4.2.

Cai particulare de degradare a aminoacizilor (degradarea scheletului de carbon )

Degradarea scheletului atomilor de carbon
Structura generala a unui aminoacid este prezentata in fig.; acesta contine o grupare carboxil, o
grupare amino, iar ceea ce ramane dupa indepartarea gruparii NH2 poarta denumirea de schelet al
atomilor de carbon sau simplu schelet de carbon.

Degradarea scheletului atomilor de carbon este strans legata de ciclul Krebs deoarece in urma acestui
proces se formeaza intermediari apartinand ciclului acizilor tricarboxilici.
In procesul degradarii se mai pot forma produsi cu functie biologica precum si precursori ai glucozei si ai
corpilor cetonici.
Cu alte cuvinte prin degradarea proteinelor, respectiv a aminoacizilor nu se genereaza in mod direct
energie ci sunt generati produsi cu potential energetic si anume: glucoza, corpii cetonici sau intermediari
ai Ciclului Krebs.

Fig 20
Aminoacizii care in decursul degradarii genereaza intermediari ai ciclului Krebs (fig 21)sau piruvat duc in
final la sinteza de glucoza pe calea oxalacetatului (fig 20).
Aminoacizii care in decursul degradarii genereaza genereaza acetoacetil- CoA duc in final la sinteza de
corpi cetonici.

Fig 21
Astfel in functie de produsii finali generati in urma degradarii, aminoacizii se impart in :
1. aminoacizi glucoformatori: sunt acei aminoacizi care in urma degradarii dau nastere unor
precursori care pot genera glucoza
2. aminoacizi cetoformatori care in urma degradarii dau nastere unor precursori care pot genera corpi
cetonici
3. aminoacizi gluco/cetoformatori
Doar doi aminoacizi sunt considerati strict cetoformatori si anume: lizina (Lys) si leucina (Leu), restul
aminoacizilor pot genera glucoza ( fig 22)

Fig 22
In metabolizarea aminoacizilor (atat in procesele de sinteza cat si in cele de degradare) urmatoarele
coenzime, cofactori si cosubstrate joaca un rol esential:
vitamina B6
a.
acidul folic
b.
vitamina B12
c.
sulf-adenozil metionina (SAM - cosubstrat)
d.
Biopterina
e.
4.2.1 Coenzime, cosubstrate implicate in metabolizarea aminoacizilor
Vitamina B6
Exista in sub forma a trei vitamere: piridoxal, piridoxina si piridoxamina (fig.23)

.
Fig 23
In organism vitamina B6 sufera o serie de transformari in urma carora se formeaza piridoxal fosfat-ul
(PLP) care reprezinta forma activa a vitaminei/vitamerelor (fig.24)

Fig 24
Vitamina B6 intervine in diferite procese ce se desfasoara la carbonii , , ai aminoacizilor. Procesele ce
pot avea loc carbonul sunt: decarboxilare, transaminare, eliminare (fig 25).

fig 25
Se poate spune ca dintre toate reactiile in care vitamina B6 este implicata cea mai popularizata este
transaminarea. Faptul ca aceasta reactie este una reversibila face posibila utilizarea ei atat in procesele
anabolice cat si in cele catabolice functie de necesitatile de moment ale celulei.
Mecanismul prin care vitamina B6 intervine este urmatorul: forma coenzimatica a vitaminei B6
functioneaza ca un transportor intermediar al gruparii amino si sufera o serie de transformari reversibile in
timpul acestui proces. Forma aldehidica, (piridoxal fosfat) care poate accepta gruparea amino de la un
aminoacid, sufera o modificare reversibila la forma amininica (piridoxamin fosfat) care poate ceda
aceasta grupare catre un alfa cetoacid, procesul desfasurandu-se asemanator in sens invers (fig 26). In
cursul transferului gruparii amino se formeaza o serie de compusi intermediari cu structura iminica numiti
baze Schiff prin eliminarea apei urmata de readitia ei.

