BASM CULT

HARAP ALB
ION CREANGA
RELATIA INTRE DOUA PERSONAJE
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult publicat in revista
Convorbiri literarein anul 1877.
Basmul cult este o specie narativa ampla, o naraiune pluriepisodica, cu numeroase
personaje purttoare ale unor valori simbolice. Aciunea basmului implica prezenta
fabulosului si este supusa unor aciuni convenionale, care infatiseaza parcurgerea drumului
maturizrii de ctre erou.
Tema basmului este lupta binelui mpotriva rului, ncheiata prin triumful binelui.
Concret, eroul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizrii, pentru
dobndirea unor valori morale si etice. Caracterul de bildungsroman al operei se realizeaza
atat la nivelul temei cat si al motivelor narative: superioritatea mezinului, calatoria,
supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului, pedeapsa, casatoria.
Naraiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si
obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflecii. Poate fi observata in basm
atitudinea fata de eroul naiv a naratorului si a personajelor, care par a cunoate dinainte
scenariul calatoriei vzute si la ritualul de iniiere. Fabulosul face ca elementele supranaturale
sa nu provoace spaima sau uimire, nici personajelor, nici auditoriului, care accepta de la
nceput convenia basmului.
Actiunea basmului implica prezenta fabulosului si este supusa unor stereotipii
conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.
Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narative este redata
cronologic, prin inlantuire.
Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti
narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea
craiului-fiul craiului, mezinul, parcurgerea drumului initiatic Harap-Alb, rasplata
imparatul.
Coordonatele aciunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea conveniei:
amu cic era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori; Si craiul acela mai avea un frate
mai mare. Care era imparat intr-o alta tara mai ndeprtata. Reperele spaiale sugereaz
dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajung de la un capt la celalalt al lumii. El
paraseste lumea cunoscuta si trece dincolo, in lumea necunoscuta, ca sa devina imparat.
Harap-Alb este personajul principal si eponim al basmului, protagonistul, intruchipare
a binelui, dar este un erou atipic de basm, deoarece este complet lipsit de insusiri
supranaturale si este construit realist, ca fiinta complexa, care invata din greseli si
progreseaza. De aceea este personaj rotund, si nu plat, iesind din stereotipia superioritatii
mezinului. Este personaj tridimensional, caci iese din tipar, surprinde, ca atunci cand ii da
calului cu fraul in cap sau rade impreuna cu ceilalti de Gerila, in casa de arama.
Numele Harap-Alb semnifica sclav- harap, rob de origine nobila, dar si conditia de
invatacel, faptul de a fi supus initierii, transformarii. Anterior acestui statut, a fost fecior de
crai, mezinul, apoi dupa dezlegarea de juramant, devine imparat.
Nici antagonistul Spanul- nu este unul tipic pt ca nici el nu are atribute miraculoase,
nefiind un zmeu sau un animal fabulos. Dimpotriva, constructia realista a personajului
reflecta conceptia populara despre omul rau care este insemnat, lipsit de atributele
barbatiei, ceea ce poate motiva psihologic ticalosia acestuia, intrucat il supune prin viclesug

