Capitolul 11

EXPLOATAREA LINIILOR ELECTRICE

Aceasta consta in ansamblul de masuri care trebuie luate de catre
intre-prinderile de retele, carora le aparfin liniile electrice, pentru a asigura
condi-tiile necesare functionarii normale a acestora, fie prin actiuni care sa
previna aparitia unor avarii, fie, cind acestea apar, prin remedierea in timp cit mai
scurt a elementelor avariate, in vederea reducerii la minimum a intreruperilor in
functionare.
Desi perioada de exploatare a liniilor electrice aeriene si subterane incepe dupa
realizarea si intrarea in functiune a acestora, este totusi necesar ca inca de la
proiectarea si executarea acestora sa existe preocupari deosebite de asi-gurare a
condi^iilor normale de desfasurare a tuturor actiunilor care conduc la functionarea
continua, fara deranjamente a liniilor. Specif icul acestor actiuni depinde de faptul
daca se refera la liniile electrice aeriene sau la liniile subterane.

11.1. Exploatarea liniilor electrice aeriene

11.1.1. Masuri necesare. Pentru exploatarea liniilor electrice aeriene este
necesar sa se realizeze legaturi telefonice, posturi de supraveghere si de repa-ratii,
care in cazul liniilor mai importante sa fie dotate i cu mijloace meca-nizate si cai
de acces in diferite puncte ale liniei de la drumurile existente in apropiere.
Apropierea de linii pina la eel putin 0,5 km trebuie asigurata pe orice vreme.
11.1.2. Supravegherea liniilor electrice aeriene. Pentru cunoasterea starii
liniilor aeriene instructiunile prevad sa se execute supravegheri periodicede zi si
de noapte, care se fac fara scoaterea de sub tensiune si fara urcare pe stilpi; ziua se
observa starea traseului si a tuturor elementelor liniei, inclusiv culoarul liniei, iar
noaptea se urmaresc defectele clemelor de innadire si de intindere ale liniei,
fenomenul de licarire la lan^urile de izolatoare etc.
Periodicitatea acestor supravegheri se stabileste func^ie de tensiunea nominala
si de importanta liniilor.
Se mai fac de asemenea supravegheri speciale care implica un control mai
amanuntit al traseului liniei, atunci cind aceasta a avut de suferit din cauza
chiciurei, ingheturilor si dezgheturilor bruste, furtunilor, inunda^iilor incendiilor
de paduri, deplasarilor de teren etc.
229

De asemenea din dispozitia personalului tehnic superior, precum si dupa.

fiecare declansare a liniei provocata de un defect, se mai fac supravegheri
extraordinare, urmarindu-se stabilirea cauzei declansarii si locul defectului.
Eventualele defectiuni observate cu ocazia supravegherilor si controa-lelor sint
comunicate secfiei de retele pentru a le remedia daca. sint mai usoare, sau
dispecerului, daca este necesara scoaterea liniei din functiune pentru remediere.
11.1.3. Revizia liniilor electrice aeriene (LEA). Este activitatea care se
executa cu periodicitate stricta pentru liniile electrice aeriene in functiune
si in rezerva in scopul prevenirii defectelor, al determinarii starii de uzura
a instala^iilor si a stabilirii naturii si volumului de operatii ce urmeaza a se
executa cu ocazia unei reparatii. Odata cu revizia se inlatura defectiunile ce se
constata, asigurindu-se funcfionarea normala a liniilor pina la revizia urmatoare.
Operatiile care se executa la LEA cu ocazia reviziilor sint multe, unele mai
simple, altele mai complexe, func^ie de elementele liniilor la care se efectueaza,
de pozifia lor in linie, de tensiunea nominala a liniei etc.
Dintre aceste operatii fac parte:
verificarea vizuala amanuntita a tuturor elementelor constructive ale LEA
(fundatii, stilpi, conductoare, izolatoare, cleme, armaturi etc.) ;
taierea copacilor si crengilor care au crescut in apropierea liniilor;
repararea defecfiunilor mai simple la fundatii (completarea cu pamint ca
urmare a tasarii terenurilor, completarea suruburilor, stringerea piuli-telor etc);
verificarea stadiului de putrezire a stilpilor de lemn ;
verificarea verticalitatii stilpilor;
intinderea conductoarelor la sageata, in cazul in care sage tile acestora in
anumite deschideri sint mai mari decit cele normale;
inlocuirea conductoarelor deteriorate datorita unor coroziuni, arcuri electrice
etc;
verificarea si intinderea ancorelor;
inlocuirea izolatoarelor defecte;
inlaturarea cuiburilor de pasari de pe stilpi si lanturile de izolatoare;
verificarea integritatji conductoarelor de protec^ie;

