Sunteți pe pagina 1din 9

Nuvela istorica romantica

Alexandru Lapusneanul
Costache Negruzzi

I. Nuvela romantica
Autor
Costache Negruzzi se incadreaza in perioada literara pasoptista, fiind
nascut in anul 1808, iar ca opere apartinand acestei perioade avem Alexandru
Lapusneanul,
Sobieski
si
romanii,
Cantec
vechi,
etc.
Perioada pasoptista aduce schimbari majore in ceea ce priveste optica asupra
literaturii autohtone originale. Mihail Kogalniceanu pune bazele criticii
romanesti odata cu editarea revistei Dacia literara. In articolul intitulat
Introductie, Mihail Kogalniceanu pe langa alte aspecte teoretice si critice,
indica temele romantice ale literaturii originale istoria neamului, natura,
folclorul. Ca urmare a publicarii acestui articol, Costache Negruzzi realizeaza
prima nuvela istorica romaneasca pe care o publica in revista Dacia literara in
anul 1840.
Opera si teorie
Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica romantica avand toate
caracteristicile acesteia.
Nuvela este opera epica in proza, avand dimensiuni intre a povestirii si a
romanului in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea
personajului.
Orice nuvela istorica prezinta urmatoarele particularitati. Tema de
inspiratie este trectului neamului. Numele operei este dat de personajul principa,
fiind o figura marcanta de domnitor sau de boier, in jurul acestuia gavitand alti
boieri uneltitori. Se realizeaza o intriga complexa care duce la un final
neasteptat. Se realizeaza culoarea locala a epocii prin incercarea de evocare sub
toate aspectele perioadei istorice in cauza.
Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima
jumatate a secolului al XIX-lea (aprox. 1790-1850) aparuta in spatiul european.

Opera epica romantica are urmatoarele particularitati cu privire la


natura estetica a scrierii, timpul si spatiul intamplarilor, personajul literar, stilul
scrierii, apartenenta la gen si specie. Asadar imaginatia este principiul
fundamental de creatie. Respingerea regulilor impuse de clasicism arata
liberatatea de creatie. Culoarea locala, trecutul istoric, cultivarea emotiei si a
sentimetului, afirmarea individualitatii, exceptionalul (situatii, personaje),
antiteza trecut-prezent, personaje exceptionale in imprejurari exceptionale,
antiteza inger-demon, titanul, drama omului, personaje din toate mediile sociale,
largirea si imbogatirea limbii literare, limbaj poluar, arhaic, etc. (valoarea
stilistica).
Geneza
Costache Negruzzi se inspira in scrierea nuvelei sale din letopisetul
intitulat Letopisetul Tarii Moldovei scris in prima sa parte de Grigore
Ureche. Scriitorul vizeaza doar a doua domnie a lui Lapusneanul (1564-1569),
perioada despre care sunt corespunzatoare urmatoarele. Alexandru Lapusneanul
intra in Tara Moldovei pe la Braila insotit de oaste turceasca oferita de Sulliman
Pasa. Pe de alta parte, tatarii amenintau invadarea Moldovei prin alt punct
pentru a crea haos. Stefan Tomsa, domnitor pe atunci al Moldovei, pune
oamenii de rand sa mearga in calea domnului pentru a-l ruga sa se intoarca.
Domnitorul le raspunde ca daca ei nu-l vor, el ii vrea pe ei si va merge mai
departe cu sau fara vrerea lor (replica inspira motto-ul primului capitol). Stefan
Tomsa, auzind raspunsul ia hotararea de a pleca din tara in Tara
Leseasca(Polonia), fiind instotit de boierii Veverita, Spancioc si Motoc.
Domnitorul, dupa un lung sir de omoruri trimite vorba boierilor pentru a se
aduna la dregatorie pentru intrunirea de la curte. In secret, angajase leflegii,
mercenarii, pentru a nu afla lumea ce se intampla. Si dupa inchiderea portilor,
atat boierii cat si slugile lor, fie ca erau vinovati, fie ca nu, au fost macelariti .
Unii au incercat sa scape urcandu-se pe gardul de zavrele, dar au fost trasi
inapoi si omorati. Ultimul fragment de letopiset surprinde finalul domniei lui
Alexandru Lapusneanul. Domnul aflat la cetatea Hotinului cheama episcopi si
mitropoliti pentru a se spovedi. Lasa tronul Moldovei urmasului sau Bogdan si
considerat ca si mort este calugarit sub numele de Pahomie. Cazut in lesin, nu
poate reactiona la ceea ce se intampla. Alte surse, zic unii, ca nici moartea
domnului nu a fost curata sugereazaca domnitorul nu a murit de moarte buna ci
otravit de doamna Ruxanda dupa ce Alexandru si-a dat seama ca i s-au luat
puterile prin calugarie si ar fi spus ca de se va scula va popi si el pe unii
replica folosita ca motto al celui de-al 4-lea capitol. Dupa moartea domnitorului
a fost inmormantat la manstirea Slatina unde a fost dusa si familia acestuia,
lasand o pata insangerata in istoria Moldovei.
Explicare titlu
Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv
propriu, care in sens denotativ indica o personalitate istorica, domnitor al

