daca fata semana cu el, era greu s4-ti dai seama de asta. Incere’ din nou, cu o mick speranta, si-l convinga. —William, n-o si mearga. Ce-o si spund lumea daca fiul nostru se cdsdtoreste cu o nimeni? El zambi amar. —Despre fiul iu, doamna — ducesa isi tinu rasuflarea auzind acel pronume -, trebuie spus c& din contra, nimeni nu va ram4ne surprins de nimic din ce va face. —Si daca refuza? intreb’ ea mohorata. Ducele se indrepta si mai mult si trasaturile i se asprin’. ~Atunci il dezmostenese si-l las doar cu proprietatea care i se cuvine. Nu, William. Nu pori! Cea mai mare parte a averii familiei nu i se cuve- nea fiului mai mare. Ducesa stia c&, fard asta, Lucien Mireasa fara voie 11 nu va putea s4-si intretinad conacele, multitudinea de ser- vitori si statutul demn de un duce. —Ba pot si o voi face. Ducele se ridic& tn picioare. Am mostenit o genealogie féira pata si asa o voi trece mai departe. Daci Arden nu intelege aceasta obligatie, atunci nu e demn de acest statut. —O si-i spui? Ducesa se ridic& speriata in picioare. —Bineinteles c& 0 sti-i spun, tyi inailpaé ducele barbia. In ochii ei striluceau lacrimile. Era prima data tn ani intregi cfnd ducele o vedea plangind. Se intoarse bruse. —Yolande, nu am de ales, spuse el bland. —Cum o sa ne mai urasci... —Ar fi trebuit s& te géndesti la asta inainte si-l primesti pe Guy de St. Briac in patul tiu, rosti ducele cu riceala si pardsi incdperea. Ducesa bajbai dupa foroliul ei si se prabusi nesigura in el, apoi isi scoase batista s&-si stearg’ lacrimile. fntr-ade- var, dac& ar fi avut darul sa géndeasci in viitor, ar fi fugit de St. Briac ca de ciuma, ins Guy de St. Briac fusese prima ei dragoste, vesel si incdntator, in gradinile si salile de bal ale Frantei pre- revolutionare, Desigur, nu era o alegere potrivita, ins& fi furase inima. CAnd ducele — pe atunci el insusi marchiz de Arden — ti ceruse mana, Yolande de Ferrand raispunsese rugimintilor familiei ei si acceptase. Nu era indragostitd de el, pentru c& nu era frumos si incAntitor, iar stilul stu era rezervat, insi fusese multumitd de alegerea p&rintilor ei. Curand ajunsese s8-l iubeasc& fntr-un fel mai retinut; ti nascuse cu bucurie patru copii, doi dintre ei baieti sandtosi, William si John. In timpul acelor ani linistiti tn Anglia nu se mai gandise deloc la St. Briac. insti, cand Franta incepuse si se destrame, fl intalnise pe St. Briac din nou. Ah, era atat de nefericit de ceea ce se intémpla in tara lor natal; iar ea se Misase din nou cuprins4 de umbrele lumii de aur a tineretii ei. El avusese 12 Jo Beverley nevoie de ea, iar ea inc mai purtao urmi a visurilor ei de fata. Absenta lui William, plecat in Scotia la vanatoare de cocosi de munte, ii oferise ocazia potrivita. Se intamplase o singurd dat, pentru c& Guy se indrep- ta spre o viat noud in America. O singura data. lar asta o ajutase si-si dea seama cA sentimentele pe care le avea pentru sotul ei nu erau nici pe departe retinu- te. O vreme se gandise c4 pacatul ei era o binecuvantare si asteptase nerabdatoare intoarcerea lui William ca s&-i ei pasiunea pe care isi daduse seama ca o simte pen- tru el. Dac& nu si-ar fi rupt piciorul, atunci probabil ca el n-ar fi aflat niciodat. Nici ea nu fusese prea sigurii. Insi cand ajunsesera