Sunteți pe pagina 1din 125

Iniţierea în Inventică”

Destăinuire

„Iniţierea în Inventică” (Creaţia Tehnică Originală) este

o tentativă de a aduce o rază de lumină în „zona crepusculară”

ce leagă trecutul de viitor, prin prezentul contradictoriu, măcinat de prefaceri ciudate existenţiale; este o tentativă de atragere a cititorului către creaţia tehnică originală-izvorul real al

dezvoltării, îngropat de conservatorism şi ignorat de politic, într-

o ambiguitate generalizată. A sosit poate momentul ca oamenii de

bine să înţeleagă, să se unească într-un efort general de reorganizare a creaţiei tehnice autohtone, ca un prim pas de relansare economică ce depinde numai de inteligenţa specialiştilor noştri disipaţi şi dezorientaţi în toate domeniile de activitate. Mesajul transmis, relativ succint, prin îmbinarea mai mult sau mai puţin fericită a limbajului tehnic cu cel istoric şi pe alocuri beletristic, a urmărit permanent iniţierea cititorului pentru înţelegerea creaţiei tehnice şi necesitatea ei. Arma secretă de a pătrunde în sufletul şi mintea ta este prezentarea normală a realităţii, cu oameni şi fapte concrete, cu date tehnice şi informaţii reale, cu scopul spargerii blocajului psihologic instaurat de o educaţie conservatoare, austeră, în vederea deschiderii căilor de acces ale gândirii tale creative către viitor, cu luciditate şi optimism. Dacă eşti grăbit, citeşte rapid cuvintele „boldite” şi vei avea sinteza de informaţii pentru a înţelege INIŢIEREA.

Mult succes!

N.A.

CUPRINS

Cap.

Denumirea

pagina

0.0

Destăinuire

 

Cap.1

Desfiinţarea barierei psihologice dintre cititor şi autor; conştientizarea realităţii

5

1.1

În loc de prefaţă, sinceritatea autobiografică

5

1.2

Optimismul, arma secreta a celor creativi

12

1.3

„Conştientizarea realităţii”

16

Cap.2

Creativitatea dezvoltarea ei conştientizată

17

2.1

Scurt istoric al dezvoltării omului;

17

creativitatea, latură a inteligenţei

2.2

Omul, produsul suprem al naturii terestre

23

2.3

Dezvoltarea societăţii omeneşti; progresul ştiinţific şi tehnologic

25

Cap.3

Creaţia tehnică originală, vectorul principal al dezvoltării societăţii omeneşti

29

3.1

Creaţia tehnică originală

29

3.2

Clasificarea rezultatelor din creaţia tehnică,inovaţii, invenţii, descoperiri

31

3.3

Locul şi rolul creaţiei tehnice originale din antichitate până în prezent

34

3.4

Forme contemporane ale creaţiei tehnice

39

3.5

Creaţia tehnică originală şi fenomenul de globalizare

41

Cap.4

Evoluţia istorică, esenţializată, a creaţiei tehnice şi dezvoltarea spirituală a omenirii

43

4.1

Realizări importante ale creativităţii omului până la începutul erei noastre (î.H)

 

44

4.2

Transmiterea informaţiilor; simbolistica memoriei colective a umanităţii

52

Cap.5

Produsul suprem al naturii terestre, omul.

 

60

5.1

Sistemul nervos, suportul material, (hard-diskul) din dotarea omului

 

60

5.2

Proceduri de funcţionare ale Sistemului

 

64

Nervos Central (SNC)

 

Cap.6

Gândirea tehnică, combinarea gândirii convergente cu cea divergentă, creativă

 

66

6.1

Gândire, creativitate şi conservatorism

 

66

6.2

Raportul dintre memorie şi gândire

 

69

6.3

Componentele gândiri

 

70

6.4

Calităţile posesorului inteligenţei creative

 

73

6.5

Influienţa factorilor psihologici, biologici şi sociali asupra personalităţii creative

75

6.6

Flexibilitatea gândirii

 

79

6.7

Structuri euristice fundamentale

80

Cap.7

Funcţionarea „Computerului Personal” din dotarea biologică a omului

 

82

 

Conştientul

şi

inconştientul

în

interfaţă

cu

82

memoria Atribuţiile memoriei

 

84

7.3

Organizarea memoriei, structura ei

 

84

7.4

Factorul oniric în proiectarea creativă

 

88

Cap.8

Cunoaşterea etapelor creaţiei tehnice

 

88

8.1

Etapa de pregătire

 

88

8.2

Etapa de incubare

90

8.3

Etapa de iluminare

91

8.4

Etapa de verificare inginerească

92

Cap.9

Criterii de clasificare a invenţiilor

93

9.1

Clasificarea invenţiilor după modul de apariţie Clasificarea invenţiilor după domeniul de

93

9.2

utilizare Clasificarea invenţiilor după valoarea de

96

9.3

întrebuinţare

97

Cap.10

Principiile fundamentale, necesare de asimilat şi aplicat în creactivitatea tehnică

99

 

Asimilarea de cunoştinţe prin metoda critică-

 

10.1

spaţială Depistarea calităţilor tehnice esenţiale ale unui

100

10.2

produs

101

10.3

Analiza şi sinteza tridimensională a informaţiilor

101

10.4

Selectarea problemelor reale de creaţie tehnică

102

Cap.11

Obstacole de bază în faţa creaţiei tehnice

103

 

Bariere şi obstacole care ţin de natura psihicului

 

11.1

uman

104

11.2

Bariere, obstacole induse de politică socio economică a unui stat

108

Cap.12

Sistemul educaţional, sistem de soft, de programare a gândirii umane

110

12.1

Situaţia creaţiei tehnice autohtone

110

12.2

Scurt istoric al ultimilor 20 ani

112

12.3

Necesitatea unui "Plan naţional unic de dezvoltare şi promovare a creaţiei tehnice”

118

Cap.1 Desfiinţarea barierei psihologice dintre cititor şi autor. Conştientizarea realităţii

1.1 În loc de prefaţă Sinceritatea autobiografică

Denumirea capitolului este enunţarea primei condiţii de înţelegere reciprocă şi de trezire a interesului cititorului către creeaţia tehnică originală, „Inventica”. Prezentarea unor elemente autobiografice normale, cu slăbiciunile şi gândurile mele, cu zbuciumul specific unor momente de viaţă reale, uneori amuzante, nu reprezintă în fapt decât încrederea pe care o am faţă de cititor, pentru a înţelege că nimic nu este anormal şi imposibil in viaţă. Pentru a realiza ceva îţi trebuie doar dorinţa, puterea de a învăţa şi persevera, elemente care depind în mare parte doar de tine. Experienţa mea în domeniul creaţiei tehnice a fost dobândită într-o perioadă lungă de timp, de pe băncile facultăţii, până în prezent (cu unele fluctuaţii pozitive şi negative în funcţie de vicesitudinile vremurilor în care am trăit). Doresc să prezint aceste date cu caracter autobiografic doar pentru că este exmplul cel mai sigur pe care îl am la dispoziţie, fără să greşesc; sunt amintiri şi fapte pe care mi le asum, care au contribuit la formarea gândirii mele în direcţia susţinerii importanţei „Inventicii” în formarea tinerei generaţii şi sunt convins ca mulţi dintre cititori se vor regăsi, măcar parţial, în poveştile, gândurile şi sentimentele mele. Aceste amintiri sunt prezentate cu scopul de a realiza între cititor şi autor acea apropiere psihică necesară, normală, declarată, de a ridica barierele psihologice dintre generaţii,

