Cultura nucilor

Nucul se cultiva, in primul rand, pentru fructele sale, care se consuma atat in stare proaspata,
cat si prelucrate.
Miezul de nuca constituie un aliment complet si concentrat continand substante grase
(52-70%), substante proteice (12-25%), zaharuri (5-25%), substante minerale (1,3-2,4%), etc.
Valoarea energetica a unui kg de miez de nuca este echivalenta cu: 1 kg paine + 0,5 kg carne
+0,5 kg cartofi + 0,5 kg peste + 0,5 kg prune uscate + 1 kg pere, asigurand 6364 calorii (V.
Cociu, 1983).
Miezul de nuca este folosit in fabricarea de ulei comestibil si tehnic folosit in pictura, fabricarea
cernelii tipografice, fabricarea sapunului de lux etc.
Nucile verzi, se folosesc pentru dulceturi, continand o cantitate mare de vitamina C si anume
de patruzeci de ori mai mult decat sucul de portocale: dintr-un kg de coji verzi de nuca se poate
extrage o cantitate de vitamina C egala cu cea extrasa din 10 kg de lamai.
Frunzele, lastarii, mugurii, scoarta si radacinile constituie un izvor de materie prima inca foarte
putin folosit la noi in tara.
Odinioara, populatia la sate folosea intens vopselele extrase din frunze, lastari si scoarta de
nuc pentru vopsitul lanii, bumbacului si chiar a matasii, fiind considerate vopsele netoxice si
deosebit de rezistente la deodorare.
Frunzele de nuc verzi puse la macerat in petrol lampant, constituie un bun unguient in tratarea
reumatismului. Miezul de nuca este indicat pentru diabetici si pentru completarea regimului
alimentar vegetarian.
Lemnul de nuc este foarte apreciat datorita calitatii sale superioare la fabricarea mobilierului de
lux, in industria automobilelor de lux si in industria aeronautica.
Nucul este considerat Regele pomilor, plecand in primul rand de la denumirea sa in latina
Iuglans Regia, preferand sa fie plantat intr-o livada in zona cea mai inalta. Datorita cantitatii
mari de iod pe care o degaja prin frunze nu este indicata odihna si relaxarea la umbra nucului,
iar plantele anuale si perene din zona umbrita de nuc, mor.
Ca specie pomicola nucul prezinta si alte avantaje. Desi creste lent si intra tarziu pe rod,
comparativ cu alte specii, nucul este foarte longeviv traind, in medie, circa 80-100 de ani si
dupa 15-16 ani da productii mari.
Coroana masiva, trunchiul puternic, coaja neteda cenusie si frumoasa in tinerete, frunzele mari
de culoare verde inchis si aromate, fac din nuc una din speciile decorative de mare efect.
Aria de raspandire a nucului, mare, de la ses si pana la 700-800 m, poate aduce mari foloase
cultivatorilor.
Din toate aceste cauze, nucului i s-a atribuit o lege speciala in Romania, fiind protejat de stat.

* Consideratii generale

1/6

Cultura nucilor

Se considera ca nucul a rezistat perioadei glaciatiunilor numai in cateva puncte situate in

centrul si vestul Asiei si in cateva depresiuni din Peninsula Balcanica si Peninsula Iberica.
Se mai intalneste inca in stare salbatica in masivele silvice din estul Turciei, in Caucaz, Irac,
Iran, Afganistan, Pakistan, India, Nepal, Tibet si China precum si in cateva zone din Peru si
Brazilia.
Primele tari care au cultivat nucul au fost China, Japonia si India (inaintea erei crestine) apoi
fiind preluat de europeni.
Prin luarea in cultura, nucul s-a extins mult in afara arealului sau natural, gasindu-se in prezent
aproape in toate tarile cu climat temperat. Limita nordica de extindere a culturii lui pe glob este
impusa de izoterma anuala de +5C.