s& impart’ din nou patul, fusese obligata sa-i miarturiseasci ceea ce ficuse si consecintele faptei ei. El fusese atat de bun, isi aminti ea, in timp ce isi inghi- ti lacrimile. Ranit, ins’ bun gi migcat de declararia ei de dragoste. Acceptase copilul nenascut asa cum ar fi fcut-o si altii in locul stu. Pentru cd, daca era baiat, oricum nu era mostenitorul lui... Apoi se intamplase acel accident ingrozitor. O bond neglijenti, doi baieti neastamparati jucdndu-se cu o barca, baiatul de trei ani urmandu-] orbeste pe cel de cinci ani. Inecati. Morti amAndoi. Lacrimile curgeau din nou, acum cd isi amintea de acea tragedie, mult mai profundi decdt moartea acelor copii dragi. Atunci murisera cdsnicia si toat& fericirea ei. Era in luna a saptea gi, in durerea ei, se rugase s& piar- da copilul. Si pentru cd asta nu se intdmplase, se rugase in timpul nasterii s4 aduca pe lume o fata. In zadar. Se intrebase ce va simti cAnd va tine in brate un copil din flori, ins% descoperi doar dragoste. Poate si din prici- na tragediei recente, poate si din cauza instrAinarii dintre Mireasd fiird vote 13 ea si duce. Era sigura c& legitura care se formase instan- taneu intre ea si ultimul si cel mai frumos copil al ei nu avea nimic de-a face cu St. Briac, cu toate ci ducele nu credea asta. {I aliptase ea tnsisi, singurul dintre copiii ei care sup- sese de la sanul ei, si isi dorise cu disperare si fi simyit aceeasi apropiere si cu ceilalti. Se hotiirase sd-i al&ipteze si pe viitorii ei copii, ins fusese in zadar. Din acea zi, ducele nu mai venise vreodata in patul ei, Ducesa scutura din cap, cdci incd simtea in ea acea ve- che durere. Se gindise c& timpul va rezolva macar aceasta problema. Ins de cate ori il vedea pe William, simfea aceeasi dragoste. Chiar gi sunetul vocii lui fi ficea inima si-i bat& sti-i spargii pieptul. Cel putin, el nu o daduse de tot deoparte, cu toate ci formalitatea pe care o impusese fn viata lor era o bariera monstruoasa. Tntr-o zi, isi spuse ea, prezenta lui cAteva ore pe zi fi va fi suficienta. Intr-o zi. Se chinui si se gandeascd la altceva. Ducele nu aruncase nici 0 indoiald asupra paternitagiil copilului, insi nu dorise s8-i dea numele de familie, Bebelusul fusese botezat Lucien Philippe Ludovic dupa tatal ei, unchiul ei si regele Frantei. Fusese considerat un gest emotionant de solidaritate fat de aristocratia fran- ceza greu incercata. isi amintea cum toti vorbiser& despre cat de indurstor fusese Dumnezeu cu ei si le inlocuiascti atat de repede ceea ce pierduserd. isi amintea cum William acceptase impietrit toate felicitirile. Erau pe atunci att de tineri. Ea ayea douazeci si sapte de ani, iar ducele doar treizeci si unu. Poate cA tocmai de aceea nu fusesera in stare st treacti peste distrugerea vietilor lor. Dup’ ce se terminase toat’ tevatura, el plecase la Hartwell, la casuga incanta- toare din Surrey in care locuiser inainte ca el s& primeas- c& titlul. Si se pare cA acolo c&utase alinare in bratele unei femei ,,cinstite™. 