pentru o întelegere firească a creaţiei tehnice ca un fenomen normal, la îndemâna oricui. Am să mă transform în povestitor şi să prezint cronologic amintirile unor fapte, evenimente, oameni care m-au influienţat pozitiv în alegerea acestei căi de dezvoltare profesională, de cercetare şi creaţie tehnică. Din copilarie, părinţii şi bunicii mi-au insuflat dorinţa de a înţelege tainele naturii explicându-mi, prin cuvintele lor simple, de oameni de la ţară, rostul de a învăţa şi a munci fizic şi intelectual, ca singura metodă de a reuşi în viaţă. În copilărie, prima mea „invenţie” a fost combinaţia dintre, lutul colectat de pe prundul „gârlei” cu uleiul de gătit al mamei, pentru a-mi confecţiona „plastilina” necesară modelării bătăliei de la Mărăşeşti; culmea, chiar mi-a reuşit ceva, până la „bătălia cu Mama”(eram în perioada ocupaţiei ruseşti când pâinea, uleiul şi alte alimente se obţineau raţionalizat „la cartelă”). Activitatea de „muncă manuală şi atelier la şcoală”, dublată de participarea la cercurile de aeromodele, electronică, auto-moto, foto, au contribuit la dezvoltarea dorinţei de cunoaştere a noului în tehnică; participarea la activităţi culturale de cor, teatru, formaţie pop, dansuri populare, lectură (favorite fiind romanele de aventuri şi S.F.) au venit să-mi modeleze sufletul, a doua latură a fiinţei noastre. Vacanţele petrecute în Codri Vlăsiei, pe malul Neajlovului, când mă transformam în păstor cu vitele prin păduri şi zăvoaie, mi-a dezvoltat spiritul de supravieţuire zilnică din roadele naturii, dar şi o întelegere directă a fenomenelor naturale, dezvoltându-mi şi dragostea către natură. Primul imbold către independenţa fizică şi de gândire, l-am primit la 15 ani, când tata m-a „pierdut voit”, cu încă şase prieteni, în Munţii Vrancei, la 100

km de casă (a fost prima şi ultima dată când tata mi-a spus : „de acum eşti mare, descurcă-te singur! ” şi m-am descurcat, a doua zi spre seară eram acasă cu toată gaşca veseli şi sănătoşi cu dragoste de aventuri). Activitatea de şcolar şi student a fost permanent dublată de mult sport, mai mult sau mai puţin organizat, de la alergatul cu cercul sau cu trotineta din lemn, pe rulmenţi, de mine confecţiona(cu care prin huruitul lor duceam la disperare vecinii), înot, hochei, skii, volei, handbal, cicloturism, turism şi mai târziu, în facultate, orientare turistică, salvamont şi alpinism de performanţă. Dupa cum vă daţi bine seama toate aceste elemente prezentate sunt mai mult decât normale şi fac parte din preocupările oricărui tânăr, cu o singura condiţie: părinţii să-i ofere şansa de a participa activ la aşa ceva. Acelaşi fenomen se întâmplă şi în asimilarea cunoştinţelor profesionale. Dascălii pe care i-am avut, de la grădiniţă şi până în prezent, au fost cei care au pus picătură cu picătură cunoştinţele în mintea mea, ca apoi acestea să se consolideze şi să-mi dea tăria de a deveni şi eu un factor de împrăştiere a cunoştinţelor acumulate, către cei din jurul meu.

În cadrul studiilor politehnice, de construcţii civile, industriale şi agricole, marele impact l-a avut întâlnirea cu personalitatea puternică a distinsului prof. univ. dr. ing. Anatolie Mihu, cel care, prin duritatea sa aparentă, avea să mă convingă, în anul patru de studii, să las sportul şi să trec mai serios la treaba de inginer, pentru o cercetare ce se va finaliza apoi cu succes în proiectul meu de diplomă. Întâlnirea cu domnia sa a fost un moment de cotitură în viaţa mea când, prin munca susţinută dar plăcută, pasionantă mi-

am demonstrat că pot să gândesc şi să iau decizii reale tehnice, sub atenta observaţie a mentorului meu. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat de la distinsul meu profesor a fost dezvoltarea simţului realităţii şi a fenomenelor naturale în construcţii, calea firească de a afla adevărul, prin studiul naturii, Bionica. Odată ce am fost inoculat cu „microbul creaţiei tehnicede pe băncile facultăţii, am plecat în producţie la un mare trust de construcţii judetean, la Brăila, pentru „stagiatură”. Acolo am lucrat la început în producţie şi apoi am fost promovat, datorită unor idei noi de organizare a muncii, la serviciul tehnic, pentru a mă ocupa de proiectare tehnologică şi soluţii tehnice noi. Aşa au apărut primele idei cu adevarat iz de invenţii (dar pe care nu am mai apucat să le brevetez niciodată), cofraje spaţiale pentru prefabricate, şi utilaje de mică mecanizare în ateliere centralizate de prefabricate, fier beton, tâmplărie, etc.). Reântors ca asistent la catedra de Beton, Materiale şi Tehnologie, la insistenţa Domnului Profesor, am continuat alături de domnia sa, studiul bionicii în domeniul fundaţiilor de adâncime, generând probleme reale, obsedante de creaţie tehnică şi unde am beneficiat de susţinerea morală şi tehnică a celui care avea să mă coordoneze la obţinerea titlului de dr. ing, distinsul prof. univ. dr. ing. Tudor Silion. Un alt eveniment, întâmplător, aparent banal, avea să reprezinte punctul de cotitură în formarea mea teoretica în domeniul Inventicii, şi anume, întâlnirea cu marele inventolog, prof. univ. dr. ing. Vitalie Belousov, un om de o bogăţie sufletească, modestie şi dăruire totală pentru inventică, greu de imaginat.

Era în primăvara anului 1981 când, venind pe jos dinspre complexul studentesc Tudor Vladimirescu, spre Podul Roş, am întâlnit un camarad de ski, prieten, ce stătea de vorba cu un domn mai în vârstă, echipat în ciclist şi care ţinea o bicicletă „ciudată” de ghidon; i-am salutat şi profitând de prezenţa prietenului meu, am făcut cunoştinţă cu domnul profesor şi bicicleta sa. Privind curios sistemul de acţionare mecanică am intrat în conversaţie cu posesorul bicicletei şi acesta a fost începutul; am realizat după circa 40 de minute că prietenul meu plecase de mult, iar eu, am participat acolo, solo-student, la primul meu curs de creaţie tehnică originală, ţinut pe malul stâng al Bahluiului, în aer liber, de adeveratul mentor al Şcolii de Inventică din Moldova şi nu numai.

