Sunteți pe pagina 1din 2

Ciora Madalin

Clasa a VII-a
Scoala Generala nr. 168

OCHIUL SI URECHEA
Aparatul vizual, cel mai important organ de sim, informeaz sistemul nervos central
asupra tuturor modificrilor care au loc n mediul nconjurtor.
Cu ajutorul vederii putem descifra formele, dimensiunile, culorile si tot ce este frumos in
jurul nostru.
Ochii sunt organe de simt pereche asezate la nivelul fetei. Acestia sunt adapostiti in
orbite si sunt inconjurati de organe anexe . Organele anexe asigura ochilor atat protectie cat
si mobilitate.
Globul ocular este n general de form sferic, cu un diametru de 2,5 cm iar greutatea de
aproximativ 6 grame .
Din punct de vedere anatomic, ochiul este, dupa cum se stie, un organ deosebit de complex,
servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor in senzatii vizuale. Privind
insa numai din punctul de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic format
din trei medii transparente: umoarea apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa (sau vitroasa).
Peretele globului ocular este format din 3 straturi sau tunici dispuse concentric. Acestea
sunt: tunica externa (pentru protectie), tunica mijlocie (care are rolul de nutritive) si tunica
interna (doar la nivelul ei se gasesc receptori vizuali).
Tunica externa este alcatuita din doua parti diferite:
- sclerotica este cea care formeaza cea mai mare parte a tunicii externe. Aceasta are o
culoare alb-sidefie (i se mai spune si albul ochiului);
- corneea, transparenta si subtire, este situata anterior si permite luminii sa intre in ochi.
Atunci cand este atinsa, se declanseaza automat clipitul iar lacrimile sunt secretate din
abundenta pentru a indeparta corpurile straine ajunse la acest nivel.
Tunica mijlocie e formata din mai multe parti: coroida, corpul ciliar irisul.
Tunica interna, retina, contine milioane de cellule vizuale sau fotoreceptori care transforma
energia luminoasa in impuls nervos.
Exista doua tipuri de celule vizuale, bastonasele si conurile. Acestea din urma situate n axul
vederii retinei, sunt solicitate atunci cnd ochiul fixeaza un obiect. Ele au nevoie de multa
lumina si percep culori si detalii datorita celor trei pigmenti pe care i contin (rosu, albastru,
verde). Bastonasele, situate n jurul regiunii centrale a retinei, nu percep culorile si intervin
n vederea crepusculara.
ntre cornee si iris se afla camera anterioara, umpluta n ntregime de un lichid, umoare
apoasa. Acest lichid, a carei componenta e aproape ca a plasmei sanguine, hraneste corneea
si filtreaza capilarele ciliare nainte de a se scurge n snge. Este nnoita nencetat si
contribuie la mentinerea unei vederi bune.
Atunci cnd lumina patrunde n ochi, traverseaza rnd pe rnd corneea, umoarea
apoasa, cristalinul, corpul vitros, apoi stratul nervos al retinei nainte de a stimula
fotoreceptorii. Lumina urmeaza astfel parcursul impus de aparatul de refractie al sistemului
optic, care o face sa suporte mai multe deviatii: intrnd si iesind din cornee, patrunznd n
cristalin si parasindu-l. Corneea este piesa de baza a acestui aparat. Grosimea sa fiind
uniforma, puterea ei de refractie este constanta. Cristalinul nsa este elastic. Deformarea sa
permite curbura necesara pentru a focaliza cu precizie lumina asupra retinei.
Doar razele luminoase sunt responsabile de imaginarea pe care o avem asupra unui obiect
care nu este altceva dect interpreteaza a ceea ce reflecta...

Organele anexe ale globului ocular sunt organe de protectie si organe de miscare.
Organele de protectie sunt sprancenele, pleoapele tivite cu gene, glanda lacrimala
si conjunctivita.
Urecheaeste un organ de simt pereche adapostit in cea mai mare parte in osul
temporal al cutiei craniene, alcatuit din: urechea externa,medie si interna.
Urechea externa este compusa dintr-un pavilion care prezinta un schelet
cartilaginosinvelit in piele si canalul auditiv
extern care prezinta glande cu cerumen si firisoare de par ,la capatul caruia se afla o
membrana elastica numita timpan
care este o membrana prin a carei vibratii sunetele se amplifica.
Urechea medie are forma unei camarute care, la capatul dinspre urechea interna
prezinta doua orificii:fereastra ovala si fereasta rotunda.Intre timpan si fereastra ovala se
gaseste un lant de trei oscioare sprijinite unul de altul:ciocanul,nicovala si scarita fiind cele
mai mici oase.Ciocanul se sprijina pe timpan,iar scarita pe o membrana care acopera
fereastra ovala.Urechea medie este in legatura cu faringele printr-un canal,numit trompa lui
Eustachio care comunica cu nasul.
Urechea interna contine labirintul osos in care se afla labirintul memranos,alcatuit
din: utricula, sacula, 3 canale semicirculare si melcul.
Receptorii pentru auz se gasesc in melcul memranos din labirintul memranos.
Receptorii pentru echilibru se gasesc in canalele semicirculare in utricula si
sacula.aceste celule vin in contact cu neuroni ale caror prelungiri formeaza nervul auditiv.
In labirintul osos se afla un lichid numit perilimfa,iar in labirintul membranos alt lichid
numit endolimfa.
FUNCTIA AUDITIVA
Sunetul ia nastere prin vibratia unui obiect,iar aceasta vibratie care se transmite prin
aer,in toate directiile ajunge la ureche,sub forma de unde sonore.Sunetul se mai poate
transmite prin intermediul lichidelor si al corpurilor solide.
De la unda sonora la auz:
Undele sonore -> sunt captate de cutele pavilionului urechiisi indreptate (prin canalul
auditiv) la timpan ->oscioarele din urechea mijlocie se pun in miscare -> transmit excitatia
spre fereasta ovala -> membrana acesteaia vibreaza -> transmite excitatia auditiva perilimfei
-> Vibratiile perilimfei se transmit endolimfei -> ajung la celulele auditive din melc ->
receptioneaza excitatia -> neuroni ale caror prelungiri formeaza nervul auditiv -> excitatia
auditiva se transorma in influx nervos pe care nervul auditiv il conduce la creier -> se
formeaza senzatia de auz.
FUNCTIA DE ECHILIBRU
Celulele de echilibru receptioneaza excitatia referitoare la miscarile capului si corpului.Cilii
lor sunt atinsi de cristalele de carbonat de calciu care se gasesc in jurul acestor celule si care
se misca la fiecare modificare a pozitiei capului. Aceasta excitatie este transmisa neuronilor
alaturati, ale caror prelungiri lungi formeaza nervul vestibular(de echilibru),care conduce
influxul nervos la baza creierului, unde se formeaza senzatia de echilibru. Datorita acesteia,
corpul nostru isi mentine pozitia in orice miscare.