Moldovei care a domnit de doua ori, fiind detronat prima oara datorita tradarii
boierilor si care s-a intors a doua oara la tron, impunandu-se cu ajutor strain. In
sens conotativ, titlul surprinde personajul pricipal al operei, tipul de domnitor
crud, despot si tiran, caracterizat prin disimulare si o buna cunoastere a
psihologiei umane. Folosirea acestui nume in titlu indica o trasatura a nuvelei
istorice.
Tema
Tema o constituie istoria neamului, tema de inspiratie romantica, fiind
surprinsa a doua donie a lui alexandru Lapusneanul, scriitorul realizand o fresca
sociala pentru perioada 1564-1569.
Narator si perspectiva narativa
Naratorul operei este obiectiv, fiind omniscient si omniprezent, iar
perspectiva
narativa
este
obiectiva.
In mod riguros, opera este construita in capitole simetrice care urmaresc in mod
gradat conflictul. Fiecare capitol poarta ca titlu un motto sugestiv ce reia replica
unui personaj si rezuma actiunea capitolului. Motto-urile celor 4 capitole sunt
Daca voi nu ma vreti eu va vreu. (Acest motto este spus de Alexandru
Lapusneanul cand afla ca nu este vrut de boieri), Ai sa dai sama, doamna! (Al
doilea mott-o este spus de o vaduva cand se plangea la Ruxanda de faptele
sotului sau.), Capul lui Motoc vrem (Al treilea este replica supsa de popr cand
erau in fata portii casei lui Lapusneanul) si De ma voi scula, pre multi am sa
popesc si eu. (Ultimul este replica Lui aleandru Lapusneanul cand afla ca a fost
calugari.)
Incipit
Incipitul cuprinde Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de
buzduganul lui Stefan Tomsa care acum carmuia tara. El reprezinta
introducerea personajelor secundare Stefan Tomsa, Iacov Eraclid si cel principal
Alexandru Lapusneanul. Locul ne este prezentat, fiind Moldavia unde are loc
actiunea textului. Timpul este unul istoric, iar limbajul este arhaic si popular,
avem ca exemple buzduganul, carmuia, septe mii, spahii. Alexandru
Lapusneanul este introdus ca si personaj vandut de boieri, dar era pe calea
razbunarii. Deoarece se creeaza o introducere in istoria neamului, incipitul
reprezinta o desciere pe scurt a catorva personaje secundare, dar si a intentiei lui
Alexandru de a reveni la tron.
Alexandru Lapusneanul fusese invins de doua ori si de aceea se retrage la
Constantinopol. Iacov Eraclid, asa zisul Despotul moare ucis de Stefan
Tomsa. Alexandru pleaca spre Moldavia pentru a-si recapata tronul cu ajutorul
celor 7000 de spahii si celor doi voinici Bogdan si Motoc. Relatia cu Motoc
este tensionanta deoarece el este cel care l-a vandut pe Alexandru, iar acuma
incearca sa-si recapete increderea. Intors, afla ca nici poprul, nici boierii nu-l
vor inapoi, dar nu-l intereseaza acest lucru. Tomsa, fiind nepregatit, fuge In