verificarea si masurarea rezistentei prizelor de pamint etc.

Fiecare dintre operatiile de revizie necesita o pregatire corespunzatoare
a echipelor care le executa si o anumita tehnologie in realizarea lor. Toate
indica^iile necesare in acest sens sint cuprinse in reglementari special intocmite.
La incheierea reviziei se intocmeste un proces-verbal in care sint indicate
operatiile executate, numele executantilor i data efectuarii.
11.1.4.
Repararea liniilor electrice aeriene. Aceasta activitate consta din
lucrarile si operatiile necesare pentru mentinerea sau aducerea in stare de
functjonare, dupa o avarie, a unei linii electrice. Aceste lucrari pot fi clasificate dupa imprejurarea in care linia este introdusa in reparatie si dupa
volumul lucrarilor necesare.
a) Reparatiile de avarie se efectueaza atunci cind, linia fiind in functiune,
apare un deranjament vizibil care impune scoaterea imediata din functiune
230

sau cind apare un defect neprevazut care conduce la scoaterea din functiune a
liniei.
b) Reparatiile periodicc se fac in urma verificarilor periodice, in cazurile cind
se constata uzuri peste limitele admisibile ale unor elemente ale liniei, inainte ca
aceasta sa prezinte un deranjament vizibil sau sa se defecteze.
c) Reparatiile preventiv-planificate se stabilesc la anumite intervale de timp,
fara a se astepta uzura pronuntata sau defectarea unor elemente ale liniei. Astfel de
reparatii se planifica, iar perioadele dupa care se efectueaza sint dinainte stabilite,
astfel incit sa se previna aparitia uzurii unor elemente sau a defectarii liniei.
Reparatiile preventiv-planificate pot fi:
reparatii capitale, prin care se prelungeste durata de funcfionare a
liniilor;

