Sunteți pe pagina 1din 3

MOTIVAIA NVRII

In general, motivatia este un element esential pentru a reusi in viata. Pe scurt, motivatia este
un motiv de actiune. Motiv care dinamizeaza comportamentul uman, care initiaza, organizeaza si
regleaza actiunile in directia scopului urmarit. Deci motivatia elevului este esentiala in procesul de
invatare, in formarea atitudinii fata de scoala, fata de munca de elev.
Formarea atitudinii fata de invatatura depinde de factori externi (familie, scoala, mijloace de
informatie), de factori interni (particularitati fizice si psihice) si de tresaturile individuale ale fiecarui
elev (intelectuale, afective, emotionale temperamentale, caracteriale). Numai prin motivatie se poate
explica atitudinea activa sau mai putin activa in procesul de dobandire de cunostinte.
De ce vin elevii la scoala?
Chiar, v-ati gandit vreodata de ce vin elevii la scoala? Pana cand isi vor forma un sistem solid de
valori si motivatii superioare (dorinta de a se evidentia la concursuri scolare, dorinta de a fi bine
pregatiti pentru examene, aspiratia catre o anume meserie), ei vin la scoala pentru a face pe plac
parintilor sau pentru ca si alti copii din cartier fac la fel sau pentru ca se tem de consecintele
repetentiei sau excluderii din scoala, uneori si din impulsul de afirmare al eului, din dorinta de
ridicare sociala, din ambitie, din curiozitate.
Atat invatatorul/dirigintele/profesorul, cat si familia trebuie sa sprijine toate formele de
motivatie ale elevului si sa le promoveze permanent pe cele mai valoroase. Formarea motivatiei este
un proces de lunga durata. Atitudinea parintilor fata de invatare, scoala, invatator sau profesor este
inoculata treptat si copiilor si, dupa cum stim, exemplul conteaza mult in atitudinea elevului.
Educarea motivatiei atinge stadiul superior cand apar sentimente trainice legate de valoarea
muncii si a culturii. Bucuria succesului poate duce la o atitudine pozitiva fata de materia asimilata,
fata de obiectul de studiu.
Cand dorintele devin prea puternice, sub influenta cerintelor prea mari ale parintilor, intervin
inhibitii generate de teama de a gresi si de a nu fi la inaltimea asteptarilor; atunci, randamentul nu
mai creste, ci chiar scade. Emotivitatea crescuta a elevului, mai ales intr-o situatie stresanta, poate
determina rezultate sub nivelul capacitatii sale.
Succesul, insuccesul si motivatia
Succesul incurajeaza, mareste eficienta activitatii si diminueaza efectul oboselii, spre deosebire de
insucces, care poate avea efecte contrare. Elevul care reuseste intr-o sarcina mai dificila se simte
satisfacut de munca lui, de efortul pe care l-a depus in invatare; sentimentul succesului poate

compensa un insucces avut anterior sau poate contribui chiar la inlaturarea sentimentului de
inferioritate; increderea in sine va spori, iar interesul fata de obiectul de studiu respectiv va creste.
Nereusita, mai ales daca se asociaza cu nemultumirea si critica parintilor, poate genera o
motivatie scolara negativa. Astfel, elevul va respinge ideea de a mai invata la obiectul respectiv,
pentru ca se va simti descurajat de propriul esec si de nemultumirea celorlalti. Motivatia neinvatarii
deriva deci din insuccese, din lipsa aptitudinilor la o anumita materie sau din lipsa sustinerii morale
din partea familiei. Recunoasterea succeselor copilului, atat in familie cat si in afara ei, consolideaza
comportamentul si atitudinea care au asigurat obtinerea succesului. In continuare, copilul va tinde sa
procedeze in mod similar sau chiar mai elaborat, avand scopul de a reusi din nou.
Cum putem interveni?
Trebuie sa-i invatam pe copiii nostri sa gandeasca pozitiv atunci cand se afla in fata unei situatii
dificile: este greu, dar sunt capabil sa reusesc; sa-i obisnuim sa-si compare rezultatele actuale cu
cele anterioare, pentru a sesiza progresul sau regresul si sa nu se compare cu ceilalti colegi; sa-i
lasam sa-si defineasca singuri obiective ale invatarii (precise, pe termen scurt, in conformitate cu
capacitatea lor); sa-i obisnuim sa nu se culpabilizeze, sa nu se judece prea aspru atunci cand gresesc.
Att pentru cei care se afl la catedr, pentru prini sau pentru experii n domeniul
tiinelor educaiei, motivaia este cheia succesului n nvare.
Motivaia pentru nvare a elevilor trebuie stimulat, orientat, ntreinut, iar cadrul
didactic joac, alturi de prini, un rol de prim rang n aceast ntreprindere.
Un elev care nu este atras de o anumit disciplin colar i care nu gsete n profesor un sprijin n
meninerea pe linia de plutire a rezultatelor colare tinde s dezvolte o ntreag palet de sentimente
sau comportamente negative. Profesorii ar trebui s ncerce s afle care sunt lucrurile de care elevii
sunt interesai, care sunt lucrurile care-i pasioneaz i s gseasc modalitile cele mai potrivite de a
le transforma n modaliti de stimulare a progresului lor i n ci de a le dezvolta o atitudine
pozitiv, deschis fa de nvare i fa de coal. Cu ct elevii sunt mai mult ajutai n stabilirea i
realizarea scopurilor prin situaiile create de profesor n procesul de nvmnt (respectnd
particularitile de vrst i individuale, profesorul fixeaz n mod difereniat sarcini elevilor si), cu
att motivele activitii lor se consolideaz mai uor, devin mai eficiente. n acest sens, este de dorit
ca profesorii s tie c exist un numr semnificativ de factori ambientali, pe care profesorii i pot
utiliza pentru a crete motivaia elevilor:
Prof. Liliana Gheorghe