Valahia, astfel Lapusneanul reuseste sa-si recapete tronul, devenind din nou
domnitor, poporul isi punea sperante, dar boierii erau ingroziti. Acesta ii
dezamageste, dand foc la aproape toate cetatile din Moldova. El lua averile
boierilor sub tot felu de pretete, dar ei nu aveau curajul sa riposteze pentru ca
stiau ca o fac cu pretul vietii. Astfel, relatia din tre Alexadru si boieri era una de
superioritate totala. Alexandru se casatoreste cu fiica lui Petru Rares, pe nume
Ruxanda. Acest lucru dovedeste aparitia unei schimbari in viata lui. Intr-o zi,
femeia este abordata de o vaduva cu cinci copii care ii spune si reproseaza
despre faptele sotului sau. Femeia, ingrozita, il roaga pe Alexandru sa nu mai
ucida pe nimeni, iar ele se hotaraste sa dea un ospat la palat, unde ii invita pe
boieri. La mitropolie, Lapusneanul se hotaraste sa inceteze cu crimele. Scena
slujbei incepe cu fraza Cand sosi Alexandru-voda, sfanta slujba si boierii erau
toti adunati. Lapusneaul ne este prezentat imbracat cu toata pompa
domneasca si se specifica ca asta este impotriva obiceiului sau. Nu avea nicio
arma, asadar isi luase in serios rolul. El se inchina icoanelor dupa ce asculta
Sfanta Slujba, saruta moastele Sf. Ioan, iar in acel moment era galben la fata si
racla ar fi tresarit. Apoi se duce sa le vorbeasca boierilor, cerand iertare pentru
toate varsarile de sange, ceea ce reprezenta ademenirea lor in joc. boierii il iarta,
inafara celor doi boieri juni care se pare ca stiau de planul sau. Asadar, el
reuseste sa se faca crezut si iertat, astfel incat boierii urmaru sa ii vina la ospat.
Boierii sunt asteptati la ospat (47 la numar), unde Alexandru ii astepta in
capul mesei. Mancarea servita este simpla si de potolit setea foloseau vin. In
toiul ospatului, Veverita se ridica si inchinand paharul zise Sa traiesti intru
multi ani, Maria-ta! Sa stapanesti tara in pace si milostivul Dumnezeu sa ne
intareasca in gandul ce ai pus de a nu mai strica pre boieri si a bantui norodul.
La auzirea acestor vorbe, se porneste un adevarat razboi. Poporul care statea la
poarta palatului strica sa-l ucida pe Motoc, acuzandu-l pentru toate cele
intamplate. Insa, domnitorul o face pe Ruxanda sa lesine dand poporului cadoul
pe care il cereau si organizand capetele dupa rangul fiecaruia, in forma de
piramida. Astfel, Alexandru isi duce razbunarea la bun-sfarsit. Dupa ce trec
patru ani de la macel, pe Alexandru il ia dorul de a varsa sange si incepe a face
din nou victime, fiind nemultumit ca nu a putut sa-i omoare pe Spancioc si
Stroici. El se imbolnaveste in cetatea Hotinului. Aflandu-se pe patul mortii, ele
este calugarit in stare de inconstienta si apoi cand se trezeste ii ameninta pe toti.
El este otravit si inmormantat la manastirea Slatina. Asadar, destinul lui
Alexandru s-a incheiat asa cum el si l-a creat, omorand din razbunare. Piramida
de capete pe care o face semnifica o boala pe care o are, psihicul nefiindu-i
sanatos.
Final
Finalul cuprinde Acest fel fu sfarsitul . El reprezinta sfarsitul
tiranului in mod concis, care lasa o pata de sange in istoria Moldovei. Aceasta
pata de sange reprezinta ceea ce il caracteriza cu adevarat pe Lapusneanu. Era