reparatii curente si mijlocii, in scopul menfinerii in exploatare a liniilor,

Reparatiile curente trebuie sa aiba durata de execute redusa, intrucit
majoritatea acestor lucrari trebuie executate cu scoaterea din functiune a liniei pe
timp limitat. Din aceasta cauza lucrarile de reparatii curente ale liniilor electrice se
executa fie prin fractionarea lor, programindu-se execu-tarea lucrarilor intr-un
anumit numar de intreruperi, in zile de sarbatoare cind sarcina este mai mica, fie
printr-o concentrare masiva de muncitori si mijloace asigurind astfel executarea
intregului volum de lucrari in cadrul unei singure intreruperi ceva mai lunga.
In cazul cind este necesar ca anumite lucrari de repara^ie sa se execute cu linia
in functiune, trebuie introduse mijlcace tehnice suplimentare care sa asigure
executarea acestor operatii in deplina siguranta pentru muncitori.
11.2, Exploatarea liniilor electrice Tn cablu
Pentru a putea identifica traseele liniilor in cablu subteran, intreprinde-rile de
retele trebuie sa preia de la proiectant si executant planul de execute al traseului la
scara 1/500 sau pentru trasee mai lungi 1/2000. Pe aceste pla-nuri se indica prin
cote pozi^iile cablurilor si mansoanelor de innadire si deri-vatie, schimbarile de
direc^ie ale cablurilor si intersectiile cu drumuri, cai ferate etc. In afara zonelor
locuite de-a lungul traseului se vor prevedea borne de beton fixate lateral fa^a de
cablu.
Fiecare cablu de tensiune peste 1 kV trebuie sa aiba un indicativ unic in
re^eaua respective si pe toata lungimea se prevad etichete de identificare pe care
se indica: tensiunea, sectiunea, numarul cablului, anul pozarii si punctele la care se
leaga capetele cablului.
Mansoanele de innadire si derivatie si cutiile terminale poarta etichete pe care
se mentioneaza numele executantului, data executarii sau refacerii, numarul
cablului si numarul de ordine al mansonului.
11.2.1. Controlul liniilor electrice in cablu. Se controleaza mai des traseele
cablurilor care tree prin zone cu pericol de surpare sau cu constructs in lucru, iar
dupa ploi torentiale si viituri mari de apa, se efectueaza con-troale speciale.
Controlul cutiilor terminale din statii, posturi de transformare si puncte de
alimentare se face odata cu controlul instalatiilor de distributie respective.
231

In localita^ile cu tramvaie se da aten^ie posibilitatii de corodare a cablu-rilor

datorita curen^ilor de dispersie (vagabonzi), care trebuie masurati. In cazul cind se
constata valori mari, trebuie luate masuri pentru prevenirea distrugerii cablurilor.
Unita^ile de exploatare a retelelor in cablu trebuie sa intocmeasca si sa {ina la
curent, pentru fiecare traseu de cablu, o fisa continind datele tehnice ale fiecarui
cablu, precum si datele asupra montarii, incercarilor, reparafiilor si mersului
exploatarii.
11.2.2. Incercarile preventive ale cablurilor. Aceste incercari se fac anual si
constau din verificarea starii izolatiei prin aplicarea unei tensiuni continue produsa
de o instala^ie de redresare.
Cablurile se mai incearca preventiv si in urmatoarele situatii: dupa.
deco-nectarea de avarie a unei linii, dupa repararea unei defectiuni, la repunerea
sub tensiune a unui cablu care a stat deconectat mai mult de 24 ore, la
des-coperirea pe traseul liniei a unor deplasari de teren, sapaturi periculoase etc.
Incercarea in vederea determinarii rezistenfei de izolatie intre faze si fata de
mantaua de plumb se face cu megohmmetrul.
Pentru incercarea cablurilor de tensiune mai mare cu tensiune continua, aceasta
se obtine de la o instalafie speciala cu un transformator de tensiune si kenotroane
(lampi electrice redresoare) (fig. 11.1).
Cablul este considerat bun daca dupa timpul de incercare nu s-a strapuns
izolatia. Starea izolatiei se stabileste dupa marimea curentului absorbit de aceasta
in timpul incercarii.
La incercarea cablului sint cuprinse si mansoanele si cutiile terminate.
In timpul incercani pot aparea in cablu anumite defecte care pot fi conse-cinte
ale unor defectiuni de fabricatie (crapaturi si porozitati in mantaua de plumb,
goluri intre straturile de hirtie etc.), ale unor defectiuni de montaj (lovire,
executarea nereglementara a mansoanelor si cutiilor terminate), precum si unor
defectiuni care apar in timpul exploatarii (scurgeiea masei izolante, uscarea
izolatiei etc.).
Daca in timpul incercarii cablului se constata un defect, este necesar sa se
stabileasca de urgenta locul acestuia, pentru a reduce cit mai mult timpul
deconectarii liniei.
Detectarea locului defectului cuprinde urmatoarele etape: arderea cablului la
locul defectului, determinarea cu aproximatie a locului defectului, gasirea locului
respectiv.
Arderea cablului la locul defectului se face cu ajutorul unui generator de joasa
tensiune, care produce curenti mari, in scopul gasirii cit mai rapide a defectului.

