Sunteți pe pagina 1din 16

REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT

Gruparea solurilor agricole in functie de specificul lor care


determina diferentierea lucrarilor agrotehnice cu aplicatie in partea
de Est a Campiei Romane

Post doctorand Dr. Maria Gheorghe

Teza de doctorat intitulata Gruparea solurilor agricole in functie


de specificul lor care determina diferentierea lucrarilor agrotehnice cu
aplicatie in partea de Est a Campiei Romane, contine 244 de pagini
plus 17 pagini de referinte bibliografice incepand cu un capitol
introductiv de expunere a obiectivului tezei si utilitatea acestuia, se
continua cu cateva capitole cu prezentarea a unor notiuni de baza legate
de subiectul tezei si a unor sinteze privind problematica acesteia, dupa
care se trece in urmatoarele 3 capitole la prezentarea cercetarilor proprii
si apoi a sintezelor relultatelor obtinute.
Obiectivul tezei expus in capitolul 1 se refera la elaborarea unei
modalitati de grupare- pe baza informatiei despre sol- a unitatilor de solteren din partile pedologice in scopul delimitarii de unitati teritoriale
care prezinta caracteristici ecologice si tehnologice similare si in care,
deci, se poate aplica o agrotehnica specifica, unitati componente ale
1

zonelor agricole sau marilor agroecosisteme. In acest fel se contribuie la


folosirea diferentiata, rationala si eficienta a resurselor de sol si clima,
prin adaptarea corespunzatoare a tehnologiilor agricole astfel incat sa
tina seama si de conditiile locale ale terenului, cu respectarea masurilor
de prevenire a degradarii resurselor de sol si pastrarea calitatii acestor
resurse pe termen mediu si lung, problema de mare actualitate in
prezent.
In urmatoarele 2 capitole sunt expuse- ca o sinteza din literatura
conspectata principalele insusiri fizice si chimice ale solului de care
depind in mare masura modul de utilizare, tehnologia de lucrare si
fertilizare si implicit recoltele obtinute.
Fiind o sinteza din literatura nu se poate vorbi de noutati; totusi
sunt de subliniat prezentarile mai cuprinzatoare si totusi concise, cel
putin din punc de vedere didactic, privind textura globala, ca si
parametrii starii de asezare a materialului de sol si mai ales profilul
morfogenetic, ecologico-functional si cultural-ameliorativ.
Alte 2 capitole cuprind sinteze privind studii referitoare la
influenta lucrarilor agrotehnice asupra solului si la aplicarea unei
agriculturi diferentiate in teritoriu.
In capitolul al 4-lea sunt prezentate rezultatele cercetarilor pe zone
naturale- chiar daca nu exhaustiv, dat fiind numarul mare de cercetari
2

referitoare la efectul lucrarilor agrotehnice pe diferite soluri si forme de


teren,

punand

problema

introducerii

lucrarilor

neconventionale

(conservative) ale solului, care prezinta unele avantaje asupra celor


conventionale.
Sinteza cercetarilor privind influenta lucrarilor agrotehnice ale
solului asupra proprietatilor acestora fiind examinate pe rand lucrarile
solului pe diferite tipuri de terenuri si soluri: cernoziomuri din regiunile
de ses sau ondulate din zona de stepa; faeoziomul din regiunea de ses si
stepa: luvisoluri din regiunile de ses (relief tabular ) sau ondulat din zona
de padure (clima umeda); terenuri in panta supuse eroziunii, terenuri cu
soluri nisipoase si cu relief valuri eolian. In toate situatiile prezentate se
folosesc date de la statiunile agricole experimentale din zonele
respective, date de la Institutul de Cercetari de la Fundulea, s.a.
Din acest capitol este de retinut urmatoarele :
Executarea araturii ca lucrare de baza a solului cat mai timpuriu
posibil dupa recoltarea plantei premergatoare are un efect pozitiv
prin sporuri semnificative la plantele postmergatoare;
Discuirea ca lucrare de baza a solului poate inlocui aratura timp de
2 ani, dupa aceea apare necesitatea unei mobilizari accentuate a
solului in vederea incorporarii resturilor vegetale si distrugerea
buruienilor;
3