* Cultura nucului pe plan mondial

In lume, exceptand S.U.A. si intr-o oarecare masura Franta, in toate celelalte tari, cultura
nucului are un caracter extensiv, majoritatea pomilor crescand izolat in vatra satelor, pe
marginea proprietatilor, de-a lungul cursurilor de apa, a drumurilor, etc.
Intr-o serie de tari din arealul de raspandire naturala a nucului, exista suprafete relativ mari de
paduri crescute spontan sau plantate in fondul forestier, dar nici aici nu exista o inventariere
precisa. Plantatii comerciale exista in putine tari si pe suprafete relativ restranse, comparativ cu
celelalte specii. Printre acestea, S.U.A. ocupa primul loc pe glob sub aspectul suprafetei de
livezi organizate si a productiei de nuci.
Pana in anii 1980 California avea peste 100000 ha cu livezi de nuc altoit din soiuri valoroase.
Bulgaria avea in anii 1975-1980 circa 14000 ha cu nuci.
Pana in deceniul al saselea si al saptelea al secolului XX, Romania era printre primele trei tari
mari producatoare de nuci.
In Europa, Romania este tara cu cea mai mare productie.
Dinamica suprafetelor si productiilor a fost foarte oscilanta in timp.
In majoritatea tarilor, productia de nuci este stabilita prin evaluare si nu prin inregistrare exacta.
Din datele statistice F.A.O., se constata ca productia mondiala de nuci a inregistrat o continua
crestere.
Printre tarile mari producatoare de nuci se numara: China, S.U.A., Iran, Turcia, Romania,
Franta (tabelul 9.1.).
* Cultura nucului in tara noastra

In tara noastra nucul este stravechi. Pana la inceputul secolului XX forma paduri si plantatii
intinse in judetele Gorj, Valcea, Dambovita, Prahova, Bacau, Neamt, Iasi, Suceava.
Atat in perioada celui de-al doilea razboi mondial cat si dupa aceea s-a remarcat o scadere
masiva a numarului de pomi, cat si a productiei de nuci. Goana dupa lemnul de nuc, dar si

2/6

Cultura nucilor

desele sistematizari si organizari de teritoriu, datorita colectivizarii tarii, au dus la taierea

nechibzuita a acestui pom. Astfel, ca exemplu, putem spune ca: in anul 1938 in Romania
existau 4,3 milioane de nuci cu o productie medie evaluata la 199000 tone nuci. In anul 1975 in
Romania existau circa 3 milioane de nuci, cu o productie medie de 29000 tone. In anul 2002
Romania producea circa 33-34 tone de nuci (vezi tab. 9.2.).
Deoarece altoirea nucului este o problema greoaie si inca nerezolvata pana la capat, in lume si
in Romania se obtin puieti de nuc din soiuri selectionate. Diferenta majora intre pomii de nuc
altoiti si cei nealtoiti consta in urmatoarele: nucii obtinuti prin altoire la masa sau in camp direct
pastreaza prin altoire toate caracteristicile soiului de unde s-au recoltat ramurile si intra pe rod
foarte repede . Primele nuci apar chiar din anul I dupa plantarea nucului. Nucii obtinuti din
samanta (nuci semanate in camp) din soiuri selectionate, nu pot pastra caracteristicile soiului de
unde am recoltat nucile si intra foarte greu pe rod, abia dupa 10-12 ani.
Privitor la productia de nuci obtinute, rezultate foarte bune se obtin atat de la pomii altoiti de
nuc cat si de la cei nealtoiti.
In Romania nucul a fost si este protejat de lege. Nucii pot fi taiati in urmatoarele conditii:
- exemplarele care au cel putin 1/3 din coroana uscata;
- exemplarele care sunt pe suprafete unde s-a autorizat construirea de obiective;
- exemplarele dezradacinate din cauze naturale.
Pentru fiecare nuc taiat, chiar in aceste conditii, proprietarul este obligat prin lege sa planteze
la loc trei nuci tineri.