J20-220 V

232

Fig. 11.1. Schema instalafiei

pentru
incercarea cablurilor:
Rv reostat variabil; Tf transformator
ridicltor de tensiune; K ke-Qotron de
50100 kV; mA mili-anipermetru de c.c.;
V voltmetm ; C cablu de incercat.

Determinarea aproximativa. a lo-cului

defectului se face, de obicei, prin metoda
pun^ii cu fir (fig. 11.2).
In virfurile A si C ale punfii se
conecteaza un capat al vinei defect e si un
capat al unei vine sanatoase. Capetele
opuse ale celor doua vine se
scurtcircuiteaza. Puntea se echi-libreaza
reglindu-se rezisten^ele RFig.
R2 pina
cind locului defectului prin metoda pun^ii cu
t si 11.2.
Identificarea
acul galvanometrului indica fir:zero;
AB$i seCD - conductoarele cablului; G galvanometru.
lungimea cablului pinaACla- firul
loculpunfii;
defect
determina cu relatia:

2R,

I,

(11.1)

in care lx si I au semnificatia din figura 11.2.

11.2.3. Revizia liniilor electrice subterane cu tensiuni pina. la 35 kV.
Aceasta operatie necesita scoaterea de sub tensiune a cablurilor. La revizie se
executa urmatoarele:
incercarea preventive cu tensiune marita pentru cablurile peste 1 kV;
verificarea etanseitatii cutiilor terminale, iar la cele prevazute cu ori-ficiu de
umplere se pot face completari, daca este necesar, cu masa izolanta sau ulei;
verificarea starii izolatiei pe faze si refacerea acesteia, daca se constata
eventuale degradari;
verificarea starii papucilor conductoarelor si a celor de legare la pa-mint, a
suprafefelor de contact si, daca este cazul, se refac lipiturile si se curata suprafetele
de contact;
se sterg si se verifica starea cutiilor terminale cu izolatoare;
se curata canalele de cabluri si se controleaza starea invelitorilor meta-lice
protectoare ;
se inlocuiesc placile de beton deteriorate de pe canalele de cabluri;
se refac straturile de vopsea anticoroziva si ignifuga;

se verifica legaturile de sustinere a cablurilor si a pieselor de sus^inere la cutiile terminale din celule.
Daca in cazul reviziilor se constata anumite defectiuni care nu pot fi remediate cu
aceste ocazii (de exemplu, cutii terminale care pierd masa izolanta, cabluri cu
coroziuni avansate), acestea vor fi semnalate si re^inute pentru programarea
repara^iilor.
11.2.4. Reparajia liniilor electrice subterane cu tensiuni pina la 35 kV.
Repara^ia cablurilor se face dupa identificarea locului defect si consta, in general,
din urmatoarele operatii:
refacerea cutiilor terminale care pierd masa izolanta;
refacerea cutiilor terminale defecte, fie din exploatare, fie in timpul
incercarilor ;
inlocuirea por^iunilor de cablu defecte si executarea mansoanelor de jonctiune
respective;
233