Cizelul poate inlocui aratura cu conditia ca solul sa fie curat de


buruieni si resturi vegetale, dar numai pe solurile cu textura
mijlocie;
Lucrarea profunda a solului prin scarificare sau desfundare
constituie o metoda eficace de combatere a excesului temporar de
umiditate care caracterizeaza luvisolurile albice- pe solurile grele
aceasta lucrare determina o ameliorare a insusirilor fizice;
Lucrarile conservative(neconventionale) au in principal efecte
pozitive (cresterea continutului de humus, structura, densitatea
aparenta, regimul hidric, concentratia de elemente nutritive,
activitatea biologica), dar si unele efecte negative(scaderea valorii
PH-ului)

Capitolul al 5-lea sintetizeaza aspectele legate de problema


aplicarii agriculturii diferentiate in teritoriu avand la baza zonele
naturale agricole ale lui Gheorghe Ionescu Sisesti, inspirate din harta
zonelor a lui Gh. Munteanu Murgoci. Cum zonele naturare agricole ale
lui Sisesi isi pastreaza si azi insemnatatea si utilitatea, au fost redate
tabelar- pe buna dreptate- in mod sistematic si sistematizat principalele
caracteristici naturale si agrotehnice ale acestora, dupa cum au reiesit din
descriere.
4

Zonele naturale agricole au stat la baza tuturor zonarilor si a


regionarilor ulterioare. Dintre acestea sunt redate in capitol marile
agrosisteme (dupa Teaci, 1999) si regiunile ecologice ale tarii ( dupa
Davidescu si coalb. 2004) , cu hartile corespunzatoare si caracterizarea
unitatilor redate pe harta.
Delimitarea de teritorii in scopul aplicarii unei agriculturii
diferentiale fiind prezentate in zone naturale agricole ca baza a
agriculturii diferentiale, agroecosistemele si regiunile ecologice si
gruparile de soluri in unitati de terenuri agricole pentru diferite scopuri.
Studiile proprii efectuale asupra solului in campul experimental de
durata de pe solul de la Fundulea, luand in considerare 5 variante de
lucrare(2 variante arate anual la 28 cm si respectiv 18 cm, 2 variante cu
2 ani discuit si 1 an arat la 18 si respectiv 28 cm, o varianta discuit in
fiecare an fara aratura). Au fost recoltate probe de sol in anii 2003 si
2004 in cilindri ( in asezare naturala) in trei repetitii pe 5 adancimi
pentru determinari fizice si in pungi pentru determinari chimice; separat
prelevate si probe speciale pentru a fi impregnate cu rasini in vederea
studierii micromorfologice.
Prin analizele afectuate (in ICPA si cu metodologia ICPA) au fost
urmarite in cadrul fiecarei variante agrotehnologice, modul in care s-a
modificat si cum variaza pe profil densitatea aparenta, porozitatea,
gradul de tasare, hidrostabilitatea structurala, dispersia particulelor,
5

indicele de instabilitate structurala, reactia solului, continutul de humus,


presum si continutul in N,P,K in cei 2 ani secetosi si cei 2 ani ploiosi.
Influenta modului de lucrare a solului in cele 5 variante, arata ca
alternanta metodelor de lucrare a solului cu aratura si discuit constituie
cel putin in prezent, solutia agrotehnica eficienta agronomic, economic,
si pedoproductiv, prin faptul ca asigura conservarea atat a insusirilor
solului de care depinde fertilitatea lui cat si reducerea consunului de
combustibil si de timp: aceasta cu toate ca productia cea mai buna de
grau obtinuta a fost in cazul lucrarii solului prin aratura an de an.
Concluzia dedusa din studiu este in deplina concordanta cu alte
studii de acelasi gen efectuate in tara.
Evident, aceasta alternanta a metodelor de lucrare a solului- asa
cum este subliniat- da rezultate optime in cadrul unui asolament cu mai
multe culturi cu cerinte variate de lucrare si fertilizare a solului.
Studiul micromorfologic in sectiuni subtiri si mai ales analiaza de
imagine in aceleasi sectiuni subtiri, coroborate cu datele analitice , au
permis o mai adancita intelegere a aspectelor privind modificarea
structurii solului, a porozitatii si compactarii in stratul arat si subarat
care pot servi ca baza pentru o mai corespunzatoare alegere a
managementului agricol.

S-a evidentiat de asemenea, ca starea fizica a solului considerata


slab tasat apare ca cea mai favorabila ( in comparatie cu slab afanat)
pentru dezvoltarea graului,

fapt care necesita reevaluarea influentei

gradului de tasare- afanare asupra dezvoltarii plantelor de cultura.


