KINETOTERAPIA

CURSUL 2

KINETOTERAPIA

La realizarea miscarilor participa un sistem

complex format din :
1. oase,
2. articulatii,
3. muschi
4. nervi
a caror buna functionare este influentata de
sistemul nervos central, homeostazia interna
(aciditate, compozitie ionica, produsi de
metabolism), constelatia hormonala.

Efectele kinetoterapiei
Efectele kinetoterapiei se pot clasifica in
patru categorii:
efecte mecanice,
efecte hidro-electrolitice,
efecte metabolice,
efecte energetice.

Efectele mecanice

sunt rezultatul fortelor de tractiune, forfecare, compresiune, torsiune si

incovoiere prin care muschii si segmentele aflate in miscare actioneaza asupra
structurilor aflate in vecinatate sau la distanta.

Ele favorizeaza:
intoarcerea venoasa si limfatica;
diminuarea edemelor;
cresterea debitului cardiac;
cresterea frecventei cardiace;
cresterea ventilatiei pulmonare;
drenarea produsilor de catabolism;
activare metabolica;
reglarea secretiei glandelor endocrine;
secretia glandelor digestive;
peristaltismul digestiv;
eliminarea produsilor reziduali;
cresterea sudoratiei;

secretia, reabsorbtia si excretia renala;

mentinerea supletii cutanate si articulare;
tonifierea meridianelor energetice;
mentinerea tonusului muscular;
pastrarea unor automatisme
(mentinerea memoriei kinestezice);
cresterea fortei musculare;
cresterea masei musculare;
cresterea rezistentei;
ameliorarea conditiei psihice ;

Efectele hidro-electrolitice
sunt rezultatul influentarii organelor implicate in
producerea si eliminarea de electroliti si al folosirii in
timpul contractiei musculare:
cresterea absorbtiei digestive;
eliminarea cutanata si urinara;
eforturile intense scad electrolitii in sange, in special
sodiul si potasiul;
mobilizarea mecanismelor de mentinere a echilibrul
hidro-electrolitic;
scaderea resorbtiei osoase;
favorizarea depunerii de calciu si fosfati in os;
prevenirea osteoporozei.

Efectele metabolice includ:

acidoza metabolica;
inhibarea producerii de calculi renali si hepatici;
lipoliza cu diminuarea depozitelor de grasimi;
glicoliza cu scaderea glicemiei;
glicogenoliza;
gliconeogeneza cu folosirea in timpul eforturilor
intense si prelungite a materiei de origine
proteica sau lipidica;
cresterea acizilor grasi si aminoacizilor in
sange.

Efecte energetice includ:

scaderea depozitelor de origine lipidica,

glucidica sau proteica
producere de caldura.

Tehnici de kinetoterapie

Tehnicile folosite in kinetoterapie se

pot clasifica in:
- tehnici kinetice dinamice active in
care miscarea se realizeaza prin
contractia musculaturii proprii
segmentului mobilizat, care poate fi :
- reflexa
- voluntara.
Cea voluntara, care sta la baza tuturor
programelor sportive, profilactice,
terapeutice sau de recuperare. Se
poate realiza
- asistat,
- liber,
- rezistenta.
- tehnici kinetice dinamice pasive
utilizate doar in kinetoterapie.

 tehnici kinetice
statice includ
contractia izometrica
cu valoare deosebita
pentru cresterea fortei,
rezistentei si
hipertrofierea
musculara si relaxarea
musculara.
tehnici anakinetice
(imobilizarea si
posturarea) folosite
numai in scop
terapeutic si de
personal specializat

Tonusul muscular
Tonusul muscular este
starea de contractie statica
sau de tensiune
permanenta a muschiului
relaxat, se mentine prin
mecanism reflex si
influenteaza proprietatile
muschiului.
Tonusul muscular are rol in
determinarea formei
corpului, stabilitate
articulara, metabolism si
termoreglare.

TONUSUL MUSCULAR
Tonusul muscular variaza in
functie de varsta, stare de
sanatate, sex, antrenament.
Hipotonia si hipertonia
musculara in limite fiziologice nu
produc modificari importante, dar
peste anumite limite pot
determina, initial deviatii ale
coloanei si ulterior chiar
deformatii.
Prin kinetoterapie si antrenament
bine condus, proprietatile
muschiului (tonus, excitabilitate,
contractilitate, elasticitate,
plasticitate) se pot dezvolta pana
la valori superioare.

Bilantul articular
Testarea coloanei cervicale
flexia poate atinge 30-45 de grade si se
apreciaza dupa distanta menton-stern ( normal
se pot atinge);
extensia ajunge pana la 35-45 de grade si se
masoara cu goniometrul;
inclinarea laterala se realizeaza pana la 40-45
de grade. Se masoara prin unghiul dintre linia
arcadelor si orizontala umerilor;
rotatia atinge 45-70 de grade si se apreciaza
prin linia care trece prin cele doua orificii
auriculare la rotatie maxima, fata de pozitia
neutra.
Se msoar cu goniometrul.

Bilantul muscular
Bilantul muscular apreciaza
forta unui muschi sau grup
muscular cu ajutorul unor
tehnici de examinare manuala.
Cel mai folosit sistem este cel
care utilizeaza o scara de la 5
la 0.
Forta 5 (normala) este atunci
cand se poate efectua o
miscare, impotriva gravitatiei,
pe toata amplitudinea,
impotriva unei forte exterioare
aproximativ egala cu valoarea
fortei normale.
Forta 4 (buna) capacitatea de a
deplasa antigravitational un
segment, impotriva unei
rezistente mai mici.