r- desfacerea si refacerea unor mansoane de jonctiune (innadire) defecte, iar la

joasa tensiune si a celor de deriva^ie.
/In continuare se vor prezenta citeva dintre activita^ile caracteristice de
r^para^ie a liniilor in cablu, care se intilnesc mai des in exploatare. > a)
Reparatia cutiilor terminale din plumb, de interior, ie 1 kV. In majori-tatea
cazurilor de defectare a acestor cutii terminale, ele nu mai pot fi recuperate. In
acest caz se va proceda astfel:
se dezlipesc papucii de pe cablu cu ajutorul lampii de benzina;
se incalzeste locul de lipire a cutiei terminale pe mantaua de plumb a
cablului, pina ce cutia se desprinde de aceasta;
se dezizoleaza fazele cablului de banda lacuita, montata la executarea cutiei
terminale si se scoate cutia terminala de pe cablu;
se verifica starea conductoarelor si, daca se constata conductoare retezate
sau avind sectiunea redusa prin arderea unui numar de fire, se inlocuieste
por^iunea din cablu in cauza si se executa o cutie terminala nouaj
se inlocuieste o por^iune de cablu, prin innadire in exteriorul inca-perii,
lasind in incapere o anumita lungime pentru executarea cutiei terminale;
se scoate apoi iuta de pe toata portiunea de cablu din incapere;
se vopseste armatura metalica a cablului cu miniu de plumb, iar dupa
uscare, daca este posibil, se protejeaza cu o solute ignifuga, trecindu-se apoi la
executarea noii cutii terminale.
Un procedeu tehnologic similar se aplica si la reparatia cutiilor terminale din
plumb, de interior, pentru cabluri de 620 kV.
b) Reparatia cutiilor terminale trifazate, de exterior, pentru cabluri de 620
kV. Aceste cutii terminale sint fixate pe stilpi sau stelaje metalice realizate in
exterior. Desfacerea cutiei terminale implica demontarea si remon-tarea ei pe o
portiune a cablului care nu prezinta defecte.
La demontarea cutiei terminale de acest tip, in vederea refacerii se pro-cedeaza
astfel:
se dezleaga cutia terminala de la instalatie. Cu ajutorul lampii de benzina se
incalzesc bornele izolatoarelor, se desurubeaza suruburile de strin-gere a
conductoarelor si se scot bornele izolatoarelor de pe conductoarele pe care au fost
lipite. Se scot apoi suruburile de aerisire si de umplere a cutiei;
se scot, prin desurubare, bornele izolatoarelor;
se incalzeste, cu lampa cu benzina, partea de fonta a cutiei terminale, pina la
5060C, pentru a se inmuia masa izolanta galbena;
se demonteaza izolatoarele de pe cutie prin desurubarea suruburilor din
flansele acestora;
se dezUpeste, cu ajutorul lampii cu benzina, conul de etansare al cutiei
terminale de pe mantaua de plumb a cablului;
se demonteaza cutia de pe stelajul pe care a fost fixata si se scoate de pe
cablul respectiv, coborindu-se jos pentru cura^ire si pregatire, in vederea
remontarii;
din rezerva de cablu de la baza stilpului se foloseste o portiune pentru
executarea cutiei terminale, care o inlocuieste pe cea defects.
In cazul cutiilor terminale de 35 kV, de interior sau de exterior, daca apare o
defectiune in interiorul acesteia, se renunta la ea executindu-se una noua.
234