Cum era aproape firesc, prin amabilitatea domnului profesor, au urmat mai multe vizite de iniţiere la cabinetul domniei sale. Domnul profesor a fost mereu disponibil să mă îndrume şi să îmi destăinuie fenomenele şi procesele din mintea omenească, destăinuindu-mi adevărul despre misterele creaţiei tehnice. Stimulat de pasiunea pentru inventică şi de personalitatea domniei sale, grefate pe dorinţa unei înscrieri la doctorat, am pornit să generez probleme de creaţie tehnică utilizând metoda logic determinată „Matricea Morfologică Spaţială de Idei”(MMSI), elaborată de distinsul profesor şi rezultatele nu au întârziat să apară . Am intrat într-o fază specifică de incubare, de efervescenţă a activităţii cerebrale şi de iluminare onirică, după studierea acestei metode şi m-am speriat! Visam în somn problemele de fundaţii enunţate de MMSI şi găseam soluţiile tehnice şi echipamentele tehnologice care

rezolvau problemele; fenomenul deja apărut, conştientizat a fi valabil, m-a lansat într-un adevarat calvar; dormeam iepureşte, cu frica de a nu mă putea trezi şi conştientiza visul, pierzând astfel ideia invenţiei şi soluţia tehnică găsită. Preconştientul pulsatoriu îşi făcea însă treaba şi mă trezea cu un impuls puternic, cu visul clar conştientizat; mai mult decât atât, mă culcam la loc şi dacă simţeam nevoiea, reluam visul de unde îl oprisem, îl colam, modificam, dacă ceva nu mergea; sincer să vă spun, credeam că, am luat-o razna”; datorita situaţiei de necunoaştere a fenomenului în care mă aflam, speriat, mi-am luat inima în dinţi şi am luat decizia să mă destainui singurului om în care aveam încredere, că nu se va amuza de mine, la dl.prof. univ. Dr. ing. Vitalie Belousov. Am intrat timid în cabinetul domniei sale şi am început să explic sfios „necazul care dăduse peste mine”. M-a ascultat cu multă atenţie şi pe măsură ce înaintam în explicarea fenomenului prin care treceam, flacăra mereu arzândă din ochii săi inteligenţi creştea în intensitate; la un moment dat, când eu nu mai ştiam ce să mai spun, a sărit ca ars de pe scaun m-a îmbrăţişat, s-a uitat cu drag în ochii mei speriaţi şi mi-a spus: fii fericit, nu eşti nebun, eşti un inventator adevărat în faza de efervescenţă creatoare şi iluminare, dă-i înainte fără teamă” şi aşa a fost, am scris atunci ca pe bandă rulanta 17 brevete de invenţie în domeniul fundaţiilor de adâncime. Chiar şi în aceste condiţii, nu am fost admis la doctorat din motive de nesupunere politică” (îmi dădusem demisia din postul de „Preşedinte al studenţilor comunişti din Politehnică”) şi în vara anului1989 a trebuit să aleg după principiul „arestat în ţară sau liber afară”. Am reuşit să trec graniţa „la negru” şi să cer azil politic în Germania Federală, după mai multe peripeţii cu securitatea română.

În vara anului 1990, după primele alegeri libere aparent reuşite, am cerut repatrierea şi am revenit cu mult elan să particip la ceea ce credeam cu toţii, însemna refacerea României după opresiunea dictaturii comuniste . În perioada imediat de după revoluţie a fost înfiinţată Societatea Inventatorilor din Romniaîn care am crezut că va fi vârful de lance pentru drepturile inventatorilor şi promovarea inventicii. Democraţia noastră originală în loc să sporească activitatea de creaţie tehnică mai rău a înfrânat-o. A fost elanul specific unui nou început, primii 4-5 ani am participat la o serie de saloane mondiale de creaţie tehnică, cu rezultate notabile pentru delegaţia României la care cel puţin eu, am participat prin autofinanţare. A mai apărut un fenomen interesant, „stimulator” =”distrugător”, aş putea spune, pentru inventatorii români. Deoarece invenţiile din perioada comunistă erau din start cesionate statului, a apărut după schimbările spre capitalimul original românesc, posibilitatea „democratică” ca inventatorul să-şi preia invenţiile plătind taxele de protecţie la OSIM. Un calcul sumar făcut atunci, eu ar fi trebuit să am o retribuţie în învăţământ de trei ori mai mare, ca două părţi să le folosesc pentru răscumpărarea brevetelor muncite de mine iar cu o parte să asigur familiei supravieţuirea. Atunci a fost un moment important, de şoc demobilizator în viaţa tuturor inventatorilor, când au fost nevoiţi să renunţe la multe valori tehnice din motive financiare.Cine nu cunoaste inventica nu intele fenomenul Apariţia taxelor suficient de mari pentru examinarea şi emiterea unui brevet de invenţie precum şi plata taxelor de protecţie anuale au constituit un nou obstacol în calea inventatorilor prolifici independenţi. Ca semn de protest

nonviolent şi chiar din amuzament, împreună cu regretatul profesor dr. ing. Eftimie Niţescu am înscris la OSIM o propunere de invenţie „locuinţa rotativa cameleon” cu care am participat la un salon mondial la Bruxelles, obţinând o medalie de aur ca apoi, invenţia ca atare, să fie data la gunoi, din motive de neplată a taxelor de examinare. Am făcut aceste destăinuiri din viaţa mea din dorinţa ca, cel ce citeşte aceste rânduri să înţeleagă ce importante sunt exemplele şi dăruirea dascălilor în formarea profesională a celor care au datoria morală să ducă mai departe cunoştinţele vechilor generaţii, dar şi pentru a înţelege că fără un climat politico- social favorabil se pot pierde valori naţionale importante, nu atât prin irosirea muncii unor inventatori existenţi ci mult mai mult, incomensurabil, prin pierderea şansei unor generaţii întregi de tineri să devină creativi în folosul lor şi a societăţii autohtone.

1.2 Optimismul, arma secretă a celor creative Să fim optimişti !

Iată că după o perioadă de pauză a cursurilor de creaţie tehnică din învăţământul de construcţii din Iaşi, perioada pe care cu greu am înţeles-o, noile conduceri manageriale din Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachidin Iaşi precum şi a Facultăţii de Construcţii şi Instalaţii au considerat necesară reintroducerea, deocamdată, facultativ, a disciplinei de „Creaţie tehnică în construcţii” la secţia de CCIA anul trei de studii de licenţa, începând cu anul universitar 2010-2011 şi a disciplinei de Inventicala anul IV Construcţii Hidrotehnice începând cu anul universitar 2011-2012. Rezultatele obţinute au fost încurajante

şi din anul universitar 2012-2013 „Iniţierea în Creaţia Tehnică ” a fost lansată la anii I de studiu în ingineria civilă la secţiile de limba română şi engleză, iar începând din 2013-2014 „Creaţia tehnică şi protecţia industrialăva deveni sper o disciplină de studiu la majoritatea masteratelor din domeniul „Ingineriei Civile”, fiind afiliate trei facultăţi pe domenii înrudite:

arhitectura, inginerie civila, hidrotehnica. În urma desfăşurării activităţii, închizând doi ani de activitate, am constatat o stare de fapt relativ interesantă, ca atitudine a tinerei generaţii, dar şi a unor cadre didactice, faţă de Creaţia Tehnică Originală”=„Inventica. Atitudinea studenţilor noştri este rezultatul întregului lanţ de stagii de pregătire în şcoală dar şi percepţia lor formată în familie şi societate în legatură cu inventica, mai clar spus, informaţiile despre acest domeniu aproape nu există . În programa de învăţământ aceste cursuri au putut fi introduse deocamdată cu caracter de disciplină facultativă, apelând şi abuzând de disponibilitatea studenţilor de a participa, de timpul lor liber, pasiune, dorinţa de cunoaştere a noului etc. După doi ani de activitate am constatat următoarele:

-participarea facultativă, declarată: a făcut ca dintr-un efectiv total de studenţi, invitaţi sa participe la curs, la prima şedinţă au participat 40%. Prima şedinţă a fost o şedintă de prezentare generală a scopului şi rolului activităţii de inventică. Am specificat în mod intenţionat (pentru a sesiza nivelul lor de aspiraţie profesională în domeniul creaţiei tehnice), că cei ce se angrenează într-o astfel de activitate vor putea participa la cercuri ştiinţifice studenţeşti cu o solicitare suplimentară de efort şi timp ocupat din timpul lor liber ; suplimentar, studenţii au dorit să afle ce avantaje, în afara cunoştinţelor dobândite pot avea,

dacă participă la acest curs (credite suplimentare, doar ca efect asupra celor cu rezultate slabe la activitatea didactică); în acel moment studenţii au putut să opteze liber şi numărul de participanţi s-a redus la aproape o treime din cei prezentţ (a fost determinantă obţiunea zero=câştigul imediat, adică timpul liber avut pentru distracţie şi relaxare !). -participare facultativă, constantă, la fiecare şedintă de aproximativ 12% din efectivul total de studenţi (minim 25 de persoane, apare interesul de lungă durată, pasiunea muncii în colectiv de creaţie, într-o atmosfera relaxantă şi cu posibile rezultate, pe măsura aprofundării cognitive a procesului de creaţie tehnica); -studenţii care s-au înscris benevol la curs, după două şedinţe de participare, au rămas fideli acestui curs şi l-au finalizat în colective de cercetare studenţească ; -majoritatea studenţilor participanţi nu erau studenţi cu rezultate formidabile la învăţătură ci din zona de mijloc (a apărut poate o motivaţie în plus, o maturitate de gândire mai târzie, dorinţă de afirmare sau de confirmare a inteligenţei lor creative, faţă de „colegii tocilari” etc.); -prelegerile au fost mediatizate prin afişe săptămânale, precum şi de la om la om, prin intermediul participanţilor, fără însă să apară modificări importante cantitative la numărul de participanţi; -după primele şedinţe am avut plăcuta surpriză să constat apariţia la curs a unor studenţi de la alte facultăţi şi ani de studii (de la Facultatea de Hidrotehnică, de la secţia de instalaţii în construcţii şi de la Facultatea de Electrotehnică).

-mediatizarea facută iniţial nu a avut efect asupra cursanţilor din anul IV şi nici asupra studenţilor de la masterat sau inginerilor de la sşoala doctorală; -activitatea practică la curs s-a desfăşurat prin expunera unor probleme de creaţie tehnică alese de studenţi după capacitatea lor pasională, dobândită până în aceasta fază de pregătire profesională, dar şi cu sezizarea afinităţilor comportamentale în alegerea colectivelor de lucru; -rezultatele obţinute prin participare extraşcolară cu propuneri de invenţii la saloanele de creaţie tehnică (Euroinvent 2011-2012 şi Inventica 2011-2012, chiar în timpul de desfăşurare şi respectiv, finalizare a cursului de creaţie tehnică şi respectiv sesiune de examene) au trezit o reacţie mult aşteptată din punct de vedere psihologic, asupra studenţilor şi asupra presei. -mediatizarea studenţilor participanţi, atmosfera interesantă a unui salon de creaţie tehnică, cunoaşterea pe viu a unor personalităţi din domeniu şi bucuria firească pentru rezultatele obţinute, bucurie exprimată şi în spaţiul de învăţământ, a trezit interesul dar şi părerea de rău a unora (dintre studenţii cu rezultate foarte bune la învăţătură, neparticipanţi şi care şi-au exprimat regretul dar şi dorinţa de colaborare în viitoarea lor activitate la licenţă şi masterat). -nu au lipsit nici fenomenele normale, specifice conservatorismului, printr-o atitudine afişată de nepăsare sau de minimalizare a acestei activităţi atât la studenţi cât şi la unele cadre didactice „prietene”; -după încheierea semestrului de activitate a cursului, o parte din efectivul colectivelor de creaţie au continuat să lucreze în timpul liber ca „Cerc de creaţie tehnică studenţească”, să se reorganizeze, utilizând în bună parte ideile şi cunoştinţele

dobândite la cursul de creaţie tehnică, la elaborarea documentaţiei pentru mai multe propuneri de brevete de invenţie şi dezvoltarea temelor de creaţie la definitivarea proiectelor de susţinere a licenţei. -mediatizarea rezultatelor a avut un efect pozitiv şi asupra atmosferei în rândul studenţilor de la master şi a

participanţilor la şcoala doctorală, acest interes a dus la susţinerea

a două prelegeri despre „Inventica” şi „Metode logic

determinate în creaţia tehnică, exemplu practic MMSIS” (Matricea Morfologica Spaţială de Idei Selectate); ulterior au apăarut şi cereri de consultaţii în domeniu creaţiei tehnice din

partea participanţilor, demonstrând interesul lor pentru acest domeniu de activitate.

În urma experienţei acumulate în decursul anilor şi ca fenomen

de confirmare a unei situaţii de fapt din ultimii ani a activităţii de

Inventică, se poate trage o singură concluzie:

1.3 Conştientizarea realităţiiPentru ieşirea din impas, ce se poate sugera ? Nimic mai mult decât conştientizarea, recunoaşterea şi promovarea realităţii:

a. Creaţia tehnică originală-Inventica, este singurul izvor al dezvoltării omului, trebuie să o cunoaştem, să o promovăm, să o exploatăm conştient în folosul nostru!

b. Realizarea unui „Plan naţional unic de dezvoltare şi promovare a creaţiei tehnice”, ar putea fi un prim pas realizat de învăţământ în direcţia relansării economice a României prin forţe proprii!

c. Începutul acestei acţiuni a fost făcut de înaintaşii noştri şi cred cu sfinţenie că se va înfăptui, cu sprijinul tinerei generaţii, dacă noi cei „maturi” vom sparge barierele conservatorismului şi vom şti să asigurăm condiţiile de cunoaştere şi de dezvoltare a fenomenului în şcoala şi societate.

Cap.2 Creativitatea – dezvoltarea ei constientizată

Creativitatea este latura principală a naturii umane şi dezvoltarea ei de la formă primitivă, iniţială, la cea de astăzi s-a făcut prin stimulare conştientizată sau nu, prin învăţarea trecutului şi dezvoltarea prezentului prin educaţie, pe tot parcursul vieţii, în decursul întregului lanţ istoric de dezvoltare a omenirii. Pentru a înţelege acest fenomen este poate necesar să facem o scurtă privire înapoi în negura istoriei.