4 Jo ‘Beverley Ducesa oft, Era mult prea tarziu s& simt% durerea ace- Jel tefidtiri, Chior ridicol. Care rezultatul ei, aceastt Eliza- Avtimitage, era o binecuvantare sau un blestem? Ceea #8 propusese William era, intr-adevar, o solutie, se gandi : Wf, Thi cu ce prep? Lucien va sti ce a facut ea. In plus, 0 s% ‘Wilfinceasct prapastia dintre el si taral stu. Si va lega doi HaMent incr-o clisnicie farsi dragoste. Trebuia macar si-l avertizeze. Se indrepti imediat spre biroul ei elegant si ii scrise fn grab o explicatie iubitului ei fiu: si-l pregSteasca, si cearti, dack era posibil, s& fie de acord, sti-i implore lertarea. Trase de clopotelul de argint, iar lacheul tsi fiicu aparitia. ~Ag vrea si-i trimit aceast& scrisoare marchizului la Londra, spuse ea. Apoi, cAind barbatul se intoarse si plece, adtiuga: Stii cumya dacd gi ducele a trimis 0 scrisoare? ~Doamna, cred c& ducele pleacd chiar acum spre Londra. Ducesa privi spre fereastr’. Copacii desfrunziti si lu- mina soarelui o Hisau si vada perfect afard. O trisuri cu blazon tras’ de cei mai rapizi sase cai din grajduri se inde- pirta pe alee, Ofta. ~Nu cred ci scrisoarea mea mai e necesari, spuse ea si lua biletul inapoi. Dupa ce barbatul se retrase, o arunc& in foc. Ce va fi va fi. Ultimii doutzeci si cinci de ani, petrecuti fara dragostea sotului ci si fir speranta de a o mai primi, © invatasera ce era resemnarea. capitolul 2 Jn acea noapte, Lucien Philippe de Vaux, marchiz de Arden, calirea nebuneste pe un cal furat, prin fntuneric, pe strazile spiilate de ploaie ale Londrei. Doar abilitatea si puterea lui extraordinare tineau animalul agitat sub con- trol pe pavajul alunecos. CAnd birjarii uluiri fl injurau, el radea, cu dintii albi lucind in lumina felinarelor. Jar cfnd un vanzitor ambulant striga ,,Bogitasi nenorociti!“ si arunca in el cu niste resturi din marfa pe care o avea, el prinse un mar si il azvarli inapoi cu precizie, aruncindu-i barbatului palaria de fetru de pe cap. Trase de fraiele calului in fata teatrului Drury Lane si chem& un copil al strazii care se plimba pe-acolo. —Ai grija de cal si primesti o guinee, strigt el si disparu spre usa laterala. Usile principale erau deja incuiate. Copilandrul in picioarele goale apucd strans fraiele ca- lului obosit, ca si cid acestea ar fi fost pentru el promi- siunea raiului — si poate chiar erau. Felul in care marchizul baru la usa teatrului, ca gi cfind ar fi lovit in ea cu o cdramida culeasa de pe drum, fl aduse in curand pe paznicul morocinos. —Ce naiba vrei? pufni el printr-o cripatura a usii. Marchizul ridic& o guinee stralucitoare, iar usa se des- chise larg. Barbatul insfacd moneda, —Toti sunt plecati, spuse el. Dac& 0 ctutati pe doamna Blanche, a plecat cu marchizul cel nebun. C4nd auzi hohotul de ras al musafirului, clipi si ridic& felinarul putin mai sus, luminandu-i trisiturile bine con- turate si ochii albastri stralucitori. Faptul c4 parul blond al marchizului devenise castaniu de la ploaie nu-| deghiza. —Imi cer iertare, domnule. Nu vi supiirati. 