c) Reparatia mansoanelor de 1 kV. Mansoanele prezinta puncte slabe in

reteaua de cabluri, indeosebi datorita modului de executie a acestora. Pen-tru
detectarea locului de defect se procedeaza astfel:
se sapa groapa pina la caramida de protectie a cablului;
se scoate de sub tensiune cablul respectiv, verificindu-se lipsa de ten-siune
la cofretele abona^ilor alimenta^i din acest cablu;
se scoate caramida de protec|ie a cablului si se desface profilul;
seful de lucrare, echipat cu manusi izolante si peste ele cu manusi de doc,
asaza peste restul cablurilor din profil cu covor de cauciuc suficient de mare, ca sa
se poata sta pe el in timpul lucrului, in scopul de a nu deranja celelalte cabluri in
timpul lucrarii. Mansonul la care se lucreaza se asaza pe acest covor de cauciuc;
se verifica daca eticheta de pe capacul mansonului corespunde cu
denu-mirea cablului scos din functiune si se trece la desfacerea mansonului,
astfel:
se scot cele doua suruburi cu care este fixat capacul mansonului si cu o dalta
se desprinde capacul de manson;
se scot suruburile de prindere a partii superioare a mansonului de partea
inferioara a acestuia si se desprinde cu ajutorul daltii si ciocanului de masa
izolanta neagra;
se scot suruburile bratarilor de prindere a cablului la intrarea in man-son, se
lasa cablul liber si se suspenda ambele capete, cu ajutorul a doua caramizi asezate
sub cablu la gitul mansonului;
se desprinde si partea inferioara de masa izolanta neagra;
se taie bucati din masa izolanta neagra cu un spaclu incalzit la lampa de
benzina, pina se ajunge la conductoare. Cu o surubelni^a izolanta se desprinde
banda lacuita de pe racordurile de innadire si se verifica din nou cu lampa de
proba lipsa tensiunii in manson;
se inlatura masa izolanta neagra si se cura^a conductoarele cu o cirpa uscata
si curata, pina dispar urmele de masa neagra;
se desface stratul de banda lacuita de pe racorduri (clemele in care sint
fixate capetele conductoarelor) lasindu-se libere pentru dezlipire;
pentru demontarea clemelor se infasoara cu sfoara de azbest pe o lungime
de circa 3 cm, conductorul in dreapta si in stinga racordului, spre por^iunea unde
cablul este bun, pentru a nu se arde izolatia conductorului in timpul dezlipirii
conductorului din racord;
cu lampa de benzina se incalzeste racordul, pina ce se topeste cosi-torul si
apoi se scoate conductorul din racord. In acelasi fel se procedeaza si cu celelalte
cleme.
In cazurile cind defectele apar la intrarea in manson unde se termina mantaua
de plumb, reparatia cablului consta in desfacerea mansonului existent, inlocuirea
unei por^iuni de circa 6 m cablu si executarea a doua man-soane de jonc^iune.
Dupa executarea mansoanelor de innadire, pe fiecare capac de manson se pune
cite o placu^a de plumb pe care se inscrie denumirea cablului, numele sefului de
lucrare si data execufiei. Partea scrisa a placutei se va aseza pe capacul
mansonului si peste ea se va turna masa izolanta neagra.

Capltolul 12

SCHEMELE DE CONEXlUNI ALE REJELELOR ELECTRICE

Schema de conexiuni a unei refele electrice sau configura^ia ei trebuie sa
corespunda necesitatii impuse de dezvoltarea certa a consumatorilor si a surselor
de energie. Ea reprezinta cu ajutorul unor semne conventional, elementele
principale ale retelei linii, transformatoare, instalafii de com-pensare, aparate de
comutafie respectind conexiunile reale dintre aceste elemente.
In alegerea schemelor de conexiuni ale re^elelor electrice trebuie sa se {ina
seama de urmatorii factori principali:
amplasarea pe teren a consumatorilor si a surselor de alimentare cu energie
electrica centrale si statii electrice de transformare;
puterea ceruta de consumatori, precum si variatia acesteia in timp (curba de
sarcina);
schema de conexiuni a retelei existente de inalta tensiune, la care reteaua nou
construita urmeaza a se racorda;
posibilitatile de extindere in viitor, pentru acoperirea eventualelor dezvoltari
ale consumatorilor existenfi sau a altor consumatori care vor apare;
eficienfa economics a retelei, care se refera atit la investifii, cit si la
cheltuielile anuale de exploatare;
important consumatorilor.
Se reaminteste ca volumul cheltuielilor anuale de exploatare depinde, in primul
rind, de pierderile de energie electrica in linii si transformatoare. Acest fapt
impune alegerea unei scheme de conexiuni care sa asigure legaturi scurte intre
centrele de producere si cele de consum, tensiunile nominale ale instalajiilor de
transport si distribute sa corespunda distantelor de transport si puterilor
transportate, iar numarul treptelor de transformare sa fie cit mai mic.
[12.1. Schemeie de conexiuni ale retelelor electrice de joasa tensiune
Retelele electrice de joasa tensiune alimenteaza cu energie electrica consumatori urbani sau rurali, forma^i din iluminatul public si particular, aparate
electrocasnice, motoare mici (pentru hidrofoare, ascensoare, ventilatoare), precum
si mici ateliere sau intreprinderi industriale. Energia electrica la astfel de
consumatori se distribuie printr-o refea de joasa tensiune de 380/220 V, conectata
la una de medie tensiune de 10(6) sau 20(15) kV.
Intreprinderile industriale reprezinta consumatori mari de energie, care au o
anumita curba de sarcina ce trebuie acoperita, in functie de categoria
236