Fig 26
Acidul folic
Acidul pteroilglutamic (vit.M, factorul U, factorul R, coenzima C), derivaii nrudii i formele
conjugate constituie grupul acidul folic [Marks], este constituit dintr-un heterociclu numit pteridin, acid
p-amino-benzoic (PABA) i acid glutamic.
In organism acidul folic este adus prin aport alimentar din spanac si alte vegetale si in urma reactiei de
reducere in prezenta dihidrofolat reductazei devine tetrahidrofolat poliglutamat (FH 4) sau forma activa a
acidului folic (fig 27)[marks]. Jumatate din cantitatea de acid folic din organism este stocata le nivelul
ficatului.

(fig 27).
Tetrahidrofolatul indeplineste rolul de transportor al unitatilor de un atom de carbon pe care le cedeaza
diferitelor substrate. Unitatile de un atom de carbon ce pot fi transferate in diferite reactii sunt: metil,
metilen, metenil, formil, formimino (fig 28). Forma cea mai oxidata o reprezinta formil-ul (-HC=O) iar
cea mai redusa metil-ul (-CH3). Unitatea de un atom de carbon ce urmeaza a fi transferata este atasata la
N5 sau la N10 sau simultan la ambii atomi N5, N10 sub forma unei punti de atomi.
Ca surse pentru unitatile de 1 atom de carbon sunt urmatorii aminoacizi Gly, Ser, Thr, Hys, Trp.
Sursa principala a unitatilor de un atom de carbon este serina care genereaza N 5, N10-metilen FH4. Sub
aceasta forma gruparea metilen poate suferi in continuare reactii de oxidare sau de reducere in urma
carora sunt generate oricare din cele 5 forme enumerate mai sus [Leninger] si care alcatuiesc asa numitul
fond comun de unitati de un atom de carbon. Reactiile de convertire a N 5, N10-metilen FH4 in celelalte
forme sunt reversibile exceptie face transformarea la N5- metil FH4 care este ireversibila.
Gruparea N5, N10-metilen FH4 sufera o reactie de reducere la metil (N 5- metil FH4 ) (fig 32). Desi
tetrahidrofolatul poate transporta gruparea metil potentialul de transfer al acestei grupari este insuficient
pentru procesele de biosinteza [leninger]. De aceea tetrahidrofolatul cedeaza gruparea metil generand SAdenozil-metionine (SAM sau adoMet) care este principalul donor de grupari CH 3 in sintezele biologice
(fig. 29). Acest transfer nu se face direct ci prin intermediul vitaminei B12.

Fig 28
Lipsa acidului folic determina aparitia unei afectiuni numita anemie megaloblastica. Aceasta este cauzata
de diminuarea sintezei de timina, baza pirimidinica prezenta in ADN. Diminuarea cantitatii de timina
descreste procesul de sinteza a ADN ului si implicit diviziunea celulara (fig???). In aceste conditii
celulele nou formate au dimensiuni anormal de mari (megaloblasti) dar sunt imature din punct de vedere
functional.
Vitamina B12.
Vitamina B12 (cobalamina, ciancobalamina, factor antipernicios, factor extrinsec Castle) este un complex
organo-metalic, similar nucleului porfirinic din hem, numit inel corinic la care este atasat prin legaturi
coordinative ionul de cobalt. Vitamina B12 este adusa in organism prin alimentatie din carne, oua, peste,
fructe de mare. In organism sufera o serie de modificari generand doua forme active si anume: metil
cobalamina atunci cand ionul de cobalt formeaza o legatura cu radicalul metil si 5- deoxiadenozil
cobalamina atunci cand ionul de cobalt formeaza o legatura cu 5- deoxiadenozina.
Cele dou forme active ale vitaminei B 12 sunt implicate n dou reactii ce se desfasoara in metabolizarea
aminoacizilor:
- transferul gruparii CH3 la homocisteina cu formarea metioninei (fig.32) si
- rearanjarea gruparii CH3 din L-metilmalonil CoA cu formarea succinilCoA (fig.28*)