insetata de putere si o folosea la maxim, omorand cat mai multi oameni. EL


fiind inmormantat la manastirea Slatina, reprezinta un fapt verosimil care este
specific nuvelei. Limbajul este mai putin popular deoarece avem doar cateva
cuvinte, cum ar fi fu si monastirea. Deoarece se creeaza o incheiere a
istoriei personajului, Alexandru Lapusneanul reprezinta o moarte simbolica
pentru
Moldova.
Fiind o nuvela istorica romantica Alexandru Lapusneanul cuprinde o serie de
personaje ce pot fi tipologizate in functie de participarea lor la actiune, tendinta
spre exceptional, ranguri si functii nobiliare, dominante caracteriale. Alexandru
Lapusneanul este personaj principal si tipul domnitorului despot crud si tiran,
bun cunoscator al tipologiei umane, dar si personaj care disimileaza. Doamna
Ruxanda este personaj episodic si tipul doamnei de curte, sotie devotata, dar si
tipul ingerului din punctul de vedere al antitezei romantice. Motoc este personaj
secundar si tipul boierului las, misel si tradator, viclean si profitor. Spancioc si
Stroici sunt personaje episodice si tipul boierilor iubitori de tara si neam.
In antiteza romantica, Lapusneanul prin opozitie poate fi surprins cu
doamna Ruxanda, Motoc, Spancioc, Stroici, in comparatie cu toti el fiind
demonul.
Culoarea epocii
Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si descrierea
obiceiurilor care ne introduc in acel timp. Inainte de a ajunge la mitropolie,
Alexandru Lapusneanul era imbracat astfel cu toata pompa domneasca. Purta
corona Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea rosie, avea cabanita
turceasca. Ruxanda, sotia lui Alexandru, dupa ce i se plange vaduva, merge la
el si ne este prezentata imbracata cu toata pompa cuvenita unei sotii, fiice si
surori de domn. Peste zobonul de stofa aurita, purta un benisel de felendres
albastru blanit cu samur, a carui manice atarnau dinapoil era inchisa cu un colan
de aur, ce se inchia cu mari paftale de matostat. Parul ei, dupa moda de atunci
se impartea despletit pe umerii si spatele sale. La ospat, avem o desciere a
meniului servit, care este prezentat astfel In Moldavia, pe vremea aceea, nu se
introdusese inca moda mancarurilor alese. Dupa borsul polonez, veneau
mancaruri grecesti fierte cu verdeturi, apoi pilaful turcesc si fripturi
cosmopolite. Pe masa erau servetele si o panza de filaliu tesute in casa. Tipsiile
pe care aduceau bucatele, talgeriile si paharele erau din argint, iar ca bautura, se
servea vin, in curte, in poloboace desfundate.
Moduri de expunere
Modurile de expunere prezente in acest text sunt dialogul, descrierea si
naratiunea. Dialogul are rolul de a marca replicile personajelor si conturarea
caracterizarii prin limbaj. Descrierea are rolul de a expune toate trasaturile
personajelor si imprejurimilor, pentru a oferi cititorului o imagine cat mai ampla

asupra actiunii. Naratiunea are rolul de a organiza actiunea cu ajutorul unui


narator obiectiv sau subiectiv si ajuta la caracterizarea personajelor.
Limbaj
Limbajul operei este foarte complex deoarece gasim cuvinte arhaice,
populare, regionalisme. El are rolul de aprezenta cu exactitate timpul istoric.
Avem ca si exemple Moldavia, monastirea, lespezi, mesii, vornic,
pre, ocarati, ferte.
Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera Alexandru Lapusneanul de
Costache Negruzzi este o nuvela istorica romantica.