16 Jo Beverley —Nu ma supar, spuse marchizul cu veselie, trecdnd pe langa el. Porumbiya albi de la Drury Lane si-a uitat in cameri batista preferata. Vin ca umilul ei servitor s& i-o aduc. Apoi se indepirta in grab& pe coridorul préifuit. Paznicul scutura din cap. —Nebun. Nebuni cu totii. Musca din moneda din obis- nuint’, cu toate c& stia ci Arden nu i-ar oferi una falsa. fn cAteva clipe, tinirul alerg’ inapoi pe coridor gi apoi afardi in ploaie, care cu siguranta fi distrugea costumul ele- gant ce costa o mic avere. Lua fraiele calului si scoase inc 0 guinee, Apoi sovii, privindu-l pe copilul vagabond. —Nu cred s& ai mai mult de doisprezece ani, spuse el ganditor. O sa ai probleme sd schimbi banii Astia. ins& asta nu era o problema si pentru biiat, care privea aurul cu ochi mari. —Nu-ti face griji, spuse marchizul rizind. Nu am de gand s& te pacalesc. Ce zici, vrei si cilaresti cu mine gi rezolviim problema ? Baiatul facu un pas inapoi. —Pe cal, domnule? —Bineingeles c& pe cal, rispunse marchizul, sarind pe spatele armisarului. Deci? Baiatul sovaia, iar marchizul adauga grabit: Horariiste-te. Baiatul ridic& bratele, iar marchizul il ridicd pe copilul sfrijit in spatele lui. -Tine-te bine! strigh el si dadu pinteni calului, care 0 lua din nou la galop. Strizile erau mai tacute dupa ce multimea de la teatru gi vanzdtorii ambulanti care le oferisera serviciile plecase- riacast. Ins& rimaseser’ suficienti oameni cat si facd acel drum amuzant si st stirneasc tot felul de comentarii din partea pasagerului agitat al marchizului. —Dumnezeule! Ai grija, sefu’! si: Ce fraier!, cand birja- rul unei cabriolete fu atat de luat prin surprindere, incdt isi invarti calul in loc. Mireasa fara voie v Calul inspumat se opri tn fata unei vile dintr-o pia- tetti din Mayfair, departe de locul in care se invartea de obicei copilul vagabond. Bogatasul descalecase si ti striga- se: ,Ai grij de cal un minut!“ si o luase la fuga pe scirile largi. Chiar cand clopotul de la o biseric& din apropiere incepu si batt, anuntind ora, usile duble uriase se deschi- sera s-l intampine, aruncdnd o lumina stralucitoare pe treptele de piatra ude. Osilueta invesmantata in alb — alb de la parul ei argin- tiu desficut pani la rochia diafani de dantela si papucii albi — deschise bratele strigdnd: —Ai reusit! Ai reusit! Am stiut cd o si reusesti. Marchizul o lua in brate si o invarti, in timp ce ea tipa simrind cat de ud era. In timp ce c&laretul intra in casi, copilul strazii il auzi razand si spunand: -La naiba cu rochia ta. Oricum, te prefer fairi. Unde e Dare? Usile mari se inchiseri, iar lumina disptiru. Baiatul, cunoscut sub numele de Sparrow sau Sparta, tremura in umezeala rece. —Ce m-a fraierit, mardi el. SA m& lase atarnat pe spi- narea unui cal blestemat. Slava Cerului c&-i prea ostenit sd se miste. I se parea o cale mult prea lung’ pana jos. Ins, dup o vreme, cAnd calul incepu si dea semne c&-si revine, baiatul alese cel mai mic dintre cele douk tele. Apucd strans obléncul seii si alunec’ pan’ céizu in- tr-o bale’. Calul privi in jur usor infuriat. —Tu neai nici o treaba, mardi Sparra in timp ce tsi cura- fa noroiul mocirlos de pe hainele zdrent&roase deja ude si murdare. Mai devreme sau mai tarziu cineva o s& te spele si-o sti te hrineasca. Tare le past d& caii lor! Trebuia io s& smulg nenorocitu’ dla da ban da aur. Privi calul cu atentie, si vadi daci avea ceva care si merite furat. 