 Forta 3 (acceptabila) se
apreciaza in cazul in care
segmentul este deplasat
impotriva gravitatiei, fara
alta rezistenta. Reprezinta
pragul functional minim
necesar pentru a deplasa
diferitele segmente.
Forta 2 (mediocra) permite
mobilizarea, dar numai
dupa eliminarea gravitatiei.
Forta1 (schitata) nu
permite deplasarea
segmentului, dar la palpare
se percepe contractia.
Forta 0 (absenta) cand nu
se percepe nici o
contractie.
Se msoar cu
dinamometrul

EVALUAREA DEZVOLTRII FIZICE

OBIECTIVE
Obiectivele urmrite prin examenul dezvoltrii fizice sunt
urmtoarele :
stabilirea gradului de dezvoltare fizic n raport cu sexul i
vrsta, comparativ cu masa populaiei nesportive ;
aprecierea vrstei fiziologice n raport cu gradul de dezvoltare
fizic ;
stabilirea exerciiilor fizice care pot avea efect favorabil asupra
dezvoltrii armonioase a organismului ;
orientarea subiectului spre ramura sportiv n care ar putea da
randamentul maxim ;
depistarea deficienelor fizice i indicarea mijloacelor de
corectare ;
urmrirea dezvoltrii sub influena practicrii sistematice a
exerciiilor fizice.

Metodele folosite pentru examenul

dezvoltrii fizice sunt:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

somatoscopia ;
antropometria ;
evaluarea indicilor antropometrici ;
prelucrarea statistic ;
examenul radiologic,
de laborator;
clinic;
endocrinologic;
genetic (n anumite cazuri);

Aspectele ce trebuie precizate n cadrul

unui examen de dezvoltare fizic sunt :
nivelul dezvoltrii staturale ;
stabilirea strii de nutriie ;
stabilirea proporiilor ntre diferitele segmente
ale corpului, proporii favorizante pentru
obinerea performanei ;
depistarea deficienelor fizice ;
interpretarea datelor obinute, raportarea la un
model optim i precizarea unui diagnostic
complex ;
stabilirea indicaiilor i contraindicaiilor.

EXAMENUL SOMATOSCOPIC
Const n observarea vizual a subiectului
dezbrcat ;
Examenul somatoscopic este mai obiectiv dac
se folosete cadrul antropometric.

Subiectul se examineaz din fa, din profil i

din spate, static i dinamic (micri ct mai
apropiate de specificul probei).

Examenul somatoscopic permite stabilirea :

- atitudinii sau inutei sportivului ;
- strii de nutriie global;
- dezvoltrii musculaturii (forma, volumul,
repartiia, simetria sau disarmonia acesteia);
- prezenei i formei de repartiie a esutului
adipos i a deficienelor fizice.

Pentru aprecierea atitudinii

se pot utiliza mijloace simple firul cu plumb
care trebuie s treac prin
- dreptul lobului urechii,
- mijlocului umrului,
- mijlocului marelui trohanter,
- n spatele rotulei
- n faa maleolei externe.

Se pot face msurtori mai pricise prin

nregistrarea unghiurilor segmentelor liniei de
gravitaie i axei longitudinale, prin fotografii la
cadrul antropometric, siluete sau radiografii.

Deficienele fizice ale gradelor I i II

beneficiaz de:
Medicul i antrenorul trebuie s asigure urmtoarele :
1) creterea ncrcturii s se fac lent i
progresiv ;
2) poziia fundamental s nu accentueze
deficiena fizic existent ;
3) micrile cele mai specifice i mai frecente n
sportul respectiv s aib efect corectiv, de tonifiere
i scurtare a musculaturii prin lucrul concentric i
nuntrul segmentului de contracie pentru partea
convex a deviaiei i dimpotriv o alungire i
relaxare a musculaturii prin lucrul excentric i n
afara segmentului de contracie (pentru musculatura
din partea concav).

ANTROPOMETRIA

Antropometria
este metoda de
apreciere obiectiv a
dezvoltrii staturale,
a strii de nutriie, a
proporiilor de
dezvoltare a
diferitelor segmente.

STATURA
La noi n ar s-a utilizat scara Rainer,
conform creia subiecii cu valorile :

pn la 159,9 cm au talie foarte mic

;

160163,9 au talie mic ;

164169,9 au talie mijlocie ;

170179,9 au talie mare ;

peste 180 cm = talie foarte mare.

Femeile sunt mai mici dect brbaii n

medie cu circa 10 cm.

STAREA DE NUTRIIE
Demonstreaz c la sportivi numai msurarea
greutii corpului nu este suficient, deoarece
o semnificaie deosebit o are procentul de
mas activ.
n practica curent rezultate foarte bune obin
prin msurarea plicii de esut adipos n 10
puncte (obraz, gt, abdomen, flanc, spate,
fes, bra, antebra, coaps, gamb). Media nu
trebuie s depeasc 20 mm la femei i 15
mm la brbai.

Msurtori
antropometrice
Diametrul biacromial
Diametrul bitrohanterian

nlimea bustului
Lungimea membrelor inferioare

Diametrul bihumeral

Lungimea membrelor superioare

Perimetrul toracelui
Perimetrul abdominal
Perimetrul braului
Perimetrul antebraului
Perimetrul coapsei
Perimetrul gambei
Diametrul toracic

Msurtorile antropometrice se sistematizeaz

n:
dimensiuni longitudinale
dimensiuni (diametre) transversale
dimensiuni sagitale
dimensiuni circulare
determinarea plicilor
dimensiuni ale masei osmotice
date fiziometrice