II.
Particularitatiile de constructie
ale lui Alexandru Lapusneanu
Alexandru Lpuneanu este personajul principal al nuvelei cu acelai
nume de Costache Negruzzi. Nuvela apare pentru prima dat n primul numr al
revistei ieene Dacia literar n 1840 sub titlul de Scene istorice din cronicele
Moldaviei. Ca surs de inspiraie, autorul folosete Letopiseul rii
Moldovei de Grigore Ureche.
Alexandru Lpuneanu este un personaj cu rdcina atestat istoric,
individualitate proprie, complex, personaj pozitiv i totodat negativ. Dup
criteriul social i uman, e tipul domnitorului tiran. Dup structura afectivintelectual i de caracter are un temperament mobil, sensibilitate nestpnit.
Viziunea asupra realitii e pragmatic i realist.
n capitolul I, Negruzzi utilizeaz dialogul ca procedeu de caracterizare.
Dialogul se bazeaz pe replici i are scopul de a nviora aciunea, dar i de a-i da
un dramatism uneori. Astfel, personajul i relev propriile trsturi prin
intermediul gesturilor i al gndurilor. Lpuneanu vorbete n pilde, folosinduse de exclamaii i ntrebri retorice. El tie cum s ndrepte ascuitul discuiei n
orice situaie. Sintagma Dac voi nu m vrei, eu v vreu, i dac voi nu m
iubii, eu v iubesc pre voi, i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr
denot dorina i voina de a domni, ncpnare, ambiie, siguran i hotrrea
domnitorului.
Dac n primul capitol caracterizarea i portretul lui Lpuneanu este scos
n eviden prin intermediul antitezei dintre boieri i Lpuneanu, n al doilea
capitol, caracterizarea lui reiese din antiteza romantic i totodat conflictual
dintre domnia Ruxanda i el. Domnia Ruxanda e plin de nelepciune,
gingie, pe cnd Lpuneanu e crud, nemilos i farnic. Cerina domniei de a
nceta omorurile l nfurie, punnd mna pe jugher. Este o reacie necontrolat a

lui, nepotrivit pentru un domnitor. Prin aceast aciune, Lpuneanu dovedete


a fi un om cu o fire impulsiv, obinuit s judece i s fac dreptate singur, dup
propriile reguli. Auzind cererea domniei, Lpuneanu o mustr pentru vorbele
nebune, dar promite n final c va nceta cu omorurile, ns nu nainte de a-i da
leac de fric. n momentul de fa, Lpuneanu ncearc s fie calm i se poart
autoritar fa de soia sa, ns i cinic pentru c n sine leacul promis o va
ngrozi. Faptele lui sunt impresionante prin cruzime i rzbunare: ospul unde
sunt masacrai 47 de boieri. Mooc e dat pe minile mulimii, ce-l sfie de viu
pentru ca n final s fie asasinat. Lpuneanu surprinde caracteristicile boierilor.
Capacitatea de a-i stpni impulsurile violente l ajut s ctige n orice
situaie. Este expert n manipulare, ns poate fi i tandru ( o ridic ca pe o
pan i o pune pe genunchii si:) Reiese c e vorba de un conflict interior.
Alexandru Lpuneanu nu concepe s triasc fr putere (Eu nu sunt
clugr. Sunt domn! Sunt Alexandru-vod). ncepe s-i amenine pe cei din jur,
n momentul n care se trezete n letargie i observ c este clugr (M-ai
popit voi, dar de m voi scula pe muli am s popesc i eu), i ajunge s-i
amenine propriul fiul cnd afl c acesta este domn.
Alexandru Lpuneanu rmne un personaj bine individualizat, cu lumini
i umbre, cu gesturi i cuvinte memorabile conturnd personalitatea domnului
tiran.

III.

Evolutia cuplului

n literatura romn, numeroi scriitori au abordat nuvela, ncepnd cu


secolul XIX. Prima oper aparinnd acestei specii literare este Alexandru
Lpuneanul de Costache Negruzzi, care a rmas o adevrat capodoper.
Aprut n anul 1840, n primul numr al revistei Dacia literar,
nuvela Alexandru Lpuneanul este romantic prin tem (prezentarea unui
episod din istoria Moldovei, cea de-a doua domnie a lui Alexandru
Lpuneanul), prin construcia personajelor, prin sursele de inspiraie utilizate.
Fiind o nuvel, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje
complexe. Cele dou personaje care se constituie ntr-un cuplu n acest nuvel
sunt domnitorul i soia sa, doamna Ruxanda, personaje romantice construite
pe baza antitezei. Alexandru Lpuneanu evolueaz liniar i are un destin
tragic; el s-a cstorit cu fiica lui Petru Rare, domnia Ruxanda, pentru a-i
legitima preteniile la tron i pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului
acestuia, neuitatul tefan cel Mare. Domniei i se face un portret remarcabil, cu
amanunte biografice i trsturi fizice; personajul feminin d dovad de
blndee, buntate, evlavie, n antitez cu soul ei crud, nemilos i tiran.