2.1 Scurt istoric al dezvoltării omului;

Omul ca vieţuitoare a Terrei aparţine imensei lumi organice, în speţă regnului animal. Omul ca fiinţă inteligentă, a fost permanent obsedat de întrebarea firească “Cine suntem şi de unde venim? Terra, leagănul civilizaţiei umane, de la formare până în prezent, în aproximativ 4.500 milioane de ani, a suferit transformări fizice majore care au dus la apariţia viii ajungând prin evoluţie să atingă stadiul actual; transformările fizice ale formei scoarţei terestre, au putut fi evaluate de către specialiştii

erei cosmice începând cu ultimi 225 milioane de ani şi sunt prezentate în Fig.1. Pentru a încerca să ne imaginăm sugestiv existenţa noastră ca vechime pe Terra, să considerăm vârsta planetei noastre ca fiind concentrată în timp, într-o singura zi, unitate de măsura percepută foarte bine de către noi. În acest context a fost conceput tabelul timpului perceptibil; clipa 0.00 secunde, este clipa de faţă cu privire în urmă, spre facerea lumii noastre, scotând în evidenţă apariţia celor mai importante evenimente, descoperite arheologic, de apariţie a lanţului teoretic de formare a omului modern în teoria evoluţionistă.

Tabelul timpului perceptibil. Vârsta Terrei=24h

 
     

timpul

Apariţie, vârsta

vechime

ani

perceptibil

Vârsta Terei

4.500,00

mil.ani

24,00ore

"primatele"

70,00

mil.ani

22,40min.

"Omul de Neandertahl"

0,20

mil.ani

19,40sec.

"Omul de Cro-magnon"

0,03

mil.ani

0,60sec.

"Simbolistica" la pelasgi

0,01

mil.ani

0,20sec.

"Era noastră"

0,002

mil.ani

0,04sec.

Acum, clipa, ziua de azi

0,000

mil.ani

0,00sec.

FIG.1 Transformarile scoarţei terestre în ultimile 225 milioane de ani (ultimele 72 minute), în timpul perceptibil, după ultimile descoperiri geologice

Procesul de antropogeneza , ( de evolu ţ ie a omului ) a început cu

Procesul de antropogeneza, (de evoluţie a omului) a început cu milioane de ani în urmă. Rezultatele săpăturilor arheologice au scos cu greu la iveală dovezile materiale privind

scara evoluţiei speciei umane în teoria evoluţionistă, de la primele forme de viaţă până la rezultatul actual, omul modern. Se poate considera un început mai bine conturat acum 70 milioane de ani în urmă când prin apariţia ordinului primatelor din evoluţia mamiferelor, a fost posibila desprinderea ramurei de Hominoizi; din hominoizi, prin evoluţii succesive şi selective s-au format Hominidele (acum ~15 milioane de ani) iar din dezvoltarea acestora prin ramura Ramapiteci Ancestralus (acum 4-5 milioane de ani) au apărut Australopitecii. Din Australopiteci s-a desprins în continuare Homo erectus cu mersul vertical şi Homo habilis, ambele specii ce stau la originea oamenilor moderni. Cercetătorii din acest domeniu caută în continuare dovezi şi “verigile lipsa” din teoria evoluţionistă. Unele transformări spectaculoase, mutaţii genetice importante, s-au produs într-o perioadă scurtă de timp şi dovezile arheologice sunt astfel greu de găsit iar de cele mai multe ori apar relativ întâmplător; din acest motiv şi tabelul de mai jos, cu prezentarea schematica a evoluţiei hominidelor trebuie luat drept o prezentare de moment, aproximativă, perfectibilă în viitor. fig.2 evolutia hominidelor

Scara timpului în milioane ani În decursul timpului acum ~1.8 -2 milioane de ani se

Scara timpului în milioane ani În decursul timpului acum ~1.8 -2 milioane de ani se poate vorbi de apariţia premizelor de evoluţie a primei forme de om modern, a lui Homo sapiens Neanderthalensis. A fost prima verigă umană la care a apărut limbajul articulat precum şi cunoştinţe de conservare şi aprindere a focului fără de care nu puteau atinge maximum de dezvoltare în perioada glaciară Wurm. Au avut o evoluţie incredibil de lentă, comparativ cu evoluţia omului în ultimii 30.000 de ani. Din descoperirile antropologice, ei prezintă o capacitate craniană în jur de 1600 cm cubi. Aparenta lor dispariţie, în urmă cu aproximativ 30 mii de ani ca aspect fizic, este şi astăzi o enigmă, odată cu apariţia spectaculoasă a omului de Cro- magnon mai puţin dotat fizic dar cu o intelingenţă superioară. În urma ultimelor cercetări cu teste ADN, omul de astăzi are în

structura sa ADN elemente comune celor două tipologii de oameni moderni, denumiţi după locul descoperirilor arheologice. Omul modern a apărut într-o perioadă de timp extrem de scurtă la scară planetară, caracterizată prin puternice transformări tectonice şi climatice. Timp de milenii pentru strămoşii omului modern, ca la toate vieţuitoarele, principala preocupare a fost supravieţuirea prin dezvoltarea abilităţilor de procurare hrană şi de apărare (inclusiv găsirea şi construcţia de adăposturi provizorii sau pe o perioadă mai lunga de timp). Formarea omului modern nu s-a produs într-un anumit punct de pe glob, ci a cuprins o suprafaţă destul de întinsa, în principal Africa de nord, ca fief principal, urmat în dezvoltare migratoare de Europa, Asia Mica, Asia de Sud-Vest, Nordul Indiei, adevarata desfăşurare şi migrare a populaţiei la nivel planetar fiind încă în curs de elucidare ca studiu pe baza testelor moderne ADN. Miracolul dezvoltării evolutive spectaculoase a omului a fost selecţia naturală şi nu în ultimul rând, apariţia unor mutii genetice determinante, considerate de unii oameni de ştiintă ca fiind posibil accidentale, mai ales în dezvoltarea creierului uman (se vehiculează chiar de unii paleoastronomi posibilitatea intervenţiei unor entităţi extraterestre la dirijarea şi dezvoltarea societăţii omeneşti, fenomen neelucidat încă). Desprinderea de restul regnului animal, a fost posibilă când strămoşii omului modern au învăţat să folosească elemente din natură drept arme pentu apărare şi procurare a hranei: bâte şi pietre ca o extensie a inteligenţei dobândite, să-şi construiască planuri de atac şi de apărare, prin semne şi prin sunet, mai târziu

prin limbajul articulat, să-şi construiască adăposturi sigure, să se socializeze din motive de apărare şi de păstrare a teritoriilor vitale de vânătoare. Aceste abilităţi se întâlnesc şi la alte specii animale (mai puţin limbajul articulat) dar întreaga lor activitate se desfăşoară instinctual, fără o conştientizare creativă şi de aceea au rămas doar la acel stadiu de dezvoltare maximă, numit spiritul de hai, în care producerea de bunuri materiale conştiente nu este posibilă. Omul a progresat prin apariţia gândirii selective, a creativităţii, latura esenţială a inteligenţei umane. Datorită acestei caracteristici a reuşit transmiterea eficientă a cunoştinţelor acumulate în timp, din generaţie în generaţie, pe cale orală sau desene rupestre. Dezvoltarea fulminantă a apărut atunci când, omul a reuşit să creeze sisteme de memorie colectivă, la început combinat, vorbire şi simbol şi apoi prin scriere, să ajunga la stocarea şi transmiterea de informaţii certe pe suport stabil, generaţiilor următoare. Memoria artificială, electronică, stocarea spre utilizare largă de informaţii in memoria colaterală, colectivă a umanităţii a dus la explozia de dezvoltare planetară, la globalizarea zilelor noastre.