Fig 28*
Vitamina B12 primeste gruparea metil de la N5- metil FH4 si devine metil-B12 care ulterior o cedeaza
homocisteinei generand metionina. Aceasta activata la sulf adenozin metionina (SAM) este cel mai activ
donor de grupari CH3 in sintezele biologice (fig 29).
Lipsa vitaminei B12 determina aparitia anemiei pernicioase caraterizata de anemie megaloblastica si
simptome neuropsihiatrice (afectarea SNC este ireversibila).
Alaturi de acidul folic si vitaminei B12 poate fi stocata la nivel hepatic. Absorbtia vitaminei B12 este
conditionata de integritatea traiectului gastro-intestinal. La nivel gastric este secretata o proteina numita
factor intrinsec. Acesta impreuna cu vitaminei B12 formeaza un complex care este recunoscut de receptori
intestinali si pe aceasta cale vitaminei B 12 este absorbita. Persoanele in varsta cu afectiuni ale tractului
gastro-intestinal pot prezenta a absorbtie scazuta a acestei vitamine.
S-Adenozil metionina (SAM)
Un donor special doar al gruparii metil este sulf-adenozil metionina (SAM). SAM este un cosubstrat si nu
o componenta vitaminica, implicat in metilarea unor precursori care se vor transforma in compusi cu
functie biologica.
SAM este sintetizat din metionina si ATP, dar formarea lui este conditionata de prezenta acidului folic si a
vitaminei B12 (fig 29).

Fig 29
Dintre precursorii care necesita participarea SAM pentru a fi sintezati sunt:
norepinefrina
------------> epinefrina
guanidino acetatul
-----------> creatinina
fosfatidil etanolamina ------------> fosfatidil colina (lecitina)
N-acetil serotonina
------------> melatonina

Biopterina
Biopterina este o coenzima sintetizata in organism sub forma de dihidrobiopterin (BH 2) sub actiunea
dihidrobiopterin sintetazei. Ulterior dihidrobiopterina sub actiunea dihidrobiopterin reducatazei care
utilizeaza drept coenzima NADPH+H+ este transformata in tetrahidrobiopterina (BH4), forma
coenzimatica activa. BH4 participa la reactii de hidroxilare, de regula, la un inel aromatic. Reactia de
hidroxilare necesita prezenta O2 (molecular). In urma reactiei unul dintre atomii de oxigen este introdus la
nucleul aromatic sub forma OH, al doilea atom de oxigen este eliminat sub forma de apa [mark](fig 30).

Fig 30

4.2.2 Metabolismul Glicinei, Serinei si Treoninei

Glicina si serina sunt aminoacizi glucoformatori degradandu-se pe cai comune conform urmatoarei
scheme generale:

Glicina este degradata pe trei cai [Leninger]:

o cale de degradare comuna cu serina care conduce la piruvat
a.
o cale prin care sufera degradare totala la CO2 si NH3
b.
si o cale particulara care conduce la acid oxalic.
c.
a. Reactia de conversie a glicinei la serina este reversibila si presupune interventia a doua coenzime
PLP si FH4. Reactia este catalizata de serin hidroxi-metilen transferaza. Caracterul reversibil al
reactiei face ca serina sa devina principalul furnizor de grupari CH2- in organism.
b. Reactia de degradare la CO2 si NH3 este catalizata de enzima de clivare a glicinei glycin
cleavage enzyme numita si glicin sintaza. Aceasta reactie este tot reversibila si implica
participarea acelorasi coenzime PLP si FH 4. Si in aceasta situatie caracterul reversibil al reactiei
face posibila utilizarea unui atom de carbon sub forma de CH2- in sintezele biologice. Enzima de
enzima de clivare a glicinei este un complex mitocondrial asemanator cu piruvat dehidrogenaza
(PDH) si contine urmatoarele vitamine PLP, acid lipoic, FH 4 si NAD. Sub actiunea acestui
complex Gly cedeaza grupara CH2 tetrahidrofolatului (FH4) eliminanad CO2 si NH3. Avand in
vedere faptul ca Ser si Thr, ambele, se degradeaza la Gly, la nivel hepatic si acesti doi aminoacizi
sunt transformati prioritar in CO2 si NH3 devenind astfel furnizori principali de grupari CH2.
Incapacitatea organismului de a degrada glicina, cauzata de un deficit al enzimei de clivare a