in care se incadreaza consumatorul. Astfel de

consumatori au o refea de iluminat si alta
pentru forta la o tensiune superioara. In
intreprinderile mari poate fi necesara si o a
treia refea de medie tensiune, care sa
ali-menteze direct unii consumatori speciali
antrenati de motoare electrice puternice.
Schemele de conexiuni ale unor astfel de
retele se pot incadra intr-una din cele doua
configura^ii de baza, radiale si buclate.
Fig. 12.1. Schema de conexiune ra-

12.1.1.
Schemele de conexiuni radiale. diaia a unei re^eie.
Schema radiala, arborescenta sau deschisa
se caracterizeaza prin simplitatea structurii ei, fiind utilizata atit la joasa tensiune,
cit si la inalta tensiune. Dupa cum se observa din figura 12.1, de la barele de joasa
tensiune ale postului de transformare, pornesc o serie de ramuri, care in cazul
iluminatului urmeaza, in general, traseul strazilor la care se racordeaza
consumatorii.
Aparatele de protectie simple si sigure sint formate din sigurantele SlP S2 si S3
montate pe coloanele principale, pe derivatiile din aceste coloane si pe racordurile
la consumatori. Protectia cu sigurante trebuie sa fie selective, pentru ca in cazul
unor avarii sa fie deconecta^i un numar cit mai redus de consumatori. Acest lucru
impune alegerea sigurantelor astfel mcit, curentii nominali ai acestora sa
descreasca pe masura departarii de sursa de alimentare.
Datorita simplitatii schemei, exploatarea retelei este foarte usoara. In schimb,
gradul de siguranta in alimentarea consumatorilor este redus, deoa-rece in cazul
unei avarii sint scosi din func^iune toti consumatorii situati in aval de siguranta
care a lucrat. Din aceste motive, re^elele radiale se uti-lizeaza numai pentru
alimentarea consumatorilor a caror intrerupere nu are consecinte grave. Totusi,
trebuie mentionat ca prin imbunata^irea continua a aparatelor si materialelor
utilizate in construc^ia re^elelor electrice (cabluri, transformatoare si aparate de
comutatie) se mareste sensibil gradul de siguranta al retelei.
12.1.2.
Schemele de conexiuni buclate. Exista consumatori care admit
intreruperi in alimentarea cu energie electrica de foarte scurta durata, sau
nu admit nici un fel de intreruperi. In acest caz, pentru eliminarea neajunsului principal al retelelor radiale, s-au creat schemele de retele buclate,
care ofera posibilitatea alimentarii consumatorilor pe mai multe cai, de la
aceeasi sursa sau de la mai multe surse.
In figura 12.2 se prezinta cele mai simple scheme.de retele buclate, formate din
linii alimentate la doua capete. Cele doua capete ale liniilor pot fi alimentate de la
o aceeasi sursa, formind o schema inelara.
In varianta a, la un defect pe linia de alimentare, prin topirea sigurantelor Sj si
S2 iese din functiune intreaga instalatie. In varianta b se remediaza acest neajuns
prin instalarea, la mijlocul liniei, a siguran^ei S4 care are un curent nominal mai
mic decit al siguran|elor Sx si S2. In cazul unei avarii pe unul din tronsoanele
hniei, de exemplu, pe eel din dreapta, va lucra mai intii siguranta S4 si apoi S2, iar
tronsonul din stinga ramine alimentat
mai
237