18 Jo Beverley Chiar in clipa aceea, cAteva degete groase ti apucara gulerul murdar si il intoarser& brusc cu fata citre un bar- bat urias. —Ce faci cu calul meu, spurcticiune diavoleasci? ~lo... io... Sparra aproape isi pierduse vocea si era spe- riat de moarte. Lovea si se zbatea, insd mana barbatului €ra ca o menghina. ~O s& te invir eu ce patesti daci furi calul unui gentilom, javri ce esti, url& barbatul si il lovi pe Sparra cu cravaga. —Aul! Te rog, sefu’.,. Ah! Biciul sfichiuia si taia iaragi si iardagi. -Nu cred ci e locul potrivit si-ti pedepsesti servitorii, domnule, se auzi o voce aspri. Barbatul se opri din bataie, fnsi tsi tinea strans captivul. ~Si dumneata, domnule, cine naiba esti? Si ce treaba ai cu ce fac eu? Cu siguranta, nou-venitul tocmai sosise, intr-o trasu- 1 frumoasi de calitorie. Totul la el lisa si se vada cel mai inalt rang, remarca Sparra cu ochiul experimentat al cersetorului. Si asta nu doar dup& pelerina croita perfect si cizmele stralucitoare, dupa jobenul elegant si manusile din piele tabacita, ci si dupa posturi si blandetea vocii. Un lacheu pudrat stitea in spatele lui, ferindu-l de ploaie sub o umbrel& mare neagra. —Sunt ducele de Belcraven, domnule, spuse nou-veni- tul, iar aceasta este casa mea, pe care o deranjezi cu scan- dalul pe care-l faci. Sparra si-ar fi dorit s& vadi chipul agresorului stu in acel moment. Si si-ar mai fi dorit ca barbatul sa-si mai slabeasca stransoarea. Aga ar fi putut fugi rapid de acolo. Nu voia sa aiba nimic de-a face cu duci si cu furturi de cai, si cu cravase. Mireasd fara vote 19 —M4& iertati, Inilrimea Voastrii, spuse barbarul pe un ton fortat. il pedepseam pe acest tictlos pentru cd mi-a furat calul, pe care-l lasasem in apropiere. Ducele ridici monoclul si studie calul, un animal mare, asa cum era necesar pentru un calaret atét de masiv. Apoi il privi pe vinovat. —Daca chiar ti-a cilrit calul pana |-a adus in starea asta, spuse el cu riceala, iti sugerez sa il ierti sd-l angajezi imediat ca jocheu. Sparra isi imagin& o viar’ intreag’ tn care sA fie obligat sii ciildreascd armasari uriasi si incerca s4 se fmpotriveasca. Inst mana de pe gulerul lui il facu si tac’. Jn acel moment, usile conacului se deschisera din nou gi se auzi 0 voce raspicata: —Ce dracu... da-i drumul baiatului! Apoi, pe un, ton di- ferit, lipsit de orice sentiment: [niltime, nu te asteptam. Ducele isi intoarse monoclul citre sciiri, scildate din nou in lumina aurie. Acolo, datornicul lui Sparra statea in fata unui zid de servitori si domni, cu o doamna micuta, imbracati in alb, lang’ el. Doamna se faicu imediat neva- zut&. Dupa o clipa de tacere, ducele la4si lornionul si urcd scarile cdtre mostenitorul su, urmat cu meticulozicate de purtatorul umbrelei sale, ~Desigur, spuse el cu riceala. Arden, daca tu esti vi- novat pentru balamucul asta, te rog si-l tndepiirtezi din fata sctirii mele. Apoi intra in conac si accept serviciile servitorilor si, obligari sA treac& brusc de la comportamentul voios pe care il aveau fata de marchiz si de prietenii acestuia, la tinuta corespunzatoare ceruta de duce. Oaspetii disparura discret de pe hol, insa, in cfteva minute, din sala de mu- zicd incepu s& rasune un cantec. Si nu era deloc un cantec prea respectabil. fn timp ce era dezbricat de pelerina ud’, ducele spu- se doar: 20 Jo Beverley —© s& m& retrag in apartamentul meu pentru o cind usoar’. Arden, maine dup& micul dejun vreau sa vorbim. —Da, domnule, spuse marchizul impasibil. Unmat de valetul sau, ducele ure marea scar’ curbata. Marchizul isi urmari tatal o clip’, apoi