pe eroul imatur. In plus, Spanul are rolul cel mai important in initierea lui Harap-Alb, intrucat
rautatea lui il pune pe tanar in situatia de a invata si de a-si actualiza calitatile, este asadar un
pedagog rau.
Statutul initial al personajului este de neinitiat. El traieste intr-un orizont al inocentei,
justificata prin tineretea sa: e lipsit de experienta vietii. Desi are calitati umane deosebite,
acestea nu sunt actualizate de la inceput, ci si le descopera prin intermediul probelor la care
este supus.
Ceea ce ii lipseste feciorului de crai, lipsit de puteri supranaturale, este cunoasterea de
oameni, capacitatea de a vedea dincolo de aparenta acestora, puterea de a cantari cu drept de
echilibru ceea ce e sinceritate si ceea ce e prefacatorie in faptele, in infatisarea, in vorbele
celorlalti. Inocenta si credulitatea nu sunt defecte, ci doar caracteristici ale tanarului
neexperimentat. Spre a deveni imparat, el trebuie sa treaca cat mai multe probe si sa
dovedeasca o serie de calitati, printre care distingerea adevarului dincolo de aparente este una
importanta.
Dovezi ale naivitatii sunt in scena intalnirii cu Sfanta Duminica, sub chipul unei
batrane cersetoare, in alegerea calului nazdravan si, dincolo de spatiul protector al casei
parintesti, intalnirea cu Spanul si scena coborarii in fantana, cand feciorul de crai isi pierde
insemnele originii, i se schimba numele, devine rob, punctul cel mai de jos in care l-a adus
lipsa de experienta.
Astfel, eroul naiv are de invatat de la multi pedagogi pe care ii intalneste la
inceputul drumului sau pedagogul bun Sf. Duminica, pedagogul rau-Spanul, pedagogul
rezervat, car eintervine doar in cazuri speciale- calul.
Aparitia acestor initiatori evidentiaza, pe langa naivitatea personajului, alte trasaturi
morale latente ale acestuia : bunatatea, onestitatea, prietenia. Eroul de basm fiind o
intruchipare a binelui, iar Harap-Alb fiind un erou atipic, lipsit de insusiri supranaturale,
aceste trasaturi morale sunt atuurile sale in confruntarea cu raul.
Dupa ce se desparte de tatal sau, care ii da sfatul de a se feri de omul ros si de omul
span, eroul se rataceste in padurea-labirint, dovedind astfel ca mai are multe de invatat. Apoi
isi ia drept calauza un span, incalcand interdictia, care i se arata de trei ori sub diferite
infatisari. Nestiutor, ii marturiseste strainului sfatul tatalui, incat Spanul ii va replica, in scena
supunerii prin viclesug de la fantana. Caracterizarea directa facute de narator in episodul
coborarii in fantana surprinde lipsa de experienta a tanarului, boboc in felul sau.
Antagonistul il inchide pe tanar intr-o fantana si ii cere sa faca schimb de identitate,
sa devina robul lui si sa jure sa-i dea ascultare in toate, pana cand va muri si va invia iar.
De asemenea, Spanul ii da tanarului numele de Harap-Alb. Pana in acest moment, nu este
precizat numele mezinului, pentru ca el nu are o identitate proprie, ci se afirma doar ca fiu al
cuiva.
Inca de la situatia initiala, protagonistul si antagonistul se construiesc pe baza unei
serii de opozitii care individualizeaza binomul bine-rau specific basmului: om de onoareticalos, om de origine nobila-om comun, cinstit- nedrept, dar si pe opozitiile viclean- naiv,
initiator-initiat.
Spanul ii cere sa aduca salati din Gradina Ursului, pielea cu pietre pretioase din
Padurea Cerbului si pe fata imparatului Ros. In trecerea primelor doua probe, Harap-Alb isi
demonstreaza curajul si destoinicia, ca si ascultarea fata de Sf Duminica, pentru ca ea ii da
obiectele magice: pentru urs, o licoare somnoroasa, iar pt cerb, o licoare, obrazarul si sabia
lui Statu-Palma-Barba-Cot. Prima proba ii solicita curajul, iar a doua, pe langa curaj, abilitate
in manuirea sabiei, stapanire de sine si respectarea juramantului, in pofida ispitei de a se
imbogati.

Pe cand izbanzile lui Harap-Alb starnesc admiratia si pretuirea lui Verde-Imparat si a

fiicelor lui, Spanul se arata un stapan necuviincios, rau, care-si trimite sluga la moarte sigura
cu fiecare noua porunca.
Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un rau
necesar. De aceea, calul nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat.
Aducerea fetei imparatului Ros presupune trecerea altor probe, unde este sprijinit de
adjuvanti si donatori. Aceste personaje il ajuta in trecerea probelor de la curtea imparatului
Ros pentru ca mai intai el si-a dovedit genrozitatea si indemanarea, prin intalnirea cu roiul de
albine, bunatatea si curajul, prin intalnirea cu nunta de furnici, prietenia fata de Gerila,
Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila.
Ultima proba presupune alte serii de probe, prin care Imparatul Ros tinde sa
indeparteze ceata de petitori ( casa de arama, ospatul, alegerea macului de nisip) ca si acelea
care o vizeaza direct pe fata ( fuga nocturna a fetei transformata in pasare, ghicitul dublului,
proba impusa de fata: aducerea a trei smicele de mar si apa vie si apa moarta de unde se bat
muntii in capete.
Pentru erou, aducerea fetei de imparat la Span este cea mai dificila incercare, pt ca pe
drum se indragosteste de ea, dar onest, isi respecta juramantul facut si nu-i marturiseste
adevarata sa identitate.
Fata, o farmazoana, cunoaste insa adevarul si il demasca pe Span, car eil acuza pe
Harap-Alb ca ar fi divulgat secretul si ii taie capul. In felul acesta, il dezleaga de juramant,
semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului s-a sfarsit. Calul este acela care distruge
intruchiparea raului.
Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii, avand semnificatia coborarii
in Infern. Inviat de fata, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal, eroul reintra in posesia
palosului si primeste recompensa: pe fata imparatului Ros si imparatia. Nunta si schimbarea
statutului social confirma maturizarea eroului.
In opinia mea, trecerea protagonistului prin incercari dificile, ca si experienta
conditiei umilitoare de rob la dispozitia unui stapan nedrept, contureaza sensul didactic al
basmului.
Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu reprezinta tipul lui Fat-Frumos din
basmele populare, caci evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului, prin
umanizarea fantasticului. Protagonistul este o intruchipare a omului de soi, care
travereseaza o serie de probe, invata din greseli si progreseaza, se maturizeaza pt a merita sa
devina imparat, basmul putand fi astfel considerat un bildungsroman.
Un rol important in acest traseu spiritual il are antagonistul, Spanul, care personifica
raul in conceptie populara, dar este si initiatorul pretentios: cu cat incercarile la care este
supus tanarul sunt mai grele, cu atat eroul dovedeste calitati morale care contureaza portretul
viitorului imparat.