Celalalt aspect al cercetarilor proprii care corespunde de fapt
obictivului principal al tezei- enuntat prin titlul acesteia- tratat in
capitolele 7 si 8, incepe cu definirea unei unitati teritoriale elementare de
management agricol, ca subdiviziune ( subunitate) componenta a zonei
naturale agricole, denumita unitate pedoagrotehnologica (UPAT) care
prezinta un specific propriu privind caracteristicile ecologice si insusirile
agrotehnologice si agroproductive.
Conceptul de unitate agropedotehnologica (UPAT), asa cum a fost
definit in teza de doctorat reprezentand un areal de factori naturali si
antropici relativ asemanatori, care se caracterizeaza prin conditii relative
similare de dezvoltare a plantelor si se preteaza in mod asemanator la
lucrarile solului si la fertilizare, astfel ca prezinta cerinte de acelasi fel
de gospodarire (management) si ocrotire a resurselor de sol in scopul
promovarii unei agriculturi durabile, performante.
Aceasta unitate, denumita prescurtat UPAT, apare ca un termen
bine denumit de rang intermediar in ierarhia unitatilor de agrotehnica
specifica, facand legatura cu unitatea de teren agricol la nivelul cel mai
detaliat (site agricol). Introducerea acestei unitati de agrotehnica
7

specifica completeaza un gol in sistemul unitatilor de agrotehnica


diferentiata, ocupand termenul intermediar dintre zona sau microzona
agricola si unitatea inferioara de pretabilitate a terenului pentru folosinta
agricola care are la baza unitatea elementara omogena de sol (teritoriu
agricol omogen - TEO).
Definirea unitatii pedoagrotehnologice a fost urmata de precizarea
criteriilor de delimitare, pornind de la indicatorii pedologici specificati
in: Metodologia elaborarii studiilor pedologice (ICPA 1987) pe baza
carora se efectueaza in prezent studiile pedologice, care reprezinta de
fapt sursa de baza a informatiei despre sol si mediu.
Aceste criterii sunt precizate prin insusirile solului, hartile si
studiile pedologice ce se pot converti in harti de agrotehnica specifica (
de UPAT-uri), prin metodologia cunoscuta de interpretare a studiilor
pedologice, metodologie prin care se pot grupa unitatile de sol-teren in
noi unitati (UPAT-uri) in acord cu criteriile stabilite; sunt caracterizate
apoi complex noile unitati delimitate.
Fluxul operational a fost testat pe un studiu-caz, cel al teritoriului
orasului Tandarei. Testarea a aratat ca daca se porneste de la studii
pedologice de detaliu cu harti de pretabilitate a terenurilor la arabil, se
usureaza mult delimitarea UPAT-urilor care se pot obtine prin
generalizarea unitatilor de pretabilitate la arabil luand in considerare
doar natura limitarilor la utilizarea agricola, grupa de textura si grupa de
8

reactie a solului, celelalte conditii zonale si macroregionale fiind practic


aceleasi pe teritoriul (restrans) studiat.
Unitatile separate au permis, in continuare, stabilirea diferentiata a
tehnologiilor de cultivare a plantelor in conditiile protectiei calitatii
resursei de sol.
Metodologia a fost apoi aplicata la un teritoriu mai vast- Campia
Romana de Est, pornind de la harta pedologica la scara 1:200000. In
acest caz criteriile utilizate, ordonate ierarhic, au permis delimitarea de 4
mari categorii de UPAT-uri determinate de natura factorilor limitativi in
care sunt incluse subcategorii si UPAT-uri definite dupa forma de teren,
textura, unitate genetica de sol si reactie. Cele 22 de unitati
agropedotehnologice (UPAT-uri) au fost descrise tinand seama de
caracteristicile zonale si locale ale teritoriului si caracterizate sub
aspectul lucrarilor si cetrintelor agrotehnice si ameliorative specifice (
inclusiv de fertilizare, cele determinate de insusirile solului).
De remarcat ca din cele 22 de UPAT-uri doar 4 au raspandire ce
trece de 10% si anume UPAT 1,2,3,10 ( UPAT-ul 1 ocupand 30 %).
De subliniat ca cel de-al 8-lea capitol care include harta de soluri si
cea de UPAT-uri sugerandu-se ca asemenea studii sa se intreprinda si
pentru alte regiuni ale tarii.