2.2 Omul, produsul suprem al naturii terestre

Calităţile fizice ale omului ca specie, sunt net inferioare faţă de rivalii săi direcţi în lupta pentru supravieţuire, principala sa arma fiind inteligenţa creatoare, abilitatea de a găsi căile şi mijloacele de a ieşi învingător din toate

împrejurările dificile generate de vicesitudinile istorice, de supravieţuire, mereu altele, în decursul timpului. Este foarte dificil de a face o descriere directă şi în acelaşi timp pe înţelesul tuturor, a întregului sistem de fucţionare a “dotării” şi superiorităţii umane faţă de alte specii, fără a apela la o comparaţie sugestivă pentru orice om al zilelor noastre: ultima mare invenţie a omenirii, calculatorul personal. Prin structura genetica, ca orice membru al regnului animal, omul a primit de la mama natură o “dotare tehnică” prin care se poate dezvolta, din punct de vedere fizic şi intelectual însă, doar în anumite condiţii. Cu alte cuvinte în comparaţia noastră, a primit partea materială de Hard-microprocesor, celelalte subansamble de interconectare de bună funcţionare şi exploatare precum şi o mică parte de Soft-instinctual de supravieţuire. Adevărata valoare a individului se obţine prin procesul educaţional, de ”programare”, încărcarea cu softuri din ce în ce mai performante pe întreaga durată a vieţii. Apariţia vorbirii, transmiterea cunoştinţelor pe cale orală şi apoi apariţia ”memoriei adiţionale” iniţial prin simboluri şi mai târziu prin perfecţionarea scrisului şi a tiparului, au dus progresiv, ascendent, la dezvoltarea societăţii omeneşti. Organismul uman este o entitate extrem de complexă, cu siguranţă, cea mai performantă realizare a naturii terestre, formată din organe în interacţiune a cărei funcţionare este intens studiată, fără a avea speranţa ca într-un viitor prea apropiat să aflăm întregul adevăr; dintre acestea se distinge ca şi coordonator, sistemul nervos, care va fi analizat ca formă fizică şi mai ales funcţională, în cap.4 ,

2.3 Dezvoltarea societăţii omeneşti –progresul ştiinţific şi tehnologic

Dezvoltarea societăţii omeneşti este strâns legată de progresul ştiinţific şi tehnologic înfăptuit de oamenii creativi din perioada respectivă pe baza cunoştinţelor cantitative şi calitative acumulate până în acel moment de dezvoltare a societăţii. Această caracteristică a societăţii (progresul ştiinţific şi tehnologic) poate fi reprezentată grafic, apreciată calitativ şi cantitativ (spre exemplu în prezent prin produsul intern brut) ca o funcţie în raport cu timpul. Acest grafic poate fi trasat la nivel planetar, de la începuturile societăţii omeneşti până în prezent sau individual, pentru o perioadă de timp mai scurta (o perioadă istorică bine definită, cum ar fi o civilizaţie anume pe o zonă geografică restrânsă) . Prezentarea cea mai sugestivă este prezentată în fig. 3 şi reprezintă graficul general, al civilizaţiei de pe Terra. Din punct de vedere al evoluţiei, panta progresului tehnic ”p” este mare la ţările puternic dezvoltate, regăsit în nivelul ştiinţific şi tehnologic atins la un moment dat (N1, N2, N3, în ordine crescătoare).

fig.3 Graficul progresului ştiinţific şi tehnologic al omenirii Prezentarea la nivel global are avantajul nivel

fig.3 Graficul progresului ştiinţific şi tehnologic al omenirii

Prezentarea la nivel global are avantajul nivelării „sincopelor” apărute pe parcursul istoriei societăţii omeneşti (molime, războaie, apariţii şi dispariţii misterioase de civilizaţii, etc). Se poate trasa astfel o curba generalizată a progresului ştiinţific şi tehnologic a întregii societăţi omeneşti de la origini până în prezent, ca o sumă ponderată pe unitatea de timp, a rezultatelor activităţii tuturor oamenilor de pe Terra. Crizele economice şi sociale temporare, în strânsă legătură cu cele politice, ca factori de distorsiune, acţionând pe durate scurte de timp, sunt atenuate la scară globală, reprezentând noduri de tensiune, reglare, epurare şi relansare economică accelerată a societăţii. Folosind aceeaşi formă grafică se poate trasa câte un grafic pentru fiecare Stat sau zonă geografică. Apare însă şi o mare diferenţă: progresul ştiinţific şi tehnologic al omenirii tinde asimptotic spre infinit pe când, aceeaşi formă de

grafic pentru o civilizaţie aparută cândva pe treptele istoriei omenirii duce la o decădere din diferiţi factori de influienţă. O astfel de reprezentare diferenţiată scoate în evidenţă dezvoltarea accelerată a statelor puternic dezvoltate economic datorită rezultatelor cercetării ştiinţifice: descoperiri, invenţii, tehnologii moderne, asimilarea rapidă a acestora în industrie, ca formă superioară de expresie a gândirii umane. Toate acestea, prin asimilarea rapidă la nivel global, duce în mod normal şi optimist, la reprezentarea grafică a progresului ştiinţific şi tehnologic al întregii societăţi omeneşti, ca o curbă ce tinde ascendent spre infinit. Din punct de vedere autohton, noi ne putem încadra, în cel mai fericit caz, cu aproximaţie şi indulgenţa, la nivelul N2. Pentru a avea speranţa să ajungem din urmă ţările cu N3, sau măcar reducerea decalajului N3-N2, ar trebui să ne desprindem de varianta clasică de dezvoltare şi să accentuăm panta progresului tehnic, în variantele „p1” sau „p2” printr-un efort de gândire şi înţelepciune. Fenomenul privind căile şi mijloacele de creştere a pantei progresului este cunoscut ca valabil în anumite condiţii, ce depind în primul rând de luciditatea şi competenţa politicii de stat. Fără a fi un specialist în domeniu, pot totuşi să remarc, din sfera informaţională de profil, următoarele aspecte unanim recunoscute ca fiind necesare pentru creşterea pantei progresului tehnic:

a. Atragerea de capital în industrie şi agricultură (prin

politica financiară de încurajare a I.M.M. si a marelui capital);

b. Absorbţia de tehnologii moderne (prin acordarea de

credite pe termen lung pe bază de planuri de afaceri viabile);