gliceinei, duce la acumularea glicinei cu instalarea retardului mental sau chiar a decesului in
copilarie.
c. Aceasta cale de degradare a glicinei predomina in rinichi unde este prezenta o enzima implicata in
degradarea aminoacizilor endo si exogenei. Acumularea de acid oxalic sub forma de cristale duce
la aparitia de pietre la rincihi cu posibilitatea instalarii insuficientei renale ireversibile. Literatura
[Leninger] specifica faptul ca o utilizare constanta de produse in carne supraincalzite prin prajire
duc la formarea la nivel renal a cristalelor de acid oxalic.

Fig 31
4.2.3 Metabolismul Metioninei
Metionina este un aminoacid glucoformator deoarece este degradata la piruvat pe calea cisteinei si la
succinil-CoA prin intermediul propionil-CoA conform schemei generale.

In cursul degradarii cisteinei atomul de sulf este convertit la sulfat (SO 42-) care fie este eliminat in urina
fie este transformat in 3, fosfoadenizin5-fosfosulfat (PAPS) unicul donor de atomi de sulf in organism.
In metabolizarea metioninei sunt implicate trei vitamine si anume vitamina B 6 (PLP), acidul folic (FH4)
si vitamina B12 (fig 32).

Fig 32
Metionina necesita o mentionare particulara deoarece este implicata in procesele patologice vasculare.
In metabolismul metioninei pot sa apara doua afectiuni majore:
A. hiperhomocisteinemia
B. cistinuria
A. Hiperhomocisteinemia reprezinta cresterea concentratiilor homocisteinei in sange peste valoarea
normala de 15 mol/L. Acumularea homocisteinei cauzeaza alterarea functiei epiteliale promoveaza
tromboza si creste riscul bolilor cardiovasculare. In momentul de fata hiperhomocisteinemia este
considerata un factor de risc cardiovascular la fel de sever ca si hipercolesterolemia.
Hiperhomocisteinemia este cauzata de:
a. defictul enzimelor implicate in metabolizarea ei
homocistein metil transferaza (HMT) (fig 32)
cistationin beta sintetaza (CBS) (fig 32)
b. deficitul sau carenta vitaminelor implicate in calitate de coenzime in metabolizarea metioninei
acidul folic
vitamina B12
vitamina B6
Deficitul enzimatic al homocistein metil transferazei (HMT) cat si al cistationin beta sintetazei (CBS)
diminueaza sau chiar blocheaza transformarea homocisteinei in metionina respectiv in cistationina. Prin
urmare homocisteina se acumuleaza generand homocisteinemie.
In cazul in care pe langa deficitul enzimatic exista si un deficit de acid folic si/sau vitamina B 12 se
instaleaza anemia megaloblastica.
In cazul particular al deficitului singular de vitamina B 12 are loc blocarea tetrahidrofolatului (FH4) sub
forma N5- metil FH4 fara posibilitatea regenerarii FH4. Aceast fenomen poarta numele de capcana folatului
si are drept consecinta scaderea cantitatii de N5, N10-metilen FH4 necesar sintezei de timidil monofosfat

(dTMP), nucleotid ce intra in structura ADN. Scaderea cantitatii de dTMP atrage dupa sine o diminuare a
sintezei de ADN si implicit a diviziunii eritroblastilor in maduva. Prin urmare apare:
- o scadere a numarului de eritrocite mature trimise in circulatie ceea ce determina instalarea anemiei
- acumularea de megaloblasti in maduva
Remetilarea homocisteinei are loc in toate tesuturile, cu exceptia ficatului, cu participarea 5methyltetrahydrofolate si a vitaminei B 12. In ficat reactia este independenta de cei doi factori,
desfasuranu-se pe seama betainei
B. Cistinuria
Este o afectiune cauzata de un deficit al reabsorbtiei cisteinei (Cys) la nivelul tubilor renali. Ca urmare a
lipsei de solubilitate a cisteinei pot apare depuneri de calculi (pietre) care pot afecta sever functia renala si
determina instalarea insuficientei renale timpurii.
4.2.4 Metabolismul fenilalaninei
Fenilalanina si tirozina sunt aminoacizi glucoformator deoarece este degradata la piruvat pe calea
cisteinei si la succinil-CoA prin intermediul propionil-CoA conform schemei generale

