Sunteți pe pagina 1din 8

Poezie modernista

Eu nu strivesc corola de minunii de


lumii
De Lucian Blaga

Eseu
I. Arta poetica moderna
Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii
romne din perioada interbelic, alturi deTestament de Tudor Arghezi i Joc
secund de Ion Barbu. Poezia este aezat n fruntea primului su volum,
Poemele luminii (1919), i are rol de program (manifest) literar, realizat ns
cu mijloace poetice (nu este un text teoretic n proz).
ENUNAREA
ARGUMENTELOR:
Este o art poetic, deoarece autorul i exprim crezul liric (propriile
convingeri despre arta literar i despre aspectele eseniale ale acesteia) i
viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre
poezie (teme, modaliti de creaie i de expresie) i despre rolul poetului
(raportul acestuia cu lumea i creaia, problematica cunoaterii).
Este o art poetic modern, pentru c interesul autorului este deplasat de la
tehnica
poetic
la
relaia
poet-lume
i
poet-creaie.
Relaia dintre viziunea autorului asupra poeziei i expresionism se concentraz
n jurul unor aspecte relevate n textul poetic: exacerbarea eului creator ca factor
decisiv n raportul interrelaional stabilit cu cosmosul, sentimentul absolutului,
interiorizarea i spiritualizarea peisajului, tensiunea liric.
DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare)
Ideile poetice se vor regsi ulterior n alte volume i i vor gsi formularea i
corespondena n plan teoretic-filozofic n lucrarea Cunoaterea luciferica
(1933), volum integrat n Trilogia cunoaterii. Dar textul operei Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii nu este de ordin conceptual, nu conine un ir de
raionamente, ci este un text poetic, cu limbaj metaforic, avnd, ca la Eminescu,

un
plan
filozofic
secundar.
Atitudinea poetului fa de cunoatere poate fi explicat cu ajutorul
terminologiei
filozofice
ulterior
(cunoaterea poetic, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaz cu serii
verbale
simetric
antitetice:
- lumina altora" - sugrum (vraja), adic strivete, ucide (nu sporete,
micoreaz,
nu
mbogete,
nu
iubete);
- lumina mea" - sporesc (a lumii tain), mrete, mbogesc, iubesc (nu
sugrum,
nu
strivesc,
nu
ucid).
Antiteza este marcat i grafic, pentru c versul liber poate reda fluxul ideatic i
afectiv. n poziie median sunt plasate cel mai scurt [dar eu") i cel mai lung
vers al poeziei (eu cu lumina mea sporesc a lumii tain"). Conjuncia
adversativdaf, reluarea pronumelui personal eu", verbul la persoana I singular, form afirmativ, sporesc (a lumii tainf, afirm opiunea poetic pentru
un mod de cunoatere - cu lumina mea" - i atitudinea fa de misterele lumii.
Ampla comparaie aezat ntre linii de pauz funcioneaz ca o construcie
explicativ a ideii exprimate concentrat n versul median. Plasticizarea ideii
poetice se realizeaz cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: lun,
noapte,
zare,
fiori,
mister.
Finalul poeziei constituie o a treia secven, cu rol conclusiv, dei exprimat
prin raportul de cauzalitate (cc\.Cunoaterea poetic este un act de contemplaie (tot ...se schimb... sub ochii mei') i de iubire (cci eu iubesc").
Elemente de recuren n poezie sunt: misterul i motivul luminii, care implic
principiul contrar, ntunericul. Discursul liric se organizeaz n jurul acestor
elemente.
Nivelul
morfosintactic
- repetarea, de ase ori n poezie, a pronumelui personal eu - susine caracterul
confesiv;
- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic ntr-o relaie
definit
cu
lumea
(prezentul
etern
i
prezentul
gnomic);
- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative i negative - redau opiunea
poetic pentru o form de cunoatere, de raportare a eului poetic la lume, care
st
sub
semnul
misterului;
- opoziia ntre adjectivul posesiv mea i adjectivul nehotrt altora,
(cunoaterea poetic, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaz cu serii
verbale
simetric
antitetice:
- lumina altora" - sugrum (vraja), adic strivete, ucide (nu sporete,
micoreaz,
nu
mbogete,
nu
iubete);
- lumina mea" - sporesc (a lumii tain), mrete, mbogesc, iubesc (nu
sugrum,
nu
strivesc,
nu
ucid).
Antiteza este marcat i grafic, pentru c versul liber poate reda fluxul ideatic i
afectiv. n poziie median sunt plasate cel mai scurt (dar eu") i cel mai lung