c. Dezvoltarea cu precădere a industriei de tradiţie autohtonă, unde concurenţa la export este mai mică; d. Absorbţia rapidă a multor (patente) brevete (autohtone şi cumpărate din afară) în producţie, pentru creşterea calităţii şi a competitivităţii pe plan intern şi extern la export. Dintre toate aceste condiţii, măsuri, prezentate succint, zona de interferenţa a mesajului acestei „Iniţieri” se regăseşte în ultimele trei puncte (b,c,d) printr-o strânsă interdependenţă. Efortul investiţional în inventica autohtonă este neglijabil, el reprezintă doar un element de voinţa politică de organizare lucidă a premizelor dezvoltării acestei activităţi şi rezultatele vor apare incredibil de repede. Afirm acestea deoarece cunosc potenţialul de gândire al inventatorilor români, acum din păcate, aduşi în stare aproape latentă, precum şi capacitatea excepţională de creaţie a tinerei generaţii. Un singur element mai lipseşte din ecuaţie pentru ca situaţia să se schimbe! „Elementul Cheie” o să-l aflaţi citind cu încredere aceasta Iniţiere. Din punct de vedere global, un război de distrugere în masă ar putea însă să trimită în cel mai fericit caz, societatea omenească, prin supravieţuitorii ei, fără bază materială actuală, înapoi în timp, pe la civilizaţia tribală, iar actualele realizări vor deveni legende ca exemple de atins în al doilea viitor; o astfel de ipoteză, este chiar vehiculată ca reală în trecut prin legendele unor civilizaţii dispărute, atlanţii, sau prin legenda potopului biblic. Sperăm însă ca omul, cea mai inteligentă fiinţă cunoscută până în prezent, să-şi folosească forţa creatoare în folosul său şi nu împotriva sa.

Cap. 3 Creaţia tehnică originală, vectorul principal al dezvoltării societăţii omeneşti

3.1 Creaţia tehnică originală

Pentru a crea ceva trebuie să ai un subiect al muncii tale de

creaţie.

În creaţia tehnică originală, generatorul de probleme este societatea cu nevoile ei în dezvoltare concurenţială”. Necesitatea de creaţie apare în toate sectoarele de activitate şi se regăseşte mai ales în domeniul tehnic, de producere de bunuri materiale, ca fiind motorul dezvoltării sociale. În fiecare domeniu de activitate ca şi în construcţii, de exemplu, apar probleme de rezolvat în toate sectoarele, începând de la industria materialelor de construcţii, proiectare, concepţie structuri, procedee de fundare şi până la realizări tehnice inginerşti unicate pe plan mondial, existând tot timpul asupra specialiştilor presiunea psihică a sloganelor de tipul: „mai ieftin”, „mai repede”, „mai bun”, mai util, mai nou,etc., apărute firesc din legea fundamentală a concurenţei, izvorul dezvoltării. Problemele de creaţie tehnică sunt generate de regula de „temele de proiectare”, scrise sau nescrise, ce rezultă din necesităţile sociale şi calitative ale lucrurilor şi fenomenelor, ale activităţilor cu care ne confruntăm în fiecare zi. O ideie creativă, sub forma iniţială ca problemă incipientă de rezolvat, apare întotdeauna ca efectul unei cauze, în sensul dezvoltării ascendente spre mai bine a „ceva” cu care ne întâlnim în viaţa cotidiană sau profesională. O astfel de situaţie apare din sesizarea unei situaţii de ”inconfort în legatură cu o

cauza” şi la un moment dat , cauza depistată , începe „obsesia înlăturării ei printr-o noutate” care să diminuieze inconfortul său să-l elimine în totalitate. De foarte multe ori problema de rezolvat, pe baza căreia se poate obţine un brevet de invenţie este generată direct de inventator; acesta cunoaşte foarte bine un domeniu de activitate şi înţelege, de cele mai multe ori înaintea altora, intuieşte, posibilităţile de creştere calitativă a unui produs, echipament, tehnologie etc. Încălzirea globală, spre exemplu, a declanşat o adevarată avalanşă, o psihoză a invenţiilor la modă în „domeniul dezvoltării durabile şi a utilizării energiilor regenerabile”. Inventatorii pasionaţi preiau aceste probleme şi independent, sau în colective de creaţie interdisciplinare, caută rezolvarea lor. Activitatea de creaţie tehnică este o provocare precum o cursă contra cronometru, când linia de start înseamnă apariţia problemei şi în concurs se lansează mai devreme sau mai târziu cei care au aflat despre problema în cauză . Legea concurenţei este izvorul care generează energia dezvoltării iar brevetarea şi aplicarea invenţiei creează condiţiile de profit şi de protecţie a acestuia.

Castigător este înregistrat invenţia .

primul

care

rezolvă

problema

şi

a

Există enorm de multe soluţii tehnice geniale care nu au fost brevetate şi care au intrat de la sine în patrimoniul universal de valori tehnice ale omenirii. Din acest motiv, personal, consider că o invenţie poate fi considerată o idee care întruneşte calităţile de obţinere a unui brevet, este un produs real, de valoare al

minţii omeneşti şi nu neapărat obţinerea certificatului de inventator ca atare, ce reprezintă în fapt o recunoaştere juridică a autorului. Scopul „Inventicii” este de a învăţa pe cei ce doresc să gândească creativ în folosul lor şi al societăţii dar şi învăţarea deprinderii de a elabora documentaţia necesară în vederea protecţiei produsului minţii lor. Începutul acestui proces este „Iniţierea în creaţia tehnică”, înţelegerea fenomenului şi formarea deprinderii de a fi creativ şi deschis către nou în procesul de învăţare conştientă. În cadrul proceselor de creaţie tehnică, după importanţa economică şi socială se obţin ca rezultate finale, trei tipuri de produse catalogate sub denumirile de: inovaţii, invenţii, descoperiri, ale căror definire o voi prezenta în ordine crescătoare a importanţei lor.

3.2 Clasificarea rezultatelor din creaţia tehnică, inovaţii,

invenţii, descoperiri

Pe măsură ce societatea omenească a evolut, în ultimele secole de dezvoltare, odată cu tendinţele de globalizare prin informatizare, a apărut şi necesitatea de catalogare dupa criteriul de noutete tehnică pe plan mondial a rezultatelor muncii de creaţie tehnică, în concordanţă cu natura fenomenelor depistate în munca de cercetare şi apoi utilizate în practică, pe baza drepturilor de autor. Altfel spus, odată cu apariţia intereselor financiare privind rezultatele muncii de creaţie tehnicp, a fost necesară şi organizarea legislaţiei nationale şi mondiale privind proprietatea intelectuală şi definerea, catalogarea rezultatelor

muncii de cercetare în general şi a activităţii de creaţie tehnică în special.

- 3.2.1 Inovaţia

Este o realizare tehnică cu mici modificări faţă de soluţia iniţială cunoscută, o realizare tehnică mai veche sau o invenţie recunoscută, consacrată ce nu mai este revendicată de nimeni pe plan mondial, este o variantă a originalului, realizată însă, adaptată, la condiţiile concrete ale celui care o elaborează. Uneori inovaţia îmbracă eronat, în vederea unei protecţii industriale, haina desenului tehnic industrial protejat sau mai succint, forma mascată de marca înregistrată. Ea reprezintă interes economic pentru o firmă sau comunitate locală, în lipsa interesului sau a resurselor financiare pentru obţinerea originalului. Inovaţia poate fi considerată o soră mai mică a unei invenţii şi care, de cele mai multe ori, prin continuarea cercetărilor inovatorului, de imbunătăţire a performanţelor, să depăşească performanţele soluţiei originale şi efectiv, să se poată transforma într-o invenţie diferită de prima, înlocuind originalul, trecându-l astfel la” capitolul vechituri “pe plan mondial.

