CAVALER

Cavaler era denumirea pentru apropiaii nobili cu caracter rzboinic ai regelui i ai

naltei nobilimi.
Biserica s-a strduit s foloseasc fora i solidaritatea nobililor, mblnzind obiceiurile
lor brutale i oferindu-le exemplul cavalerului cretin - un ideal moral de otean al lui Hristos.
Din secolul al XII-lea, n rndul cavalerilor erau admii numai fii de nobili. Dup ce-i fcea
ucenicia la curtea unui senior, tnrul nobil primea armele de cavaler. O rud sau seniorul su
i ncingea sabia i i lega pintenii, apoi i ddea o palm dup ceaf i-i spunea: Fii viteaz!,
ca s-i aduc aminte ntreaga via de codul moral cavaleresc: obligaia de a fi viteaz i loial,
de a respecta n lupta cu adversarul legile onoarei (a nu ataca un adversar nenarmat), de a-i
ine cuvntul i de a nu mini niciodat.[9]
Ceremonia aceasta, laic la nceput, a devenit, cu timpul, un ritual religios. Biserica a
intervenit mai nti binecuvntnd steagul i armele viitorului cavaler, apoi consfinind nsui
actul nvestituirii. n cele din urm, ntreaga ceremonie a nvestirii se petrecea n faa altarului.
nainte de a fi narmat, cavalerul era supus unor practici de purificare: post, veghe, spovedanie
i mprtanie. Apoi, preotul vinecuvnta armele i spunea: Binecuvnteaz, Doamne,
armele robului tu ca s devin aprtor al bisericilor, vduvelor, orfanilor i tuturor
slujitorilor si contra urgiei pgnilor.
Onoarea era suprema valoare pentru un cavaler. Rzboiul nu era numai o meserie, era
o pasiune care nu avea s dispar dect o dat cu scderea superioritii militare, politice i
economice a nobilimii feudale.