vers al poeziei (eu cu lumina mea sporesc a lumii tain"). Conjuncia


adversativdar", reluarea pronumelui personal eu", verbul la persoana I
singular, form afirmativ, sporesc (a lumii tain, afirma opiunea poetic
pentru un mod de cunoatere - cu lumina med' - i atitudinea fa de misterele
lumii.
Ampla comparaie aezat ntre linii de pauz funcioneaz ca o construcie
explicativ a ideii exprimate concentrat n versul median. Plasticizarea ideii
poetice se realizeaz cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: lun,
noapte,
zare,
fiori,
mister.
Finalul poeziei constituie o a treia secvena, cu rol conclusiv, dei exprimat
prin raportul de cauzalitate (cci).Cunoaterea poetic este un act de contemplaie (tot ...se schimb... sub ochii met') i de iubire (cci eu iubesc").
Elemente de recuren n poezie sunt: misterul i motivul luminii, care implic
principiul contrar, ntunericul. Discursul liric se organizeaz n jurul acestor
elemente.
Nivelul
morfosintactic
- repetarea, de ase ori n poezie, a pronumelui personal eu - susine caracterul
confesiv;
- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic ntr-o relaie
definit
cu
lumea
(prezentul
etern
i
prezentul
gnomic);
- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative i negative - redau opiunea
poetic pentru o form de cunoatere, de raportare a eului poetic la lume, care
st
sub
semnul
misterului;
- opoziia ntre adjectivul posesiv mea i adjectivul nehotrt altora,
determinani ai substantivului lumina; conjuncia i,prezent n zece poziii confer cursivitate discursului liric i accentueaz ideile cu valoare gnomic;
enumerarea prin i din versul final - aaz pe acelai plan elementele
universului; prepoziia cu, utilizat n trei poziii, marcheaz funcia sintactic
de
complement
circumstanial
instrumental - semnificnd cile, mijloacele de cunoatere a lumii; conjuncia
adversativ dar n poziie median n ansamblul poeziei - susine paralelismul
structural; topica afectiv (inversiuni i dislocri sintactice) - evideniaz
opiunea poetic.
Nivelul
lexico-semantic
terminologia abstract, lexicul mprumutat din sfera cosmicului i a naturii este
organizat ca forme sensibile ale cunoaterii!' (tefan Munteanu); cmpul
semantic al misterului realizat prin termeni/ structuri lexicale cu valoare de
metafore revelatorii: tainele, neptrunsul ascuns, a lumii tain, ntunecata zare,
sfnt
mister,
ne-neles,
ne-nelesuri
i
mai
mari;
opoziia lumin-ntuneric relev simbolic relaia: cunoatere poetic (prin iubire
i creaie) - cunoatere logica; sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul
metaforic

- cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz; plasarea vocabulei eu n poziie


iniial
i
repetarea
ei
- evideniaz (auto)definirea relaiei eu-lume.
Nivelul
stilistic
limbajul artistic i imaginile artistice sunt puse n relaie cu un plan filozofic
secundar; organizarea ideilor poetice se face n jurul unei imagini realizate prin
comparaia ampl a elementului abstract, de ordin spiritual, cu un aspect al
lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism; se cultiv cu
predilecie metafora revelatorie, care caut s reveleze un mister esenial pentru
nsui coninutul faptului, dar i metafora plasticizant, care d concretee
faptului, fiind ns considerat mai puin valoroas.
Nivelul
fonetic
- pauzele marcate de cezur i de dispunerea versurilor cu msur inegal, n
funcie
de
ritmul
interior;
- sublinierea ideilor prin alturarea cuvintelor din aceeai familie lexical (nenelesne-nelesur);
- eufonia versurilor sugereaz amplificarea misterului.
Particulariti
prozodice
- Poezia este alctuit din 20 de versuri libere (cu metrica variabil), al cror
ritm
interior
red
fluxul
ideilor
i
frenezia
sentimentelor.
- Forma modern este o eliberare de rigorile clasice, o cale direct de
transmitere a ideii i a sentimentului poetic.
CONCLUZIA
Eu
nu
strivesc
corola
de
minuni
a
lumii
de
Lucian Blaga este o art poetic modern pentru c interesul autorului este
deplasat de la principiile tehnicii poetice (restrnse la enumerarea metaforelor
care sugereaz temele creaiei sale i la exemplificarea unor elemente de
expresivitate specifice: metafora revelatorie, comparaia ampl, versul liber)- la
relaia poet-lume i poet-creaie. Creaia este un mijlocitor ntre eu (contiina
individual) i lume.' Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele
universale}'' cu esena lumii. Actul poetic convertete (transfigureaz) misterul,
nu l reduce. Misterul este substana originar i esenial a poeziei: cuvntul
originar (orfismul). Iar cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz, nu explic
misterul universal, ci l protejeaz prin transfigurare.