* Soiuri de nuc inmultite de pepiniera Sarca

In ultimii zece ani, Statiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultura Iasi, cu un colectiv
de cercetatori, a reusit omologarea a patru soiuri de nuc specifice pentru zona Moldovei, si
anume: Velnita, Miroslava, Anica si Ovidiu. Pe langa aceste soiuri, pepiniera Sarca a mai
inmultit soiurile Jupanesti, Germisara, Sibisel si altele.
Miroslava - Soi originar din Romania;
- Vigoare mijlocie-mare, cu coroana globuloasa, rodeste pe muguri teminali, este precoce si
productiv;
- Soi rezistent la ger si la bolile specifice nucului;
- Fructele sunt mari (1416g), forma rotund-elipsoidala, rotunjite la capete, endocorpul subtire,
cu suprafata neteda cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se
scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 52,6%;
- Se recolteza in prima decada a lunii septembrie.
Anica - Soi originar din Romania;
- Vigoare mijlocie, cu coroana globu-loasa, rodeste pe muguri teminali, este precoce si foarte
productiv;
- Soi rezistent la ger si tolerant bolile specifice nucului;
- Fructele sunt mari (1314g), forma rotund-ovoida, rotunjite la capete, endocorpul subtire, cu

3/6

Cultura nucilor

suprafata neteda cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se
scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 53%;
- Se recolteza in decada a II-a a lunii septembrie.
Ovidiu - Soi originar din Romania;
- Vigoare mijlocie, cu coroana globu-loasa, rodeste pe muguri teminali, dar si pe muguri laterali
este precoce si productiv;
- Soi rezistent la ger si la bolile specifice nucului;
- Fructele sunt mari (13 14g), forma ovoid-alungita, rotunjite la capete, endocorpul subtire, cu
suprafata neteda cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se
scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 52,5%;
- Se recolteza in prima decada a lunii septembrie.
Velnita - Soi originar din Romania;
- Vigoare mijlocie-mare, cu coroana globuloasa, rodeste pe muguri teminali si pe muguri
laterali, este precoce si productiv;
- Soi rezistent la ger si tolerant bolile specifice nucului;
- Fructele sunt mari (1,5g), forma rotund-ovoida, rotunjite la capete, endocorpul subtire, casant,
cu suprafata regulata, cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si
se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 50,6%;
- Se recolteza in decada a II-a a lunii septembrie.

*Tehnica formarii coroanei la specia nuc

Atat la pomii plantati primavara, cat si la cei plantati toamna, taierile de formare incep primavara
devreme, in martie - aprilie si se aplica in toata perioada de crestere. Prin aplicarea lor se
urmareste formarea cat mai rapida a unei coroane luminate si aerisite, garnisita cu numeroase
ramuri de semischelet si de rod .
Fiind o specie foarte pretentioasa fata de lumina, formele de coroana cele mai recomandate
sunt vasul ameliorat si piramida neetajata. Pentru ambele forme de coroana, inaltimea
trunchiului trebuie sa fie de 0,9-1,1 m, deoarece s-a constatat ca la trunchiuri mai inalte de
1,20m, intrarea pe rod a pomilor intarzie cu un an pentru fiecare 20 cm in plus.
Taieri de formare a coroanei tip piramida neetajata
In anul intai de la plantare, primavara, vergile se scurteaza la 1,3m - 1,4 m deasupra unui
mugure. Pana la inaltimea de 1 m se orbesc toti mugurii. Intre 1m si 1,3 sau 1,4 se orbesc toti
mugurii principali, portiune rezervata pentru proiectarea sarpantelor.
In perioada de vegetatie cand lastarii inregistreaza lungimea de circa 20 cm, se aleg trei lastari,
dintre care doi pentru formarea primelor doua sarpante si unul care va prelungi axul. Lastarii
alesi ca sarpante, trebuie sa fie orientati in directii opuse de-a lungul randului de pomi.
Daca vergile nu au inaltimea necesara pentru proiectarea coroanei, ele nu se scurteaza. Daca
vergile au lungimea sub 1 m, ele se recepeaza la 3 - 4 muguri deasupra punctului de altoire,
pentru a obtine o varga de peste 1,3 m. Daca lastarii aparuti pe cep au lungimea de 20 cm, se

4/6

Cultura nucilor

alege unul, cel mai viguros, pentru a reface tulpina.