- 3.2.2 Invenţia

Este o realizare tehnica ce are caractere de noutate şi progres tehnic pe plan mondial. Realizarea tehnică” poate să apară în orice domeniu de activitate ştiinţifică şi de producţie de bunuri materiale, de la producerea de noi plante şi animale, substanţe chimice, materiale, echipamente, utilaje, procedee

tehnologice, tehnologii, construcţii originale, etc. Caracterul de noutate absolută pe plan mondial (recunoaşterea dovedită prin obţinerea unui brevet de invenţie), este atestat de către organisme statale şi continentale, abilitate în acest sens şi care veghează asupra proprietăţii intelectuale în domeniul tehnic pe plan mondial. În România de aceasta problemă organizatorică se ocupă ”Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci’“ (O.S.I.M.). Există enorm de multe soluţii tehnice geniale care nu au fost brevetate şi care au intrat de la sine în patrimoniul universalal de valori tehnice ale omenirii. Din acest motiv, personal, consider că o invenţie poate fi considerată o idee care întruneşte calităţile de obţinere a unui brevet şi nu neapărat obţinerea certificatului ca atare; acesta este de fapt un fel de problemă mai mult personală şi uneori poate fi un obstacol artificial în calea progresului ştiinţific şi tehnologic al societăţii. Sunt multe „legende despre invenţii” extrem de valoroase care puteau îmbunătăţii viaţa oamenilor dar au fost „blocate din interese economice personaleîn detrimentul întregii societăţi (exemple: maşina de spălat fără detergenţi, textile ultra rezistente, motorul cu apă, etc.). Aceste „legende ”, dacă sunt adevărate, reprezintă în fapt povocări pentru inventatori, probleme de rezolvat într-o altă variantă, mai nouă, datorită evoluţiilor tehnice pe plan mondial, posibil diferită faţă de cea prezumtiv brevetată; o nouă soluţie de rezolvare a unei probleme este tot o invenţie, sigur diferită de prima şi capabilă să spargă blocajul fals realizat în dezvoltarea tehnică a domeniului respectiv.

- 3.2.3 Descoperirea

Descoperirea reprezintă o noutate absolută în lumea ştiinţifică, care revoluţionează întregul lanţ de valori materiale, ştiinţifice şi chiar spirituale. Descoperirea poate fi găsirea de către “descoperitor” a expresiei matematice sau a definiţiei unei legi fizice existente în naturdar neexprimată sau intuită de către oameni (ex. E=m*c 2 ) sau, o invenţie total progesistă care, prin aplicabilitatea ei la scară planetară, să producă o adevarată revoluţie în dezvoltarea producţiei de bunuri materiale şi o creştere substanţiaa nivelului de trai. Exemple elocvente: descoperirea şi utilizarea focului, a roatei, a energiei apei, a energiei vântului, a forţei aburului, a motorului cu ardere internă, a principiilor aerodinamicii, a rachetei, a zborurilor cosmice, a radioului, a televiziunii, a calculatorului personal etc.

3.3 Locul şi rolul creaţiei tehnice originale din antichitate până în prezent. Fenomenul de globalizare

Odată cu prefacerile omenirii după apariţia izvoarelor scrise, informaţiile sunt mai abundente iar sursele de informaţii precise transmise din generaţie în generaţie devin din ce în ce mai consistente. Evoluţia spirituală a omului, precum şi dezvoltarea materială a societăţii omeneşti, după negura evului mediu, intră într-o fază ascensională fără precedent mai ales în ultimele două secole, când acceleraţia pantei progresului ştiinţific şi tehnologic al societăţii tinde teoretic, asimptotic spre infinit.

Pentru a susţine legătura puternică dintre creativitate în general şi „orânduirea socială”, am să fac apel la a scoate în evidenţă situaţia creaţiei tehnice, a inventatorilor în perioadele de timp clasificate ca orânduiri sociale, prin care a trecut omenirea din antichitate până în prezent.

- 3.3.1 Antichitate

Oamenii invăţaţi, filozofii, matematicienii, arhitecţii marilor realizări ale antichităţii, erau puternic mediatizaţi prin mijloacele specifice ale vremii şi respectaţi de către clasa conducătoare a societăţii. Dezvoltarea puternică a marilor culturi ale antichităţii, în primul rând cea elenă şi apoi cea română, s-a bazat în prim plan pe atenţia socială şi pecuniară acordamarilor gânditori ai vremii şi o dezvoltare socială „de democraţie sclavagistă bazată pe clase sociale bine definite”.

- 3.3.2. Evul Mediu

Schimbările sociale şi religioase apărute spre sfârşitul societăţii sclavagiste şi instaurarea dictaturilor feudale, dublate de sloganul „ Crede şi nu cercetaa generat căderea omenirii în negura evului mediu şi a inchiziţiei religioase. Pentru o perioadă lungă de timp, în zona mai evoluată a omenirii din acea vreme, Europa, gândirea evolutionistă, creaţia în general, a fost pusă sub semnul blasfemiei religioase, cercetarea ştiinţifică practic fiind interzisă, iar cei ce îndrăzneau să gândească independent de sloganele religioase erau desfiinţaţi fizic.

Profundele prefaceri de reorganizare statală, din prima parte a mileniului doi al erei noastre, apariţia marilor imperii ale Europei, goana după aur, putere, prin cucerire de noi teritorii, a dus la scăderea puterii bisericii, reapariţia comerţului pe apă şi automat, apariţia marilor descoperiri geografice. Creativitatea a reapărut, mai întâi în domeniul artelor, amorsând în perioada renascentistă spiritul de libertate a creativităţii tehnice care, a răbufnit imediat formând condiţiile de aparitie a burgheziei şi dezvoltarea societăţii capitaliste.

- 3.3.3. Capitalismul pre-socialist

Dezvoltarea capitalismului a devenit dependende creaţia tehnică originală apărând astfel, în prim plan şi interesul acordat de societate inventatorilor, realizările tehnice ale vremii fiind intens popularizate cu mult fast, îmbrăcând de cele mai multe ori haina reclamei ascunse. Au fost realizate astfel condiţiile de dezvoltare impetuasă

a forţelor de producţie, a ştiinţei şi tehnicii în general datorită creaţiei tehnice originale ca motor al întregii societăţi, în marile state industrializate ale lumii, celelalte state devenind piaţă de desfacere pentru primele; începe decantarea statelor lumii

în cei săraci şi cei bogaţi, decalajul fiind în continuă schimbare.

Dezvoltarea accelerată a mijloacelor de transmitere a informaţiilor (tiparul, presa scrisă, telegraful, radioul) în lumea ştiinţifică, precum şi decalajul amintit, aduce acum, ca o necesitate, în prim plan, protecţia industrială, secretizarea informaţiilor, ca factor economic concurenţial şi potenţial de mare importanţă economică şi politică.

- 3.3.4. Lagărul socialist-comunist

Apariţia, după primul război mondial a socialismului şi a lagărului ţărilor socialiste-comuniste după cel de al doilea zboi mondial, avea să declanşeze un adevărat război concurenţial şi de informare dezinformare fără precedent între cele două grupări mari de state ale lumi moderne, polarizate de interese politice şi economice contradictorii. Istoric s-a demonstrat că legea fundamentală în dezvoltarea omenirii este