Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa a VIII a
Unul din obiectivele majore ale revolutiei din 1848 Unirea Principatelor- a
devenit dupa infrangerea revolutiei principalul element de actiune a romanilor din
ambele principate.
Participantii la revolutie, aflati in exil, au dus o puternica activitate in
favoarea crearii unui stat national romanesc.
Dupa razboiul Crimeii (1893-1856), in urma caruia Rusia a fost infranta,
problema Principatelor romane (Muntenia si Moldova) a devenit o problema
internationala. Unele puteri ale europei erau in favoarea unirii (Franta, Rusia,
Prusia, Anglia), iar altele (Turcia si Austria) erau impotriva.
Pacea de la Paris 1856 a decis ca romanii sa fie consultati si s-au constituit
Divanurile ad-hoc in care populatia romana se putea pronunta daca vrea sau nu
unirea.
O comisie europeana, formata din 7 reprezentanti, trebuia sa faca propuneri
cu privire la organizarea politica si administrativa a celor 2 principate.
In 1857, aceste Divanuri ad-hoc se pronunta definitive pentru unire, iar statul
nou creat va fi condus de un print strain.
In 1854, Conferinta de la Paris a marilor puteri elaboreaza Conventia de la
Paris, o veritabila constitutie pentru Tarile Romane, recomandandu-se o unire
partiala a principatelor. Cele 2 tari numite acum Principatele Unite Moldova si
Valahia urmau sa aibe domnitori, guverne si Adunari legiuitoare separate,
commune fiind doar armata si justitia. Exista o anume imprecizie cu privire la
persoana domnitorului, fapt ce a dat posibilitatea sa fie ales un singur domnitor.
In Moldova si in Muntenia a fost ales la 5 ianuarie si 24 ianuarie 1859
acelasi domnitor colonelul Alexandru Ioan Cuza, care va domni din 24.01.1859
pana la 11.02.1866.
Sub domnia lui s-au pus bazele statului national roman si s-au luat mai multe
masuri:
-