Structura tezei de 244 de pagini impartita in 9 capitole care pot fi


grupate in 3 parti, prima parte fiind constituita din introducere (3% din
total), a 2-a din prezentarea notiunilor generale (capitolul 3 si 4), legate
de subiectul tezei (21%) la care se mai adauga o sinteza (capitolul 4 si 5)
a studiilor efectuate in domeniu (20%), iar a 3-ia parte din prezentarea
activitatii de cercetare legata direct de subiectul tezei (capitolul 6,7 si 8
la care se adauga capitolul 9 cu concluzii generale, reprezentand peste
jumatate din teza (56%), la aceasta se adauga o bibliografie de 17 pagini
cu 169 de titluri, cca. 7% din volumul tezei, afirmandu-se ca structura
tezei este echilibrata acordand cea mai mare pondere partii originale.
Sunt incluse 51 de figuri din care majoritatea (42) in partea cu
cercetari proprii si 39 de tabele dintre care 19 originale.
Definirea si caracterizarea unor areale elementare de teritoriu in
care se poate aplica o agrotehnica specifica dezvolta conceptul de
agricultura diferentiata la nivel local, fapt care conduce la aplicarea unei
astfel de agrotehnici nu numai in functie de conditiile

zonale sau

regionale, ci si in functie de conditiile concrete de sol, relief, hidrologie


ale terenului; acest areal elementar denumit unitate pedoagrotehnologica
reprezinta o unitate de peisaj elementar agricol deoarece este
caracterizata indeosebi prin conditii relativ similare de sol si de factorii
locali de mediu(pedotop) in cadrul unor zone geografice definite mai
ales fitoclimatic.
10

Studiile pedologice si datele furnizate de harti, servesc la selectarea


insusirilor esentiale de care depinde utilizarea unui sol ca arabil si
capacitatea lui de productie, insusiri care au fost folosite ca si criterii de
delimitare si caracterizare a unitatilor pedoagrotehnologice.
In conditii naturale, aceasta unitate de peisaj agricol cu conditii de
mediu specifice prezinta un anumit covor vegetal si se caracterizeaza
printr-un anumit potential productiv care depinde de fertilitatea naturala
a solurilor.
In conditii de utilizare agricola curenta aceste unitati de peisaj
agricol cu factorii lor specifici, inclusiv limitari de utilizare
particularizate in functie de scop (utilizare), prezinta o anumita vocatie
(pretabilitate) la folosinta ca arabil si respectiv o anumita capacitate de
productie (potential productiv) dupa o indelungata folosinta diferita de
cea naturala, capacitatea de productie va depinde de fertilitatea culturala
a solului, modificata in sens pozitiv sau negativ fata de fertilitatea
naturala prin tehnologia agricola aplicata (traditionala, conventionala,
intensiva) care inevitabil

produce unele modificari in stare fizica,

chimica si biologica a solului, ca si in unele aspecte ale conditiilor de


mediu.
Utilizarea agricola intensiva si nerationala a solului poate duce la
evolutia nefavorabila a unor insusiri sau chiar anumite degradari sau
distrugeri ale solului. De aceea precizarea pentru fiecare UPAT a
11

caracteristicilor -stabile sau usor susceptibile de modificari- ale


resurselor de sol, mediu si modul de evolutie si comportare a acestora in
procesul de productie agricola este absolut necesara atat pentru luarea de
masuri de ameliorare a solului, cat si pentru initierea unui demers
operativ de prevenire a degradarii diferitelor elemente din sistemul solmediu- management.
In baza caracteristicilor selectate despre resursele de mediu si sol
(de care depinde buna lor gospodarire) si interpretarea lor adecvata se
ajunge la evidentierea pentru fiecare UPAT aparte, a celor mai potrivite
masuri si cerinte de utilizare a solului- cu caracter optim si conservativeastfel ca sa se mentina si chiar sa sporeasca potentialul productiv al
peisajului agricol (agroecosistemului) pe termen lung. In acest scop se
au in vedere buna organizare a teritoriului si lucrarile de imbunatatiri
funciare necesare unde este cazul, structura de culturi adecvata si rotatia
acestora, lucrarile solului, lucrarile agropedoameliorative, fertilizarea ,
irigatia etc.
Conform conditiilor de sol, se iau din timp masurile necesare, cu
rol preventiv pentru noi riscuri de evolutie negative, asigurandu-se astfel
dezvoltarea unei agriculturi performante durabile, bazata pe o fertilitate
tehnogena a solului, modificata optim de om.
In acest context, delimitarea si caracterizarea UPAT-urilor, ca
unitati de pedopeisaj agricol, prin metodologia propusa constituie nu
12

numai o valorificare superioara din punct de vedere agricol si


enviromental al studiilor pedologice ci si baza ecologica si tehnologica
de aplicare fundamentata stiintific, a unei agrotehnici specifice cu
adevarat differentiate in teritoriu.

13

14

15

16