Restul de lastari se elimina in doua faze si anume: cand lungime lor are 20 cm, acestia intai se
ciupesc iar in luna august, lastarii ciupiti se suprima.
In anul al doilea, primavara, ramurile alese pentru formarea sarpantelor se scurteaza la acelasi
nivel, deasupra unui mugure exterior.
Dupa alegerea sarpantelor se face corectarea unghiurilor de insertie prin palisari si ancorari.
Dupa fixarea in pozitie corespunzatoare, toate ramurile se scurteaza cu 1/4 - 1/3 din lungimea
lor, pentru a pastra numai lemnul matur si cu muguri bine formati. Ramura de prelungire a
axului se scurteaza la 50 cm deasupra sarpantei superioare.
In perioada de vegetatie se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si axului. Pe fiecare
sarpanta la circa 50 cm de punctul ei de prindere, se alege cate un lastar pentru formarea
primelor subsarpante. Pe ax se aleg doi lastari pentru formarea urmatoarelor sarpante. Acestia
trebuie sa fie orientati in directii opuse, perpendicular pe randul de pomi. Restul de lastari se
ciupesc.
In anul al treilea, primavara, se suprima ramurile anuale amplasate pe latura superioara sau
cea inferioara ale sarpantelor, cat si ramurile lacome. Ramura de prelungire a axului se va
scurta la 30-35 cm deasupra sarpantei superioare. Daca nu depasesc lungimea de 1 m,
ramurile de prelungire a le sarpantelor si subsarpantelor nu se vor scurta.
In perioada de vegetatie cand lastarii inregistreaza lungimea de circa 20 cm se formeaza noi
elemente de schelet. Se alege un lastar pentru formarea urmatoarei sarpante si unul care va
prelungi axul. Se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si subsarpantelor. Pe primele doua
sarpante se alege cate un lastar amplasat in partea opusa a primei subsarpante la distanta de
30-40 cm de la punctul ei de prindere, pentru formarea celei de a doua subsarpanta. Pe
urmatoarele doua sarpante se alege cate un lastar, la circa 50 cm de punctul lor de insertie,
pentru formarea primelor subsarpante. Lastarii amplasati pe latura superioara si cea inferioara
ale sarpantelor se plivesc.
In anul al patrulea, primavara, se aleg definitiv ramurile provenite din lastarii alesi in perioada
de vegetatie a anului anterior si se scurteaza la 80-110 cm pentru echilibrarea si stimularea
ramificarii. Prelungirea axului se scurteaza la 40 cm deasupra punctului de insertie a ultimei
sarpante, pentru a forta aparitia lastarului din care se va alege urmatoarea sarpanta si ultima.
Tot cu acest prilej se taie la inel eventualele ramuri concurente si cele ce cresc pe partea
superioara a sarpantelor. Daca pomii cresc incet si ramurile de prelungire sunt mici, se
scurteaza o parte din ramurile de rod pentru a stimula cresterea.
Prin taierile din perioada de vegetatie se urmareste alegerea lastarilor de prelungire, a
ramurilor de schelet si a unui lastar pe fiecare sarpanta, pentru formarea celei de-a doua
sarpante. Acest lastar trebuie plasat in partea opusa subsarpantei anterioare si sa aiba punctul
de insertie cu 70-80 cm mai sus de subsarpanta precedenta.

* Combaterea bolilor si daunatorilor la nuc

Text preluat de pe: http://sfaturipomicole.tripod.com

5/6

Cultura nucilor

6/6