II.

Viziunea despre lume

Autor
Lucian Blaga a fost un filozof, poet, dramaturg, traducator, jurnalist,
profesor universitar, academician si diplomat roman, marcand perioada
interbelica prin personalitatea sa impunatoare. Ca si exemple de opere pentru
poezie avem Poemele luminii (1919) si Pasii profetului (1921), pentru
dramaturgie avem Zamolxe, Mister pagan (1921), pentru proza avem Hronicul
si cantecul varstelor, iar pentru folozofie strilogii.
Lucrarile sub forma de triologie: striologia culturii, a valorii si a
cunoasterii surprind viziunea folozifica a lui Lucian Blaga in care se dezvolta cu
privire la poezie 2 concepte operationale: cunoasterea si stilul.
Filozoful Lucian Blaga defineste 2 tipuri de cunoastere pornind de la
simbolistica luminii ce primeste astfel sens metaforic. Cunoasterea luciferica
specifica poetului este contrara ratiunii si logicii, avand ca scop potentarea
misterului universal pe care prin poezie, poetul il ascunde in metafore.
Cunoasterea paradisiaca este specifica oamenilor de stiinta sau celor
logici si rationali care, cu ajutorul inteligentei descifreaza universul, explicandui tainele. Cele doua tipuri de cunoastere sunt antitetice, scopul lor fiind diferit:
cunoasterea poetului protejeaza tainele universului in cuvinte, iar cunoasterea
rationala distruge misterul.
Stilul artistic specific poeziei blagiene se bazeaza pe metafora, un element
important al filozofiei culturii si cunoasterii. Astfel, in conceptia ganditorului,
poet se diferentiaza metafora plasticizanta care da concretete termenilor fara a le
imbogati continutul, specifica timpului de cunoastere paradisiaca si metafora
revelatorie care defineste un mister essential prin insusi continutul lui.
Se contureaza astfel un ansamblu al poeziei modern in viziunea lui
Lucian Blaga dominate de simbolistica luminii asociata ideii de cunoastere.
Obiectul cunoasterii luciferice este intodeauna un mister care pe de o
parte se arata prin semnele sale si de pe o alta parte se ascunde dupa semnele
sale [] Cunoasterea luciferica provoaca o criza in obiect <<criza>> in sensul
unei despicari care rapeste obiectul echilibrului launtric.
Etape de creatie
Etapele creatiei poetice se organizeaza in functie de eul liric ce-si gaseste
ipostaze diferite de acceptare sau de negare a universului. Se reflecta astfel
raportul sinelui cu universal: eul stihial dezlantuit, eul de tip problematizator,
intrebator, eul alienat, instrainat, eul reconcilian.

Etapele creatiei blagiene in numar de 4 se incadreaza in volume


representative ce urmaresc elemente moderne expresioniste sau de tip
traditionalist:
Prima etapa este inceputul poetic sta sub semnul expresionismului mitic
si spiritualist. Blaga marturiseste ca vine catre expressionism din directia unui
traditionalism metafizic autohton. El respinge caricaturalul si grotescul
cultivat de expresionistii germani, manifestandu-se euforic si extatic. Imaginea
existentei si a lumii este inclusa de o unitate cosmica. Exarcebarea eului, isteria
vitalista, elanul dianisiac.
A doua etapa incepe cu volumul In marea trecere (1924) si continuand
cu Lauda somnului (1929) rupture antalogica dintre eul liric si univers se
precizeaza. Vitalismul este inlocuit prin intrebarile tulburatoare asupra
sensurilor existentei. Poezia tinde catre interioritate pura, fara imagine.
A treia etapa contine volumele La cumpana apelor (1933) si La curtile
dorului (1938) marcheaza o mai accentuate inspiratie folclorica. Misterul este
insufletit de regresiune. Ipostaza alienarii, tagaduitoare a eului, particularitatile
tematice si stilistice indreapta poezia spre blagianism.
Ultima etapa este reprezentata de schimbarea zodiei se produce odata cu
volumul Nebanuitele trepte (1943) si se manifesta plenar in postume. Dupa
etapa negatiei antalogice, volumul aduce reconcilierea cu sine, prin forta
inefiabila a cantecului.
Opera
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este asezata in
fruntea primului volum a lui Lucian Blaga, Poemele luminii (1919).
Ipoteza
Opera este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este
deplasat de la tehnica poetica la relatia poet lume si poet creatie, avand
influente de expresionism.
Explicare titlu
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii
luciferice. Pronumele personal eueste asezat orgolios in fruntea primei poezii
din primul volum, adica in fruntea operei. Plasarea initiala poate corespunde
influentelor expresioniste din volumele de tinerete, dar mai ales exprima
atitudinea poetului filozof de a proteja misterul lumii, izvorata din iubire.
Verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip
rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica. Metafora revelatorie
corola de minuni a lumii, imagine a perfectiunii, a absolutului.