Domnitorul intr n aciune nc din incipit, cnd se evideniaz i


motivaia acestuia de a-i recpta tronul, pierdut prin trdarea boierilor si,
fa de care se artase ataat i generos n prima domnie. Personalitatea
protagonistului se dezvluie treptat cci, dup ce i exprim voina de neclintit,
tenacitatea, fermitatea i energia n realizarea scopului propus, dovedete i o
capacitate de disimulare (evideniat n scena de la mitropolie, cnd reuete
s-i conving pe boieri c remucrile sale sunt sincere i s vin la curte), o
inteligen politic desvrit prin spiitul vindicativ, un umor macabru cnd i
promite soiei sale un leac de fric, concretizat ulterior ntr-o piramid din
capete de boieri. Lpuneanul este i viclean, cnd i propune s se foloseasc
de cei care l nconjoar pentru a-i atinge
obiectivul.
Doamna Ruxanda are, n structura administrativ i politic a
Moldovei de odinioar, statutul insignifiant pe care orice femeie l avea n acea
epoc n societate. Rugmintea ei nu devine porunc pentru un so precum
Alexandru Lpuneanul, dar nici nu e respins brutal de acesta, promisiunea de
a nu mai ucide boierii fiind fcut pentru a catiga credibilitatea. Totui, aceasta
e relativ respectat, cci Doamnei supuse i evlavioase i se promite un leac de
fric.
Domnitorul e dispreuitor fa de soia sa cand o ntreab ce a
determinat-o s i lase fusele ntr-o zi oarecare i o las pe aceasta s se
umileasc profund:Ruxanda czu la picioarele lui. Respectul, ncrederea i
admiraia pe care ea i le poart soului reies din apelativele :bunul meu
domn!, viteazul meu so, mria-ta esti prea puternic i din declaraii
Dumnezeu tie ct te iubesc!, la care Lpuneanul rmne complet insensibil,
rostind cu arogan muiere nesocotit! i fiind pregtit s pun mna pe
jungherul de la bru. De asemenea, n scena n care leacul de fric i
provoac lesinul domniei, domnitorul este sarcastic:Femeia tot femeie, zise
Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie.
Scena final a nuvelei d posibilitatea personajului feminin s se
afirme: retras n cetatea Hotinului s-l ngrijeasc pe Lpuneanul, rpus de o
boal teribil, constat c soul ei s-a hotrt s se clugreasc dac Dumnezeu
l va salva; dar domnitorul se dovedete la fel de cinic i uit repede
promisiunea facut, ameninnd cu moartea pe cei care l-au clugrit. Doamna
Ruxanda, oprit din drumul ei la ieirea din ncperea unde se afla soul bolnav
de ctre cei doi boieri fugari, Spancioc i Stroici, este ndemnat s-i
otrveasc soul fiindu-i sugerat faptul c viaa fiului ei, proclamat deja domn,
e n primejdie. Aceasta nu are fora necesar pentru a comite un asemenea pcat
capital i cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care i spune c aa crud
i cumplit cum e omul acesta ar putea face mult ru i de acum nainte. n
cele din urm, doamna Ruxanda i duce apa otrvit domnitorului, care moare
n
chinuri
groaznice.
Prin urmare, autorul a evideniat prin cele dou personaje un cuplu
romantic: dac domnitorul e dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv i vindicativ,

doamna Ruxanda este o fire angelic, suav, delicat, sensibil, sincer,


evlavioas i supus. Astfel, cele doua personaje sunt prezentate n antitez i
formeaz un cuplu devenit celebru n literatur.