privi afara tabloul inghetat, scaldat de ploaie, in care copilul inca era prins in stransoarea proprietarului calului. Ridi- c& din umeri, acceptand c& trebuie s4-si strice un alt set de haine, si iesi in ploaie ca si cAnd ar fi fost o vre- me perfectii. ~Da-i drumul imediat baiatului, spuse el cu ricealti. —Nu 2ziu, marai barbatul, indus in eroare probabil de hainele ude ale marchizului si de felul in care pri- mise ordine de la duce. Ei bine, cocogel, acest baiat meritd si fie biciuit si o voi face, indiferent de ce zice lacheul ducelui. —Daca il lovesti fie si o singurit dati, te rup in buciiti, spuse marchizul cal. Eu ti-am furat calul. Barbatul fi dadu drumul lui Sparra, ins, inainte ca ba- iatul s poata fugi, se trezi insfacat la fel de stréns. —Nu fugi, spuse ranarul bogitas, iar Sparra asculti. Nu era sigur dac& de teami, de oboseala sau din increde- fea pe care i-o inspira vocea lui, insi facu ce i se spuse. Si asist& la o bataie pe cinste. »Tanarul sef* era inalt si puternic si probabil se antre- nase cu Jackson, insi ,,seful cel mare“ era mult mai masiv si se si pricepea. Dadu un croseu de dreapta care il tranti pe cel mai tAnar la pamant, ins acesta se ridic& imediat si il lovi cu pumnul in stomacul gras. Intre timp, se adunaser’ destui afara in ploaie si-si sus- tind prietenul, iar cAtiva trecatori dadeau la randul lor sfa- turi. Sparra nu viizuse niciodat’ atatia oameni uzi leoarca. Maine va fi o zi mareat& pentru croitori. Spera ca ,tanarul f* si nu fie b&tut arat de riiu ineft sA uite de banii lui. insi n-avea de ce si-si fac& griji in privinta asta. Era deja Mireasa fara vote 21 clar c& tén&rul doar se juca. In ciuda loviturilor rintite ciitre el, reusise s& fie atins doar o singura daté. Acum incepea s4-si arate priceperea, iar din cAteva miscari il ficu pe birbatul cel masiv si lase garda jos si ti administra un croseu de stanga care-l dobori. Datornicul lui Sparta isi studie adversarul si tsi frecd pumnii strambéndu-se de durere. —Ce specimen dezgustiitor. As fi plaitit bucuros pentru c& i-am folosit calul. Scoase cAteva guinee. Cineva sa-i bage astea tn buzunar. Prietenii lui incercara si-1 tragd din nou in casa, ins el se impotrivi. Unde e baiatul? Cu o razi de speranta, Sparra iesi in fata, iar tanarul il studie. [i ridic&d lui Sparra cXmasa zdrentuitd si fticu o grimas& cAnd vazu urmele de pe piele. —Nue mare scofala, sefu’, zise Sparra. —Oricum, iti datorez bani in plus cA ai mai fost gi bi- ciuit, nu-i aga? Ai o cast la care s& te intorci? Asta era o intrebare la care Sparra trebuia si se gan- deasc& pentru a da un raspuns. Avea un loc pe o stridura Laturalnica, pe care il impartea cu alti copii vagabonzi. —Am un’ si dorm, mari el. —Ce vreau si te intreb este dact ai o familie care s4-ti simtA lipsa? —Nu, sefu’. Mama fi moarta. —Atunci mergi si dormi la grajduri. O sa-ti trimit o masa buna si haine calduroase, iar maine stim de vorbi. in clipa asta chiar sunt foarte obosit. —Da, spuse bitiatul intelegiitor, incurajat de maniera degajata a acestuia. Ducele dla... ti sefu’ tau? —Stipanul meu? Zémbi stramb. Da, as putea spune gi asa. Marleigh! strig’ el, iar valetul scoase capul pe usa. -Da, {naltime? -Trimite un grijdar si-l ia pe copilul asta. Cum te cheami, baiete?