Tema si motive literare


Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale
universului, cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin
iubire. Ca si motive literare avem luna, taina, flori, ochi, buze, etc.
Interpretare secvente
Opera se bazeaza pe o structura antitetica in care se identifica 3 secvente.
Prima secventa lirica contine primele 5 versuri ale poeziei in care eul
poetic defineste viziunea proprie asupra universului.
Secventa a doua este cuprinsa de la versul 6 pana la versul 14. Ultima secventa
lirica curpinde ultima parte a poeziei pana la versul 20 in care se reia ideea de
iubire a universului asupra caruia se reflecta cunoasterea luciferica.
Poezia debuteaza cu sintagma titlu in care se reia in mod symbolic
metafora perfectinii universale. Forma negativa a verbelor nu strivesc, nu ucid
semnifica o acceptare a lumii in perfectiunea ei vazuta prin prisma cunoasterii
luciferice. Mintea impune ratiune opusa menirii poetului identificata in versul
in calea mea. In ampla enumeratie in flori, in ochi, pe buze ori morminte se
afla universal identificat prin elementele lui de baza: florile arata misterul
frumusetii si al vietii, ochii surprind misterul sinelui, buzele subliniaza taina
cuvantului si a iubirii, iar mormintele taina mortii.
Metafora luminii lumina altora reprezinta cunoasterea de tip
paradisiaca a carui scop este perceperea universului.
Ca urmare, vraja nepatrunsa va fi descifrata, iar universal isi va pierde farmecul
din adancimile de intuneric.
Si pentru ca menirea poetului este de a scrie poezie schimband mentalitati
datorita puterii cuvantului va reusi sa aduca si mai spornic taina universala.
Se compara cu luna motiv, literar romantic, astru ceresc, ce il inspira si da
farmec noptilor. Fiorii de sfant mister sunt de neinteles pentru neinitiati, pentru
rationali si intelegere, scopul fiind de a metaforiza universal sub ochii poetului
care se inspira din toate tainele acestuia: din frumos si viata (flori), din
cunoasterea de sine si existenta (ochi), din iubire si cuvant (buze), din marea
taina a mortii, marea trecere (morminte).
Opera se organizeaza datorita temei pe baza campului semnatic al
cunoasterii idenfiticat cu ajutorul celor doua metafore centrale lumina mea si
lumina altora. Verbele la forma negativa nu strivesc, nu ucid si cele care
arata o acceptare a universului fara a-l schimba, iubesc si intalnesc se opun
verbului sugruma, facandu-se astfel separarea dintre poet si lume.
La nivel artistic, opera are ca principala metafora revelatorie a poeziei
care apare inca din titlu corola de minuni a lumiisi semnifica ideea cunoasterii
luciferice. Ea este reluata in incipitul poeziei, iar semnificatia ei este completata

prin folosirea unor verbe la forma negative nu sporesc, nu ucid. O alta


metafora revelatorie care apare in poezie este metafora lumii care simbolizeaaza
cunoasterea. Cele doua tipuri de cunoastere sunt redate prin asocierea
elementelor de opozitie cu verbe sugestive care le pun si mai bine in evidenta:
Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns, in timp ce eul liric blagian
spoveste, a lumii taina/ [] nu micsoreaza, ci tremuratoare/mareste si mai
tare taina noptii.
Mare parte din imaginile poetice din poezie se bazeaza pe asocierea unui
element abstract cu unul concret. De exemplu, cele patru metafore simbol care
alcatuiesc minunile coroleisi care se referea la temele creatiei blagien flori si
ochi si buze si morminte. Alte figuri de stil avem epitetul metaforic si
inversiunea nepatrunsul ascuns sau intunecata zare.
Metrica si prozodie
Poezia este alcatuita din 20 versuri libere (cu metrica variabila si cu
masura inegala) al caror ritm interior reda fluxul ideilor si fantezia
sentimentelor. Euforia versurilor sugereaza amplificarea misterului. Este
prezenta tehnica ingambamentului, continurea unei idei in versurile urmatoare,
scrisa cu litera mica Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid.
Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera data este o arta poetica
moderna cu influente de expresionism, interesul poetului fiind deplasat de la
principiile tehnice poetice.
In opinia mea, poezia impresioneaza prin sentimentul poetic de contopire
cu misterele universale, cu esenta lumii.

S-ar putea să vă placă și