Fenilalanina este un aminoacid esential. Metabolizarea lui duce la formare de tirozina. Prin urmare
tirozina poate fi sintetizata in organism atat timp cat enzima responsabila de metabolizarea fenilalaninei,
numita fenilalanin hidroxilaza, nu este deficitara. Cand exista insa un deficit al acestei enzime, tirozina
devine aminoacid esential si trebuie asigurata prin aport alimentar.
Fenilalanina si tirozina urmeaza o cale comuna de degradare care genereaza glucoza, corpi cetonici dar si
o serie de compusi cu functie biologica. In tesuturi diferite tirozina se metabolizeaza la compusi cu
structurii si functii diferite astfel:
A. in medulosuprarenala se formeaza catecolaminele sau hormonii adrenergici: noradrenalina si
adrenalina (fig 33 calea 3)
B. in melanocite se formeaza melanina pigmentul din piele responsabil de culoarea pielii si parului si
care are rol in proteictia impotriva razelor solare (fig 33 calea 4)
C. in glanda tiroida se formeaza hormonii tiroidieni T3 sau triiodotironina si T4 sau tetraiodotironina
sau tiroxina. (fig 33 calea 5)

Fig 33
In calea de matabolizare a fenilalaninei respectiv tirozinei pot exista o serie de defecte enzimatice ce duc
la aparitia unor boli.:
1. Fenil cetonuria
2. Alcaptonuria
3. Albinismul
1. In cazul unui deficit de fenilalanin hidroxilaza sau de tetrahidrobiopterina (BH4) reactia de
metabolizare la tirozina este blocata (fig 33 calea 1)si fenilalanina se acumuleaza in sange, tesuturi si
urina. In urma unei reactii de transaminare fenilalanina este convertita la fenil piruvat (fig 33) compus
deosebit de toxic la nivelul sistemului nervos central si care produce asa-numita idiotie fenilpiruvica sau
oligofrenia. Acidul fenil piruvic format in cantitati mari se elimina prin urina motiv pentru care aceasta
afectiune poarta denumirea si de fenilcetonurie.
Aceasta afectiune este intilnita cu o incidenta crescuta (1:10 000 cazuri) si este caracterizata in principal
de retardul mental: incapacitate motorie si de vorbire, microencefalie, dezvoltare anormala si intirziata.
Simptomele (atunci cand nu au fost diagnosticate in timpul sarcinii) se manifesta in jurul varstei de un an.
Diagnosticul precoce al acestei boli este important deoarece boala este tratabila prin regim alimentar
instituit cat mai devreme (in primele 7-8 zile dupa nastere). In momentul de fata exista posibilitate
diagnosticului prenatal de deficitului enzimatic de fenilalanin hidroxilaza prin determinari genetice ale
mutatiilor suferite de gena responsabila de sinteza acestei enzime [Pamela].
2. In cazul unui deficit de homogentizat oxidaza (fig 33 calea 2) metabolizarea la fumarat si acetoacetat
este blocata si acidul homogentizic (numit si alcapton) se acumuleaza in sange, in tesutul conjunctiv si in
oase. Din sange excesul de alcapton este eliminat in urina, care se inchide la culoare ca urmare a oxidarii
acidului homogentizic in contact cu aerul. Acest fenomen permite depistarea bolii inca din copilarie
deoarece aceasta este asimptomatica pana in jurul varstei de 30-40 ani cand se instaleaza artrita. La
nivelulul tesutului conjunctiv acidul homogentizic sufera un proces de oxidare ce duce la formarea unui
pigment care imprima o coloratie inchisa acestuia.
3. In cazul unui deficit genetic de tirozinaza (fig 33 calea 4) este diminuata sau blocata sinteza de
melanina fapt care duce la aparitia albinismului. Melanina este un compus cu structura polimerica derivat
din dopachinona, sintetizat in melanocite (celule din piele) cu rol de protectie impotriva radiatiilor solare.

Prin urmare in albinism, ca urmare a lipsei totale sau partiale de melanina, parul si pielea sunt decolorate;
pielea este sensibila la radiatiile solare si predispusa spre arsuri si cancere.
4.2.5 Metabolismul triptofanului
Triptofanul este un aminoacid esential. In urma metabolizarii scheletului de carbon, triptofanul genereaza
intermediari ce conduc in mod indirect la sinteza de glucosa sau corpi cetonici prin urmare el este un
aminoacid gluco-cetoformator. Degradarea triptofanului se desfasoara intr-o succesiune de reactii care se
ramifica spre numeroase alte cai de metabolizare ce duc la sinteza unor molecule importante pentru
organism cum sunt acidul nicotinic, serotonina si melatonina.

Fig 34
Serotonina este un puternic vasoconstrictor si stimulator al contractiei muschiului neted.
In creier serotonina este neurotransmitator iar in glanda pineala este precursor al melatoninei [Bagavan].
Melatonina este denumita si hormonul somnului. Sinteza si secretia melatoninei urmeaza ritmul circadian,
fiind stimulate de intuneric si inhibate de lumina. Nivelele sangvine ale melatoninei cresc dupa instalarea
intunericului, ating maximul la mijlocul noptii si scad in a doua jumatate a acesteia.
5. Sinteza aminoacizilor
Din cei 20 aminoacizi ce intra in alcatuirea proteinelor, si care sunt specificati de codul genetic,
organismul uman poate sintetiza doar 11, asa numitii aminoacizi neesentiali, restul de 9 sunt considerati
esentiali.
Aminoacizii esentiali sunt acei aminoacizi care nu pot fi sintetizati in organism sau sunt sintetizati in
cantitate insuficienta in anumite perioade ale dezvoltarii acestuia, cum este de exemplu arginina. Ei
trebuie adusi prin aport alimentar. Prin administrarea -ceto acizilor corespunzatori sinteza aminoacizilor
esentiali devine posibila in organism prin reactia de transaminare. Reactia de transaminare, prin care
gruparea NH2 este transferata pe un -ceto acid este o reactie deosebit de importanta deoarece datorita
caracterului ei reversibil ea functioneaza atat in procesele anabolice cat si in cele catabolice.
Aminoacizii esentiali pot fi usor retinuti daca se face asociere cu urmatorul acronim PVT TIM HALL
(fig 5) .

Fig 5[Pamela pg 246]

Aminoacizii neesentiali sunt acei aminoacizi care pot fi sintetizati in organism in cantitate suficienta din
intermediari metabolici sau din aminoacizi esentiali.
Unul dintre criteriile dupa care pot fi grupati cei 11 aminoazici neesentiali este precursorul comun din
care acestia provin:
aminoacizi sintetizati din ceto-acizi: alanina, aspartatul si glutamatul (vezi reactiile de
transaminare)
din intermediari glucidici: serina, glicina, cisteina (vezi degradarea scheletului de carbon)
prin atasarea gruparii amino provenind de la NH3: asparagina si glutamina (vezi matabolismul
amoniacului)
din aminoacizi esentiali: tirozina (vezi metabolismul fenilalaninei)
aminoacizi sintetizati din alti aminoacizi: arginina (vezi cilul ureei) si prolina (precursor
glutamatul)
Trebuie mentionat faptul ca aminoacizii pot proveni din mai multi precursori si prin mecanisme de reactie
diferite. Astfel acidul glutamic se poate forma fie prin reactia de transaminare pe seama -cetoglutaratului (reactie de transaminare) fie prin incorporarea de NH 3 (reactie de amidare, sub actiunea
glutamat dehidrogenazei).